570 matches
-
a recăpătat glas după trei luni de tăcere. Spre școala din apropierea locuinței lui Dumitru Dascălu se îndreaptă grupuri, grupuri de copii cu ghiozdane multicolore și buchete de flori, însoțiți de adulți, toți îmbrăcați cu haine de sărbătoare și având chipurile îmbujorate de emoții. Cu sufletul răvășit de aduceri aminte și nemulțumit de actualul său statut de privitor, după ce o viață întreagă a fost actor în astfel de spectacole, Dumitru Dascălu privește înnegurat la ceea ce li se oferă privirilor sale obosite. Atenția
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
plecare, doctorul clătina din cap, spunînd: „Pentru răceală, repaus la pat“. (Acesta era diagnosticul său, În lipsa altuia mai bun.) Așa că am petrecut acolo cîteva zile, Îngrijiți regește. Alberto m-a fotografiat În haine de spital. Făceam o figură impresionantă: sfrijit, Îmbujorat de temperatură, cu ochii enormi și cu o barbă ridicolă, a cărei formă nu s-a schimbat prea mult În lunile În care am purtat-o. Păcat că fotografia nu era bună; ar fi fost o mărturie a faptului că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
lăsam mai după miezul nopții. Pătrunzi În case pentru prima dată; descoperi oameni pe care nu Îi știai până atunci; te-nfrupți cu multe feluri de prăjituri, cozonaci, vinețuri; ești Întrebat al cui ești, ce mai face mama, tata; te-mbujorezi când dai cu ochii de vreo fetișcană (a Învățătorului sau profesorului din sat), cu care Îți imaginaseși mai știu eu ce; frămânți noroaie sau zăpezi pe ulițe unde n-ai călcat În viața ta; ești amețit de-atâta trudă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Apocynum cannabinum. Preparare: faceți o infuzie cu apă clocotită și beți o dată pe zi. Dacă vederea e încețoșată, aveți amețeli, țiuit în urechi sau insomnie, luați produsul patentat Zhi Bai Di Huang Wan și urmați instrucțiunile. Dacă fața vă este îmbujorată și ochii sunt roșii, aveți dureri de cap sau gura uscată și amară, luați produsul patentat Niu Huang Jiang Ya Wan și urmați instrucțiunile. Hipotensiunea CE ESTE ȘI CARE ÎI SUNT CAUZELE? Dacă aveți tensiunea mai mică de 90/60
[Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
va pluti în repaus sus / și unul spre pământ...” (Dezechilibrăm) în fond, cu toții suntem amintire-a prezentului, spasm binecuvântat întru frumos, întru iubire, întru dăruire. „Ceru-i făcut / Din morminte...” (Amintirea) într-acolo ochii noștri, lumini veșnic înstelate, aprind făclii îmbujorând cuprinsul. Să-ncercăm, poate vom auzi o șoaptă: „rn cântec minunat crește prin mine-n lume...” (Misterium tremendum) gertfa poetului este și jertfa noastră. Să nu uităm: „Nu poți birui vremea nefiind biruit...” (Lumina necreată) Mult calm și multă iertăciune
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
toate... Asta e! Presărăm pe dalbu-ți drum multe regrete! Sângerânde regrete, iubite Poet! și-mpreună cu toți „veghetorii” tăi, șoptim duios și dureros: „Deșertăciuni sunt toate și deșertăciune...” (Porunca) La fine de an, în prag de-alese sărbători, cu inimile îmbujorate de speranță, să „tragem clopotele din nouri de pământ”, Vă „cuibărim cenușa în haosul din noi” (Clopotele), s aprindem flacăra speranței spre mai bine, întru iubire și frumoase împliniri, convinși fiind că inima ta stelară vibrează încă din înalt pentru
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
îndeaproape... — Salutări, Obi won Kenobi, se aude un glas grav din spatele nostru, și ne stă inima, și mie, și lui Danny. Mă răsucesc pe călcâie - și îl văd pe Luke stând în ușă, cu un zâmbet amuzat pe față. E îmbujorat de la frig și are câțiva fulgi de zăpadă în părul negru, și e atât de înalt, încât camera pare brusc mai mică. — Luke! strig. Ne-ai speriat! — Scuze, zice. Am crezut că-mi simți prezența. — Ei. Da, am simțit așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
uit la chipul ei fericit și am brusc în fața ochilor imaginea ei plimbându-se cu Tarquin printre mlaștinile răscolite de vânt, în pulovere Aran de la Scotch House. — Suze, o să fii foarte fericită cu Tarquin, zic din adâncul inimii. — Crezi? Se îmbujorează de plăcere. Pe bune? — Absolut. Uită-te și tu la tine! Pur și simplu strălucești! Ceea ce e perfect adevărat. Nu remarcasem până acum, dar pare complet altă Suze. Are același nas delicat și aceiași pomeți înalți, dar parcă s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și eu fug după ea plină de draci. Mai încearcă o dată, zice, când ajungem la prima trecere de pietoni. — Nimic, îngaim. Dumnezeule, Suze e incredibilă - parcă ar fi prora unei corăbii. Părul blond îi flutură în spate, și are chipul îmbujorat de atâta hotărâre. De unde o fi având atâta energie? Credeam că femeile gravide trebuie s-o lase mai moale. — Mai încearcă o dată! repetă la fiecare trei sute de metri. Hai, mai încearcă o dată! Nu mă opresc până nu dai telefonul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a distrus, dar n-a mai rămas nici urmă de cafea! — Ce miracol! zice Danny. — Și chiar în dimineața asta, micul Ernie a încercat să dea piure de mere pe ea... — Pe bune? zic, uitându-mă la Suze, care se îmbujorează vag. — Dar noroc că o acoperisem cu husa de plastic! spune mami. Se duce la rochie și îi scutură ușor volanele, cu ochii vag înroșiți. De când aștept momentul ăsta! Becky, îmbrăcată cu rochia mea de mireasă! E o prostie, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
poartă de intrare demnă de tradiția civilizată a orașului, nu un focar de infecție; colindați seara pe străzile cufundate în beznă ale periferiei și vă veți convinge cât sunteți de luminați. Nu uitați nici de copiii orașului. Parcul pionierilor se îmbujorează doar o dată pe an (de Anul Nou), și atunci atât de artificios și rece, încât te apucă bucuria că nu mai ești copil. Despre relațiile neprincipiale și corupție nu voi mai spune nimic, pentru că ele sunt ca pânza Penelopei: interminabile
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de bunătăți și o cană cu vin roșu. Eu nu beau, sare nepotul, sînt cu mașina. Dar eu beau, spune Cazacioc vesel. Vîntul mîngîia dealul lui Cazacioc și de jur împrejur era o priveliște de basm. Nevasta nepotului s-a îmbujorat, nepotul s-a smochinit a plictiseală și moș Cazacioc a tras un cazacioc. Puțin obosit, intră în bordei și iese cu o cutiuță acoperită cu catifea aurie. Am fost la Paris și am cumpărat un medalion pentru tine, pentru cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Într-o zi, un domn în fața mea avertiza că ai noștri copii vor avea probleme de sănătate mai târziu pentru că nu sunt alimentați corect și nu sunt fericiți. Am început să privesc copiii ieșind de la școală în grup. Nu erau îmbujorați, ci palizi toți, nu râdeau, ci erau posomorâți. Acești copii așteaptă azi bani din Italia și nu știu ce să facă cu viața lor. Oamenilor politici din țara mea, ajung 20 de ani de tristețe! Lăsați-ne să ne îmbujorăm și să
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Nu erau îmbujorați, ci palizi toți, nu râdeau, ci erau posomorâți. Acești copii așteaptă azi bani din Italia și nu știu ce să facă cu viața lor. Oamenilor politici din țara mea, ajung 20 de ani de tristețe! Lăsați-ne să ne îmbujorăm și să râdem! Faceți ceva astfel încât omenirea asta să se întoarcă, să pună umărul toți și să fie fericit și domnul președinte că are forță de muncă. Scrisoarea 78 Mă întorc la părintele din Perugia. Era înconjurat de femei, vorbea
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de un obraz și-i șopti aproape de ureche: ,,Ești așa de frumoasă! Te iubesc mult...mult...ca pe o stea deosebit de strălucitoare.” Când își lăsase mâna jos, îi atinse sânii fără să vrea, iar ea avu o tresărire și se îmbujoră foarte tare, iar ochii îi străluceau ca o flacără albastră când un foc mistuie lacom ceva foarte uscat. Ea îl privi ca pe un vinovat, apoi zâmbi și zise : - Vrei să servești o prăjitură sau o cafea? Eu am dormit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îl informă de dispariția lor, dar ei se aflau acum în fața lui. - Sunt bine, reluă convorbirea. Au ajuns acum acasă. Nu cunosc încă ce a determinat-o să facă asta. Doctorul când auzi că „fugarii” au ajuns la destinație se îmbujoră și se simți ridicol, jignit, compromis, căutând sprijin în ochii asistentei. Fața îi părea mai bărbătească, mai responsabilă și mult mai concentrată. Se retrăsese primul după terminarea vizitei în soloane. Se simțea tulburat, rușinat, ostenit și considera că acea zi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un făcut murmură și ea zicând: - Dumnezeule! N-am mai văzut un bărbat atât de chipeș. Îi părea atât de frumos, că dacă ar fi putut l-ar fi sorbit ca pe o picătură de apă dintr-o linguriță. Era îmbujorată, mulțumită de sine, cu respirația precipitată iar zâmbetul ei îi mângâia obrajii. Ochii ei verzi erau limpezi ca o apă cristalină. Amândoi erau vrăjiți simțind că le arde sufletul să se cunoască. Ea continuă să-i zâmbească într-un mod
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
rog, o dată, a avut noroc. Cunoști zicala cu ulciorul... A umblat și cu șiretlicuri. Să-l vedem a doua oară, când va avea a-l înfrunta pe însuși Mahomed sultan! Ba la toți le-a venit de hac! strigă Voichița îmbujorată până-n lobii urechilor. Mulți au simțit pe spinarea lor ascuțișul săbiei Măriei sale! Și turcii! Și lehii! Și tătarii! Și ungurii! Și, urmează ea încetișor, cu vocea frântă, și... și chiar muntenii lui taica. Că toți au strâmbat din nas: "Oaste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Spiritul domnesc mă părăsește, pentru a mă aștepta în altă parte...Pornesc cu pas sprinten spre insula verde a Copoului. Simt zefirul sprințar zbenguindu-se în jurul meu. Il văd pur și simplu cum se hârjonește cu o floare de cais îmbujorată peste măsură de plăcere...De departe mi se arată biserica Sf. Atanasie, pitită între viile și livezile din jur...In timp ce înaintez cu spor spre ținta călătoriei mele, cochetez cu istoria locului și a așezământului monahal...Imi amintesc de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
dovedea simțul artistic și hărnicia mâinilor ei îndemânatice. Lui Costache i s-a părut că s-ar bucura dacă ar alege-o pereche, s-a înclinat în fața ei și a poftit-o la joc. Fata a răspuns invitației emoționată, chiar îmbujorată de emoție, gândindu-se să nu fie judecată aspru de fetele ce erau în horă. Au jucat amândoi, potriviți ca înfățișare și măiestrie de joc, ceea ce arată că alegerea lui Costache era inspirată. Au jucat rând pe rând toate jocurile
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Numai ea mă înțelege pe lume - gândeam eu: părinții mei nu-mi luau în serios veleitățile literare, socotind că, cu timpul, „o să-mi treacă“... Destul de grăsuță în amintirea mea, „tanti Victorița“ avea ochii negri, profunzi, magic-misterioși, iar obrajii i se îmbujorau violent, întreaga ei ființă emana dăruire, participare, împlinire sufletească, paciență transcendentală. Eram încă prea copil ca ea să se străduiască a mă „lumina“ antroposofic, cum bănuiesc că avea de gând, căci mai târziu urma să descopăr aceste preocupări la surorile
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Istrati, Octavian Goga, Nicolae Iorga. *Ziua Roxanei: a împlinit șapte ani! E încîntată de pregătirile care se fac. Nerăbdătoare, a cerut la un moment dat „să sărbătorim tortul”! și iată-ne, ca într-o ilustrată de Crăciun, unul lîngă altul, îmbujorați de emoție și de flacăra lumînărilor, cîntînd cu convingere „Mulți ani trăiască!” Așezată în fața noastră, avea pe chip o strălucire greu de descris: iradia! Spre seară, a venit Pătrar („șlică”). Speră - ne-a declarat - să aibă și el o fată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
În ziua a doua și a treia a Conferinței pe țară a U.F.D.R., zeci de delegate au ținut să se înscrie la cuvânt și au trecut, pe rând, la tribună. Se perindă astfel: Neicu Dumitra, țărancă din R. Sărat, îmbujorată la față, îmbrăcată într-o ie roșie de toată frumusețea, Ana Gluvacov, gospodină din Turda, mândră de brigada de femei „Elena Pavel”, Niloș Ilona, țărancă maghiară de la Vișia-Cluj, care uimește sala prin siguranța și darul vorbirii, Cosma Aurora, muncitoare de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
clătesc, se roagă... Lasă în urma ei numai belșug și bunăstare, pace și bucurie... Încă o dată, ne cheamă lângă ea, ne spune ceva frumos, numai de ea știut, noi rămânem ochi și urechi, o sorbim din priviri, o divinizăm, și ne îmbujoră m, iar ea, cu înțelepciunea din totdeauna, ne mângâie și ne învață cuvinte frumoase, să știm a plivi, să putem a ne coase o zdreanță, să știm a da „bună ziua”, să ne închi năm, să fim oameni... Din ghemul amintirilor
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
țăran înalt și costeliv - acceptase să-l ia ca ajutor, în deal, la castel, după nenumăratele rugăminți ale fiului, susținut de ciorovăielile maică-sii. Hornuri înalte, grătare înfiorătoare, pe care se frig imense hartane de carne, asistate de bucătărese trupeșe, îmbujorate de efort.... Acum, aici, câteva sute de ani mai târziu, viermuiala slugilor și mirosurile iuți de mâncare au dispărut, totul strălucește, totul e nou, fidel reconstituit, și această ambianță lustruită îți amintește că participi la o înscenare. Urc într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]