2,441 matches
-
se mai cunoască urmele unde au fost, apoi cum se adună pe acolo oamenii, cu mic, cu mare, pe sate, și se înarmează, și stau de pază, să nu se mai întoarcă cumva înapoi ciocoii și să-i împiedice la împărțeala pământurilor, ba sunt unii care se pregătesc să se ducă până la București, să mântuiască pe vodă din prinsoarea boierilor, că numai boierii nu-l lasă deloc pe vodă să trimită porunci oamenilor precum că bine au făcut de au izgonit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
până la București, să mântuiască pe vodă din prinsoarea boierilor, că numai boierii nu-l lasă deloc pe vodă să trimită porunci oamenilor precum că bine au făcut de au izgonit pe boieri și să nu întîrzie deloc de-a face împărțeală dreaptă sărăcimii din toate moșiile. Țăranii erau obișnuiți cu proorocirile nebunului și-l luară mai mult în râs. Unii, glumeți, îl întrebară cum de n-a avut norocul să-l ia oamenii și pe el drept boier și să-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai aproape de sat, și mai măricel. Când cineva spuse că și celelalte sate s-ar putea să ceară parte din moșie, a sărit toată lumea cu mare mânie, gata să-l ia la bătaie. Sărăcimea ar fi vrut să înlăture de la împărțeală pe cei care mai au pământ. Li se imputa că au alergat cu limba scoasă să cumpere Babaroaga și că s-au codit la revoluție, așteptând să le vie toate de-a gata. Se tocmeau așa între ei, fiindcă toți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tot mai departe fruntariile universului cunoscut? ― Nu, ce dracu'! recunoscu Parker, care nu păru câtuși de puțin jignit de sarcasmul lui Ripley. Sunt dornic de a împinge tot mai departe fruntariile contului meu în bancă! Deci... cum se va face împărțeala în caz că găsesc ceva de valoare? Ripley suspină. ― Nu vă-ngrijorați. Veți primi amândoi ce vi se cuvine. Și cu asta, ea începu să scotocească iar prin cutia cu scule, în căutarea unui tip special de modul oprativ pentru ultima secțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Și cu asta, ea începu să scotocească iar prin cutia cu scule, în căutarea unui tip special de modul oprativ pentru ultima secțiune avariată din panoul mural. ― Eu nu mai lucrez nimic! anunță senin Brett. Să ni se garanteze o împărțeală absolut echitabilă. Ripley găsi piesa necesară și se mișcă pentru a o fixa în noul ei locaș. ― Contractul vă garantează o parte echitabilă din tot ce descoperim. Acum, hai, terminați cu protestele și apucați-vă de treabă! Ea se concentră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ca moștenire celor douăsprezece seminții ale lui Israel. Iosif va avea două părți. 14. O veți stăpîni unul ca și altul cum am jurat, cu mîna ridicată, că o voi da părinților voștri. Țara aceasta vă va cădea deci la împărțeală ca moștenire. 15. Iată hotarele țării: înspre miază-noapte, de la marea cea mare, drumul Hetlonului pînă la Țedad; 16. Hamat, Berota, Sibraim, între hotarul Damascului și hotarul Hamatului, Hațer-Haticon, spre hotarul Havranului. 17. Astfel hotarul va fi, de la mare pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
dat drumul poporului, și s-a dus fiecare în moștenirea lui. 29. După aceste lucruri, Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit, în vîrstă de o sută zece ani. 30. L-au înmormîntat în ținutul care-i căzuse la împărțeală, la Timnat-Serah, în muntele lui Efraim, la miază-noapte de muntele Gaaș. 31. Israel a slujit Domnului în tot timpul vieții lui Iosua, și în tot timpul vieții bătrînilor care au trăit după Iosua și care cunoșteau tot ce făcuse Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
am proscris categoriile și apartenențele lor, Noi nu le cunoaștem bucuriile, nici suferințele, Noi am abandonat Cu detașare Și fără nici un efort Universul lor de moarte. Putem acum să scoatem din uitare Istoria amară pe care-o moștenim, O nouă Împărțeală s-a săvârșit sub soare Și viața avem dreptul și noi să ne-o trăim. Între 1905 și 1915, lucrând aproape singur, cu cunoștințe matematice limitate, Albert Einstein, pornind de la intuiția inițială care era principiul relativității restrânse, a izbutit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
au luat urma? - Oamenii răi care urmărit Krog venit drept la Minos și zis: tu frate de sânge cu Krog? Krog spus ca și tine: nu. Și ei: nu te credem. Dacă vrei să credem la tine, nu mai face Împărțeala cuvintelor așa cum poftește Krog. Noi facem la tine mai bine decât Krog. Minos a zis că el nu face ce spus Krog, ci face ce spus Tatăl la bun Început. Că așteptat clipa asta cu toți Vindecătorii. Că ei cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În mână? Oamenii mei știu ceva de la mine, vor afla ceva de la tine și vor Învăța ceva și de la cei ce ți-au luat urma. Ce-o să aleagă ei? Of, of, uite de ce-a amânat Tatăl atât de mult Împărțeala cuvintelor. Se bizuia, săracul, pe oameni, că s-or deștepta, dar ei... pfuuh! făcu N’jamo un gest de lehamite. - Ah, de deșteptat n-or să se deștepte niciodată, am rostit Înainte să apuc să mă gândesc. - Asta să mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
însă anume zvonuri auzite de Stănică fac mai probabilă o altă ipoteză. Bătrânii Sohațchi, foști cârciumari, poloni de origine, aveau ceva avere în bani și în case. Imobilele prețuiau însă prea puțin, fiind vechi. Copiii, ofițeri, țineau să se facă împărțeala, având nevoie de bani, bătrânii nu voiau, până nu făceau un rost fetei. După un consiliu, frații ajunseră la încheierea că, dacă Ana s-ar mărita cu un bărbat puțin pretențios, care să se mulțumească cu o parte din G.
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fereastră, să nu-ți pese ce-o să fie a doua zi... - Oamenii-s urâți, strâmbi, tu-le neamul lor! se amestecă Paraschiv. Ca cîinii! Mârâie dacă te-apropii de ce-i al lor. Da ce-i al lor? Cine-a făcut împărțeala asta? Cine ține legile în palma lui? Păi să-l judec eu, să-l întreb pe fiecare: Tu de ce ai, mă, mai mult decât cutare? Da cutare 162 de ce are, mă, mai mult decât tine? Ia să netezesc eu, să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Cu pastrama și cu vin... S-a șters Paraschiv la gură, n-a uitat palma. Nici mă-sa nu dăduse-n el. În gândul lui și-a zis: "Lasă, neică, îți arăt eu, numai să-mi vie bine!" La altă împărțeală, a apucat să-i șoptească lui Ghedrghe: - Ce zici, Treanță? - Ce să zic? - El luleaua și noi muștucul! Așa o fi și pe lumea ailaltă? 224 -La simțit cataroiul dușman. S-a ridicat de la locul lui, mare și duhos: - Ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ah, s-o prind numai... - Te-ai speriat tu... - Nu. Mi-a vrut moartea... Și pe urmă mai liniștit: Să dai zvon printre pungași că vreau să fac bandă, să tflhăresc Grivița, să-i învăț 309 eu meserie! Iar la împărțeală, facem totul parte la parte! N-am să opresc un biștar mai mult! Că mie îmi place cu dreptate să fie... Codoșul s-a însuflețit: - Bine, am să dau ecsivă la caramangii că n-ai murit și că-i chemi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
strânsese câte ceva, avea un bordei de casă, adunase pentru copii. Ăl tânăr mai risipise, că-i plăceau țigăncile, le mai cumpăra de-o basma acolo, dar n-ar fi făcut paradeală-n cîștig! Se mai certau, se mai despărțiseră la vreo împărțeală prost făcută, până la urmă tot împreună: la lăsata-secului de carne, să cânte la vreun botez, la Rusalii pe la vreo tiribombă, să adune lumea, sau la veo petrecere, încolo după Bobotează prin comunele din jurul Bucureștiului, așa i-a găsit moartea, laolaltă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ale dreptului de proprietate comună și modalități ale dreptului de proprietate, având mai mulți titulari; la ambele forme de proprietate comună, titularii dreptului exercită simultan și concurent atributele dreptului de proprietate, iar încetarea dreptului de proprietate comună are loc prin împărțeală. Cu toate acestea, între aceste forme ale dreptului de proprietate comună există și unele deosebiri care pot fi sintetizate, după cum urmează: titularii dreptului de proprietate comună pe cote-părți cunosc întinderea dreptului lor de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
una ca asta, era centaur și nu era cu putință să nu nimerească măcar cu una dintre cele două ființe care și-l împărțeau. Nu era însă un centaur dintre aceia cu chip de om și trup de cal, ci împărțeala, jumate om, jumate cal, se făcea pe verticală, nu pe orizontală. Dacă-l priveai dintr-o parte, era om, dacă-l priveai din cealaltă, era cal. Dacă-l priveai din față, trebuia să te descurci singur, ceea ce până una-alta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
plaselor, locurile de popas, chiar orele sunt tradiționale, fiind vorba de teritoriul de vânătoare stăpânit de oamenii din Okelataka de cel puțin un secol. Această activitate este în legătură directă cu trecutul, putând fi înțeleasă numai prin intermediul acestuia. În momentul împărțelii (într-un loc stabilit, de asemenea, de către strămoși) se manifestă cu deosebire natura anacronică a acestei vânători. O regulă generală simptomatică spune că vânatul nu poate fi vândut; el trebuie să fie consumat în sat. Această împărțeală se efectuează după
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
acestuia. În momentul împărțelii (într-un loc stabilit, de asemenea, de către strămoși) se manifestă cu deosebire natura anacronică a acestei vânători. O regulă generală simptomatică spune că vânatul nu poate fi vândut; el trebuie să fie consumat în sat. Această împărțeală se efectuează după regulile clasice: trei părți privilegiate, una pentru cel care a răpus animalul, una pentru proprietarul pădurii și una pentru cel al plasei. Restul e împărțit între toți ceilalți după rudenie. Împărțeala e foarte lungă (mai mult de
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
să fie consumat în sat. Această împărțeală se efectuează după regulile clasice: trei părți privilegiate, una pentru cel care a răpus animalul, una pentru proprietarul pădurii și una pentru cel al plasei. Restul e împărțit între toți ceilalți după rudenie. Împărțeala e foarte lungă (mai mult de o oră) și foarte complexă, dând loc nu la dispute, ci la multiple considerații juridice; atribuirea unei părți nu e niciodată individuală, ci se face în funcție de rudenie. Bucata va fi împărțită între toți bărbații
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
a animalului este vândută de vânător. Acest compromis este încontinuu pus în cauză, deoarece vânătorul tinde să vândă cât mai mult; dimensiunea animalului joacă aici un rol important: gazela prea mică scapă acestor prestații; în cazul antilopei, dezbaterea rămâne deschisă; împărțeala nu este cu adevărat constrângătoare decât pentru mistreț și zimbru. Carnea pentru vânzare este dusă la piețele din Ewo (80 km) și Etoumbi (40 km), fie în stare proaspătă, fie afumată și uscată în prealabil. Grație bicicletei (există 11 biciclete
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
reușesc decât foarte greu să redea independența față de natura intrinsec colectivă a animalului; luând în considerare conflictele economice între indivizii (tinerii mai ales) care vor să-și păstreze banii pentru folosul lor personal și cei care îi cer în numele rudeniei, împărțeala se învârte mult mai mult în jurul acestor bani din vânătoare decât în jurul celor obținuți din cafea, de exemplu. Circulația monetară Consumul monetar este unul din domeniile cel mai puțin cunoscute ale cercetării socioeconomice africane. Banii sunt în general percepuți ca
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
amintit, vorbind despre populația Macedoniei, au împărțit-o în greci, bulgari și gagauzi, iar despre români n-au spus un singur cuvânt. Fiindcă știam că macedo-romînii se mai bucură de câteva porecliri nepotrivite și nevăzîndu-i deloc amintiți în perspectivele de împărțeală a Macedoniei, am crezut că și redacția numitei foi ne gratifica tot pe noi, căci tot noi suntem și acolo cu o poreclă și mai puțin politicoasă. [10 decembrie 1876 ] ROBIE MODERNĂ Când lași toate celea în sama libertății și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
observa că și Bozieștii nu erau în întregime aserviți la data când Vasile Lupu face daniile sale. Mai târziu, în vremea lui Gheorghe Duca, părți din respectivul sat, precum și din Umbrăreștii propriu-ziși, alături de alte sate și moșii, fac obiectul unei împărțeli între marele vornic al Țării de Jos, Gavriliță Costache, și sora sa, Tudosica Jora, printr-un act datat 8 septembrie 1679. Înainte însă de a ne referi la detaliile privind modul cum au decurs transmiterile de stăpâniri ce vor sta
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
care am reprodus se constată că stabilirea la Cernătești e relativ recentă datei emiterii actului prin sintagma „unde îi este acum casa”, căci altădată a fost în alt loc. În această privință, situația este oarecum asemănătoare și în actul de împărțeală din 8 septembrie 1679, fiindcă în transcrierea rezumativ făcută de Gh. Ghibănescu, satelor și locurilor ce revin lui Gavriliță Costache nu li se indică criteriul de proveniență cu excepția satului Umbrărești pentru care editorul, conștient de situație sau nu, face sublinierea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]