447 matches
-
întâmplă înaintea unei întâlniri cu o fată, pentru că nu trecuse prin așa ceva niciodată. Își dorea ca toate contactele lui cu femeile să fie dirijate de o forță misterioasă, nu de planning și de rațiune. O singură dată acceptase, mai mult împins, și anecdota se sfârșise penibil: s-a îmbătat rău înainte și a rămas din toată povestea doar cu un sfert de tatuaj albastru pe gamba piciorului drept, un fel de papirus, spunea el, mai degrabă altceva, spuneau alții. Ioana îl
Șah mat ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7638_a_8963]
-
I se acordă de fapt mai multe înțelesuri, cum deja am arătat. Să vedem însă mai de aproape. Vorbind despre Școala Ardeleană criticul se referă, de pildă, la "un fond secret al literaturii române" către care ar fi fost treptat împinși corifeii acesteia, Micu, Maior, Șincai, Budai-Deleanu. Nu mai sunt citiți, nu mai sunt tipăriți, au fost scoși din programa școlară. Observăm că prin "fond secret" criticul înțelege aici altceva decât atunci când va vorbi despre scrieri epurate sau cenzurate. Înțelege prin
Are istoria literaturii secrete? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7911_a_9236]
-
peri în urechile proprii, suportă-i. Pe viață cu lustre gri sub pictura plafonului cu Daedalus: acest film care n-a fost păzit, conservat, vulnerabil, gata să se rupă ca ploaia curgînd pe pana înmuiată-n cerneală, marginea sunetului ușor împinsă ca viața ta, rătăcind prin oglinda cafenelii, a corzilor, ca oasele bărbatului bătrîn pe cearceaful alb, mat, dar albastru, dar scînteind la încheieturi ca un evantai amerizînd: Zborul are loc curînd. Curînd. Curînd în noapte. Și aștepți în pat, între
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
multe altele, este și acela de a se defini prin încordarea căutărilor: În nici una din Psaltirile în versuri din literaturile europene nu vom întâlni patosul justițiar, evocarea obsesiv-vizionară a «Judecății de apoi», o actualizare și reinterpretare creștină atât de departe împinsă a lumii de gânduri și sentimente a lui David, atât de puțin respect pentru adevărul ebraic ca în «Psaltirea pre verșuri tocmită» a lui Dosoftei." Dan Buciumeanu recurge, la câte exemple descoperă, pentru a pune în valoare măsura lui Dosoftei
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
Vasile Dem. Zamfirescu în anii ‘90 păstrează imaginea unui domn zvelt, tuns scurt, cu o ținută dreaptă bătînd spre rigiditate cazonă, și cu o politețe de principiu ce nu îngăduia apropieri familiare. Pășea hieratic, cu umerii largi și cu ceafa împinsă vertical în prelungirea apofizelor cervicale. Avea o vigoare țeapănă, iar cînd inainta pe culoarele facultății, simțeai că sportul îi era un modus vivendi. Era amabil și deopotrivă reținut, sub apăsarea unei crispări tenace care îl împiedica să fie patetic. Cu
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
ori în Săbărel - dacă tot veni vorba de pești mari. Ceva roșioară - și încă! Dormim, deci, cu conștiința împăcată. Mai credem că dacă, prin cine știe ce miracol, un mare corupt de adevărat ar fi fost dibuit, judecat, condamnat și în celulă împins atunci același Consiliu al Europei cine știe ce altă prestație cu neputință de îndeplinit ne-ar fi pretins. Momentul este greu, dar, cum spune antica înțelepciune, unde este o necesitate este și o posibilitate. Să materializăm, atunci, fantomele, să le întocmim acte
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
în ceață, ele pot fi cu siguranță cunoscute, deslușite, enigmele lui explicate. Sau, dacă adevărurile trecutului nu vor fi întotdeuna dezvăluite, la un moment dat se va vedea că ele nu mai sunt necesare. Adevărurile viitorului rămân o nebuloasă permanentă, împinsă mereu în față, ca bolovanul lui Sisif. Într-un mod paradoxal, sunt optimist în ceea ce privește trecutul și pesimist în ceea ce privește viitorul. Prezentul mă obligă la realism. Astfel că în orice clipă trăiesc un amestec extrem de interesant de pesimism, optimism și realism, într-
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
Mircea Mihăieș Voce gravă, cu inflexiuni de glasspapier, privire sticloasă, ațintită în zare, pumn strâns, muncitorește, fălci abundente încleștate, corp împins, agresiv, înainte. Cam așa ar arăta, într-o bandă desenată, autorul frazei care urmează: „Există interese ca România să rămână în «zona gri».” Să râzi? Să plângi? Să-i face semne caraghioase, pentru a-i sugera că nu e în
Primadona și ciomăgarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13052_a_14377]
-
cu năduf pe ceafa asudată, abia se mișcau sub greutatea armelor, iar din transpirația lor inutilă stupiditatea unor șefi de la București și-a inchipuit că dă o lovitură de imagine! O lovitură de imagine a dat doar generalul Toma Zaharia. Împins, nu fără skepsis, în față de tot, generalul a arătat o lipsă de profesionalism incredibilă. Exprimându-se ca un automat - se zvonește, în mediile politice, că oricum va fi schimbat cât de curând, în virtutea faptului că soția sa ar fi implicată
Împușcături în cutia Pandorei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16291_a_17616]
-
Constantin Țoiu Ea conducea mașina încruntată, dreaptă, bustul împins înainte, țeapăn, extrem de atentă, coatele strâns lipite de corp, pantofii- cui sub pantalonii bărbătești apăsând pedala de accelerație, imprimând o viteză din ce în ce mai mare automobilului, de obicei marcă străină... La refugii, nu prea lua în seamă trecătorii imprudenți, claxona intempestiv... Gata
Amprente by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5831_a_7156]
-
Gabriela Ursachi Personalitate scindată de fascinația temelor duale împinse, prin rezolvare mistică, pînă "la pragul minunii", Vasile Voiculescu este, cu siguranță, un poet de antologie. Flagrantele discontinuități etice și estetice nu reușesc să clintească o anume impresie unitară, de orgoliu și solemnitate, care-l impune. Livresc (în maniera cu
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
publicarea versurilor lui Petru Boroianu azi este cu totul absurdă. Este ca și cum poetul ar lua un steag roșu și ar defila de unul singur prin Piața Aviatorilor, salutînd o tribună imaginară". Un alt nucleu al subliteratuirii îl constituie vanitatea auctorială împinsă nu o dată pînă la comicărie: Într-un stil grav și solemn, de preot al culturii, George Popa pledează - în cea mai recentă carte a sa - pentru înțelegerea metaforei ca instrument de cunoaștere a universului. Ca exemple folosește metafore din poemele
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
scrisă de istoric literar și editor a părut până acum a nu fi pe măsura posibilităților autorului ei. T. Maiorescu observase că G. T. Kirileanu face parte dintre "acei care au mai mult pe dinlăuntru decât în afară". O modestie împinsă prea departe l-a împiedicat pe Kirileanu să-și dea întreaga măsură a posibilităților sale, să-și vădească mai deplin acel "adevărat temperament de polihistor", pe care i-l recunoștea Perpessicius. Restrângerii, ca volum, a scrisului său G. T. Kirileanu
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
fugar se dedă la intervale fixe, învecinarea cu o scenă care e, pentru cîteva zile, chiar casa lor, îi face pe oameni să caute. Să vrea să mărturisească. În povestea mare stau, ca niște broscuțe de hîrtie, alte povestiri săltărețe împinse, o vreme, în cutie. A grupului de tineri pictori, trăind într-un melanj de farsă și minciună. A profesorului lor care, pe lîngă că e protectorul Iuliei, nereușită la facultate dar consumîndu-și, cu toate astea, viața de studentă (și de
Să nu superi un neamț bătrîn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11030_a_12355]
-
să arătăm și puțin respect pentru Ordinea Universală. point d’orgue Străduințe mari, pe când intrăm, dimineața, în Catedrală Saint-Pierre din Geneva, ale sunetelor izbucnite spre bolțile gotice să se limpezească în linii, triunghiuri, cristale, - câtă sudoare sub bolovanii urcați, recăzuți, împinși iarăși, de Sisiful orgii! Iată, așadar, inevitabilă metaforă prestigioasa, în spațiul gol, cu masa altarului pustie, în fața doar cu-o psaltire deschisă pe un stativ, ca o condica de Prezență. Și doar eu, singur, neprotestantul, ascultăm țipetele disperate, gâfâitul greoi
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]
-
guvernarea takistă. De aceea Gogu Ionescu se însoară a doua oară, cu moștenitoarea lui Aurelian Micu-Bărcănești, intră în politică și este pus în fruntea județului Ialomița pe vremea lui Vintilă Brătianu. Aspiră acum la un post ministerial, dar se vede împins, ca proaspăt tătărescian, să mai ocupe o dată fotoliul de prefect. Îi are rivali în această direcție pe Pandele Iancu, administratorul local al Domeniilor Coroanei, și pe profesorul Emilian Costescu, dezertat de la țărăniști, devenit și el guțist; nu-l bagă în
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
Panait Istrati, cu soția lui, Margareta, care nu face parte din acea castă nesuferită, "Veuves abusives". Oamenii aleargă după soartă iar ea, soarta, aleargă după ei. "Ursita", îi explic ce înțelege Panait prin ursită, un fel de soartă care trebuie împinsă, încurajată cu bobi, cu "cărți" (tocmai zărisem niște cărți de tarot la el pe pat). Pe fața lui cu pomeți proeminenți "tronează" un nas imperial. Din cauza slăbiciunii, profilul lui are superbia unui vultur obosit și domesticit de Merina. - "Merriina!" o
O vizită la Dino Buzzati by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10278_a_11603]
-
dată formulele artistice și punctele de vedere teoretice privind poezia, Ion Pillat, aparținând grupului de la revista ,Gândirea", se află printre cei mai fervenți apărători ai tradiției și clasicismului, al folclorului ca sursă regeneratoare a specificului românesc. Poziția aceasta, îngustată și împinsă prea departe de către unii membri ai grupării, va conduce, din păcate, spre o literatură factice, așa-zis neaoșistă; respingerea tuturor formelor de artă avangardiste o va lipsi de o experiență utilă, din care poezia a ieșit, cum se știe, întinerită
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
documentarului sau memorialului. Dar nu și fără emoție. Moartea Pisicâinelui e pe drept cuvânt înduioșătoare: , Odată cu bucata de sticlă care se desprinse, se frânse și săbiuța viteazului Gavril, iar vârful rupt crestă din plin solzii lui Oliviu. - Înainte, strigă Otilia, împinsă ca din arc când garda de elită a Somnului Protector se năpusti peste Gavril și-l masacră cu paloșele. Dar nimeni nu veni în urma ei. Ultimii șase soldați din București se lăsaseră în iarbă, străpunși de săgeți. ș...ț - Gavril
Moartea domnului Pisicâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10009_a_11334]
-
socială, îndreptățită "moral", motivată ideologic și protejată legal. Pe aceste coordonate, scena trenului din Disciplina, zglobie și sadică, rămîne una din cele mai bune secvențe realiste ale întregii noastre literaturi contemporane: " - Deschide, bă, strigă cineva, deschide odată! M-am simțit împins, ridicat, izbit de ușă. Ușa cedă. Am năvălit înăuntru. Mirosea plăcut a fum și-a urină caldă. Vagonul era pustiu. Am intrat în primul compartiment, la nimereală, mi-am azvîrlit căciula pe banchetă și am încuiat ușa. Coridorul se întunecă
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
pătrunzându-mi până în sânge, ieșind prin pori ca o rouă în zorii de zi. Am vărsat, iată, pământ, - n-a mai rămas din mine decât o carcasă, o aură speriată. Iar acum, dintr-odată, Atâta seninătate! Tu, animal, tu, durere împinsă brusc de sub nume printre resturile acre ale zilei fără de nume.
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/2428_a_3753]
-
discursul paranoic-critic" al lui Salvador Dali totul, după asimilarea doctrinei suprarealiste formulate de Breton. Mai ales convingerea acestuia din urmă că în iubire poate fi identificat un adevărat principiu revoluționar ( v. L’Amour fou, 1934) va fi dezvoltată aici și împinsă, printr-o retorică frenetică, spre ultimele consecințe. În asociere cu materialismul dialectic, se va preconiza chiar un... "amor dialectizat și materializat", propunându-se, nici mai mult, nici mai puțin, "erotizarea proletariatului" drept "suport insurecțional"... Dar, la acest nivel al retoricii
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
În asociere cu materialismul dialectic, se va preconiza chiar un... "amor dialectizat și materializat", propunându-se, nici mai mult, nici mai puțin, "erotizarea proletariatului" drept "suport insurecțional"... Dar, la acest nivel al retoricii "revoluționare", discursul în fond utopic va apărea împins atât de departe, încât cititorul nu mai poate fi foarte sigur până unde merge angajarea reală și realistă în procesul revoluționării vieții și poeziei și unde începe "mistificarea", înscenarea ludică. Dacă nu cumva, în febra discursului militant, umorul este involuntar
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
discursul paranoic-critic" al lui Salvador Dali totul, după asimilarea doctrinei suprarealiste formulate de Breton. Mai ales convingerea acestuia din urmă că în iubire poate fi identificat un adevărat principiu revoluționar ( v. L’Amour fou, 1934) va fi dezvoltată aici și împinsă, printr-o retorică frenetică, spre ultimele consecințe. În asociere cu materialismul dialectic, se va preconiza chiar un... "amor dialectizat și materializat", propunându-se, nici mai mult, nici mai puțin, "erotizarea proletariatului" drept "suport insurecțional"... Dar, la acest nivel al retoricii
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
În asociere cu materialismul dialectic, se va preconiza chiar un... "amor dialectizat și materializat", propunându-se, nici mai mult, nici mai puțin, "erotizarea proletariatului" drept "suport insurecțional"... Dar, la acest nivel al retoricii "revoluționare", discursul în fond utopic va apărea împins atât de departe, încât cititorul nu mai poate fi foarte sigur până unde merge angajarea reală și realistă în procesul revoluționării vieții și poeziei și unde începe "mistificarea", înscenarea ludică. Dacă nu cumva, în febra discursului militant, umorul este involuntar
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]