258 matches
-
a abonat la corul ce-ndată s-a înființat. În timp ce pițigoiul își pieptăna creasta la ocarină, privighetoarea scărpina o mandolină iar cucu-și cânta singurătatea la cimpoi, cocostârcul călca-n schimbul doi și masa pe domn broscoi. De pe scrin papagalul împăiat țipa să iasă la concurat iar bondarul între flori bâzâie că a fost deranjat de la mimoză unde-și înmuia buzele-n polen iar caia cerea ploaie că este secetă mare-n palat. La un moment dat Magnolia și-a revenit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
umeri, împingându-mă înaintea lui, mergeam destul de repede, de-a lungul unui culoar, apoi am trecut printr-o cameră mai mică, ajungând pe un alt culoar, peste tot pereții erau ticsiți de sculpturi din os, piei de animale, trofee, păsări împăiate, am mai trecut prin vreo două camere, tocmai voiam să întreb dacă asta înseamnă că tovarășul ambasador are trei veceuri, trei băi și trei bucătării separate, dar atunci ambasadorul a deschis o ușă, m-a împins pe un alt culoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
m-am dus la mine-n cameră și am deschis dulapul și am tras sertarul biroului și mi-am rotit privirile peste rafturile cu cărți, peste pereți și peste posterele de deasupra patului, peste armele mele și trofeele de păsări împăiate, dar n-am văzut nimic ce-aș fi putut să vând, așa că m-am întins pe pat și am încercat să fac un inventar în cap al tuturor bunurilor mele, soldații de plumb, colecția de cutii de chibrituri, colecția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mare concurență pe cap de locuitor. N-am văzut În viața mea un autocar mai trist. Când a intrat În piața centrală a orașului, frecându-se de ziduri, avem o piață mică, veche, parcă am văzut balena albastră din copilărie, Împăiată și plimbată prin toată țara pe un trailer. În gura larg deschisă a balenei luminată de un beculeț stăteau ca două fanoane rupte ghidul și șoferul pe care nici nu l-am văzut la Început, Încât cei obișnuiți cu avioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
niște fiorduri făcute dintr-o combinație de hârtie, clei și apă și un chioșc în formă de iglu unde se vindeau gustări. Câțiva copii făceau piruete pe gheață, iar alții scoteau exclamații de uimire și încântare în fața unui urs polar împăiat, ce stătea pe picioarele din spate lângă o ieșire laterală. Nu era nici un adult în tot patinoarul. Apoi mi-a picat fisa: ia să verific toaleta bărbaților. O săgeată m-a ghidat către subsol. Coborâsem jumătate din trepte când Maynard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
diferite unghiuri, pentru a fi mărginite de numărul potrivită de plăci de parchet din stejar. Pereții erau lambrisați cu lemn de cireș și erau plini de fotografii sepia înrămate ale familiei și ale înaintașilor ei. Am observat un cocker spaniel împăiat, așezat lângă șemineu, cu un ziar îngălbenit în gură. Madeleine îmi explică: — Ăsta-i Balto. Ziarul este numărul din 1 august 1926 din L.A. Times. În ziua aceea tati a aflat că a reușit să facă primul milion de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prăpădit într-o dungă, lângă mașinile lor, cu roțile din spate pe marginea rondului cu trandafiri. Ușa de la intrare părea de netrecut, dar o fereastră laterală era deschisă. M-am cocoțat și am sărit în camera de zi. Balto, câinele împăiat, era la locul lui, lângă șemineu, și păzea o grămada de cufere aliniate pe podea. Le-am verificat: erau pline ochi cu haine, argintărie și veselă scumpă. Dintr-o cutie de carton din marginea șirului se revărsau rochii de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a zis pe neașteptate Bătrânul. S-a ridicat din fotoliul lui de răchită și a pornit șchiopătând înaintea mea. În coridor, după câțiva pași, a deschis altă ușă și m-a introdus mai întâi într-o încăpere plină cu păsări împăiate, apoi în alta cu reptile modelate în argilă și, în sfârșit, în una cu fluturi morți, fixați cu ace de gămălie pe mari panouri albastre și aurii. „În aceste încăperi mă retrag uneori când am poftă să văd lumea”, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cârmi și nici nu căzu. În hăul șanțului de la baza clădirii, i se răsturnă numai clopul. Descoperindu-se, de sub calota clopului îi răsări (adulmecînd nemișcat din mijlocul plantației firelor îmbîcsite de păr și semănând cu o creastă pitică) un șoricel împăiat. Rozătorul împăiat din moțul capului era gri-vioriu. Afișa un aer stingher. Șobolanul ciudat îi stătea fixat pe creștet c-o bentiță, ce i se petrecea negriciosului peste fălci și i se înnoda sub bărbie. Spurcatul de negricios urca și-l
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Paul Nancă. Domolisem aproape complet convulsiile luminoase ale cubului de cleștar, ambalîndu-l într-un șal de mătase, pe care și-l vârâse apoi necunoscuta în buzunar. În două secunde, în dreptul deschizăturii fostului pervaz, se ivi și spinarea viorie a rozătorului împăiat. Întâiul bețivan sărise deja în interior și se deplasa, cu subtilități de pisică, pe trei sferturi înrăită de sete, pe cimentul denivelat. 51 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Fugi, boangă, tare de aici! Nu li se scurge îngerilor și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-o... Și te-a amenințat că, dacă, până mâine, te mai prinde prin zonă, îți încurcă și vreo câteva vene de sânge din hoit, ucenica se întoarce împăcată în făbricuța lor... Acolo, în făbricuța lor de conserve, găsești, îmbălsămată și împăiată, toată gîndăcimea care și-a plimbat vreodată carapacele pe sub pietrele de la noi din cartier. Bă, unde întorci ochii numai gîndaci!... Gândaci pe clanța de la ușă, gândaci în jurul preșului pe care te ștergi, la intrare, gândaci pe dușumea, prin dulăpioare, cufundați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Grimus se află într-o zonă periferică și mizerabilă din extremitatea sud-estică a orașului. E la fel de murdară pe dinăuntru ca și pe dinafară și e împânzită cu o mulțime uimitor de pestriță de obiecte și cărți. Are aici nenumărate păsări împăiate și mărturii culese din numeroase călătorii. Peste tot sunt și imagini - orientale, cred - iar tema preponderentă este ornitologia. Grimus este interesat de păsările mitice și atunci când vorbea, părea să aibă el însuși ceva păsăresc în el, în felul cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
piedestalele micuțe din jurul încăperii era o scăldătoare pentru păsări, erau puse tot felul de semințe, iar un bazin de scăldat pentru păsări era piesa centrală a camerei. Niște păuni pășeau țanțoși pe podea. Dar nu toate păsările erau vii. Creaturi împăiate odihneau în vitrine de sticlă peste tot prin jur, imobilizate pe vecie în scene tipice vieții lor: păsări mâncând, păsări curtându-se, păsări împerechindu-se și clocind, păsări în zbor, păsări murind, păsări atacând alte păsări, toate într-o serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
complet din minte vuietul. Vultur-în-Zbor s-a înveselit puțin, apoi s-a gândit: Mă întreb câtă hipnoză a folosit asupra Prepelicarului? Media dormea. Prepelicarul stătea ascunsă în camerele ei. Grimus și Vultur-în-Zbor stăteau în Camera Păsărilor, printre picturi și zburătoare împăiate sau adormite. — Pașnice ființe, spuse Grimus. Pot totuși să fie antrenate pentru luptă, așa cum se întâmplă, de pildă, la cocoși. Ființe sărace cu duhul, totuși se spune că pasărea minah poate prezice viitorul. Ființe dincolo de moralitate, totuși unele întru totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fără ca măcar să-i cunoască. De aceea „lumea ei” era atât de frumoasă, nu existau grade de superioritate. Acolo domneau iubirea, respectul, egalitatea. Găsi repede culoarul indicat și se îndreptă nervoasă într-acolo. Reușise să-i strice ziua cu atitudinea ei împăiată, secretara machiată excesiv pentru o zi de lucru. Dar, elanul și puțina încredere în forțele proprii dispărură instantaneu. În fața ei erau în jur de 20 de femei, nu reușise să le numere, la fel de tensionate și emoționate ca și ea care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu i-o Înțelegeți deloc sau interpretați-o greșit; priviți-l doar și va fi mulțumit. Pe bună dreptate, putem să ne revoltăm Împotriva unei lumi nerecunoscătoare, care refuză până și această biată favoare; Își irosește capacitatea optică pe crocodili Împăiați și gemeni siamezi și se uită cu o indiferență grăbită și cu un dispreț abia disimulat la domestica și splendida minune a minunilor reprezentată de un Filfizon viu! Nici un Zoolog nu-l include În clasa mamiferelor, nici un Anatomist nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu șoarecele. Zilnic simțim în noi harpoanele destinului. Destinul se străduiește să fie permanent cu ghiara pe noi. Când este un exemplar unic într-o cultură, laureatul Nobel are două șanse : să fie linșat, ori plimbat ca pe un fazan împăiat. Șansa este întâmplarea care așază valoarea pe soclul propriei splendori. Vâslim printre amenințări și recompense. Stau scriitorii în manuale ca în insectar. În esență, destinul te poate duce spre drumul Damascului, ori spre cel al Golgotei. La unele întrebări răspunde
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
spre a-și croi o alta de-a lungul celorlalte rânduri, folosind făgașurile dintre două litere sau vadul creat sub piciorul unei virgule. În ciuda indicatorului care vă confirmă că sunteți pe drumul cel bun către destinație, ignorând vocea de sirenă Împăiată a GPS-ului - „Pentru a ajunge În punctul B, păstrați direcția Înainte“ -, așa cum un trompetist de jazz, Înainte de a-și termina aerul din plămâni, spre a nu sugruma sunetul care se naște, Își Începe respirația circulară , trageți de volan spre
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a drepturilor românilor. Citiți vă rog, cu mai multă atenție ceea ce propune, pițifelnicul acesta cu damf de Murfatlar. Una dintre cele mai mari inepții, este aceea că oamenii acestei țări, nu mai pot da în judecată statul, dacă momâile acelea împăiate, de la Curtea Constituțională hotărăsc, spre exemplu, că un anumit bir impus de Guvern, este în deplin acord cu Constituția României. Bineînțeles, cu noua Constituție, care se clocește în capul, deja răsclocit, a lui Băsescu. Mă veți întreba, poate, de ce consider
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Îl privea. Câte lupte ai avut anul ăsta? — Una, răspunse Manuel. — Doar aia? Da, atât. — Despre aia am citit În ziare. Retana se rezemă de spătarul scaunului, privindu-l În continuare pe Manuel. Manuel se uita la capul de taur Împăiat. Îl mai văzuse de multe ori până atunci. Avea un soi de interes familial față de el. Acum vreo nouă ani, taurul ăla Îl ucisese pe fratele său, cel care promitea dintre ei doi. Manuel Își aminti de ziua aia. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fi ales să trăiesc, pur și simplu. N-am reușit să ajung mai inteligent. În schimb am ajuns scriitor. Visul e drăguț, incomplet: n-am vilă, n-am pereți de sticlă, n-am canapea albă din piele, n-am pescăruși Împăiați, n-am ocean. Așa că de la o vreme mă uit la filme. Iubind filmul, mi-am fixat ca scop inițial proza cinematografică. În actul doi, iubind muzica, am căutat să pun secvențele cinematografice pe muzică. Este evident că o scenă, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
umanistă decît la cea tehnică cînd Îmi răsună-n minte vorbele orbitorului Lucifer. (Pentru că Diavolul, după chipul și asemănarea sa, este Lenin. Nu Stalin. Stalin e copilul lui. Făcut cu Troțki. Un incest profund revoluționar.) Și l-au mai și Împăiat. Mai bine-l plastinau. Ca să vadă lumea mușchii, tendoanele, nervii și arterele alcătuite din sute și sute de mii de cadavre minuscule țipînd cu gura pînă la urechi. Ăștia, umaniștii, se Încadrează cel mai bine la categoria treaba mare. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ras acolo jos...!“, și râde singură de propria-i mizerie. „Altceva nu ți-a făcut?“, Întreabă O., un tip soios cu o privire libidinoasă de escroc, disprețuitoare inițial, apoi din ce În ce mai docilă. Dacă-l fixez În ochi, Își Înmoaie toată mândria Împăiată, se gudură, se preface, te-mbălează cu vorbe, te pupă scabros, vrea să ți se strecoare pe sub piele În orice chip. Îmi trezește o mare scârbă de câte ori Îl văd, dar nu știu de ce, tocmai prin contrast, Îl tot apăr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
singură dată că, de fapt, comandase antreuri la Peter Luger mai mari decât câinele ăsta și Îi aminteam tot timpul că fusese ideea lui. Desigur, mai exista și neînsemnata problemă că eu eram alergică la orice avea blană, viu sau Împăiat, animal sau accesoriu vestimentar, dar se gândise și la asta. —Cameron, m-ai mai văzut În preajma câinilor. Nu Înțeleg de ce ai vrea să mă mai supui - sau să te supui pe tine - la așa ceva. Mă refeream la prima mea Întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
1989) e un roman despre inexistența prețios complicabilă a unui cătun, unde bătaia către un nivel de adâncime simbolică e de fapt o bătaie a pasului pe loc. Mai târziu apare romanul „antitotalitar”, parabolic și cu „cheie” Vitrina cu păsări împăiate (1994), topit, conform autorului, în 1986. Romanul Rătăcirea Domnului (1999) descoperă roata câtorva procedee postmoderne pentru a trata tema artistului de geniu în conflict cu societatea ostilă, iar Batalioane invizibile (2001) redescoperă parabola à la Coroana Izabelei, nu cu alte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]