369 matches
-
din nefericire rușii sunt sub dominarea unui deșert sufletesc, a unui urât care-i face să caute în cuceriri ceea ce n-au înlăuntrul lor. Nouă ni se pare că cercurile culte, în loc de a stăvili acest horror vacui, în loc de a-l împlea prin muncă și cultură, îl sumuță contra Europei, pe care o numesc îmbătrânită și enervată, coaptă pentru a cădea întreagă sub dominația rusească." Eminescu vrea să remarce că între intelighenția rusească și clasa politică ori există o prăpastie, ori o
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
devine centrul vieții pămîntului ce-l înconjură, se începe acea duioasă armonie cîmpenească, idilică și împăciuitoare. Stelele izvorăsc umede și aurite, pe jumalțul cel adînc și albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un miros adormitor împle satul, carele vin cu boii osteniți, scîrțîind din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umăr, vorbind tare, în tăcerea serii. Talangele turmelor, apa fîntînilor, cumpănele sună, scrînciobul scîrțîie în vînt, cînii încep a lătra și, prin armonia amestecată, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umăr, vorbind tare, în tăcerea serii. Talangele turmelor, apa fîntînilor, cumpănele sună, scrînciobul scîrțîie în vînt, cînii încep a lătra și, prin armonia amestecată, s-aude lin și lănguros sunetul clopotului, care împle inima cu pace"142. G. Ibrăileanu obiecta că "noaptea, fie și seara nu toacă și nu trag clopotele"143. Dar pastelul cuprinde elemente de seară, nu de noapte. Poetul și-a luat notele într-o sîmbătă seara, ori într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
murit de mult: Astfel amorul ce-a trecut Prin zeci de ani străbate, Umplînd un suflet cunoscut De-o dulce voluptate. Și amintirea-l chiamă iar Ori cîte să se-ntîmple Cu atît noroc, cu atît amar El sufletul mi-l împle."215 Aceasta duioasă și încă puternică amintire, a iubitei moarte, trebuie să producă mirare biografilor lui Eminescu, care nu i-au văzut decît relațiile cu Veronica Micle, cu Mite Kremnitz ori cu Cleopatra Leca-Poienoru, cărora unii din ei au încercat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
au rugat lui Dumnezeu ca să le ia și Dumnezeu le-a strâns într-un sac și le-a dat unui om să le arunce în mare. Omul s-a dus pe câmp și le-a dat drumul, de s-a împlut iar lumea de dânsele. Dumnezeu atunci s-a mâniat pe acela și i-a zis "De acu, dac-ai făcut așa, ai să culegi" și l-a făcut cocostârc. El de atunci tot strânge și tocmai când le va găti
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pentru o petrecere și se împunge cu un bold, apoi se crede că va face furori acolo. Borș Să umpli borș marțea, că se face acru. Ca să ți se acrească borșul, dă cu făcălețul pe la botul plodurilor*. Se crede că, împlînd cineva borșul, trebuie să fie atunci mînios - și apoi va fi borșul acru. Cînd umple femeia borș și are vreo fată ori băiat răutăcios, să-l ungă pe la nas cu melesteul* cu care a mustuit borș, că atunci se înăcrește
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ciclul Mușatinilor. În poezia eminesciană identificăm teme și motive populare: Călin-Nebunul, Revedere, Ce te legeni, Luceafărul, dar și o natură eminesciană: Sara pe deal, Dorința, Mai am un singur dor, Revedere, Luceafărul. Limbajul eminescian valorifică lexicul popular arhaic ("clopotul vechi împle cu glasul lui sara"), împletește imagini vizuale cu auditive ("Duduind soseau călării ca un zid înalt de suliți"), folosește substantive cu valoare de simbol ("Marea și cu râurile/ Lumea cu pustiurile"), plurale neobișnuite ("furtune", "grădine"), acorduri inedite între substantive și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în care planul erotic se amplifică treptat și are loc un transfer metaforic între planul natural și cel uman. Sara pe deal reprezintă un moment al așteptării fericirii, al creșterii tensiunii emoționale, până când pastelul se contopește cu idila: Clopotul vechi împle cu glasul lui sara/ Sufletul meu arde-n iubire ca para". În primele două strofe, planul uman interferează cu planul naturii, dimensiunea terestră ("deal", "turmele", "apele", "salcâmul" interferează cu cea cosmică ("stelele", "luna", "cerul"), într-un tablou al înserării în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
stână" care amplifică senzația de melancolie și mister, în prezentarea gradată a înserării, când oamenii se întorc de la câmp "cu coasa-n spinare". În această atmosferă sacră, îndrăgostitul este nerăbdător: "sufletu-i arde-n iubire ca para", iar clopotul personificat "împle cu glasul lui sara". Planul uman-terestru se îmbină cu planul universal cosmic: "streșine", "case", "fântână", "luna", "nourii". Tensiunea emoțională este susținută de imagini vizuale și auditive, de epitete și metafore plasticizate care scot în evidență chipul iubitei și intensitatea trăirii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
aspirație "și-astfel dorința-i gata". La rândul lui, Luceafărul confirmă reciprocitatea atracției dar, la nivel exterior ("Și cât de viu s-aprinde el"), în timp ce fata resimte chemarea în spațiul interior: "De dorul lui și inima/ Și sufletu-i se împle". Tabloul întâi este o poveste fantastică de dragoste dintre o ființă terestră și una cosmică. Ființa terestră era unică în felul ei, foarte frumoasă, provenea din rude mari împărătești și se îndrăgostește de Luceafărul pe care îl privea în fiecare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
psihic cu acțiune asupra bărbatului este prezența altuia în viața partenerei, aceasta făcându-se simțită mai ales prin relatarea unor detalii care conturează performanțele acelui concurent. În ceea ce o privește pe femeie, anafrodiziace sunt toate situațiile în care nu sunt împli ni te condițiile de siguranță, mai ales cele cu privire la vii torul relației. A fi bun în pat Ce înseamnă oare să fii bun sau bună în pat? N-am făcut nici un sondaj, dar simt că, în general, avem cu toții aceeași
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
S4f)...deschise cartea cea veche (s.n.) cu buchile neclare și cu înțeles întunecat (Eminescu: 2011, II, 48). (S4g) Lampa sa fâlfâia mai fantastic, literele bătrâne ale cărții (s.n.) căpătau înțeles și se introduceau în visuri și-n cugete ce-i împleau capul fără de voință, umbra lui începu iar a prinde conturele unei icoane în oloi (Eminescu: 2011, II, 49). (S4h) El cumpără de la mine cărți (s.n.). În genere cele mai vechi (s.n.) și tot de-acele pe cari nu le mai
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
popi, cavaleri, cerșitori, comedianți... în sfârșit, viața în realitatea ei, mâzgâlită în fiecare colț disponibil (Eminescu: 2011, II, 70). (h1b) Știi că în tinereța mea am fost la un sculptor. De aceea, după ce-am netezit granitul peșterii mele, am împlut suprafața păreților cu ornamente și basreliefuri cum le împli tu cu schițe. Deosebirea-i că sculptura-i goală, prin urmare, chipurile ce le sculptez eu, asemenea (Eminescu: 2011, II, 74). Arta amândurora respiră înfrigurarea căutării probabil, a adevărului. Dumitru Irimia
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ei, mâzgâlită în fiecare colț disponibil (Eminescu: 2011, II, 70). (h1b) Știi că în tinereța mea am fost la un sculptor. De aceea, după ce-am netezit granitul peșterii mele, am împlut suprafața păreților cu ornamente și basreliefuri cum le împli tu cu schițe. Deosebirea-i că sculptura-i goală, prin urmare, chipurile ce le sculptez eu, asemenea (Eminescu: 2011, II, 74). Arta amândurora respiră înfrigurarea căutării probabil, a adevărului. Dumitru Irimia identifică în concepția despre artă și literatură a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cea veche cu buchile neclare și cu înțeles întunecat. [...] Lampa fâlfâia lungă, ca și cum ar fi vrut s-ajungă tavanul, [...].Lampa sa fâlfâia mai fantastic, literele bătrâne ale cărții căpătau înțeles și se introduceau în visuri și-n cugete ce-i împleau capul fără de voință, [...]. Lampa cu flacăra ei roșie sta între Dan și umbra închegată. [...] Îmi voi aprinde lampa [zice umbra] ș-oi căuta oameni. Iar Dan își luă lunga sa manta de-a umere, stinse lampa. (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și alte multe și mărunte, toate în dezordinea cea mai frumoasă. (Cioabă: 2014, pp. 95-96). Un ultim exemplu de repetare intratextuală (cu sugestie intertextuală) evidențiază spectrul de nuanțe care învăluie ridicarea de la Pământ către spațiul selenar-edenic. (H7a) Sărutarea ei îl împlu de geniu și de-o nouă putere. Astfel îmbrățișați, aruncă neagra și strălucita lui mantie peste umerii ei albi, îi încunjură talia strângând-o tare la piept, iar cu cealaltă mână fluturând o partie a mantiei, se ridicară încet, încet
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
încet, încet prin aerul luciu și pătruns de razele lunei, prin nourii negri ai cerului, prin roiurile de stele, până ce ajunseră în lună. Călătoria lor nu fusă decât o sărutare lungă (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 52). (h7b) Sărutarea mă împluse de geniu și de putere creatoare. Astfel îmbrățișați, aruncai neagra și strălucita mea manta peste umerii ei albi, i-nconjurai talia c-un braț, strângând-o tare la pieptul și la gura mea, iar cu cealaltă mână fluturând cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Drept acéia și Smerenia Noastră, văzănd o comoară ca aciasta ascunsî și ca o gradinî încuiată, plinî fiind de toate florile darului Duhului Sfănt, ale Purtătorilor și însuflețiților de Dumnezeu Părinți Sfinți și ai Lumii dascali și luminători, carii au împlut toatî lumé de dulcé blagovonie a Duhului, găndii zicănd: ce folos iaste de amăndoaî să sté încuiate? Cum zice Scriptura. Mai vărtos, aducăndu-mi aminte de cuvăntul stăpănului mieu Hristos pentru sluga cé viclénî ce ascunse talantul în pămănt, ziș: să
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
înscrie tot mai mult în ceea ce se numește deja "tradiția francofonă" și putem vorbi despre o formulă hibridă, care conciliază universuri simbolice distincte, aspirînd la o sinteză ce garantează bogăția interacțiunii culturilor. Astfel, stereotipurile etnice ale celor doi versanți se împle tesc pentru a contribui la edificarea unei lumi singulare, autonome, reprezentativă pentru un no man's land și o no man's langue care dobîndesc existență și își afirmă statutul diferit, dar recognoscibil. Iată, într-un rezumat în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
posibilităților obiectelor, ca rest infinit al ființei. Istoricitatea presupune, în această accepțiune, o deplasare de sens în raport cu înțelesul tradițional: nu este vorba atât de caracterul trecător al lucrurilor sau al omului, cât de faptul că acest caracter este „orientat“ spre împli nirea lor ulterioară. Prezentul și trecutul definesc, astfel, corelativ, tensiunea așteptării mesianice pe care posibilul latent al lucrurilor o cheamă în mod constant. Împlinirea acestora, după cum arată Benjamin în teza a III-a, este sensul mântuirii. În această înțelegere a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
literatura europeană există o întreagă simbolistică „marială”, pornind, desigur, de la conotațiile religioase ale termenului. Cea care poartă acest nume devine indirect „regină a cerurilor”, protectoare, în cazul de față, a principiului masculin căruia îi stimulează spiritul creator: „Sărutarea ei îl împlu de geniu și de-o nouă putere.” Încadrându-se în aceeași sferă de semnificații, sărutul din Umbra mea simbolizează refacerea cuplului primordial la un nivel al diafanului. El înseamnă creație, prezidând ascensiunea spre lună. În călătoria sa, eroul din Umbra
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Bisericii în cadrul societății lasă mult de dorit. Biserica nu și înțelege rolul clar pe care ar treb ui să-l aibă și anume de Învățător pentru restul societății. Aș spune că preoții nu-și dau destul interes pentru a și împli ni menirea, iar oamenii rămân debusolați. Mai ales când întâlnesc pasaje discutabile, derutante, din Biblie, oamenii nu ma i înțeleg nimic și practic, ei sunt împinși spre ateism. Acum nimeni nu spune că rolul Bisericii este uș or. La fel
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
parcă, alături, lângă umărul ei, altă voce. Nu era vocea bestiei. Degetele subțiri se crispaseră în umărul ei, apăsând, rotind-o. Femeia de ieri, bruneta ciudată, delicată și atât de familiară, ca o colegă, cu o mască de sfârșeală și împli nire pe chip. Ceva lubric și matern, deopotrivă. Părul despletit, fusta sucită, fața umedă, palidă, transpirată și o bluză albă, neîncheiată la toți nasturii. De parcă ar fi sărit nepregătită din ascunziș, după somn sau după nesomn sau după, după orice
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mănăstirei cu fruntea-ncărunțită De patru secoli cântă un glas armonios Și-a lui vibrare dulce de-aramă curățită Prin flăcări întreite, e imn religios. E-a clopotului Buga, suspin și lamentare Ce-a munților ecouri de freamăt le-au împlut. Ah! cântă la mormântul ce astăzi e-n serbare Că glasu-ți pentru lume și cer este făcut. Te leagănă pe vânturi, și-a ta melancolie Misterioasă limbă în inimă lovind, Fă lacrime să curgă, colo fă-n veșnicie Eroul să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu păduri De flori. Păduri cărora florile Ca arborii-s de mari. Roze ca sorii, Și crini, ca urnele antice de argint, Se leagănă pe lugerii cei nalți Iar aerul văratic, dulce, moale. Ca stelele sunt musculițele prin frunze Și împlu aerul cel cald cu o lumină Verzuie, clară, aromată. Fluturi - {EminescuOpIV 93} Cu părul de-aur și cu aripioare De curcubău - în haine de argint Din floare-n floare fîlfîiesc și-și moaie Gurițele-umede și roșii în potirul Mirositor și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]