460 matches
-
uite, azi e la fel de vie ca și atunci. Ursula este una dintre puținele femei de care m-am îndrăgostit. Și ea și eu suntem heterosexuale. Și ea și eu am iubit doar bărbați. Și ei și mie ni s-au împlântat cuțite în spate din partea oamenilor celor mai apropiați. La acea vreme, ea avea deja o carne a sufletului bine tăbăcită de suferință, de trădare, de înfrângere a dorinței de a dispărea. Tot ce și-a putut păzi când nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
N-avea de unde. Ș-apoi era destul de liniștit. Iată-l: cu pipa-n colțul gurii, desleagă frânghia, așază opăcinele și-și potrivește cu grijă pușca la botul luntrii. Mă privește în treacăt, să vadă dacă m-am așezat bine, și împlântă în apa noroioasă o lopată. Ne urnim. Intrăm încet în papură, apoi pe cărarea din trestii. Astăzi am cam întârziat. Soarele asfințește într-o îngrămădire mare de nouri albaștri posomorâți. Printre trestii, pe dungi de apă, tremură luciri roșcate. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
voce grozavă Alexa, ș-o amenință cu toporul, pe care-l ținea înălțat cu dreapta. Da’ haideți, măi oameni, odată! urmă el întorcându-se spre șuri. Atunci femeia, cuprinzând strâns furca cu trei coarne, i-o izbi și i-o împlântă adânc între coaste. Alexa slobozi un urlet dureros: —Văleu! și căzu în brânci, apoi se izbi cu fruntea și cu barba de pământ. Ca prinsă de friguri Cristina apucă scara ș-o rezemă iar în gura podului. Costandin pădurarul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Zăpada fu stropită de sânge, iar Antonius, întorcându-se rapid, pară cu scutul lovitura de secure a celui de-al doilea adversar și-i străpunse șoldul cu sica. Din nou se întoarse, pară lovitura celui de-al treilea adversar, îi împlântă sica în piept și-și reluă fuga. Cu coada ochiului, îi văzu pe ceilalți quazi, care încercau să-l încercuiască. Continuă să alerge pe partea exetrioară a semicercului, astfel încât să fie întotdeauna un quad între el și ceilalți. Era singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dar reuși să înfigă lama în genunchiul adversarului. Se îndepărtă târâș, apoi se ridică, asurzit de strigătele rănitului care se prăbușea cu tendoanele tăiate. Își reluă cursa, îndreptându-se spre un nou adversar. Ridică scutul, se feri de securea acestuia, împlântă sica, apoi o luă din nou la fugă. Îi făcuse pe barbari să vină aproape de marginea pădurii, astfel încât să poată fi atacați de soldații care urmau să vină. Dar unde erau soldații? Calculase toate mișcările, numai că soldații săi dispăruseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Face în așa fel încât să aibă un față un singur adversar, iar ceilalți să se afle mereu în spatele acestuia. E singurul mod de a te apăra când dușmanii sunt mulți, ca acum. S-a împiedicat... Dar mai înainte a împlântat sica! Adversarul lui e la pământ... L-a ucis! Uite că-l înconjoară, îngăimă Valerius. — Mă duc! strigă Titus. Își aruncă mantia și o luă la fugă. Străbătu luminișul, încetinindu-și fuga numai ca să ia o secure și un scut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spre el. În clipa aceea scoase un urlet, căci ceea ce văzu fu chipul monstruos al Morții, încadrat de părul blond. Orbitele goale, țeasta, dinții ce clănțăneau - nu avea să uite niciodată sunetul acela. Era întruchiparea groazei. Începu să lovească orbește, împlântând pumnalul în trupul femeii; sângele desena flori roșii pe mantia imaculată, iar Vitellius se apleca deasupra ei s-o înjunghie din nou, în timp ce vântul se preschimba în furtună. Un lup îi sări deodată în spate. Vitellius căzu, rostogolindu-se departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sacrificați de Vitellius, și pe toți cei uciși în războiul civil. „Acum“, își zise furios Valerius. Răsufla greu, din cauza emoției. Își sprijini vârful sabiei de gâtul lui Vitellius. Împăratul tresări și închise ochii. — Acum. Glasul lui Valerius răsună puternic, hotărât. Împlântă lama în gâtul lui Vitellius și o scoase repede. Pe când Vitellius se prăbușea, norii se risipiră și stelele nopții de decembrie străluciră peste Gemoniae, peste împăratul ucis și gladiatorul - marele gladiator - al cărui nume avea să intre în istorie. Vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de trei ori cu alaiul după el, fâșii lungi de pânză albă. Părea că ninsese în plină vară, mă minunam eu copilărește de atâta alb răspândit în curtea bisericii noastre. Acum, în curtea bisericii aceleia, întârziind întoarcerea la Ester, îmi împlântam pașii în zăpada reavănă, mergând împleticit, ocolind zidirea, de parcă eu însumi eram un fel de episcop care oficiam, sub fulgi și în părăsirea acelei curți, printre vrejuri de flori uscate, printre tufe de trandafiri înghețați, o slujbă tainică doar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
anume voia să-l protejeze cînd Îl alunga de lîngă ea În felul acela? După ce a meditat Îndelung, Miquel a hotărît să nu trimită scrisoarea. Nu Înainte de a-i afla cauza. Fără un motiv Întemeiat, nu mîna lui avea să Împlînte acel pumnal În sufletul prietenului său. După cîteva zile, a aflat că don Ricardo Aldaya, sătul să o tot vadă pe Jacinta Coronado pîndind ca o santinelă la poarta casei sale, recursese la multele sale influențe și o Închisese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o consulte pe Penélope a confirmat că fata fusese deflorată și că probabil era Însărcinată, sufletul lui don Ricardo s-a cufundat În lichidul dens și vîscos al urii oarbe. Își vedea propria mînă În mîna lui Julián, mîna care Împlîntase pumnalul În adîncul cel mai adînc al inimii sale. Nu-și dădea Încă seama, dar ziua În care a dat poruncă să fie Închisă Penélope sub cheie În dormitorul de la etajul al treilea a fost ziua În care a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În altă parte, prefăcîndu-se că nu l-au văzut. Într-o noapte, după ce o urmărise pînă la ușa casei sale din Plaza del Pino, Fumero s-a Întors acasă și s-a masturbat furios În timp ce-și imagina cum Împlîntă lama cuțitului În trupul acelei femei, cîte doi-trei centimetri la fiecare lovitură, lent și metodic, privind-o În ochi. Poate că atunci va fi catadicsit să-i dea adresa lui Carax și să-l trateze cu respectul cuvenit unui ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-mi unde-i Carax. Am Încercat să bîigui ceva. Fumero și-a retras Încet revolverul. — Unde-i? — Jos. În criptă. — Du-mă acolo. Vreau să fii de față cînd o să-i spun nemernicului cum gemea Nuria Monfort cînd i-am Împlîntat cuțitul În... O siluetă și-a croit drum din neant. Lucind peste umărul lui Fumero, mi s-a părut că zăresc cum bezna se agita În perdele de ceață și cum o figură fără chip, cu privirea arzătoare, aluneca spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Depresie nocturnă Împlânt cuvântul în îmbinarea secretă, tresar când surp viața care... sigur valsează jubilând. În rest aud aceleași incantații sonore fără umbrele de ploaie, fără umbrele iubitelor sub acoperământul stărilor de mucava. Încerc să pătrund molcom în involuția spre copilărie, adesea mă
Depresie nocturn? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83722_a_85047]
-
vrăji, a continuat Melissa , se va folosi și față de tine dacă vei pătrunde în pădure și te vei apropia de castel. Vei crede că-l vezi pe Rogero când în realitate nu va fi decât vrăjitorul, Nu te lăsa amăgită, împlântă-i sabia în piept și crede-mă cănd îți spun că omorându-l, îi vei elibera nu numai pe Rogero ci, odată cu el, o sumedenie de cavaleri dintre cei mai viteji ai Franței, pe care vicleșugurile vrăjitorului i-a retras
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vrăji, a continuat Melissa , se va folosi și față de tine dacă vei pătrunde în pădure și te vei apropia de castel. Vei crede că-l vezi pe Rogero când în realitate nu va fi decât vrăjitorul, Nu te lăsa amăgită, împlântă-i sabia în piept și crede-mă cănd îți spun că omorându-l, îi vei elibera nu numai pe Rogero ci, odată cu el, o sumedenie de cavaleri dintre cei mai viteji ai Franței, pe care vicleșugurile vrăjitorului i-a retras
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
încât ar fi mișcat și o piatră. Zerbino a fost adânc impresionat. El se afla pe punctul de a-i spune cuvinte de iertare 63 când un inferior, lipsit de inimă, uitând respectul ce-l datora căpitanului său,și-a împlântat lancea în pieptul tânărului maur. Zebrino, înfuriat de această brutalitate, s-a întors asupra ticălosului să-l pedepsească, dar acesta a rupt-o la fugă. Cloridan, care l-a văzut pe Medor căzând, nu se mai putea stăpâni. El a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Nu mint ochii Nu deschide ochii timpul în zadar Iar ora lui de noapte nu ne minte Că moare visul pe pragul de hotar în așteptarea mută și cuminte Și azi când clipa trece șovăielnic Iar tăcerea în suflet se împlântă Apune-încet pe lacul de-ntuneric O rătăcire amăgitor de sfântă în liniștea ce acum se scurge Ca o lumină prin umbrele subțiri Nu mint ochii când sufletul mai plânge Atâtea gânduri foșnind de amintiri Când e durerea un soare scăpătat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
prin aer îmi poartă umbra de presimțiri fugind Adun un zvon cântat în alte vremuri De peste veacuri uitatele greșeli Și-un foc defunct ce-n inimă mi-l tremuri Și resemnarea și-atâtea îndoieli M-ajunge-un gând ce-n suflet se împlântă Și-mi dă fiori de-n veci își sapă locul Ascult tăcerea nopților înfrântă în ora când mocnește-n suflet focul Dacă Dacă totul ar fi ca și-altă dată Mi-aș face sufletul ca o fereastră Să intre-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să te hotărăști? Îndeplinește-ți datoria, fiule. Înaintea ta sunt cele mai bune fecioare pe care împărăția le poate înfățișa împăratului! — Știu. Este ziua ta cea mare, Hsien Feng. Fiecare zi este o zi mare. În fiecare zi mi se împlântă în scalp o vergea lungă de metal. Marea Împărăteasă oftează. E cât pe ce să răbufnească de mânie. Respiră adânc pentru a se controla. Ți-a plăcut Nuharoo, nu-i așa? întreabă ea. — De unde să știu? Fiul Cerului își rotește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pline cu galbeni lucitori, ascunse În vremuri rele de bogătani ce-și sfârșiseră zilele fără să apuce să pună iară mâna pe avut. Își Împărțiseră Împrejurimile și ieșea chiar cu bătaie dacă vreo ceată de căutători se apuca să-și Împlânte cazmalele În teritoriul alteia. Ceata lui Ion, zis Vieru (căci fusese văzut În cocină În timp ce Încerca să rușineze scroafa), mergea aproape la sigur să descopere nu se știa ce În pădurea de la Asfințit. Cei trei băieți se Înarmaseră cu unelte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
același timp funiile cîrmelor; apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vîntului, și s-au îndreptat spre mal. 41. Dar au dat peste o limbă de pămînt unde s-a înfipt corabia și partea dinainte a corăbiei s-a împlîntat și stătea neclintită, pe cînd partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor. 42. Ostașii au fost de părere să omoare pe cei întemnițați, ca să nu scape vreunul prin înot. 43. Sutașul însă, care voia să scape pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Ioab a răspuns: "Să se scoale!" 15. S-au sculat și au înaintat în același număr, doisprezece din Beniamin, pentru Iș-Boșet, fiul lui Saul; și doisprezece inși ai lui David. 16. Fiecare, apucînd pe potrivnicul lui de cap, i-a împlîntat sabia în coastă, și au căzut toți deodată. Și locul acela de lîngă Gabaon, s-a numit Helcat-Haturim (Locul Săbiilor). 17. În ziua aceea a fost o luptă foarte aprigă, în care Abner și bărbații lui Israel au fost bătuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Se vede urmându-l pe rege. Încă de când era o fetiță, visul ei a fost să o joace pe Doamna Yuji. A fost un fan devotat al operei Adio, concubina mea. Îi place la nebunie momentul în care Yuji își împlântă un pumnal în trup în fața regelui, pentru a-și demonstra iubirea. Personajul e într-o frumoasă rochie de mătase, cu o pălărie încrustată cu perle. 11 În peștera lui Mao, fata învață politică. Află că Chiang Kai-shek a mărit, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Marioritza m-a rugat să vă ocrotesc viața și să vă conduc nevătămat până la Paris. ― La Paris? ― Este convinsă că acolo veți fi în deplină siguranță. Și eu împărtășesc aceeași părere. Napoleon, știți deja, este mai preocupat acum să-și împlânte vulturii pe pământ rusesc. Iar turcii... Turcii, din fericire, n-au cum să ajungă la Paris și nici nu vor ajunge vreodată. (Dante Negro băgă mâna în buzunarul de la vestă, veni mai aproape de prinț și îi întinse o scrisoare.) Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]