993 matches
-
cât să-ți aprinzi țigara de la ea... ...i-am căutat prin șoproane - i-am căutat prin păduri - am revenit în oraș și - din tufiș în tufiș - din gard viu în gard viu - din bloc în bloc - din cameră în cameră - împietrită în lustru - am sperat să-i aflu și să-i mustru ...e seară - peste tot se simte târziul - bolborosind mânios între pereții formelor lucrurilor - și n-am găsit pe niciunul dintre zeii turbați - din ceata pângăritorilor scriitori cu flăcări - pe
PIROMANII (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1462176430.html [Corola-blog/BlogPost/366120_a_367449]
-
gură cuvintele nerostite, nespuse, neplânse și, din diagonalele lumii, aduc muchii tăioase, zimțate cu care tăiem lutul amorf al trupurilor născute din sfruntate iubiri. Atunci devenim și noi pietre obosite de atâtea tăceri. Durerile noastre sunt nervuri desenate în mușchi-mpietriți de-atâta ne-nțelegere, iar cuvinte ne mor născute prematur. Iubito, tu nevăzuta mea piatră, prinde-mă între oasele tale și dă-mi sufletul cuvintelor ca să le sădesc în pietrele vii. . Leonid Iacob Referință Bibliografică: nevăzuta mea piatră / Leonid Iacob
NEVĂZUTA MEA PIATRĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 by http://confluente.ro/leonid_iacob_1469627804.html [Corola-blog/BlogPost/366510_a_367839]
-
omul cel nou făcut după asemănarea lui Iisus Hristos (cf. Efeseni 4, 24). Schimbarea începe la botez, dar trebuie să continue cu consecvență toată viața. Se întâmplă însă că după botez, cei mai mulți apucăm pe căi greșite, astfel încât inima ni se împietrește și nu mai este sensibilă la harul lui Dumnezeu cu care nu mai colaborăm. Dacă ne trezim din rătăcire, trebuie să alergăm la Biserică, să cerem ajutorul preotului și al semenilor și să încercăm să ne (re)integrăm definitiv în
DESPRE SFANTA EUHARISTIE IN TRADITIA ORTODOXA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_sfanta_euharistie_in_traditia_ortodoxa_.html [Corola-blog/BlogPost/364738_a_366067]
-
întunece,căci iată păctuiesc în tot ceasul. Doamne, Cela ce vi în taină între oameni, ai milă de noi, că mblăm împiedecându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochii minții, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre și toate împreună au făcut temnița în care Te ținem bolnav, flîmând și fără de haină, așa risipind în deșert zilele noastre, umbriți și osândiți până la pământ. Doamne, Cel ce vi între oameni în taină, ai milă
RUGĂCIUNE DE DIMINEAȚĂ de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 by http://confluente.ro/dan_petrescu_1443359121.html [Corola-blog/BlogPost/377559_a_378888]
-
dar nu e morocănos, are o anume solemnitate în atitudine, dar nu vorbește și nu face gesturi neglijente, cu atât mai puțin arogante. Această solemnitate nu e poză, e educație, bun simț, caracter natural! Nu e nimic nici scorțos, nici împietrit în gestica și vocabularul lui. Cântă cu o voce caldă cântece luate de la rădăcină, nestricate, alese și lăsate în culoarea și forma inițială. Prin el, cântecele cele bune și neînlocuibile, nici doar într-un sunet, nici doar într-un vers
NELU PLOIEŞTEANU. SERI BOEME de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1425983173.html [Corola-blog/BlogPost/382695_a_384024]
-
la alba tâmplă între mine și cuvânt a plecat singurătatea în semicercul zâmbetului din tăceri adun misterul unui poem în fulgeratele secunde din rămasu-mi spațial știut decât de Tine Doamne într-un colț din pântecul luminii mi-am așezat privirea împietrită către o sfântă icoană din pereții cuvântului scriu alt poem Doamne bătrâna frunte se ridică spre Tine în ceasul Ajunului de Paște lângă Tine Doamne nu sunt pustiu sunt o sămânță a unui cuvânt ce-i un poem acum mâine
PEREŢII CUVÂNTULUI de VALERICĂ NIŢU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Peretii_cuvantului.html [Corola-blog/BlogPost/357060_a_358389]
-
Secunda grea ce nu o înțeleg. Întreabă-mă de-mi amintesc acum Mirosul primăverii pe-nserat, Umăr la umăr pe același drum Și, totuși, doi străini noi ne-am aflat. Când chipul ți-l scobesc cu gândul meu Să simt cum împietrește liniștea, Întreabă-mă, întreabă-te mereu Ce gust poate avea, ea, Fericirea. Referință Bibliografică: Întreabă-mă / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1447, Anul IV, 17 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Daniela Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate
ÎNTREABĂ-MĂ de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 by http://confluente.ro/daniela_dumitrescu_1418842154.html [Corola-blog/BlogPost/381124_a_382453]
-
în van cu morile de vânt? Zile și nopți la rând, scriitorii își încălzesc sufletul la “flacăra “spiritului”, departe de zgomot și alergarea pe treptele relative ale devenirii. *** Forțele creatoare, rod ale imaginației fecunde, erup asemenea unui vulcan... lava cuvintelor împietrindu-se în poeme remarcabile. Accederea spre treapta înaltă a cuvântului scris - această cale voluptoasă și amară în același timp - își pune amprenta asupra poetului, acesta devenind adesea, subjugat de orgoliu, spirit vindicativ, dorința de întâietate. Toate acestea sunt trăiri omenești
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Noi_aparitii_editoriale_o_altfel_de_an_valentina_becart_1355334351.html [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]
-
bolnavă-mi bate în fereastră, De tine, iată, cerul s-a aprins, Psalmodiind iubirile, învins Nu e nici timpul, nici risipă noastră... Din ce in ce ne e tot mai putina Umbră în care taine vor să-ngroape Furtuni neghioabe. Împietrită-n pleoape Golgotă nouă mi-e a Ta lumină! Blestemul clipei cine să ni-l poarte? Călcam sfioși norocul efemer, Nu-nțelegeam că toate-n lume pier... Și nu știam că e un nimb și-n Moarte! În noaptea nopții
GOLGOTĂ NOUĂ de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nicoleta_milea_1417941912.html [Corola-blog/BlogPost/365544_a_366873]
-
lui Gheorghe Turda. Cine iubește Maramureșul și e prieten cu maramureșenii nu ajunge cu mare anevoință a fi prietenul interpretului. Dar, cine, oare, nu iubește Maramureșul și cine nu-i prieten cu maramureșenii?! O întâlnire cu maramureșenii, în țara maramureșeană, împietrește o longevitate a bunei primiri în casa lor, în sufletul lor. Trecerea pragului caselor maramureșenilor se bucură de o primire omenoasă și fraternă ce se leagă pe viață. Artistul Gheorghe Turda este cel mai boier țăran al muzicii populare, mare
GHEORGHE TURDA. CÂNTECELE, PĂSĂRI FĂRĂ TRUP de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1395870503.html [Corola-blog/BlogPost/353524_a_354853]
-
deznădejdea femeii la fiecare trecere a periei prin părul răzvrătit care devenea cu fiecare zi ce trecea, din ce în ce mai rar, până când periatul fusese de prisos. Bărbatul de dincolo de birou îl privi intens pe Șerban, apoi pe Maria ce părea o stâncă împietrită cu ochii pironiți spre el. Abia acum parcă devenea om, cu sentimente și emoții. Abia acum înțelegea cu adevărat că se află în fața unui caz fără precedent, că dincolo de cuvintele scrise în hârtiile ce le deținea era o poveste neobișnuită
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1394296656.html [Corola-blog/BlogPost/360264_a_361593]
-
Poate în curând va fi prea târziu... Poate în curând nu va mai fi timp. Priviri sfioase, Vorbe frumoase, Scrisori și regasire, Înțelegere, împlinire În trup și suflet, iubire,- Curmate au fost toate Deodată, ca de trăznet Și totul a împietrit! Dar înăuntru lavă A rămas fierbinte... Cu-ncetul, s-a mai răcit... După ani, a crăpat puțin piatră, S-a revărsat timid lavă călduța, Si picătură cu picătură Ne-a dezmorțit, ne-a amețit Și trecutul l-a mai alinat
POATE ÎN CURÂND VA FI PREA TÂRZIU ( VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 by http://confluente.ro/adina_rosenkranz_herscovici_1440294735.html [Corola-blog/BlogPost/373806_a_375135]
-
îndesă în buzunar, după care o prinse din nou pe muiere în brațe, învârtindu-se cu ea prin dormitor. - Te iubesc mult de tot Miorițo ! Te ador ! - Și eu te iubesc Paveluș ! Brusc, o bătaie în ușă îi făcu să împietrească amândoi. - Cine-o fi ? întrebă speriată femeia. Bărbatul nu răspunse. Doar ochii lui mari îi trădară teama. Mioara se apropie de ușă și privi prin vizor. - Uf ... e vecina de la doișpe, să văz ce vrea ! Crăpă ușa cât să scoată
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1440186823.html [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
Pe alba lumii catifea, Topindu-ne plăcut, sfios... Suntem oameni de zăpadă Suntem oameni de zăpadă, Într-o lume de nebuni, Scoși cu forța la paradă, Ale morții legiuni... Suntem oameni de zăpadă, Un convoi funest, stingher, O fatidică cireadă Împietrind în mers de ger. Suntem oameni de zăpadă Într-un nesfârșit ghetou Strânși pentru apel grămadă Fără șapcă și mantou. Suntem oameni de zăpadă Într-un lagăr ucigaș Așteptând în frig la coadă Rația de arpacaș. Suntem oameni de zăpadă
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Doliu_alb_peste_oras_grupal_romeo_tarhon_1391157028.html [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
în acea perioadă a comunismului; sinceritatea nu putea fi pretuiță, ci speculată și pedepsită, tristețea era un păcat.” Filosofia dintr-o poezie “Daca iubiți poezia sau muzica, pierderile, creșterile, curgerile, dacă vă plac geometria și rigoarea fără să vi se împietrească inima, dacă sunteți în stare de un dram de nebunie și un munte de măsură, veți întâlni filosofia”, afirma Constantin Noica. Și așa s-a întâmplat și în cazul Vavilei Popovici. Metafizica născută din uimirea în fața rânduirii acestei lumi a
„ÎN MINE, UNIVERSUL REFLECTAT” – SCRIITOAREA VAVILA POPOVICI (RALEIGH, CAROLINA DE NORD) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_in_mine_universul_reflectat_scriitoarea_vavila_popovici_raleigh_carolina_de_nord_.html [Corola-blog/BlogPost/355653_a_356982]
-
aproape că abandonase încercarea de a mai inspira, ceva, poate gândul nu se știe cum trezit, o făcu să înțeleagă că adormise cu fața în jos, afundându-se cu trupul ce devenea din ce în ce mai greu în buretele canapelei, de parcă ar fi împietrit treptat, uitând să mai respire. Și odată cu venirea înțelegerii, bătrâna se desprinse de ea lin, de parcă ar fi fost de ceață și dispăru în neant, tot la fel de ușor cum apăruse. Se trezi amorțită, dar păstrând acea bucurie în suflet și
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473573565.html [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
martie 2012 Toate Articolele Autorului Herculane 2009 septembrie * Hotelul Hercules, Coridoare tăcute, Văduv de locatari! * Foste luxoase saloane, Acum goale, pustii, Fără valsuri vieneze! Aud pașii Împărătesei, Prin hotelul Decebal, Acum cuib de cucuvele! Domogledul privește, Cu aceeași ochi, Mereu împietriți! Soclul zidit solitar, Din marmură albă, Un Hercules trist. * Băile Herculane septembrie 2009 Referință Bibliografică: Herculane 2009 septembrie / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 450, Anul II, 25 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate
HERCULANE 2009 SEPTEMBRIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 by http://confluente.ro/Herculane_2009_septembrie_mihai_leonte_1332737312.html [Corola-blog/BlogPost/354697_a_356026]
-
umană neglijează un lucru important, și anume faptul că la baza acțiunilor noastre stă fie semnul iubirii, fie lipsa acesteia. Apoi, omul și-a pierdut echilibrul vieții: bucuria de a dărui și a primi. Mai mult, inima lui s-a împietrit de atâta răutate și ură. De altfel, cum poate un astfel de om să îți facă un dar cu toată dragostea lui, dacă iubirea lui e de “piatră”? Trist, dar adevărat. Or, a dărui este în firea întregului univers, iar
BINELE PE CARE-L FACE UN ZÂMBET! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 by http://confluente.ro/stefan_popa_1481818796.html [Corola-blog/BlogPost/379208_a_380537]
-
altfel, tradiționale), unul dintre prilejurile constituirii grupului, și ale evoluției timide spre comunitate, este moartea. Doar că, aici, la barăci, moartea survine ca urmare a unei crime, iar grupul, debusolat, se risipește numaidecât, componenții reintrând în izolare și solitudine: “Milan împietrise, lângă ușă, fără să mai facă vreun pas. Mai mult cu gândul înspre afară...El clacase primul, chiar dacă la-nceput brava. Mai ales când Ivan se ridică, greoi, și copleși cu statura lui întreaga încăpere. Când a ajuns în fața Nadiei
EUGEN DORCESCU “VIAŢA ÎNTRE ZERO ŞI UNU”. NOTE DE LECTURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1429124608.html [Corola-blog/BlogPost/372915_a_374244]
-
există. Limitele puterii omului de a trăi liber sunt mai generoase în ce îi privește pe artiști. Lor, creația le extinde limitele puterii de a-și construi libertatea, ca o sfoară încordată între doi pași: muncă și har. Munca le împietrește voința și le-o fructifică, pe când harul proiectează strălucire pe rodul creației lor artistice. Fără aceste cosubstanțiale părți, libertatea artistului este injustificabilă și vulnerabilă. În ce-i privește pe trei artiști, din trei depărtări de țară și trei apropieri de
ADRIAN PĂUNESCU, FUEGO, MARIA MOCANU. ROADELE HARULUI SE POT USCA DIN FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Adrian_paunescu_fuego_maria_aurel_v_zgheran_1386573280.html [Corola-blog/BlogPost/361695_a_363024]
-
același lucru îl voi repeta și despre Mirela Popescu (Doina) care trece cu ușurință de la sentimentele exprimate prin gesturi simple dar pline de emoție (de exemplu frângerea mâinilor, atitudine care îi exprima înfrigurarea și speranța în dragoste, sau un chip împietrit de uimire și durere la aflarea unor vești, dar și hotărârea și îndârjirea, chiar o ură resemnată de acceptare pentru ispășirea unui păcat personal), la atitudinea unei femei mature și care ia viața așa cum este, asumându-și oarecum greșelile. Ajungând
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI by http://uzp.org.ro/dan-ghitescu-omul-care-vine-din-est-romanul-sau-o-piesa-de-teatru-simbol-al-unei-epoci-intregi/ [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]
-
Îmi spun, ce ochii tăi n-au zis: -Tu nu te da dorinței mele... Căci nu te simt în ast' abis! Parfumul tău adus de vântul Ce vine dinspre răsărit, Îmi poartă-n largul mării gândul, Când lacrima mi-a împietrit. Referință Bibliografica: Pierdută-n valurile mariii / Nastasica Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1940, Anul VI, 23 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nastasica Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
PIERDUTĂ-N VALURILE MARIII de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 by http://confluente.ro/Nastasica_Popa.html [Corola-blog/BlogPost/385011_a_386340]
-
-n Bizanț ... În secolul al patrulea-n Bizanț, Împărăteasa zisă Plagudia, Neajungându-i ei, Împărăția, Ca guda ce își rupe al ei lanț Venit-a chiar pe Munte-n pași de danț Ca să-și arate toată semeția. Deodată, însă-i împietri trufia, Când auzi de dincolo de-un șanț Al Maicii Domnului, temutul glas: „Întoarce-te! Eu sunt Împărăteasă Pe Sfântul Munte; el îmi este vas! De-aici-'nainte, nici femei cu rasă N-au să mai calce-n sat ori prin
SONETELE DE LA MUNTELE ATHOS de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Pascu_balaci_1396833089.html [Corola-blog/BlogPost/343209_a_344538]
-
ironic la femei, șușotind între ei. Copiii...erau împrăștiați printre toți. Călușarii s-au așezat în cerc. Au aruncat bețele-n cerc și au împreunat mâinile a rugă, cu ochii închiși și capul plecat. Părea că se rugau cu toții. Parcă împietrise și mulțimea, într-o tăcere nefirească...prelungă. Nedumerit, am închis și eu ochii, dar am tresărit imediat, când a strigat vătaful: -Hălăișa! Atunci, călușarii au început să meargă-n cerc, în sensul invers acelor de ceasornic, tăcuți, cu capetele plecate
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433091896.html [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
mă-ncălzește Și nu-s poet când iarba crește? De ce sub clar de lună trec Ca și pe lângă un deșert?! De ce nu mor și nici trăiesc, Când nici un sens nu-mi mai găsesc?! De ce am fost și încă sunt Prea împietrit pentru pământ? Referință Bibliografică: Sonet împietrit / Alexandru Maier : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2101, Anul VI, 01 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru Maier : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SONET ÎMPIETRIT de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_maier_1475346976.html [Corola-blog/BlogPost/382370_a_383699]