301 matches
-
maronii pe care era lipit un abțibild cu un pește galben. Îl deschise și îmi citi cu intonație o poezie cu rimă, copilărească și emfatică, în timp ce eu mă tăvăleam pe jos. „Râzi ca prostu’n târg“, spuse el închizând caietul, îmbufnat, și punându-l cu grijă la loc în sertar. „N-o să scrii tu așa ceva nici într-o sută de ani.“ Ceea ce era cât se poate de adevărat. Am pus poeziile la poștă și după câteva săptămâni am primit un plic
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
e viu, spuse Ken. nu există niciun motiv să nu trăiască arici în deșert... Ken se instală la volan și Betty se chirci, ușor înfrigurată, pe bancheta de alături. Ken răsuci cheia în contact dar motorul începu să bolborosească oarecum îmbufnat, cu gîlgîituri avînd o notă de reproș. Ken încercă de mai multe ori să pornească mașina, la un moment dat chiar reuși să demareze motorul, dar clacă imediat. Pe fața lui Betty apăru o undă de îngrijorare. — nu vrea ? Ken
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
maliție. - Ai început să vorbești ca Aurica. Pascalopol e un om delume, care-mi place. E așa de bun! - Poate te iubește! - Posibil! Dar pe tine ce te privește? N-ai vrea să am un bărbat ca Pascalopol? Felix tăcu îmbufnat. - Felix, îl compătimi Otilia, ești un mare prost; vezi că-miîncurci firele. Poate că Pascalopol ar vrea să mă adopte. N-ar fi chic? Otilia Pascalopol! Ah, ce mult mi-ar plăcea să am trăsură! Seara, Pascalopol veni iarăși. Aurica, schimbîndu-și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întrerupe pe Pascalopol. - Foarte mulți vor s-o ia de nevastă, continuă moșierul,fiindcă nu cere nimănui nimic și e mândră. În momentul acesta, Titi, care se legănase lângă dulapul lui, din ce în ce mai nervos, deschise ușa și plecă din odaie, vădit îmbufnat. - Dar ce are junele? se miră Pascalopol. Nu l-a supărat nimeni cu nimic! Stănică se bătu pe frunte: - Nu știi că era mai-mai să ia de nevastă pe Georgeta! În același timp, Felix se cobora de sus și intra
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
niște piese. Că mereu ia natura de la ele și bagă de la ele, în burtă, la cîte-un țânc. N-ai văzut ce sunet de bidon gol scot, când te întorci de dimineață acasă și le găsești, tot pe ele, bocite și îmbufnate. Fără vreun chef să-ți încălzească cea mai mică bucățică de ciorbă. De trebuie să-ți încerci vastul pe ele și să le grăbești avântul cu vreo câțiva pumni?! Așa și cu fetele de împărați. S-ar fi căsătorit ele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și țară! Și când se gândea că numai ei băieții fuseseră cu ideea, de aceea erau țapii ispășitori iar fetelor nevinovate le-a scăzut totuși puțin nota la purtare, dar nu le-a coafat! Când l-a văzut tatăl acasă îmbufnat, luminând sufrageria mai ceva ca un bec de 500 de wați a întrebat nedumerit: - Ce s-a întâmplat cu Laur? Mama i-a răspuns: - A chiulit de la anatomie și a urlat directorul la noi. Dacă nu îl tundeam zero, îl
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mai departe, urechile îi luaseră foc, inima începuse să-i bubuie. O acoperise cu ceva și ieșise să-și tragă sufletul. Apoi o ținu într-o goană spre râu și, urcând spre Monte Consolino, se oprise la don Terentio. Asudat, îmbufnat, tăcut, nu acceptase din partea preotului nici măcar farfuria de cartofi și bucata de brânză. Refuzând făcând semn cu capul, plecase fără să salute. Cine știe dacă don Terentio mai trăia. La moartea sa, cineva va fi descoperit cărțile în dormitor și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vânturi nici istoria vieții și nici sentimentele intime, simțea totuși nevoia să vorbească. Apropiindu-se de Paris, regăsi ceva din copilăria lui; își simți inima tresărind voioasă, gata să-și împărtășească cu alții euforia. În schimb, oamenii i se păreau îmbufnați și prea dedați afacerilor; altceva decât în port! Observa o frenezie necunoscută până atunci, ceva ce aducea a furie în mers și în purtări. Încercă să vorbească cu un bătrân așezat la masa unui han. Bătrânul, cu un surâs disprețuitor
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de gunoi... câtă vreme există orașul. Sau te pomenești că mută și orașul din loc... Privi înapoi, împiedicându-se : Era frumos, cu macaraua aia cât o clopotniță... Ajungea până la cer, de ce să-l dărâmi ? — Păi, tocmai de-aia... spuse Pârnaie, îmbufnat, amintindu-și de cuțitul pierdut. Iadeș rămăsese iar în urmă, lăsându-și sacul, când și când, la pământ. — Până acum ziceai că de ce-l cari, se răsti Pârnaie. Nici acum nu știu, răspunse Iadeș, oftând de sub sac. Când o să știu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca asta, vorbi Tili, cu buzele parcă strânse, ca să nu piardă aerul din plămâni. Dar n-aș putea nici în ruptul capului să le fac păpușilor așa ceva. Hai, caută acolo, printre cele nouă cete, până nu mă răzgândesc. Maestrul puse, îmbufnat, păpușa jos și alese alta, cam la întâmplare. Tili înclină capul și privi pieziș. — Tu erai Gât-Mort ! exclamă, cu oarece duioșie. — De ce tocmai Gât-Mort ? întrebă Maestrul. Păpușa asta ori nu e moartă deloc, ori e moartă cu totul... — Exact asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
au deschis arhivele de-aici. Ce au de căutat atâta prin hârțoagele alea ? Poate că nu voiau să le găsească, spuse Tili, făcându-i semn să se ridice. Că tot vorbeai de sensul ăla, se propti Maca în două picioare, îmbufnat. POVESTEA TRENULUI DE ARGINT PRIVIT DINĂUNTRU. „Era odată un orășel în care mereu se întâmpla ce trebuia să se întâmple. Oamenii nu se mirau niciodată. Se duceau duminica la biserică și, de luni, la serviciu. Își povesteau câte o zi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încearcă vreo șmecherie, să-i spui din partea mea că nu există păpuși dezbrăcate. Sau lasă, îi spun eu... Magdalena se opri în fața lui. — Să nu-i spui nimic ! O să se supere și, pe deasupra, nici n-o să recunoască... Tili își încălecă, îmbufnat, motocicleta. — Stau la blocuri, în sud, spuse ea. La doi pași de mausoleu. Ai intrat vreodată în el ? Dacă n-ai intrat, ca mine, când erai mic, acum mai bine nu intri. Atunci nu știam că moartea e moarte, acum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu actorii, cu oratorii, cu toți aceia care au avut succese de moment. . - Ce bărbat încîntător este Pomponescu! zise madamFarfara către Ioana în drum spre casă. E un om mereu egal și atent cu femeile. Nu l-am pomenit vreodată îmbufnat. Și gîndește-te că se află într-o situație destul de neplăcută. A doua zi Pomponescu ieși ca de obicei din dormitor bine bărbierit și îmbrăcat cu îngrijire într-un costum de zi, căruia nu-i lipsea batista fantezi la piept. La
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și acțiunilor partenerului ca fiind inoportune, nejustificate, insuficiente, greșite, hazardate etc.); • disprețul, ura, minimalizarea partenerului; • închiderea afectivă și verbală; • izolarea; • dorința prea mare de control sau de putere 77; • dezaprobarea (și/sau contestarea) unicității partenerului; • (constanta) proastă dispoziție; atitudinea mohorâtă, îmbufnată, de neîmpăcare; • batjocorirea, umilirea partenerului; • lipsa de interes, de atenție, de grijă față de el; • starea încordată, de permanentă nemulțumire; • găsirea de obstacole în calea cooperării; • neglijarea stărilor emoționale ale partenerului; • lipsa de sensibilitate și dificultatea de a găsi o vorbă
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
citește mișcată și-l comentează consonant, căci autorul Moromeților păstrase ceva din "țărănia" alor săi. În felul unui personaj moromețian, godeanca își scrie temele în câmp, plânge și se roagă să fie lăsată la școală, să devină învățătoare. Refuz patern îmbufnat ca în Moromeții: "Acum de școală ne arde nouă"! Peste ani, la o întrebare a lui Geo Bogza despre modul în care vede natura, ea răspunde așezat: "O iubesc ca pe mine însămi, dar eu fac parte din ea și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nici măcar n-a ascultat minciuna pe care o pregătisem: a ronțăit niște pâine uscată găsită prin bucătărie (de iaurtul din congelator, rezerva mea strategică, nu s-a putut atinge, era beton), m-a iubit pe fugă și s-a culcat îmbufnat... Nu se cade să intru în detaliile din pat, dar să știți că asta m-a durut foarte tare; lipsise de acasă o săptămână întreagă și toată seara mă gândisem doar la cât va fi de plăcută revederea. Nu prea
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
extraterestrul numărul șapte și mă căzneam să-i fac o ciorbă (îmi jurasem să nu-i mai fac tocană după ce otrăvisem câțiva căței nevinovați); deși era un maestru în arta culinară, s-a arătat mai degrabă dezinteresat de efortul meu; îmbufnat și oarecum mirat că-i respinsesem nervoasă asaltul amoros (nu-și luase pastiluța, n-avea niciun rost să mă întărâte degeaba), m-a întrebat doar ce fac în bucătărie... N-am vrut să-l las în fața televizorului: aveam de gând
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
înseamnă ofertă a lumii civilizate, deschiderea spre valorile universale. Cu cât omenirea se rostea mai ferm spre o nouă solidaritate, dincolo de orice sectarism ideologic, religios, rasial etc., cu atât mai mult sumbra dictatură se refugia într-un discurs al izolării îmbufnate, orgolioase și stupide. Ea a sperat că va putea înlocui universalitatea de care aveam nevoie, ca de aer, în ordinea spiritului, printr-o conștiință artificială, demagogică, în măsură poate să câștige adeziunea unor spirite rudimentare, însă cu totul inadecvată spiritualității
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
camerelor de luat vederi pivotante orientate spre interior. Scenă de lucru reconstituită cu ajutorul tencuielii cu memorie (asemănătoare celei a saltelelor din reclame) dintr-un birou al cărui amplasament (pardon: locație) este clasificat(ă). Low-Choir: Hei, Tso-Py, te-a căutat iar "Îmbufnata" Tsop-Ir-Land: Ce bufniță nesuferită. Trimite-o-n...aa de mai sună, am treabă cu "Capricioasa" Vool-Food: Vezi că așteaptă șeful scrisoarea de la "Generoasa" Tsop-Ir-Land: Dă-i telefon lui Ghiță Socol-Nique, să vină să-mi traducă ce-a scris năuca, se
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Era deja o zeiță, zeița dimineții, proaspătă ca un trandafir, unsă cu mir, cu totul diferită, e adevărat, de marea zeiță a serii. 18. Era chiar ea, ștrengărița încăpățînată și copilăroasă, cu grămada sa de păr încîlcit și stînd așa îmbufnată, ochii verzi și sfidători, avînd ceva din gesturile unei țărăncuțe, cu un miros de parfum ieftin. Observația 1: Așa cum scria I. Delcambre: "secvența narativă se situează explicit, cu referință completă, în literatura realistă obișnuită. Găsim aici tehnica introducerii motivate: un
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
înfiora la fiecare pală de nisip izbită de vânt în geamuri. În lumina slabă a dimineții de iarnă, mașina înainta, se legăna, târânduse cu chiu' cu vai, hodorogind din toate încheieturile. Janine își privi bărbatul. Marcel avea chipul unui păun îmbufnat: fruntea îngustă, năpădită de smocuri de păr încărunțit, nasul lat, gura ușor strâmbă. Când treceau peste vreo hârtoapă, îl simțea cum tresare lângă umărul ei. Apoi lăsa iar săi atârne moale trupul greoi și picioarele rășchirate, în ochi cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ca Rapid... Sandu Șpriț nu dă semne că ar fi În vreun fel afectat. Când erați În be nu mai aveați glas, mititeilor, ați uitat cum vă spunea toată lumea? ABBA, un an În an, doi În be... Gore face pe Îmbufnatul și se trage mai la o parte cu scaunul. Nu intru În polemici cu suporterii echipelor venite pe tancurile sovietice, mai bine spuneți mi și mie, ca să nu rămân prost: numa’ argeșenii au făcut aranjamente? Ăștia mai de la vârful clasamentului
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
porcii pe care Îi Întâlnesc În ultima vreme... Privirea lui Gore se oprește un pic mai mult decât ar fi necesar asupra lui Sandu Șpriț, motiv pentru care acesta ridică degetul mijlociu al mâinii drepte și clatină capul, făcând pe Îmbufnatul. Din bucata mea de pâine am hrănit un om și-un câine, câinele mă recunoaște, omul nu mă mai cunoaște, Gore, dragă... Înțeleg că dormi cu teama de gripă porcină sub pernă, dar nu mă așteptam la un asemenea afront
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
popins, cred că mari popins sau meri popins, dracu’ știe, că n-am văzut-o la pagina cinci din libertatea... Da’ ce importanță are? Sandu Șpriț scoate ostentativ portofelul, aruncă banii pentru propria consumație pe masă, se ridică și pleacă Îmbufnat, acompaniat din boxe de Nelu Ploieșteanu - Mai treci, neică, și tu dealul, și vino la noi cu calu’... I se aude vocea În timp ce se Îndepărtează. Prietenii... Ferește-mă, Doamne, de dușmani, că de prieteni mă feresc singur. După vreo trei
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și mergi cu troleibuzul. Sigur nu te-a cunoscut Cant vreodată? Sunt sigur că la tine s-a referit! N-ai decât să rămâi În greșelile tale, nouă ni se rupe, sper să-mi scuze Cant expresia! Gicu face pe Îmbufnatul și Încrucișează mâinile pe piept. Ești un porc. Știam, mă repet și-mi face plăcere. Eu nu m-am luat de Țuțea, nu te lua nici tu de Cant al meu. Eu cu Cant, tu cu Țuțea, Gore cu Șop
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]