462 matches
-
în anticamera bibliotecii, întrebându-se cum ar fi mai bine să-și petreacă după-amiaza, o grupă de studenți trece în fugă pe lângă el, îndreptându-se spre teatrul Sheldonian. Îi urmează sub impulsul momentului și ajunge în spatele unui grup care se îmbulzește într-o stare de veselie molipsitoare. O glumă grosolană. S-a terminat o prelegere la Sheldonian și participantele au constatat la ieșire că cineva a adunat bicicletele studentelor și le-a legat între ele cu sârmă, blocându-le cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de-am scăpat nevătămat, De trupul tău înfometat, Când mă iubeai? Condeiul cum de s-a oprit, în noaptea când te-am întâlnit, Când tomuri meritai să-ți scriu, Prin păru ți moale argintiu, Fiind pierdut? Acum când anii se-mbulzesc, Să ne despartă, îndrăznesc, Să-ntreb cu lacrime fierbinți, Mă mai iubești, sau doar mă minți, Ca în trecut? îți lasă dar căminul tău, în brațe să te țin mereu, Să te alint cu slov de bard, De dragostea-ți
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Câțiva soldați din castel fugiseră înapoi în josul pantei. — Poți intra, solule! anunțară ei. În momentul când Kanbei auzi acest strigăt sever, poarta palisadei se deschise în fața lui. I se păru că vedea, în întuneric, cel puțin o sută se soldați îmbulzindu-se laolaltă. De fiecare dată când valul de oameni se înălța și se rostogolea, lucirile lăncilor îi străpungeau ochii. — Îmi pare rău că te deranjez, îi spuse Kanbei omului care strigase. Sunt invalid, așa că am venit cu lectica. Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Sakamoto, însoțit de un grup de oameni puțin numeros. Seniorul său, Mitsuhide, plecase într-o asemenea grabă, încât Shinshi rămăsese pe loc pentru a se ocupa de treburile neterminate. De cum își scoase hainele de călătorie, în cameră, câțiva oameni se îmbulziră în jurul lui, luându-l la întrebări: Ce s-a întâmplat în urma noastră? — Ce fel de zvonuri s-au răspândit prin Azuchi după plecarea Domniei Sale? Scrâșnind din dinți, Shinshi răspunse: N-au trecut decât opt zile de când a plecat Domnia Sa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
asfințit. Orașul Kameyama era acum complet pustiu. Soldații și căruțele care se îngrămădiseră pe străzi plecaseră. Ostașii, ducând arme de foc, stindarde și lănci, ieșeau din oraș într-o coloană prelungă, cu capetele încinse în căștile de fier. Orășenii se îmbulzeau pe marginile drumurilor pentru a privi plecarea armatei. Căutându-i din ochi pe binefăcătorii care le vizitaseră prăvăliile în trecut, le urau noroc cât puteau de tare și-i încurajau să facă fapte mari. Dar nici soldații în marș, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
neliniștiți, în întuneric. — Undeva într-acolo susură un izvor. Aud murmur de apă, pare-mi-se. — Acolo e! Apă! Bâjbâind prin bălăriile râpei de lângă drum, unul dintre militari descoperi, în sfârșit, un pârâiaș între pietre. Unul după altul, soldații se îmbulziră să-și umple gamelele cu apă limpede. Asta ne va ajunge până la Tenjin. Poate vom mânca la Yamazaki. Nu, noaptea e atât de scurtă încât, probabil, când ajungem la Templul Kaiin, va fi lumină. — Caii ar obosi, dacă am merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fără a cere permisiunea lui Nobunaga. Le spuse să aștepte. Liniștea care urmă dincolo de poartă însemna că urgența era raportată la templul principal și imediat avea să se dezlănțuie o goană a oamenilor spre posturile de apărare. Războinicii care se îmbulzeau în spate începuseră să-și piardă răbdarea la gândul de a trebui să folosească o stratagemă pentru a traversa acel biet șănțuleț și se apucară să împingă liniile din fața lor. — Atacați! Atacați! Ce mai așteptăm? — Luați zidurile cu asalt! Întrecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mii de oameni. — Unde-i Seniorul Nobutaka? răcni Hideyoshi, descălecând, în mijlocul soldaților transpirați, care-l priveau trecând; când văzu că nimeni nu-l recunoșteau, anunță: eu sunt, Hideyoshi! Soldații făcură ochii mari de uimire. Hideyoshi nu așteptă o întâmpinare oficială. Îmbulzindu-se prin mulțimea de oameni, se îndreptă spre copacul sub care Nobutaka își înălțase stindardul. Înconjurat de statul său major, Nobutaka stătea așezat pe taburetul de campanie, ținându-și mâna streașină la ochi pentru a și-i feri de strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
păruseră goale. Dar, când forțele clanului Akechi se retraseră și noul val de armuri inundă străzile, în pragurile tuturor caselor apărură, dintr-o dată găleți cu apă, grămezi de pepeni și ibrice cu ceai de orz. În timp ce forțele lui Hideyoshi se îmbulzeau pe ulițe, prin mulțimea sătenilor apăreau chiar și femei, cu urări de bine. N-a mai rămas nici un soldat inamic pe-aici? Hideyoshi nu descălecă, ci doar privi fix drapelele soldaților săi, care se vedeau acum pe muntele din apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zile, dar, până la urmă, în ziua a douăzeci și cincea a lunii, porni pe drumul Omi, înapoi spre Castelul Osaka. Osaka era acum un oraș mare, schimbat radical față de micul port Naniwa, iar când armata lui Hideyoshi sosi, oamenii începură să se îmbulzească pe străzi și prin vecinătatea castelului, ovaționându-l, până la căderea nopții. Lucrările de construcții externe ale Castelului Osaka se terminaseră deja. Când se înnoptă, în fața oamenilor începu să se desfășoare o scenă de pe altă lume. Lămpi luminoase străluceau din nenumăratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din Iudea, 8. din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, și dimprejurul Tirului și Sidonului, cînd a auzit tot ce făcea, a venit la El. 9. Isus a poruncit ucenicilor să-I țină la îndemînă o corăbioară, ca să nu fie îmbulzit de norod. 10. Căci El vindeca pe mulți și de aceea toți cei ce aveau boli, se înghesuiau spre El ca să se atingă de El. 11. Duhurile necurate, cînd Îl vedeau, cădeau la pămînt înaintea Lui, și strigau: "Tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: "Fetița mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ți pune mîinile peste ea, ca să se facă sănătoasă și să trăiască." 24. Isus a plecat împreună cu el. Și după El mergea mult norod și-L îmbulzea. 25. Și era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge. 26. Ea suferise mult de la mulți doctori; cheltuise tot ce avea, și nu simțise nici o ușurare; ba încă, îi era mai rău. 27. A auzit vorbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
ei că s-a tămăduit de boală. 30. Isus a cunoscut îndată că o putere ieșise din El, și, întorcîndu-Se spre mulțime, a zis: Cine s-a atins de hainele Mele?" 31. Ucenicii I-au zis: "Vezi că mulțimea Te îmbulzește, și mai zici: Cine s-a atins de Mine?" 32. El se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. 33. Femeia, înfricoșată și tremurînd, căci știa ce se petrecuse în ea, a venit de s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
minute, dispăruse de parcă l-ar fi înghițit nisipul. Se însera când ordonanța căpitanului descoperi cadavrul. Țipetele sale, aproape isterice, se răspândiră prin oază și îi făcură pe oameni să-și arunce lopețile și să vină alergând, pentru ca apoi să se îmbulzească în mica baracă, de unde sergentul major trebui să-i dea afară îmbrâncind-i. Când, în cele din urmă, rămase singur în fața cadavrului și a bălții de sânge pline de muște, se așeză pe un taburet și-și blestemă soarta. Ticălosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
limbă. Cadiul tace, tăcerea-i este aspră. Nu din acele tăceri care cheamă vorbele celuilalt, ci dintr-acelea care vuiesc și umplu spațiul. Omar așteaptă, cu privirea-n pământ, lăsându-l pe cadiu să aleagă dintre cuvintele care i se Îmbulzesc În minte. Dar Abu Taher respiră adânc și le dă oamenilor săi un ordin tăois. Aceștia se Îndepărtează. De Îndată ce au Închis ușa, el se Îndreaptă către un colț al divan-ului, ridică o margine a tapiseriei, apoi capacul unui sipet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am așezat la rând și am așteptat răbdător, cu gândul c-o fi apărut, poate, vreo carte bună. De mult nu se mai tipărise ceva cu adevărat interesant, iar pentru o nouă operă a tovarășului lumea nu s-ar fi îmbulzit să stea la coadă. După o așteptare de peste trei sferturi de ceas, am pus în sfârșit piciorul în magazin. Am lungit gâtul, încercând să descopăr despre ce fel de carte e vorba. Însă, în loc de asta, l-am văzut pe bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
minge și am izbit-o cu piciorul, cât de tare am putut. Șutul mi-a reușit de bine, de rău și toți cei de față m-au răsplătit cu aplauze. Apoi cineva a dat semnalul plecării și toată lumea s-a îmbulzit să se urce în mașinile care așteptau. Mergeam la campo sportivo. Cât am călătorit într-acolo, am văzut iarba uscată și îngălbenită, ca și cum verdele s-ar fi decolorat din pricina soarelui. Pământul avea crăpături, semăna cu fețele celor din clasele mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu băieții din clasele mari. Acelora li se îngroșaseră vocile și mărul lui Adam le crescuse. Fumau fără să se ascundă. De fapt, cele mai multe dintre fete au început să se poarte ciudat. În recreații, în vreme ce băieții făceau zarvă și se îmbulzeau să ajungă mai repede pe terenul de fotbal, ca să încerce câteva figuri noi cu mingea, fetele fumau la toaletă, vorbeau aproape în șoaptă, iar dacă le deranjai, deveneau de-a dreptul răutăcioase. Din când în când chicoteau, încât se știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
condac și-un irmos...Pe-aici stăpâne, vino să ne amestecăm printre porci, căci Prefectul avea, pasămite, vreo zece turme de godaci albanezi care tocmai se-ntorceau de la cotețul din spatele blocului. Deci cei doi nu mai stătură pe gânduri: se îmbulziră cu rozătoarele și străbătură nedibuiți până la intrarea din dos. Deși învins, Gigi găsi puterea să-și întâmpine meditatorul cu dulceață și cafea. Acesta, delicat și cu sfiiciune, îi făcu chiar de la ușă diferența între poeții din Tang și simbolismul francez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
izbitor! Uman! E Nae...! Nae...! E Năică...! L-a prins Criminalul! L-a linșat! Fugi, Dănuțule! Aleargă! Zboară! Repede...!! urlă și Fratele. Ca întotdeauna, în menghina angoasei, spațiul se comprimă, timpul se dilată și, din patru-cinci salturi, pașnicul triumvirat se-mbulzește dezordonat afară, în bătătură, înlemnind în ușa deschisă a bucătăriei. Scena smintită, care li se înfățișează la lumina unui bec halogen de stâlp, bate lejer Coșmarele lui Goya, spre exemplu și constituie ea însăși un pretext întemeiat, pentru o criză
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mulți cu bagajele în mână, cei puțini cu hamalii în urma lor. Toată lumea era grăbită, unii chiar fugeau, ca și când i-ar fi alungat cineva din urmă. Grigore Iuga rămăsese liniștit la locul său, așteptând să se dea jos cei ce se îmbulziseră pe coridoare. Din geam, văzu pe Modreanu cum își ferea geamantănașul de insistențele hamalilor, pe căpitanul înalt cum, depărtîndu-se, se uita speriat împrejur, parcă ar fi căutat pe cineva, pe Rogojinaru, umeros și legănat, ținîndu-se după omulețul împovărat cu geamantane
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
azi n-am mai avea o chestie țărănească în Romînia! Nașterea arendașilor a împiedicat trecerea pământului în mâinile țăranilor, cum ar fi fost natural și sănătos. Proprietarul care s-a săturat de moșie ar fi vîndut-o sătenilor dacă nu se îmbulzea arendașul, oferindu-i un venit mare și sigur, fără nici o muncă și bătaie de cap pentru dînsul! ― Asta se poate, admise Rogojinaru cu un surâs candid. Se prea poate. Nu zic ba... Cu condiția ca țăranul să fi fost într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sfârșit. Hora zburda în cerc larg, se întindea ca un șarpe, atingea cu șfichiuri alintătoare, când pe femeile de pe margini, când pe bărbații din bătătura cârciumii. Bucuria jucătorilor izbucnea în frânturi de strigături, în floricele de pași ritmați. Privitorii se îmbulzeau cuprinși de aceeași veselie, parcă ar fi căutat să se topească cu toții într-o singură ființă fără griji și fără necazuri. Cel mai vesel părea totuși Pantelimon Văduva și toată lumea se bucura de veselia lui, pentru că el peste câteva zile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
însereze. Mai trecu un răstimp până ce se putu așeza pe pragul casei, cu blidul mare în poală, strigând cum făcea în fiecare seară: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări, păsă... Găinile și puicile veniră din toate părțile ca niște copii ascultători; se îmbulzeau și se ciocăneau la picioarele ei. Le numără. Lipseau două bătrâne și cocoșul. Deșertă blidul, goni câinii să nu mănânce porția galițelor și porni spre uliță, chemând mai prelung: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări, păsă... Când deschise portița, auzi din sus
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care râdeau sub mângâierea soarelui ieșit brusc din pânzișul de nori. Când se urcă în mașină, după ce se sărutase de mai multe ori cu Grigore, Nadina văzu florile și-i zise drăgălaș: ― Uite inima ta, Grig. Printre servitorii ce se îmbulzeau să fie de folos la plecare, Titu Herdelea zări pe Petre, care dădea târcoale curții și de dragul Marioarei, și în speranța că se va putea oploși și dânsul pe aici. După ce se despărți de Miron Iuga și mulțumi înduioșat lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]