824 matches
-
și încerca, în van, să priceapă care era mecanismul. Singurul lucru pe care-l știa cu siguranță despre scutece era că, imediat ce reușea să-l introducă pe Theo într-unul, copilul îl uda instantaneu. Și asta de fiecare dată. Urma îmbrăcatul. Hugo ura etapa asta cel mai tare. Era limpede că băiețelul considera aceste manevre ca pe o tentativă de omor, așa că pe tot parcursul ei urla cât îl țineau plămânii. Lui Hugo i se părea ironic faptul că Theo, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
admiratorilor săi și plecă să exploreze tabăra. Marlena observă că În afară de gemeni și bătrâni, puțini erau Îmbrăcați În costumele tradiționale pe care le vedeai la spectacolele de dans și muzică. Să fi fost acesta un trib autentic și nu unul Îmbrăcat ca să pară tradițional? Pânzele pe care bărbații și femeile le purtau Înfășurate În jurul capetelor aveau În mod clar un scop funcțional și nu unul decorativ. Păreau niște prosoape murdare turcești Înfășurate fără a ține cont de cum arată. Iar femeile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cât petreci mai mult timp în preajma cuiva, cu-atât slăbiciunile lui îți apar mai repede și distrugerea se pune în mișcare. Slăbiciunea Mariei erau puloverele. Totul răbufnea energic, ca o răzbunare a perioadei comuniste, când nu găseai iarna nimic de îmbrăcat și trebuia să aștepți puloverul de lână de două kile pe care ți-l tricota mătușa la țară. Uneori, așteptai și doi ani. Pe lângă colecția impresionantă de chiloți și sutiene, care abia încăpea în două sertare ale comodei, puloverele păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu doar asupra lui, ci asupra tuturor, totul Întrerupt de un somn scurt și agitat. Era Încă noapte. Deși Îi promisese tatălui său că nu va deschide nici o fereastră, se ridică din pat (abia atunci observă că, de fapt, dormise Îmbrăcat) și trase draperia grea de catifea. Nu se Întâmplă nimic. Deschise geamul și, deodată, zgomotul acela de furtună În larg năvăli În camera cu hărți. Deci se Întâmpla, Într-adevăr, ceva grav la Palatul Dogilor. Întrunirea dura deja de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de vedere mari, prin care i se întrevedeau ochii căprui, triști, meditativi, cu frunte înaltă, bombată, pleșuvă, bădia Eugen se înfățișa, la această dată, grav, tăcut, impenetrabil, rezervat, introvertit, cu o vârstă greu de ghicit, în pofida anilor de închisoare. Umbla îmbrăcat modest, cuviincios, curat. Vorbea puțin, cumpătat, zgârcit în aprecieri și declarații despre alții. Impunea respect. Colectivul l-a primit cu interes și respect. Dar fiecare dintre muzeografi și mai ales directorul știa că bădia avea patru ani de facultate, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
are la el medicamente?”. La tot apelul a răspuns unul cu zece sulfamide albe. Sulfamida era Încă puternică atuncea, penicilină nu era... Și mi-a dat sulfamidele ălea, și m-a Îndemnat să mă feresc de răceală, și să stau Îmbrăcat mai gros, și, la apel, cine mai are ceva În plus să-mi dea... Deci, am ajuns acolo la 19 ianuarie ’49 și-am stat până În 3 aprilie ’51. De acolo unde v-a mutat? Din Penitenciarul Galați tot mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să-l trag de mânecă: „Dom’le, nu vedeți că nu e În regulă ce se Întâmplă”... Și el zice: „Dom’le, ce să spun? Ce să fac?”. După aia am aflat că el a stat trei ani condamnat, da’ Îmbrăcat civil și cu mâncare de acasă... Îi venea În fiecare zi soția cu sufertașul și Îi dădea mâncare... Și atunci mi-am dat seama că o făcut pactul cu diavolul. Deci, domnul Ionescu-Quintus era mai mult decât informator... o nenorocit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să plec. M-am Întors, m-am urcat În pod și ghinionul a fost că m-am și dezbrăcat. Aveam cioareci, cum le spune, pantaloni d-ăștia groși, haină și opinci. M-am și descălțat... Altădată, când presimțeam ceva, dormeam Îmbrăcat. Atunci m-am dezbrăcat, m-am băgat În culcuș, că aveam acolo cergă... și noaptea visez că-s Înconjurat de Securitate cu câini... Cum m-am trezit, repede m-am Încălțat și m-am Îmbrăcat, pe Întuneric. Și, când mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
într-o cameră vecină cu cea a traducătorului Argintescu-Amza, având o baie comună. Dar celebrul și ciudatul traducător nu dădea prioritate tinerelor doamne, care trebuiau să aștepte până când „maestrul” se trezea pentru a doua oară, în cada băii, și, sumar îmbrăcat, lua drumul camerei sale, lăsând deschisă ușa băii din care ieșea un abur fetid și unde se puteau vedea băltoace ca în jurul unui loc în care se scăldaseră rațele. Pe acest fundal a apărut fata subțire cu păr lung, blond
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care o păzește ca un prieten bun, ca să nu fie lovită sau violată de cei ce nu iubesc. Și, bineînțeles, voi da ceva și amabilului soldat al Armatei Salvării, cel care mă cunoaște deja și-mi zâmbește, atât de frumos îmbrăcat în uniforma lui de înger travestit. Apoi voi spune o vorbă plăcută portarului de la Centrul de Presă, îi voi saluta pe toți colegii, voi încerca să răspândesc puțină căldură din inima mea tânjind după iubire. Prin asta voi încerca, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de Partid. S-a făcut liniște profundă. Ne vorbește tovarășul Țăpoi, fără a ne stârni prea mult interesul. Din cuvântul lui lipsesc însă obișnuitele glume. Era simpatic Țăpoi! Nu prea 107 înalt, grăsuț, cu părul grizonat, trecut de 50 ani, îmbrăcat îngrijit, chiar impecabil, cu bun gust, purta lucruri de calitate. Când veneam la instruire, îi aduceam toamna o sticlă de țuică bună, câte o sacoșă cu gutui mari și aromate pe care le aprecia mult. Mă servea cu o cafea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
acea invidie de care e în stare doar o femeie atunci când privește la altă femeie îmbrăcată elegant. Fabricile de confecții lucrau îmbrăcăminte de foarte bună calitate, dar toate produsele mergeau la export. Nu luați multe bagaje! Doar cele necesare de îmbrăcat și mapa pentru caietul de notițe. Vom pleca din gara orașului cel mai apropiat de comună în ziua de... la ora... Foile de drum le veți primi de la primarul orașului la care e arondată comuna. Împreună cu dânsul veți urca în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
spus și de comentat. Casierul nu ieșea din cuvântul ei. Erau amândoi oameni primitori și masa lor era mereu întinsă pentru oaspeții de la județ, dar și pentru noi, cei de la primărie. Agentul agricol, un bărbat fără vârstă, mărunțel și slab, îmbrăcat neglijent, adeseori nespălat, era mai mereu plecat pe teren de unde venea mirosind a țuică, a usturoi și a picioare transpirate. Se învoia adeseori, deoarece era student la Facultatea de contabilitate, pe care o urma la fără frecvență. Secretarul cu propaganda
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
purtarea costumului evreiesc este oprit, subprefecturile aduc aminte evreilor că, în caz de-a călători în acea țară, ei să caute a evita neplăcerile ce s-ar putea ivi din contravenirea dispozițiilor rusești. Barbă nu-i permis a purta decât îmbrăcat fiind în custum național rusesc. Ușor se poate întîmpla - zice circulara - ca evreul austriecesc să se pomenească în mijlocul uliței că i se taie cu de-a sila barba, perciunii și poalele caftanului. Fericită Rusie. [18 iulie 1876] UNGARIA ["ÎN URMA ORDINELOR
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu el, furam și eu: cărbuni din camioane, rufe de pe frânghie, mingi de cauciuc de la prăvălie, bănuți de la chioșcul de ziare. Mai ales pentru plăcerea îndemânării, deși Stashu a fost cel care a inventat jocul dezbrăcatului în pivniță și al îmbrăcatului cu haine femeiești pe care le șterpelise de pe frânghia de rufe. Apoi a apărut și el într-o bandă care m-a prins într-o după masă rece cu foarte puțină zăpadă în timp ce ședeam pe o ladă înghețată în noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pentru el îl făcuseră tiranic. La Versailles sau la Paris, Regele Soare avea un nobil care să îi dea ciorapii, altul care să-i dea cămașa, în cadrul ceremoniei trezirii de dimineață. Einhorn trebuia proptit în capul oaselor în pat și îmbrăcat. Din când în când eram desemnat eu pentru treaba asta. Camera era întunecoasă și cu aer închis, căci el și nevastă-sa dormeau cu geamul închis. Deci avea mirosul amândorura din timpul nopții. Eu însă n-aveam a mă plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
te rog. CAPITOLUL VIII De aici încolo s-a stabilit un nou curs al evenimentelor - de către noi, pentru noi: n-am de gând să încerc să descopăr toate motivele. Când mă întorc în trecut mă văd parcă în momentul acesta, îmbrăcat sumar, cu mâini și picioare moștenite din familie, cu verdele și cenușiul ochilor și părul veșnic ciufulit; dar merită să mă opresc și să privesc de două ori imaginea mea de om complet îmbrăcat și cu un statut social nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și toarnă cafeaua din ibric în ceașca luată de pe etajera de la oglindă. Mihai își pleacă fruntea în palme, apăsîndu-și puternic ochii cu podul palmelor, să alunge din ei imaginea bătrînului veșnic nebărbierit, peste care se insinuează silueta acelui tînăr înalt, îmbrăcat frumos, care-și face rar apariția prin sat, de preferință sîmbăta, duminica, ori la sărbătorile mari ale anului. Stă mult la bufet, bea puțin și discută îndelung cu oamenii. Abia la a doua sau a treia trecere a lui, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
birou, după care vrea să plece în oraș. Bună ziua! În fața lui, dincolo de birou, s-a oprit un bărbat înalt, cu o figură plăcută, frunte lată, ce tinde să se lățească și mai mult pe măsură ce părul îi cade, grizonat la tîmple, îmbrăcat elegant într-un palton ce-i vine turnat, în costum de culoare închisă, contrastînd cu cămașa albă și cravata colorată. Bună ziua, domnule Muraru! răspunde Mihai, mascîndu-și nedumerirea, schițînd un gest de ridicare, în timp ce întinde palma spre unul din scaunele libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
copilul meu. Palmele astea, crescute pe sapă și pe coasă, învățate apoi cu ciocanul, obligate să ia oamenii de piept, îmbărbătate prin strîngeri, au deprins incredibil de repede să mînuiască un copil în ligheanul cu apă caldă, pe pat la îmbrăcat, pe oliță... Maria era studentă, lipsise un timp, cursurile erau grele..., dac-o solicitam, răspundea că eu am vrut-o, din partea ei considera că la orfelinat e mai bine, mai oportun; apoi, cînd a ieșit doctoriță, trebuia să se odihnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mod unitar: doar puțini și-au păstrat cumpătul și nu s-au lăsat dominați de această emoție frenetică. Un om pântecos s-a așezat pe podea, fără să facă vreo mișcare inutilă; un bancher, presat la mijlocul vagonului, s-a așezat Îmbrăcat cu jachetă și cravată, fără să se dezbrace, până la capătul călătoriei. Amândoi au rămas În viață. O femeie și cele trei fete ale ei - femei religioase - nu s-au dezbrăcat din decență, Însă activitatea lor psiho-motorică s-a redus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
-l putea urmări fără știrea lui, precum și faptul că, ori de câte ori executa o întoarcere, mâna lui George atingea peretele bazinului chiar sub picioarele ei. Dispărea aproape imediat în norul de abur. Dar Gabriel îl aștepta să revină. Brian, la rândul lui îmbrăcat, se apropie urmărind-o pe Gabriel cum îl urmărea pe George. Înaintă spre ea. — L-am zărit pe George, îi spuse Gabriel. Nu crezi că ar trebui să-i scriem că Stella vine la noi? — Ea nu i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prin robinetele deschise. Intră iute și închise ușa după el. Scena era aproape aceeași ca și la prima lui vizită. Pe ferestrele cu geamuri jivrate pătrundea o lumină limpede, sidefie. Era o zi însorită. John Robert zăcea întins pe pat, îmbrăcat, de astă-dată, într-o cămașă de noapte albastră, aparținând Camerelor Ennistone, care-i acoperea în întregime protuberanța pântecelui. Era culcat pe spate, cu o mână pe piept și cealaltă atârnându-i în jos. Masa era plină de cărți și caiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Gosseyn înghiți pilula și rămase nemișcat un moment, așteptând efectul. Ne resimțind nimic, zise: ― Sper că totul va fi bine în ce-o privește pe soția ta. ― Mulțumesc ― răspunse scurt Prescott. ― Și, grăbit ieși pe ușa principală. Gosseyn sfârși cu îmbrăcatul și SP așeză în așteptarea lui Crang, mai tulburat decât ar fi vrut s-o arate. Cei care îl vizitaseră, se arătaseră cu toții neliniștiți pentru perspectivele propriilor lor interese. Dar toți avuseseră în comun aceeași convingere sinceră de iminența unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
disperat și teribil, fusese un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat. Se temea ca nu cumva în țesătură sau în tivuri să fie disimulate aparate electronice, unele dintre acestea permițând chiar paralizarea celui îmbrăcat, prin telecomandă. Odată dezbrăcat se simți deja mai în largul său, dar pregătit ppntru următoarea acțiune nu fu gata decât după ce-și trase în grabă costumul lui Prescott. Deschise ușa ascensorului și aruncă o privite în coridorul necunoscut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]