1,000 matches
-
Simona Tache Cam cât de nașpa e, pe o scară de la 1 la 10, momentul ăla în care dușul, care e în cadă, se întoarce ca un șarpe cu... apa-n sus și te împroașcă de nu te vezi, din cap până-n picioare, iar, când bâjbâi cu mâna după robinet (nu vezi nimic, pentru că ținta principală a apei e fața), ca să-l închizi, nu reușești decât să-l dai mai tare? Tocmai mi s-a
Momente oribil-comice by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19148_a_20473]
-
frumoase-n țărișoara noastră dragă, Toți cei ce-au furat odată vor imaginea să-și dreagă, Merg la moaște, dau cu mir, se-nscriu la Teologie Fac orice pentru chimir,numai bine să le fie. Se unesc și se despart, se împroașcă cu noroi Și de dincoace de sticlă îi privim cu dezgust, noi, Cei care le vom da girul pentru încă patru ani Lor, ce sărăci-vor țara și ne vor numi „golani”. Despre capra din vecini,unii și-ar dori
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
și frumoase-n țărișoara noastră dragă,Toți cei ce-au furat odată vor imaginea să-și dreagă,Merg la moaște, dau cu mir, se-nscriu la TeologieFac orice pentru chimir,numai bine să le fie.Se unesc și se despart, se împroașcă cu noroiși de dincoace de sticlă îi privim cu dezgust, noi,Cei care le vom da girul pentru încă patru aniLor, ce sărăci-vor țara și ne vor numi „golani”.Despre capra din vecini,unii și-ar dori să moarăAlții
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
Nimic nu e mai mai sacru și mai dulce Ca somnul morții pentru sfânta țară. 8. Corripe sapientem et amabit te. (Dojenește înțeleptul și te va iubi) De muști șerpește cu otrava-n glande Și mintea-ți oarbă doar venin împroșcă, Deșteptul, doar, va ști că un orfan de Înțelepciune,-și cade sieși cloșcă... 9. Qui vitia odit, homines odit. (Cine urăște defectele, urăște oamenii) Nu e ușor să-mpărtășești defecte Ce chiar și tu le ai și-ți sunt povară
QUOD SCRIPSI, SCRIPSI...! CATRENE INSPIRATE DIN ÎNŢELEPCIUNEA UMANITĂŢII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349220_a_350549]
-
prin geamul spart. - Huuu!... se sperie femeia. Pătrule, ăsta-i diavolul! Elena în culmea disperării, smulse din perete icoana cu Maica Domnului în brațe cu Pruncul și o puse în calea flăcărilor. Un șarpe de foc se roti pe tavan împroșcând scântei și tăciuni aprinși, apoi ieși pe unde intrase. Pătru țâșni în cealaltă încăpere luă crucea de argint de pe peretele de lângă ușa de la intrare și năvăli furios în mijlocul curții: - Piei, satano, și du-te învârtindu-te la cine te-a
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
pentru studiile de doctorat, iar opinia publică așteaptă, și nu vede limpede că se va întâmpla, primul ordin de retragere a titlului de doctor (cazul dlui Victor Ponta). Acesta din paranteze, într-un efort gigantic de martirizare pe altarul politicului, împroașcă Universitatea din București după un tipar care trimite la ...bunicul său spiritual. Care, și el, ne îndeamnă să ne ocupăm de altceva decât de morții din decembrie 1989 sau de mineri. Cum ar dori și alții, mai ales în cazul
România din fundul curții () [Corola-blog/BlogPost/338208_a_339537]
-
suntem vii sau dacă suntem moaște, Dacă suntem în noapte sau în viață. Cândva prea tineri, astăzi niște hoaște, Cu ochi ce nu se-aprind, ci doar îngheață, Lună în noapte, soare-n dimineață, Iar toamna cu noroaie să ne-mproaște. Să ne înece-n râuri de rugină Și să ne-mbrace-n frunze ofilite, În întuneric rece să ne țină, Că buzele nu-s roșii, ci rănite, Iar sărutarea nu mai e deplină Și vorbele sunt sparte, zdrențuite. - Leonte Petre
MOAŞTE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385017_a_386346]
-
se pierde în întunecimile de cerneală ale Văii Întunericului, grupul se aținea mereu în apropierea malurilor Râulului Negru, ale cărui izvoare se nășteau în măruntaiele stâncoase sub temeliile Muntelui de Foc, chiar acolo unde cele două creste ale muntelui se împroșcau reciproc cu șuvoaie de foc și pucioasă precum doi uriași dragoni ce se băteau în capete încă de la facerea lumii. Muntele nu se zărea din cauza întunericului și ceții ce acoperea totul, asemeni unei perdele impenetrabile pentru privitori. Se auzeau însă
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
cele deficitare...!” Am învățat între timp să mă apăr (prin doi antiviruși) de acești mișei, care văd că continuă, dar acest individ “roscovan’ și în “floarea vârstei” cred că nu-și dorește să mai iasă prin cale, la cât a împroșcat cu noroi (știe ce bine i-ar sta cu o imagine de toată ‘înfrumusețarea’ de acesta dată.. numai să mai riște... nu știu dacă va câștiga..).. De obicei, uit repede orice rău, însă de acesta dată chiar nu am cum
CULTURA CE APRECIAZĂ BINELE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384577_a_385906]
-
seara aceasta, și m-a trimis să te invit acasă la noi! ...Dar cum? De ce? , ar fi vrut să-i pună toate întrebările, în același timp, dar limba refuza să le articuleze. Cei douăzeci de ani, strigau în pieptul lui, împroșcându-l cu demnitatea unui surghiunit: lașule, lașule... -Nu pot să vin!, trebuie să mă întâlnesc cu ceilalți colegi. Poate, după... Mama Ilonei, își scoase pălăria cu borurile largi, peste care flutura două panglici, și se așeză, lângă el, pe un
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI, PRIMĂVARA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382520_a_383849]
-
rămâi în raiul tău abscons, alături de cei de-o seamă cu tine, populat de trepăduși mângâindu-și vanitățile putrede și seci. Și nici asta n-ar fi scandalos, pentru că fiecare urcă pe cât de dăruită îi e strădania. Dar să nu împroști cu noroi în cei care dau nuanță binefăcătoare nației; nouă, tuturor. Ei sunt valori sublimate în ființa națională. Nu mai stigmatizați capacitățile acestei nații! Nu mai împrăștiați cu noroi în cei mai buni și mai drepți dintre noi! Rămâneți ascunși
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
Doga sunt în judecată. Presiunile asupra Zaman nu au încetat niciodată Ziarul Zaman a făcut parte din colimatorul puterii, fiind amențiat de câțiva ani cu sechestru. În luna noiembrie a anului trecut, trupele speciale însoțite de elicoptere și autospecialilele ce împroșcă cu apă, au perchezitionat sediul publicatiei. Prin ordin judecătoresc, polițiștii au cercetat ilegal întreaga incintă. Ba mai mult, jurnaliști împreună cu editorul șef al publicației au încă procese pe rol. Asediul asupra ziarului Cumhuriyet - continuă Închiderea Redactorului General-Sef al Ziarului
Turcia se adâncește într-un tunel întunecat: Presa liberă sub asediu [Corola-blog/BlogPost/92972_a_94264]
-
capetele pe trunchiuri. Cel dintâi a căzut capul sfetnicului Ianache, sub necruțătoarea secure a călăului. Au urmat apoi capetele fiilor Constantin, Șerban și Radu. Când veni rândul lui Mateiaș, mezinul de numai 11 ani, îngrozit de trupurile care se zbăteau, împroșcând cu sânge în toate părțile și de privirile reci, întipărite pe chipurile fraților săi, ale căror capete au fost desprinse de corpuri, se aruncă la picioarele sultanului, promițând că se va face musulman, dacă va fi cruțat. „Mai bine să
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
să răcnească în fața sălii, toată un val de indignare: „Nu vă bucurați că am scăpat? Și așa au murit prea mulți în seara asta, vinovați și nevinovați! Hamlet și-a învins destinul! Priviți-mă! Pipăiți-mă! Izbiți-mă cu bastoanele! Împroșcați-mă cu ouă clocite! Ucideți-mă voi! Asasinilor! Ucigașilor! Asasi...!”. A rămas în viață ca prin minune, atunci, fiindcă, întărâtați, oamenii se năpustiseră asupra sa cu un gând să-l facă fărâme. L-au iertat, dar a făcut alte năzbâtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de a o vârî brusc într-o călimară? Puțini, firește, și faptul e regretabil. Nici un obiect, decât poate colțurosul bolovan, nu sparge mai multe geamuri, nici o sabie nu taie mai adânc, nici un glonț nu perforează mai iute, nici o grenadă nu împroașcă mai bine, nici o palmă nu răsună mai tare, nici un drapel nu flutură mai demn decât o pană lăsată ușure în cerneală. Dacă acei care astăzi dorm atât de profund cu capul pe perne de puf și-ar da seama pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gondolă încărcată cu trandafiri și trasă pe uscat de vânjoase sclave etiopiene. Prințul Siegrid din Germania de Nord i-a adus prințesei un inel de argint forjat în formă de tun care în momentul când îl puneai pe degetul arătător împroșca din el cu mici ghiulele de diamant. Din îndepărtatele ținuturi rusești, s-a înclinat până la pământ cneazul Igor Poprișcin Pervâi, dăruind prințesei macheta din lemn de Novosibirsk a unei biserici în care preotul, acționat de un mecanism minuscul, dansa komarinska
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am fi planificat-o noi în toate detaliile. Și în viitor va mai apărea câte ceva de care să putem profita... Austriacul se ridică la rândul său, se îndreptă spre ieșire, dar la jumătatea drumului se întoarse pentru a spune, aproape împroșcând cuvintele: — Vă avertizez că dacă vreunul dintre acești nefericiți moare, voi lua legătura cu familia lui și voi spune tot ce s-a întâmplat. Și mă voi oferi ca martor în cazul în care vă vor denunța pentru complicitate într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
din buzunar, o lasă acolo În fața femeii total absente și pleacă fără o vorbă. După vreo jumătate de oră femeia se ridică, ia cheia, o vîră În poșetă și dispare pe aceeași ușă glisantă. Titi aude jetul sonor al dușului Împroșcînd pereții vanei, vede un trup alb care-și dezvăluie prin pielea subțire cu indecență scheletul și un trup negru arătîndu-și cu aceeași impudoare burta Împăroșată, grohăitore, pînă Îi Înghite spuma, o spumă totală, opacă, asemenea unei nopți de iarnă... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
banchete în timp ce Vasilică era la volan. Tânărul conducea foarte repede, atacând virajele pe două roți. Apa rămasă de la ploaia din noaptea trecută se adunase în băltoace pe marginea drumului. Vasilică Pohoață nu făcea nici un efort să le ocolească iar noroiul împroșca în toate părțile când mașina trecea cu viteză prin ele. Mergând cu viteză, denivelările drumului îi zdruncinau cu putere, suspensia autoturismului nereușind să amortizeze hurducăturile. Las-o mai încet, măi băiete! șopti printre dinți Pop, după ce mașina derapă ușor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de sensibil la descompunere, hortensii destrăbălate și gladiole crîmpoțite (majoritatea) absolut divine În nuanțe pastelate, pecetluite parcă de simbolul mistic spada-și-trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate sub pecetea umbroaselor vile somptuoase, stropite cu sudoarea grădinarilor trudiți, apoi trandafirii Împroșcați de ploaia artificială a fîntînilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr-de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
delegatul p.d.c. și delegatul p.d.d., cu un aer pe jumătate sceptic, pe jumătate ironic se întoarseră spre delegatul partidului de stânga, p.d.s., curioși să afle ce fel de opinie era el în stare să emită. Exact în acel moment, împroșcând cu apă în toate părțile, năvăli în sală locțiitorul președinției și, așa cum era de așteptat, având în vedere că se completa lista prezidiului adunării, primirea a fost, mai mult decât cordială, călduroasă. N-am ajuns prin urmare să cunoaștem punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a chinuit mai multe ore cu o Încercare nedeslușită de a imortaliza emoția violentă a acelor clipe: Străzile de februarie, măturate noaptea de vânt, răsuflă pline de bălți pe jumătate intermitente, purtând pe trotuare irosite, În lumina ochilor, zăpadă umedă, Împroșcată cu luciu sub felinare, ca uleiul de aur al unui mecanism divin Într-o oră a dezghețului și a stelelor. Stranii băltoace, pline de ochii multor oameni, Încărcate de viața adusă pe aripile liniștii... O, eram tânăr, fiindcă mă puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a istorisit chiar Eleanor, dar asta mai târziu. Se scăldau deseori și În timp ce făcea leneș pluta, Amory Își zăvora mintea, alungând orice fel de gânduri, cu excepția celor despre niște ținuturi cețoase, Încapsulate În baloane sinilii de săpun, unde lumina soarelui Împroșca printre trunchiurile copacilor beți de atâta vânt. Cum putea cineva să se gândească la lucruri serioase sau să se Îngrijoreze sau să facă orice altceva decât să se bălăcească, să plonjeze și să se lăfăiască acolo, la hotarul timpului, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nici să‑i mângâie pe cap cu niște mâini pe care se vede clar că aparțin unor muncitori. Și care nu‑și dau seama că micuțul astfel mângâiat poartă deja în inimă otrava individualismului pe care e gata s‑o împroaște. O dată Anni a făcut efectiv pe ea la atingerea unei asemenea mâini îmbrăcate într‑o mănușă cu un singur deget, în timp ce deasupra ei plutea un damf de usturoi împuțit, iar persoana îi vorbea ca și cum ar fi fost un copil obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Ia aminte, băiete. Dar trebuie să ți se scoale ca lumea, altfel n‑ai făcut nimic, uite, ca ăsta, de pildă, nu‑i așa că‑i un exemplar pe cinste? Curioasă, o ciupercă roșie scoate capul și inspectează împrejurimile; poate o să împroaște totul pe parbriz și‑apoi va trebui să cureți. Rainer își înghite voma care nu mai are un gust la fel de bun ca înainte, când șnițelul era intact și nedigerat. Omul ăsta îi face mamei toate chestiile astea, se gândește el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]