253 matches
-
Nevoi ce te-ncolțesc, supreme, Alungă gândul spre-un prier, în care frigul nu mai geme Iar eu să sper că nu mai zbier, Că toată toamna-i criza-n teme ... Rondelul curcanului Gândea curcanu-ncrâncenat Privind chiorâș spre strada mare împovărat și cam stresat De spaima gripei aviare ... Ce pana mea, sunt blestemat S-o duc mai rău ca la nchisoare?! Gândea curcanu-ncrâncenat Privind chiorâș spre strada mare ... Noroc „c-acuma-s” răzbunat De legislația-n vigoare Și-amenzi pot da
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
strică să încerce ceva nou din cînd în cînd. Ai făcut ce trebuia, începe Roja să se încurajeze apucînd-o înainte prin întuneric fără să știe încotro se îndreaptă. Uniforma Bătrînului îi îngreunează fiecare mișcare făcîndu-l să semene cu un animal împovărat. Mai trebuie să-ți înșeli somnul încă două, trei ore, și în zori o să te simți ca nou, începe să-și facă socotelile, simțind cum mintea i se încețoșează tot mai tare. O să urmeze și zile mai bune, cînd nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
900 de la hegira (2 octombrie 1494 20 septembrie 1495) Înainte de Fès, nu mai pusesem niciodată piciorul într-un oraș, nu mai văzusem nicicând forfota grăbită a străzilor, nu mai simțisem vreodată pe obraz suflul acela puternic precum vântul dinspre larg, împovărat însă de strigăte și de mirosuri. Firește, m-am născut la Granada, maiestuoasa capitală a regatului Andaluziei, numai că veacul ajunsese de acum departe, iar eu am cunoscut-o când ea era pe moarte, golită de oamenii și de sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
paharul și l-am întins spre ea. Am ciocnit. A zâmbit. Tot nu pricep despre ce vorbiți, a privit ea amuzată spre amicul care se ridicase de la masă, îndreptându-se spre bucătărie. A tăcut, urmărindu-l cum se depărtează, aplecat, împovărat parcă de o greutate nevăzută. A oftat într-un târziu, ridicând a neputință sau indiferență din umeri. S-a răsucit spre mine, încercând să zâmbească: — Ce spuneați? m-a întrebat studiindu-mă pentru prima dată cu atenție, concentrată. Am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aerul Bibliotecii, poartă și el cărți în mâini, este „respectat“, deschizându-i-se ușa! Ritualul venirii anunțate a Berbantului văzut mai de aproape. Șoferul intră în încăperea garderobei. Târăște un geamantan din plastic, negru. Pe umăr tașca galbenă. Merge încovoiat, împovărat și grav. Icnind, urcă geamantanul pe masă. Tașca a lăsat-o, dintr-un zvâcnet, jos, lângă ușă. Geamantanul nu e închis bine. Burdușit, abia-abia ține cărțile și caietele, agendele și notesurile. Un carnet galben (?) și el, cu litere mari, negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
luciu de apă Între edificii Înalte și cenușii, lumini arzând În Încăperile de la etaj, tăiate brusc de bolta gării, iar apoi trenul alunecă și se opri În holul mare, plin de ecouri. Domnul Opie coborî imediat, ager, bine dispus și Împovărat, descărcând pe peron două valize, apoi un sac de golf și o rachetă de tenis În husa ei. Josef rânji și Își goli pieptul: vederea domnului Opie Îi aminti de crima sa. Un om În uniforma agenției Cook conducea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pasăre, veveriță, căprioară, copil, bătrân, și în tot felul de forme ale naturii. Cuvântul Lor era iubitor, ziditor, creator și împlinitor a toate cele. Magul a deschis fereastra luminii și a privit prin Marele Timp. A văzut cât de neputincioși, împovărați, plini de vicii, suferință, ură, boli, conflicte, războaie au ajuns oamenii ce șiau uitat Tărâmul Primăverii Veșnice de unde au plecat. Auzi glasul unui copil pământean: - Doamne, apără, te rog, Pe Grivei poznașul; Fă pe tata să nu-mi taie Iepurașul
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
n-ai decât să-i vinzi primul cuvânt, recunoaște prompt parola. Te ascultă cu sfințenie, ehe, prin câte n-a trecut fiecare, câte nu știe, îți răspunde numai când trebuie și la chestiune. Înțelege ce înseamnă să porți o inimioară împovărată : te sufoci pur și simplu, abia de mai poți să sufli !... Părinții... știi ce vreau să spun... alte vremuri. Societate nedreaptă, dar liberă. Relativ liberă. S-au împotrivit, au luptat. Noi doar tânjim după aer, tânjim, suferim, suportăm. Ortansa îl
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
revenit, îi regăsește tăcerea, supremația. Calcă în străchini înțeleptul, se împiedică, ba în copitele din față, ba în cele din spate, prea grăbit, emoționat... Erbivorul reapăruse, iată, într-un elegant frac violet și nu i se vedea chipul. Capul adânc împovărat, ascuns în reverele fracului care fulgeră, la fiecare mișcare a aripilor, luminând drumul. Fidel interlocutor, într-adevăr, de neînlocuit ! Stimabile, Eminența Voastră, Prea Fericirea Voastră, striga după distinsul asin. Așteaptă, așteptați-mă, am găsit ce să-ți spun ! Dar fantasma
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ce se preschimba În nebunie din pricina hranei cu care se hrănea, oare nu ne-ai oferit un țel către care am năzuit veșnic și pe care niciodată nu l-am atins - siguranța, liniștea după care au tînjit inimile noastre prea Împovărate - oare n-ai pus tu capăt, În locuința ta Întunecată, la tot ceea ce a Însemnat căutarea și neodihna care ne-au biciuit neîncetat? MÎndră Moarte, mîndră Moarte, nu pentru măreția ce-ai adăugat-o măreției regilor, nici pentru demnitatea ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mîini de Tatăl Meu; și nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel, nimeni nu cunoaște deplin pe Tatăl, afară de Fiul, și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere. 28. Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. 29. Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, căci Eu sunt blînd și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. 30. Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
și faptul că trebuie să mori fărĂ rost este unul dintre ele. Da’ mă gîndesc și că așa e cel mai bine să fii atunci cînd ataci, furios. Mai jos de creastă În ziua aia călduroasă și prăfuită ne Întorceam Împovărați, cu gurile uscate, cu nasurile Înfundate, și coboram de pe cîmpul de bătĂlie aflat pe creasta lungă de deasupra rîului unde se aflau trupele spaniole de rezerviști. M-am sprijinit de marginea scundă a tranșeei, cu ceafa și umerii lipite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se umflaseră. Era treaz, se uita pe geam. Sergentului Îi era somn, i se tot Închideau ochii, apoi și-i deschidea, reușea să stea așa o vreme, după care i se Închideau din nou. Avea o față foarte adormită și Împovărată. Ceilalți doi aproape adormiseră. Prizonierul stătea aplecat spre fereastră, iar detectivul spre culoar. Nu stăteau confortabil așa și, pe măsură ce adormeau mai adînc, Începeau să se aplece unul către celălalt. Micuțul Îl privi pe sergent și apoi se uită la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a ajuns insuportabilă... La noi, majoritatea oamenilor sunt atât de îndatorați că, muncind tot anul viitor, nu numai că n-ar lua absolut nimic pe munca lor, dar nici nu și-ar putea plăti trecutul întreg și ar mai rămânea împovărați și pentru viitor. Față de asemenea perspective, de ce să ne mirăm că țăranii se agită? E normal și natural! Miron Iuga surâse puțin ironic de explicațiile fiului său, apoi, ca și când nici n-ar fi meritat să le ia în seamă, zise
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
marilor sărbători ale vechilor greci. Întoarcerea poetului este "mijitul sărbătorii". Adevărata iubire este altceva decât încovoiere "sub patimile cărnii", înseamnă înțelepciunea de a te dedica celuilalt: Că nu-i iubirea decât semn/ Că trebuie să ieși în întâmpinare/ Pe cel împovărat să-l ușurezi/ Și cel pierdut să-l scoți la arătare". Iubirea pare a fi a vechilor creștini, ca și a vechilor greci: "Iubirea nu-i decât a ști/ Să te retragi în ceasul cumințiii/ Când clopotele cad pe cer
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu și-a pierdut respectul de sine: ținea, am zice azi, la imagine, chiar înainte de a fi stimulat de Agatha să țină. Ceea ce mă surprinde la fiecare nouă lectură a lui Bacovia e maturitatea sa precoce. Autorul Plumbului e bătrîn, împovărat, obosit, de la primele versuri, caz rar nu numai în literatura romînă, ci și în cea universală. Spre deosebire de alți poeți, Bacovia gîndește mult mai mult decît scrie. Avea exercițiul cugetării. în tot ce face, el urmează, parcă, sfatul lui Democrit, care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se vor desăvârși; în urmare, cultura însăși se va elibera de "comanda socială", devenind viață spirituală veritabilă. Posibilitatea acestei răsturnări vine prin creația eliberată de scopurile desăvârșirii personale și ale desăvârșirii valorilor acestei culturi, scopuri cu care ea este acum împovărată. Criza culturii are un rost inițiatic; ea duce la depășirea antagonismelor dintre creație și cultură și la desăvârșirea omului prin transmutarea lui "în act creator". Iar criza culturală din perioada în care a trăit autorul semnifică, socotește el, voința omului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dar ne respectă libertatea de a ne hotărî și de a ne contura singuri, cu propria noastră voință, destinul. Mântuitorul Iisus Hristos, izvorul vieții, adresează tuturor creștinilor dragostea sa, tuturor generațiilor de oameni: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și vă voi odihni pe voi.”. Așadar, fiul risipitor, după ce și-a cheltuit toată avuția părintească, a ajuns să pască porcii în țară străină. într-o zi își vine în fire, și omul păcătos se trezește la realitatea tristă a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
oprească cineva gândurile? De câte ori nu ni se întâmplă fraților, când ne rugăm, să rătăcim cu gândurile aiurea, uitând în fața Cui stăm și înaintea Căruia, îngenuncheați, ridicăm mâinile. Dacă am aduna toate acestea, n-ar trebui oare să ne simțim conștiința împovărată, deși, luată separat, fiecare greșală ar putea părea neînsemnată? Are oare vreo importanță dacă te împovărezi cu plumb sau cu nisip? Plumbul apasă asupra ta prin masa lui. Nisipul - prin cantitate. Luate în parte, micile greșale pot părea lipsite de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ficțiuni cu motiv silvestru. Pădurea împreună cu întunericul reprezintă mulțimea fără număr a păcatelor în care s-a cufundat poetul către mijlocul vieții sale. Sensul moral închipuie groaza de păcat a spiritului creștin (che nel pensier rinnova la paura), apăsarea conștiinței împovărată de vini precum și aspirația inexorabilă de a ieși din robia răului. Sensul anagogic, ce decurge pe planul suprafiresc, dezvăluia bunătatea Providenței, care arată limanul luminos al mîntuirii sufletului contritat dar plin de speranță în momentul căinței". Despre cele patru sensuri
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
său plângând... huiete ale apelor: Din vreme-n vreme numai de dincolo de dealuri Părea c-auz un sunet, un uiet depărtat, Ca glasul unei ape ce-neacă-ale ei maluri, Sau ca ale mulțimii întărătate valuri, Când din robie scapă un neam împovărat. Tălăncile, țârâitul unanim al greierilor exprimă liniștile vesperale, "armonia" naturii: Un clopot ce seara s-aude la turme, Ce stă, reîncepe, abia răsunând, Cu glas care moartea-i aproape să-l curme, Când viața-ncetează treptat înghețînd; Un greier ce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Galiția, alt port, alte năravuri și altă idiomă de limbă ne-au vestit că nu mai eram în aceeași țară, măcar că amândouă aceste locuri sunt tot supt o stăpânire. În Galiția toate drumurile era pline de calici, oameni sluți și împovărați supt muncă, fimeile ca niște stahii. Portu țăranilor îi ca și acela a moldovenilor, iară fimeile sunt îmbrăcate dintâi cu o rochie lungă de pânză albă, cu capu îmbrobodit iar cu o rufă albă și în spate cu o bucată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Dar, din neglijența prelaților, această constituțiune nu a fost respectată. Dimpotrivă, oricine dorește își pune o glugă și începe să cerșească, lăudându-se că a întemeiat un nou ordin. Drept urmare, s-a creat o mare confuzie, fiindcă laicii sunt deja împovărați, iar pentru cei care trudesc cu cuvântul și cu studiul, și cărora Domnul le-a stabilit să trăiască din Evanghelie (1Cor 9,14), nu mai sunt pomeni suficiente... (p. 31). Aprobarea pontificală 34. ... Aceștia sunt cei mici despre care vorbește
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ochilor, verzii par a deține puterea cea mai mare de seducție: „Ce putere, Doamne sfinte, ai sădit În ochii verzi, Ah, la dînși cînd cat, mă farmăc și de plăcere mă perzi. N-au mijloc de măsurare, ci de gene-mpovărați Și la milă la chinuri sînt porniți și Înfocați. Dar, vai mia, vro nădejde pute-mă-va bucura, C-oi dobîndi fericirea de-a-i slăvi ș-a-i săruta?” Interogația de la sfîrșitul poemului este, se Înțelege, pur tactică. Rațiunea poetului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
referindu-se la el însuși. Asemenea Înțelepciunii personificate din Șir 24,19, care îi chema pe oameni: „Veniți la mine voi cei care mă doriți și săturați-vă din roadele mele!”, Isus îi cheamă la sine pe cei osteniți și împovărați (cf. Mt 11,28). Iar în În 6,35, el spune: „cel care vine la mine nu va flămânzi și cel care crede în mine nu va înseta niciodată”, după cum Înțelepciunea din Prov 9,5 îndeamnă: „Veniți și mâncați pâinea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]