1,038 matches
-
așa! - îi tot zicea maică-mea sătulă de dădăceala ei. - De, fă cumnată, oi fi tu muiere-n toa- tă firea, da’ de cân’ n-ai măi crescut tu copil de țâță, hai, ia să văz, ce măi zâci? - a împuns-o iute moașa pe cumnată-sa. Maică-mea s-a făcut că nu pricepe alu- zia, voia să scape mai repede de ea, poate de data asta nu mai pleca pe zece cărări, e drept, doar trecea drumul, dar ț
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 1163 din 08 martie 2014. CAPITOLUL 6 După nici douăzeci de minute cei doi ajunseseră în fața unui gard înalt, din plăci de ciment. Deasupra plăcilor, două fire de sârmă ghimpată. În spatele gardului, plopi deși împungeau cerul cu vârfurile lor. Liniște! Era atâta liniște împrejur încât țipătul unei păsări ce s-a încumetat să treacă în zborul ei dincolo, i-au făcut să tresară deopotrivă. Maria își luă bărbatul de braț, lipindu-se de el. Firele
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
înalt, și plopii a căror prezență acolo părea nefirească, ... Citește mai mult CAPITOLUL 6După nici douăzeci de minute cei doi ajunseseră în fața unui gard înalt, din plăci de ciment. Deasupra plăcilor, două fire de sârmă ghimpată. În spatele gardului, plopi deși împungeau cerul cu vârfurile lor.Liniște! Era atâta liniște împrejur încât țipătul unei păsări ce s-a încumetat să treacă în zborul ei dincolo, i-au făcut să tresară deopotrivă.Maria își luă bărbatul de braț, lipindu-se de el. Firele
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
mână iar cu cealaltă învârtindu-și căciulile pe deasupra capului, chiuind, crezându-se fiecare ca fiind cel mai frumos dintre frumoși și cel mai viteaz dintre viteji. Și cum primăvara este plină de viață ca orice fată, într-una din zile împunse cu degetul ei vrăjit bătrânul păr sălbatic din vârful dealului: „Înflorește, domnule!” și părul înflori. Deodată se întâmplă ceva neașteptat. De sub petalele gingașe omizile priveau uluite câmpul plin de flori peste care zburau niște vietăți fascinante. - Sunt îngeri! șoptiră omizile
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
de clisos, Că se-nglodea în coastă uneori, Când ăl mai bun din boi și mai vânos, În jug se opintea, privind spre cer, Trăgând și car, și p'ăl neputincios, Care,-n genunchi, târât, fără folos, Căta să mai și-mpungă, de mizer ... Târziu am înțeles, cu ani ‘napoi, Trecând prin școli înalte, la Bucale, Că, ce văzusem eu în sat la noi, Nu se-ntâmpla, de fapt, numai la boi, Ci și la multe alte animale. Valeriu Cercel Referință Bibliografică
NOSTALGIE DE TOAMNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352308_a_353637]
-
mereu, cu tot corpul, subtil și provocator în același timp, mutându-se mereu de pe un picior pe altul, sprijinindu-și mâna stângă pe umărul meu. Era imposibil să nu fi simțit, în cursul acestor mișcări, umflătura mea împietrită, ce-i împungea nesățioasă coapsele. Genunchii îmi tremurau de poftă și emoție, mi se uscaseră buzele și sărutarea parcă zgârâia, în loc să mângâie sânii ei frumoși. Mâna îmi alunecă pe umerii rotunzi, apoi coborî pe fese, frământându-le ușor. „Trebuie să termin treaba!”, îmi
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
105-111. [35] Ibidem, p. 138-152. Faptul de a nu rămâne neîncetat în Iisus Hristos, ci de a vărsa sângele Lui asemenea celor ce L-au răstignit, și astfel lucrul să apară drept junghiere, iar nu o jertfă? Căci și aceia împungeau, dar nu ca să bea, ci ca să verse, spune dumnezeiescul Ioan Hrisostom. (p. 154) [36] Ibidem, p. 154-160 și 168-173. [37] Ibidem, p. 179-182. [38] Ibidem, p. 197-202. [39] Convorbirile cu Părinți din Egipt, PL 49, 794-796; apud Împătășirea..., p. 395
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
al meu, cu merișoarele delicate ale sânilor, ce aveau o presiune ușoară și plăcută pe pielea mea. Am înviorat-o ciupind-o ușor cu buzele de mugurei, apoi am cuprins între dinți aceste proeminențe drăgălașe, care creșteau tot mai mult, împungând materialul cămășii de noapte și cerând eliberarea. Am simțit că se excită treptat, și atunci, am coborât mâna la încheietura picioarelor, mângâindu-i blănuța mătăsoasă și descoperind o umezeală caldă la intrarea în cuptorul gata pregătit să coacă pâinea rodului
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350717_a_352046]
-
controlul, greblând, pieptânând și țesălând smocuri și fire și pe măsură ce se lăsau zorii zilei, atunci m-o fi văzut și auzit șoala Maria moșmodind. Nivelare, netezime, netedă-netedă de dreaptă, întinsă ca-n palmă și fără gulgoaie, fără sfârcuri de grunj împungând aerul de deasupra, da, ăsta era cuvântul pus în practică și care fusese pricină de vorbă și rămășag. Pe cel din urmă nu l-am hotărât, urmează să-l încheiem într-un din zile după ce se face supărvizarea, cum zic
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
mare; geamăt nu din guri sau din buze, ci geamăt din inimă și nu-și vor mai sfâșia veșmintele lor ci cugetele lor. Se va tângui trib către trib și atunci Îl vor vedea pe Acela pe care L-au împuns”[117], scrie Sfântul Iustin, citând Sfânta Scriptură. Tertulian, la rândul lui, pune în antiteză cele două veniri ale lui Hristos[118], iar a doua, Parusia, a cărei dată o știe numai Tatăl[119], este cea care deschide seria evenimentelor finale
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
de piatră al versantului, iar în dreapta se deschide valea parcă fără de sfârșit și versantul opus, pe alocuri plutind în ceață. Spectacolul văii frapează prin priveliștea ce încântă privirile care alunecă pe fiecare colț de stâncă ce răsare printre brazi sau împunge cu aplomb oceanul albastru al cerului. În regatul munților te apropii din ce în ce mai mult de sufletul naturii și spiritul pietrei milenare, fascinat în aceeași măsură de multitudinea de imagini care de multe ori par rupte dintr-un vis. Pereți abrupți deschid
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
procurator. El a făcut aceasta cu mine! -Tocmai despre el este vorba aici Gaius, spuse procuratorul. Magistratul Comus Lucretius Sultonius aflat aici de față are o nelămurire în legătură cu acest învățător al iudeilor, Gaius. Tu ai fost cel care l-a împuns cu sulița când încă era răstignit. Spune-ne deci cât de mult ai înfipt vârful suliței în coasta lui și dacă acela pe care l-ai împuns era sau nu mort când ai făcut aceasta! -Murise ilustre! spuse Gaius cu
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]
-
în legătură cu acest învățător al iudeilor, Gaius. Tu ai fost cel care l-a împuns cu sulița când încă era răstignit. Spune-ne deci cât de mult ai înfipt vârful suliței în coasta lui și dacă acela pe care l-ai împuns era sau nu mort când ai făcut aceasta! -Murise ilustre! spuse Gaius cu privirea îndreptată în jos. Iar vârful suliței a intrat în rană mai mult de o palmă! Toți s-au mirat atunci văzând sânge și apă ieșind din
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]
-
Îngâmfarea ați pus-o floare la butonieră La rang de principiu ridicară-ți minciuna Visele voastre gâlgâie și fierb în frapieră Serviți cu cinism viclenia și hoția, totuna- Ne-a ajuns cam de mult cuțitul la os Simțim lama lui împungând carotida Ne-am săturat de jocu-vă tenebros Renunțați, că pierdură-ți partida! Pretextați crize, o ducem din rău în mai rău Suntem leneși și târfe și de sex fătălău Neinstruiți și tâmpiți și orfani de părinți Chiar și-așa nu
GATA BĂIEŢI, NE-A AJUNS ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355711_a_357040]
-
Golgota! Pe Golgota,curg iar lacrimi, Pentru lume,Te jertfești! Pentru ale noastre patimi, Doamne,ce mult ne iubești! Doamne,cum le rabzi pe toate? Nu e Crucea Ta,e-a noastră! Și-ncărcată-i de păcate, Pentru noi , Te-mpung în coastă! Cu scuipări și cu jigniri, Fără s-ai vreo vină, Arătând lumeștii firi, Calea spre Lumină! Plânge Maica iar sub cruce, Cu lacrimi de mamă, Domnul către iad se duce, Morții,cerând seamă! Iartă-ne pe toți,Cuvinte
PLÂNGE GOLGOTA! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368825_a_370154]
-
Literatura > Proza > CAPTIV Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1990 din 12 iunie 2016 Toate Articolele Autorului O bandană de-oțel încinge fruntea. Lugubru sună timpanele. O șerpuire incertă. Amorțire deplină. Gura doare sub chinga buzelor înțepate de spini. Împunși de lumina coclită, ochii se vădesc dușmani. O cortină înnegrită separă lumea. Firicele intermitente se sparg de retină și, deodată, un glob de lumină difuză ia-n stăpânire firea c-un alb-cenușiu. Un frison încolțește-n răstimpuri. În supliciul eternului
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
tot ce era impur în corpul său. Când Mircea apăru din baie, cu prosopul în jurul bustului, Săndica sări din pat ca o felină, scoțându-și în relief frumoasele sale forme, ieșite parcă din mâinile lui Michelangelo, cu sânii săi zvelți, împungând aerul cu antenele mugurilor ridicați ca niște cornițe. Șoldurile sale sculpturale, decorate cu păduricea castanie și cârlionțată, se repeziră spre el. Cu o mână trase de capătul prosopului legat din jurul bustului, oprindu-se în îmbrățișarea lui mirată. Respiră cu plăcere
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]
-
din 01 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se aglomerară norii, se-nghesuiră unul în altul, năprasnici, negri, cu fălcile umflate, gata să-și sufle agoniseala. Parcă cerul nu-i cuprindea și voia să-i zvârle dincolo de zare. Un fior îmi împunse strașnic în imimă și ca o gheară se încleștă asupra ei sugru- mând-o. Înlemnisem cu mâinile lipite de fereastră, cu ochii pironiți în caierele cenușii, cu nasul strivit în geamul înghețat. Simțeam cum creaturile înfuriate stau să mă înghită și
MAGIE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370495_a_371824]
-
cam așa ceva. Pe el nu-l mai văzuse. Ok, încă unul care pune întrebări deci, încă unul de păcălit! - Bună dimineața, Rosana! o întâmpină el vesel și tot un zâmbet. Ce o găsi de râs, idiotul ăsta?"se scandaliză ea, împungându-l cu privirea. Ursuză și plictisită, ignoră salutul acela fals, la care nu răspunse. - Se pare că azi nu e o zi dintre cele mai bune, nu-i așa? Din nou tăcere. -Te cheamă Rosana, sau am greșit eu salonul
AMNEZIE de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369628_a_370957]
-
câțiva miei Au sărit pe loc și ei. Deși îmbrăcate-n blană, Au dat roata prin poiană Oile; și, transpirate, S-au oprit la umbră toate Să-mpletească evantaie Din crenguțe și din paie. Berbecii, ca niște zmei, S-au împuns de-au scos scântei. Doar măgarul îi privește Și oftează părintește: - Dacă baciul-fecioraș Va zice din fluieraș, Mai spre seară, pe răcoare, Facem discotecă mare! Bucuroasă-o iadă sare: - Asta chiar că-i supertare! Referință Bibliografică: HÂRJOANA / Gheorghe Vicol : Confluențe
HÂRJOANA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369721_a_371050]
-
ordonată armonie. Dimineața, soarele rece al lui ianuarie își strecură lumina dubioasă printre obloane și le alungă somnul zbuciumat. Dolores își privi pruncul care încă respira. Își duse mâna pios la fruntea bombată, apoi și-o îndreptă spre pântece, își împunse umărul stâng și la urmă cel drept. José întredeschise un ochi și-și privi soția în timp ce aceasta termina de închinat. Se uită scurt către mogâldeața de om care respira liniștit la căldura celor trei și zâmbi. - Amore, a supraviețuit. Îl
JOSÉMARIA ŞI ÎNCEPUTUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368110_a_369439]
-
tot ce era impur în corpul său. Când Mircea apăru din baie, cu prosopul în jurul bustului, Săndica sări din pat ca o felină, scoțându-și în relief frumoasele sale forme, ieșite parcă din mâinile lui Michelangelo, cu sânii săi zvelți, împungând aerul cu antenele mugurilor ridicați ca niște cornițe. Șoldurile sale sculpturale, decorate cu păduricea castanie și cârlionțată, se repeziră spre el. Cu o mână trase de capătul prosopului legat din jurul bustului, oprindu-se în îmbrățișarea lui mirată. Respiră cu plăcere
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
răcorite de apa care o înconjura din toate părțile își admira, ca de fiecare dată, icoana vie oglindită de luciul lacului. Și era, pe drept, o adevărată icoană, cu toate că era lipsită de sfânta aureolă. Două cornițe negre ca pana corbului împungeau mânecuțele lucitor de albe ale iei brodate cu fir verde de arnici. Ele încadrau o față veselă bine luminată de ultimele raze ale soarelui. Ochii strălucitori ca două luminițe reflectau o inteligență ieșită din comun. Este și normal deoarece era
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
de piatră al versantului, iar în dreapta se deschide valea parcă fără de sfârșit și versantul opus, pe alocuri plutind în ceață. Spectacolul văii frapează prin priveliștea ce încântă privirile care alunecă pe fiecare colț de stâncă ce răsare printre brazi sau împunge cu aplomb oceanul albastru al cerului. În regatul munților te apropii din ce in ce mai mult de sufletul naturii și spiritul pietrei milenare, fascinat în aceeași măsură de multitudinea de imagini care de multe ori par rupte dintr-un vis. Pereți abrupți deschid
NALBITORU ION --TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE (THE TRANSFĂGĂRĂŞAN NATIONAL ROAD AND ITS SPLENDOURS) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354460_a_355789]
-
lanul de sulfina. Noaptea cerul mi-e cupola, Stelele îmi sunt busola. Stau sub streașina când plouă. Și de ce v-ar pasă vouă?! Cei crescuți în vârf de bloc Nu știți nici ce-i un boboc. Voi credeți că rata-mpunge. Nu știți cum vacă se mulge. Citește mai mult În plete am stropi de roua,Stau în prag pe lună noua.Stau la umbră când e soare.Ma scald în margaritare.Dimineata prin grădină,‘not în lanul de sulfina.Noaptea
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]