647 matches
-
c) aceștia elimin) dificilă întreprindere a alegerii, cel mai mic dintre grupuri își conduce afacerile cel mai ușor. Acolo unde sunt mai mult de dou) p)rți, solidaritatea unui grup este întotdeauna periclitat), deoarece p)rțile pot încerca s)-si îmbun)ț)teasc) situațiile, combinându-se. Interdependenta multiplic) ostilitatea și teama. În situația în care sunt mai mult de dou) p)rți, ostilitatea și teama îi pot determina pe A și pe B s) caute sprijinul lui C. Dac) ambii îl
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
capabilitate care s)-i permit) preeminenta, fiecare depunând eforturi pentru a preveni acest lucru. Îngrijor)rile puterilor nucleare mai mici sunt incomparabil mai mari, ele neputând face mare lucru pentra a le diminua. În trecut, puterile mai slabe își puteau îmbun)ț)ți pozițiile f)când alianț), ad)ugând forță armatelor str)ine la cea proprie. Nu ar putea unele dintre statele de mijloc s) fac) împreun) ceea ce ar fi incapabile de unele singure? Din dou) motive decisive, r)spunsul este
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
mare, sunt cel mai dificil de scos la lumin). Am v)zut care sunt complicațiile, cu referire la afacerile militare ale lumilor multipolare. Sorțile marilor puteri sunt strâns inteconectate. Marile puteri ale unei lumi multipolare, îcursul acțiunilor menite a le îmbun)ț)ți propriile traiectorii probabil, au, din când în când, nevoie de ajutor din partea altora. Friedrich Meinecke descria astfel situația Europei, din perioada lui Frederic cel Mare ,,un set de State-puteri izolate, solitare și totuși unite prin crescândele lor ambiții
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
pământul se cutremură noaptea, va fi un an cu belșug în recolte, iar dacă se va cutremura ziua, va fi numai cu pagube. Necunoscând cauzele cutremurelor, omul le-a pus pe seama unor forțe supranaturale, pe care a încercat să le îmbuneze prin jertfe omenești. Seismologul Haroun Tazieff menționează numeroase astfel de jertfe, pe care unele colectivități le aduceau zeilor. Asemenea cazuri sunt cunoscute chiar și în zilele noastre. “În timpul cutremurului din 1960, din Chile - consemnează S. Pauliuc, în lucrarea Cutremurele de
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
din Chile - consemnează S. Pauliuc, în lucrarea Cutremurele de pământ, Editura Științifică, București, 1960 - urmașii triburilor arancanilor au înjunghiat un copil de 12 ani, tăindu-i capul în bucățele, pe care le-au răspândit în lungul țărmului, pentru a-i îmbuna pe zei”. Incredibil, dar adevărat...
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
să se Întărească. Când femeia grasă termină pe o parte, Helga o Întoarse pe partea cealaltă. Tessie și cu mine stăteam pe scaunele noastre, ascultând cum ceara era Îndepărtată violent. ― Auleu! strigă femeia grasă. ― Hai că nu-i nimic, o Îmbună Helga. Sunt maestră. ― Uii! schelălăi una dintre fetele cu epilatul inghinal. Iar Helga, adoptând o postură feministă ciudată: ― Vede ce faceți pentru bărbații? Suferire. Nu merită. Acum Helga se apropie de mine. Mă apucă de bărbie și Îmi trase capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Da’ ce, trebuiau să mă lase să sângerez până muream? se răstește ursuz principele. Durerea îl face ciufut și cu chef de harță, gata să dea vina pe alții pentru suferința sa. Nici vorbă, stăpâne, se grăbește medicul să-l îmbuneze, dar orice plagă trebuie să se închidă din interior spre exterior. Ceea ce au făcut cei care te-au tratat atunci a fost să pună capacul peste o oală care fierbea. De aceea puroiul și-a croit drum în interior, săpând
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lut. Îl așază în poală și, ostentativ, se pune să ronțăie zgomotos firișoarele de țelină date pe răzătoare. După cât de repede mestecă, Ianuarius înțelege că l-a supărat foarte rău. — Țelina-i foarte sănătoasă, rostește încurajator. Tot nu l-a îmbunat pe bătrân. Mai face o încercare: — Este ușor de digerat, nu încetinește inteligența și nici nu stârnește pofta de pâine. Surâde ușor. Unde mai pui că e bună și pentru potență, deși probabil că nu-i prea mai folosește. Instantaneu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
face. O să stea deoparte până se vor calma amândouă. — Crezi că e prudent? întreabă în șoaptă rex. — Ce? Să o scoți în public, la ceremonie. — Ei, asta-i! face Occia. E sătulă de sfaturi. Agasată, de-a dreptul. Se mai îmbunează un pic. Șușotește încet: — Tu n-o vezi că se poartă ca un copil? O să le copieze pe celelalte și cu asta basta. Zâmbește cu șiretenie. Măcar câteva zile își va da osteneala să fie cuviincioasă, căci se va strădui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Își adăpostește cu mâinile organele genitale: Și nu e pula, simbolul lui, agățată sub carul celor cinstiți cu triumfuri? — Așa e, aprobă mai multe voci. — Îi apără de invidie, ca un medic. Ba i-o pune Fortunei, s-o mai îmbuneze, curva naibii, că ea e adevăratul călău al gloriei. Rufus își continuă în tăcere rondul. Se oprește în dreptul unui alt gladiator: — Tu nu ți-ai revenit încă de tot după rana primită săptă mâna trecută, îi spune, așa că pune-ți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pater familias - față de familia ta. — Da’ chiar mă doare, se vaită băiatul. Și apoi, asta e treaba preoților. — La noi cultul nu se află în mâinile clerului, răspunde calm bărbatul. Își petrece din nou brațul pe după umărul lui ca să-l îmbuneze și-l trage la pieptul lui: — Obligația de a aduce cinstire zeilor este încredințată tuturor cetățenilor, de la simplul particular până la înalții magistrați, și poporului în ansamblul său. Copiii cei mari îl privesc neîncrezători, dar nu spun nimic. Ca să le abată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se alăture. Slujnicele încing imediat creștetele copiilor cu coronițe de flori. Un sclav se apropie de ei, ținând într-o mână o carafă cu apă și în cealaltă un lighean. — Spală-te pe mâini, i se adresează stăpânului, să poți îmbuna geniile strămoșilor tăi. Înclină cana: — Fie ca energia lor prezentă, dar invizibilă să ne protejeze pe noi toți! Germanicus lasă firișorul de apă să i se prelingă pe degete. Apoi se usucă fâlfâind cu mâinile prin aer. Acum e curat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și a viitorului. Și totuși superstiția provine tot din religie, cugetă Herodes. Deși de multe ori nu-i mai poți găsi urma... Antonia se scutură ofensată: — Vorbiți așa pentru că voi, bărbații, n-ați trecut niciodată prin chinurile facerii. Germanicus o îmbunează cu un sărut. Își pleacă apoi capul pentru ca și ea să-și pună buzele pe fruntea lui. Se întoarce să se uite după copii: — La lecții, le poruncește scurt. Nu-i luăm și pe ei la sacrificiu? întreabă surprinsă Agrip
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de tânăr. Bătrânul senator por nește mai departe îmbufnat. Și-a dat seama că toți magistrații Cetății sunt adunați la Ara Pacis. Tiberius îl ajunge din urmă și-l apucă de braț: — Uită-te la Roma noastră! șoptește ca să-l îmbuneze. Silvanus se înmoaie: — Regina Universului! murmură cu un surâs. — Pe Hercules! exclamă dintr-odată Velleius Paterculus. Nero întoarce mirat ochii spre el. Tânărul arată în jos către Câmpul lui Marte: — E plin ochi de lume până la Aqua Virgo! — Depășesc chiar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu e vorba numai de atât. Cred că ritualul de astăzi nu va rămâne fără ecou, ci îl va îndupleca pe guvernatorul spaniol să încuviințeze negoțul cu Japonia... La împunsătura mea, Tanaka făcu ochii mari, iar Hasekura se arătă încurcat. Îmbunat de botezul japonezilor, arhiepiscopul își oferi bunele oficii și astfel întrevederea dintre guvernatorul Acuña și japonezi se hotărî chiar mai curând decât socotisem eu. Când le-am dat vestea, solii - până și Matsuki - s-au arătat încântați și pe fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scenă și din sală. Doar Sorin și băiețelul-șchiop sunt tare necăjiți. Cel mai supărat e, însă, Sorin. Auzi, să uiți un vers! Și, asta, chiar în spectacol! Ce rușine! Văzându-i mâhniți, Sorina vine să-i mângâie și să-i îmbuneze. -Nu-i nimic, băiețelul e foarte mic. La fel ești și tu, Sorinel! V-ați emoționat prea tare și... Să știți că și eu, când eram mică, am pățit la fel. Eram la cămin și făceam repetiție pentru un spectacol. Și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
plâng! zice fetița și ncearcă să ascundă lacrima jucăușă care poposise pe obrajii ei. Așa-i bine. Înseamnă că găinușa o să fie tare bucuroasă. Ea te-a văzut când plângeai și-a vrut să-ți facă un dar, ca să te îmbuneze. Și să te facă să zâmbești iarăși! Lacrimi poznașe Ori de câte ori se duc la țară, Sorin și Sorina se bucură tare mult. Se reîntâlnesc acolo cu dragii lor prieteni: Cuțulache și Motănel, cu Puiu - cocoșelul și cu multe alte vietăți aflătoare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
socotesc... Merg și eu cu tine... Ai să mergi. Fața băiatului s-a luminat de-un zâmbet. Dar Sorina continuă: Nu acum. Când ai să crești mai mare și ai să fii de vârsta mea. Sorin privește încruntat. Ca să-l îmbuneze, tata spune: Azi, pentru că e prima zi, iar în toate școlile din țară e sărbătoare, cred că ai putea să mergi și tu. Băiatul a dispărut din sufragerie. Însă, peste câteva minute, a apărut iarăși, gata și el de plecare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cel mai bun caz. Un obiect de valoare se sparge sau e furat. Boală. Sau chiar și calamități, catastrofe care să afecteze Întregul sat. Oricare ar fi nenorocirea care-i lovește, oamenii cred că s-a Întâmplat pentru că nu au Îmbunat cum trebuie un Nat. Dar vă rog, să nu credeți că toți Nații sunt răi. Dacă-i tratezi cum se cuvine, te pot chiar ajuta. Unul dintre turiștii de anul trecut i-a comparat cu conceptul vostru de soacră. —Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Doamne, ce trebuie să fac?" Mă durea acum supărarea ei, frigul care o răzbea și nu știam cum s-o liniștesc. Voi fi iubind-o!" Privind-o întreagă, simțeam că mi-e dragă. Am promis la urmă ca s-o îmbun: "Fac tot ce vrei!" Și apoi iar plictiseală și îndoieli. I-am repetat: - "Nu mă voi însura, dar vei fi prietena mea cea mai bună!" Când o simțeam mai mâhnită, căutam s-o entuziasmez asupra frumuseții naturii cu teorii fantastic
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a țopăit între străini, aș fi vrut să urlu. "O să fim fericiți!" Durerea mă frământă tot, dar respirația ei domoală continuă. De-ar ști Irina ce-am scris, mi-ar strânge mâna ca de obicei, apoi ar căuta să mă îmbune. Sau poate - cine știe? - văzând că este un mijloc ca să fiu mai aproape de ea, va căuta să se producă aceste scene cât mai des. S-a trezit cu vorba: "Aș vrea sa mor!" De ce tocmai acum, când m-a văzut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vieții și pun întrebarea la care nu pot răspunde: "De ce nu m-am dus?" Știu că am gândit limpede: Adevărul cel mai crud e mai bun decât nesiguranța". De altfel, Radu, în fața durerii mele, ar mai fi rămas să mă îmbune, fără îndoială. Atunci? Din lașitate, de frică de asprimea veștii, am preferat chinuitoarea existență? După cum, invers, sunt oameni care, în război, se omoară de frica gloanțelor care lovesc la întîmplare primprejurul lor? Sau poate pentru că mă complac în disperarea mea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de felul acelora pe care le aplica asupra unei cărți. Păcatul ei n-a schimbat-o deloc. Are acum noi sentimente, remușcări, umilință, tragedia celor întîmplate, dar ele, deși o complică, lasă să subziste ciuda ei pe mine, nu o îmbună. Reproșul pentru că nu o iubisem (singura cauză a tuturor celor întîmplate) a reînceput. Câteodată își amintește de câte o scenă nerezolvată odinioară, în care suferise mult, și o continuă acum, vrând să pedepsească pe ceea ce fusese întrerupt atunci. Vorbe sau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
schimbaseră în timpul cinei nu-i plăcuseră deloc și râsul lor nu-l liniștea cu nimic: hunii erau un neam primejdios, chiar și atunci când râdeau. Cine era misteriosul mijlocitor pe care trebuiau să-l întâlnească? Se gândeau cu adevărat să-l îmbuneze pe Gundovek? Ce daruri îi duceau? încă de la începutul călătoriei, deslușise, sub bucata aspră de in ce învelea încărcătura catârului, două sipete, iar atunci când Odolgan ușurase animalele de încărcătură, putuse chiar să le vadă și să observe că hunul le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca băiatul ăsta să nu-l fi recunoscut imediat. Ar fi trebuit să ne avertizeze. Dubritius scutură din cap: — Sigur că l-a recunoscut imediat! Dar tu nu știi cât e de viclean Eudoxiu. Pesemne că mai întâi l-a îmbunat, s-o fi prefăcut că vrea să se justifice, i-o fi amintit de îndatoririle solidarității Bagaudiei, ce știu eu... Etbinus, care era un copil bun, s-o fi lăsat convins să stea de vorbă cu el, sau, mai simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]