2,573 matches
-
cu naivitate crede că viața socială poate să se reîntoarcă la formele trecutului. Liberalismul are ochii ațintiți înainte, privirile lui cercetează într-una căile pe care omenirea se îndreaptă întru înfăptuirea nevoilor ei atotstăpânitoare. [...] liberalismul e adânc convins că demagogia înăbușă orice posibilitate de progres. De altfel, demagogia e ușoară. Ea trezește toate speranțele, ațâță toate patimile. Tulbură fără să potolească. [...] Democrația e grea, e ingrată. Datoria ei e să înstrăineze pornirile nesănătoase, să ridice stavila rațiunii în fața valurilor pasiunii, să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
privească fără să se știe detestat. Grăsane dezgustătoare, slăbănoage scheletice, bătrîne fără dinți sau tinerele devorate deja de răul francez Întorseseră capul după el, scuipîndu-l sau numindu-l „fiara iadului” cînd Încerca să stabilească o simplă comunicare amicală cu ele, Înăbușind În sufletul lui pînă și ultima picătură de tandrețe și cele mai intime dorințe de a iubi sau de a fi iubit. Acele sentimente - dacă existaseră vreodată cu adevărat - erau moarte de-acum; moarte cu totul, În afară de visele lui, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cum un gând, umbra unui gând ori o imagine pot duce prin magia cuvântului sau a vrăjii necuvântului, până la starea de grație a Întruchipării... Jeshua Krohal va părăsi În zori odaia Maestrului (În care izul cărților legate În piele era Înăbușit de lemnul santalului care ardea În menore de bronz, suveniruri de la un pelerinaj. Se Întoarse la crâșma „Corona“, comandă gulaș și o stacană de bere, apoi se adânci În rescrierea manuscrisului. Cam pe la amiază avu În față manuscrisul cu tema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mână la o revoltă, la unul din acele puciuri care din când În când mai zguduia imperiul, țâșnind pe neașteptate cu Înverșunare, cu deznădejde, cu multă vărsare de sânge, ca apoi, tot pe neașteptate, cu Înverșunare și deznădejde, să fie Înăbușit. Originea sa ca și rangul familiei sale vor fi admise de judecător ca circumstanțe agravante și ca o trădare nu doar a monarhului, ci chiar a condiției sale sociale. Pedeapsa trebuia să fie exemplară. Condamnatul abia dacă deslușea câte‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
perioadă de calm și dispăruseră ca niște fantasme, fără să lase vreo urma, si, cu toate ca Tapú Tetuanúi se mai liniști descoperind că nici casă și nici familia lui nu suferiseră de pe urma atacului, acest fapt nu era suficient pentru a-i înăbuși ură cumplită și sentimentul amar de neputința. Spre seară morții fură îngropați, fără nici un ceremonial, căci nu le mai rămăsese nici o piroga destul de bună cu care să-i poată aruncă în mare, pentru că zeul Taaroa să aibă grijă de sufletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Sau: „Adunarea Îngerilor”. Sau: „Cinema pentru adulți Capitol”. Sau: „Teatrul burlesc Diamant”. Toate locurile astea aveau aceeași adresă. Aici oamenii au îngenuncheat în rugăciune. Și au îngenuncheat în spermă. Toate țipetele de extaz și groază și mântuire încă prizoniere și înăbușite între pereții ăștia de beton. Ecourile lor răsună încă aici, cu noi. Aici, în paradisul nostru prăfuit. Toate poveștile astea se vor sfârși cu povestea noastră. După miile de realități diferite ale pieselor de teatru și filmelor, ale religiei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și-l iubise, fiindu-i fidelă până în cele mai ascunse unghere ale gândului. Dar el o înșelase. Mai mult de-atât: o părăsea. Era conștientă de toate astea așa cum era conștientă de așternutul de sub ea, de respirația greoaie care o înăbușea, de viața ce urma s-o trăiască fără el. Slăbită, până la neputință, amețită și copleșită de lacrimi nevărsate, i se păru că zărește imaginea parcului din orașul în care se născuse. În ceață, apoi din ce în ce mai clar, îl vedea de undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Copiii o aclamau, Vanda venea în fugă spre ea, fericită și mândră, aducându-i drept răsplată o cutie mare de bomboane. Luana o săruta cu dragoste și o invita să-i stea alături în copacul miraculos. Ema se trezi transpirată, înăbușită de un sentiment al reușitei pe care nu-l mai trăise. Se îmbrăcă în fugă și se repezi afară, fără să se mai spele și să stea la masă. Se opri în fața pomului de la poartă și privi în sus, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și striga un "Săru'mâna!" atât de puternic, încât ceilalți copii întorceau capul. Luana îi cumpără un set de batiste și-l obișnui să-și sufle nasul. Teodor avea momente când se agita teribil, câteodată respira sacadat, gata să se înăbușe, trecea prin perioade în care cădea pe gânduri, cu privirea fixă și absentă. Fata trebuia să-l ghiontească serios ca să-l aducă la realitate, mai înainte ca învățătoarea să facă asta cu bățul ori cu mâna ei greoaie. Deși băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de drag și de păcătoase gânduri. Se înroși de ciudă. Un sentiment dureros de gelozie îi înfierbântă mințile și sări de pe scaun. Mergem? Se despărțiră la poartă. Luana îl privea încremenită, cu inima strigând "Oprește-l!", în timp ce vocea conștiinței o înăbușea cu dureroase mustrări. Ștefan, urcat în mașină, cu fruntea rezemată de volan, încercă să prindă curaj și să plece, uitând pentru totdeauna de ea. Știind că nu putea face asta, o mai privi o dată și spuse: Pe mai târziu... La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și-l iubise, fiindu-i fidelă până în cele mai ascunse unghere ale gândului. Dar el o înșelase. Mai mult de-atât: o părăsea. Era conștientă de toate astea așa cum era conștientă de așternutul de sub ea, de respirația greoaie care o înăbușea, de viața ce urma s-o trăiască fără el... Lucrurile din jur își pierdură culoarea. Luana înregistră imaginea ca pe un film alb-negru difuzat, pe neașteptate, într-o seară tihnită de duminică a mileniului III. Încăperea în care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
derea de clădiri cenușii. Totul i se părea acum Întunecat În Jakarta. Noile magazine de beton construite la Întâmplare, casele șubrede de lemn ale mahalalelor, șoselele cu șase benzi de circulație, apa băltită din canale, steagurile Înșirate prin tot orașul Înăbușit de praf, de fum și de gaze de eșapament. Nu băgase de seamă când dispăruseră culorile și amănuntele orașului, când cenușiul i se pusese pe ochi ca o cataractă care o Împiedica să vadă frumusețea Jakartei. Pe o clădire de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mână de ajutor pe calea justiției și a echității. Fabricând bombe. Ridicând În miez de noapte bărbații și femeile din casa lor și asigurându-se că n-o să se mai Întoarcă niciodată. Mick și-a dres vocea și și-a Înăbușit un hohot de râs. — Nu asta a vrut Margaret să spună, nu i așa? Margaret n-a răspuns. A Încercat să susțină privirea rece a fetei, Însă pupilele negre care o fixau au descumpănit-o. Fata nu mai clipea, Însă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că avea să o urmărească tot restul vieții. Dar o să știe ea să se stăpânească. Sunt atâtea lucruri care te chinuie, care se Încrustează În conștiință ca o așchie În carne ori ca o schijă, dar trupul știe cum să Înăbușe durerea, asfel Încât după o vreme n-o mai simți. Viața continuă și nimeni nu știe ce porți În tine. Mașina a reușit În fine să iasă din zona unde circulația era blocată, iar aerul fierbinte a Început să sufle
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
trunchi de copac ce se zvântă, a clei. Amestecul de obiecte scumpe, disonante, țipătoare, din casa familiei Simion n-o încredințau deloc pe Carmina că fericirea Elenei este asigurată. Dimpotrivă avea senzația că odată ajunsă acolo, sora ei va fi înăbușită, încet, încet, cu tact și răbdare și plămădită din nou după alte tipare. Parcă ceva din ființa Elenei fusese dizolvat, cât de simplu e să nimicești un suflet, o ființă, un copil ca Elena. Mai reuși s-o găsească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu asta se considera achitat, absolvit de orice grijă, ca și cum Elena murise iar el o dusese la groapă, crezuse că și-a făcut omenește datoria și acum n-avea decât s-o uite, s-o îngroape în uitare, să-și înăbușe orice aducere aminte. Mai rămăsese Carmina, își comutase întreaga speranță asupra ei, gata s-o înăbușe, s-o strivească sub povara cerințelor, cu atât mai înverșunat cu cât vedea limpede că fata nu poate fi manevrată după bunul său plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la groapă, crezuse că și-a făcut omenește datoria și acum n-avea decât s-o uite, s-o îngroape în uitare, să-și înăbușe orice aducere aminte. Mai rămăsese Carmina, își comutase întreaga speranță asupra ei, gata s-o înăbușe, s-o strivească sub povara cerințelor, cu atât mai înverșunat cu cât vedea limpede că fata nu poate fi manevrată după bunul său plac, nici cu vorbe bune, nici cu vorbe rele, nici cu amenințări, o sâcâială continuă, agasantă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pernă... Era plăcut dimineața, strugurii erau reci, aproape brumați, se retezau ușor, târnele se umpleau imediat. Mâinile se dezmorțeau de somn și treptat corpul se umplea de transpirație. Începea să dogorească iar brațele nu mai erau umede ci ardeau. Te înăbușea praful scuturat din butuci, foșnetul uscat aproape metalic al frunzelor, metal prin metal, soarele usca. Degetele păreau calcaroase, străine. Pe limbă gust de cocleală, genele albite de praf, trupuri aplecate. Din când în când îți ștergeai fruntea cu dosul palmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
porni către trepte când auzi papucii profesorului târâți către intrare. Îi deschise chiar el, o invită înăuntru, la lumina becului din hol văzu că avea pleoapele umflate, probabil că îl trezise din somn. Era liniște în sufragerie. Draperiile grele, plușate, înăbușeau lumina săracă a serii. Alexe aprinse veioza de pe birou și atunci Carmina observă chiar deasupra brațului canapelei o tapiserie cu măști, o achiziție nouă. Îl întrebă din priviri și el îi spuse un nume destul de sonor, voia să pară indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înduioșată, până unde o va purta slăbiciunea? Aștepta reacția lui Alexe cu respirația întretăiată, cu ciudă, îl privea cu amărăciune. O să tacă? Mintea îi era stoarsă, vlăguită, nici o idee salvatoare nu țâșnea din marea masă de neuroni inhibați. Abia își înăbuși oftatul de ușurare când îl văzu deschizând gura și slobozind primele vorbe. O mare pace îi invadă încet, încet celulele, o încerca un vag sentiment de recunoștință. Alexe vorbea calm, cu siguranța celui ce se știe foarte stăpân pe poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
s-ar fi temut că se sufocă între cei patru pereți, în timp ce nevoia de a se exterioriza căpăta proporții, de la starea de agitație până în pragul unei nevroze greu de stăpânit. Poate tocmai de aceea Fana dorea să fie conciliantă, să înăbușe din fașă orice neînțelegere, se temea să nu-și deregleze puținele ei relații de amiciție și, odată cu ele și echilibrul interior. Ba chiar, într-un exces de zel, ea deschidea ochii prietenelor ei asupra lui Ovidiu, el reprezenta un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
exclama entuziasmat la câte un pasaj. Poate mama aducea din camera de la stradă hainele, să le calce, să le pregătească pentru a doua zi, pipăia țesăturile reci, imprimate cu miros de levănțică și îndurerată, fără să știe bine de ce, își înăbușea un oftat. În mașină Ovidiu a povestit mai multe amănunte despre prietenii lui vizitați în zilele trecute. Pe urmă i-a relatat conținutul unui panou aflat într-un cabinet de protecția muncii: Oameni buni nu uitați că v-ați născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
penibil, întâmplat în hol, în fața cuierului, un neadevăr rostit sec și cu voce controlată, indiferentă, prețul intrării lui în interiorul apartamentului, moment peste care trece uneori mai ușor, alteori mai greu. În cămașă de noapte, toată numai dantele, Larisa își va înăbuși un căscat, va adulmeca adânc în jurul lui, ca un câine, nu miroase a tutun, n-a fost la nici o ședință își va spune ea în gând. Și oricum, până la ora aceea? Minciuni, minciuni, minciuni. Era plictisită de toate scuzele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cine nu visează la o dragoste cum nu s-a mai văzut, la o baie de afecțiune, la sensibilități și drăgălășenii. Fleacuri, draga mea, astea nu sunt decât în mintea noastră de muieri proaste, fată, ne înecăm în dulcegării, ne înăbușim în scene idilice, realitatea e că un bărbat, oricât de liniștit ar părea, tot se uită cu plăcere la prima pereche de fese ce i se plimbă prin fața ochilor. De ce să n-o spunem pe a dreaptă. Trei sferturi dintre femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
absent. Sidoniei îi plăcea să coboare împreună cu cineva scările largi ale tribunalului. Când se mai îndepărtă de clădire se întoarse și privi către una dintre ferestrele de la etaj. Bătea soarele în geamul acela de-ți lua ochii. Era amiază. Își înăbuși un oftat și o luă vitejește de-a lungul aleii cu tei. Trecutul e trecut și nu se mai întoarce. Începu să vorbească despre cazul care-l adusese pe Dimitrie acolo, la tribunal. Mortul nu mai putea fi ajutat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]