295 matches
-
Pendjikentului, curtea se va grăbi să-l prindă din urmă. Omar și Djahane se tem de acel moment, fiecare sărut are gust de despărțire, fiecare Îmbrățișare este o goană nebună. Într-o noapte ca oricare alta, una dintre cele mai Înăbușitoare are verii, totuși, Khayyam iese să aștepte răbdător pe terasa foișorului; aude, și-i pare că din apropiere, râsetele străjilor cadiului, se neliniștește. Fără pricină pentru că Djahane sosește și Îi alungă teama, nimeni n-a zărit-o. Schimbă un prim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
căutătorul" pe canalul meu din Nostromo. Voi încerca să vă dirijez de aici. ― Vom avea în vedere, dar nu e nevoie deocamdată. Te anunțăm dacă avem și alte probleme. ― Recepționat. Ash, terminat. Din nou liniște. Înaintau cu greu prin praful înăbușitor, iar după câteva minute Lambert se opri. ― S-a pierdut iar? întrebă Kane. ― Nu. Schimbare de direcție. (Arătă spre stânga.) Pe acolo, acum. Lambert, cu ochii pe ecranul "căutătorului", Dallas și Kane cu ochii pe Lambert și împrejurimi, își urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să stăm pur și simplu, fără să facem nimic, În timp ce avionul se cabrează ca un cal scăpat din frâu ? În spatele meu, aud pe cineva care se roagă „Sfântă Marie, tu, cea binecuvântată...“ și mă trece un val și mai puternic, Înăbușitor, de panică. Lumea se roagă. Chiar se Întâmplă. O să murim. O să murim. Poftim ? Americanul de lângă mine mă privește, cu chipul Încordat și livid. Am zis asta cu voce tare ? — O să murim. Mă uit lung la el. Ar putea fi ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să te schimbi peste noapte În cine știe ce locuitor al speranței. Antoniu și Plăcințica, sunt de ceva timp, nedespărțiți. S-au cunoscut la gura metroului, pe o arșiță cumplită, În iulie, când pământul fierbea și orașul părea o suspendat În aerul Înăbușitor. Chipul ei inocent și luminos i s-a părut neverosimil În colcăiala umană, fierbinte. I s-a părut de asemenea straniu că cerșea. Stătea lipită de vitrina librăriei și cerșea. El nu se mai uita la oameni de foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de la Zimnicea, a cărui răspundere îi fusese încredințată de însuși regele Carol I: "Uneori, lagărul nostru se prefăcea într-o baltă noroioasă, prin care abia străbăteam cu grele cizme de călărie. Sălile bolnavilor erau niște imense barăci, fără lumină îndestulătoare, înăbușitoare când ardea soarele și umede când ploua. Bolnavii zăceau pe saltele de paie, unul lângă altul, cu o cărare de noroi ce despărțea amândouă șirurile de paturi. Nu aveam saltele și aproape deloc rufărie"561. Fig. 18. Aspect de la autopsia
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
-se din cauza claxoanelor și a înjurăturilor extrem de originale. Nu puteam să fac față energiei în stare pură cu care era îmbibat orașul. Sau numeroșilor idioți care stăteau lângă mine în metrou sau mă acostau pe stradă. Totul era mult prea înăbușitor. Primele trei zile le-am petrecut ascunsă în camera mea de la cămin, dormind și citind reviste, cu jaluzelele trase. N-ar fi trebuit să vin, mă gândeam nenorocită. Nu făcusem altceva decât să-mi redeschid vechile răni. îmi era dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
său. 30 Curentul de aer îi sufla direct în față. Boris Godunov scosese capul peste portieră și privea drept înainte. Era un obicei pe care îl căpătase încă de când era în armată, în perioada afgană. Nu putuse uita niciodată căldura înăbușitoare de acolo. Oricât de repede s-ar fi deplasat vehiculul în care se afla, aerul care ieșea prin fantele de aerisire tot fierbinte era. Transpirația îi curgea de sub casca metalică, intrându-i în ochi, scurgându-i-se apoi pe bărbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care se hotărâse s-o facă. Ne-am dus împreună pe Avenue de Clichy, dar Strickland nu era la cafenea. Era prea frig ca să stăm afară, așa că ne-am instalat pe băncile capitonate dinăuntru. Era cald de tot, o atmosferă înăbușitoare, tăiai fumul cu cuțitul. Strickland n-a venit, dar curând l-am văzut pe pictorul acela francez cu care juca uneori șah. Deveniserăm oarecum familiari, și s-a așezat la masa noastră. Stroeve l-a întrebat dacă l-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întotdeauna la următoarea adresă...“ XXXIV Dar cu toate că eram la fel de convins ca și Stroeve că legătura dintre Strickland și Blanche o să se sfârșească dezastruos, nu mă așteptam să îmbrace forma tragică pe care a luat-o. A venit vara apăsătoare și înăbușitoare, și nici măcar noaptea nu era destul de răcoroasă pentru a-ți odihni nervii chinuiți. Străzile ca un cuptor răsfrângeau noapte de noapte căldura care se revărsase asupra lor în cursul zilei și trecătorii își târau obosiți picioarele pe drum. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
era prea mult deja. Situația scăpase grav de sub control, nu mai era demult în limitele normalului. Priveliștea aceea grozavă îl scăldase-n toate spaimele și-i suci cu totul mintea. Aproape că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
împreună, în deplină armonie sufletească și trupească, până la capăt. Și totuși, acea experiență dăunătoare fericirii din trecutul lor sunt aproape pe deplin convins că niciodată nu li s-a șters vreun pic din amintire. Niciodată. octombrie, 2012 Bătrân frustrat ilele înăbușitoare de vară aduc mereu, în zona de climă temperat-oceanică, ploi scurte, dar năsprasnice, chiar atunci când te aștepți cel mai puțin, stricând, astfel, oamenilor ocupați, adică celor de ispravă, treburile, iar visătorilor, adică trântorilor, promenadele fără sfârșit. Aceasta este o situație
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cineva. Atât numai. Sau... poate sunt eu, din fire, mai slab de duh? Ei, totuși, lucrul acesta n-are cum să fie real, nu-l cred, nici gând!” Însă, de atunci, sufletul i se întunecă, ca afundat într-un întuneric înăbușitor. Conștiința sa, topită într-o formă nouă, eliberată de cătușele spațiului și ale timpului așa cum le știm noi, i se manifestă prin crize spasmodice tot mai violente, ajungând uneori chiar până la atacuri de apoplexie. Iar mintea-i sclipitoare, pe care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de deprimat. Totuși, nu putea rămâne așa, la nesfârșit. În aceeași zi avea loc solemnitatea de anunțare a succesiunii lui Samboshi. După micul dejun, Katsuie trase un pui de somn și făcu o baie, apoi se găsi, din nou, în înăbușitoarele robe și acoperământul de cap pentru ceremonie. Katsuie nu era genul de om care, căzut pradă deznădejdii, să rămână stăpânit vizibil de această stare. În ziua aceea, cerul era acoperit de nori, iar atmosfera era și mai umedă decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
suportă amânare, dar urgența reală era alta, una pe care o conștientiza abia vag. Drumul spre nord, spre locuința domunului Gaston, se prelungea spre zona unde Alan știa că locuiește Bull. 3 Seducția Pe înserat, Bull stătea în camera sa înăbușitoare. Din când în când, câte un autobuz cobora pe East Finchley High Road, iar cele două compartimente se zguduiau în contact cu benzile de cauciuc de la trecerile de pietoni. Bull se simțea obosit și amețit. Cam pe la sfârșitul zilei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
prin Zona industrială a orașului și tocmai plecase unul, însă Laur neștiind drumul l-a ratat a trebuit să îl aștepte pe următorul. Era o zi călduroasă de iulie, niciun copac, niciun petec de umbră unde să se refugieze. Căldura înăbușitoare se prăbușea fără milă asupra tuturor, oamenii fugeau înnebuniți în căutarea petecului de răcoare care să-i învioreze. În sfârșit, apare un autobuz de traseu hârbuit fiind pasageri puțini, au mai stat câteva minute până au venit doi călători. Șoferul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
La rându-mi, descopeream fermecătoare linii într-un peisaj anost. Era amabil, prietenos, însă acționa impulsiv, foarte irațional, și atât de diferit de toate personajele plictisitoare cu care am avut de-a face înainte. El povestea dezinvolt, desprins oarecum din înăbușitoarea atmosferă în care trăiesc. Mă refugiam în poveștile lui. Și paginile curgeau, și nopțile mele se luminau și ele la o lumânare tainică. Mă pomeneam cu bătăi de inimă când personajul meu se retrăgea seara în cămăruța lui sărăcăcioasă dintr-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ivirea stelelor aurii pe cer ca un zbor luminos. Mă întorc într-o parte și văd cum florile de câmp, obosite, s-au culcat în căpițele de fân, iar cântecul greierilor se înalță către văzduhul înstelat. Se simte o umezeală înăbușitoare afară, dar din casă vine un miros din copilărie, cel de plăcintă cu mere coapte. Primul amurg din lumea adolescenței va rămâne amintit pe paginile unui jurnal, dar zâmbesc fiindcă este noapte și totul o va lua de la început... Terci-Lupoiu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Se ridicase de pe pat și stătea nemișcată În mijlocul Încăperii, În goliciunea ei triumfală. Șarpele multicolor strălucea cu inelele lui ce păreau Însuflețite de răsuflarea femeii. Trupul, acoperit de un văl de sudoare, strălucea la flacăra opaițului, ca și când toată umezeala nopții Înăbușitoare s-ar fi Întins peste carnea ei de bronz. Chiar și de la acea distanță, poetul continua să simtă parfumul acru al pielii ei, În păr, În barbă, sub unghii... — Cine ești? șopti. Ea Își Îndreptă degetul arătător spre piept. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sabie scurtă. Negrul cel înalt luă sabia, privind întruna în jurul lui, și începu s-o răsucească deasupra capului. În aceeași clipă, d'Arrast îl zări pe bucătar dansând alături de ceilalți. Inginerul nu-l văzuse când plecase de lângă el. Un praf înăbușitor se înălța de sub picioarele dansatorilor în lumina roșiatică și tulbure, îngroșând și mai mult aerul, care ți se lipea parcă de piele. D'Arrast simțea cum îl cuprinde oboseala; respira tot mai greu. Nu văzuse de unde au apărut uriașele țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
căută cu privirea pe bucătar, dar nu-l zări nicăieri. D'Arrast se lăsă atunci să alunece de-a lungul peretelui, ghemuindu-se pe vine și încercând să-și stăpânească greața care-l cuprindea. Când deschise ochii, aerul era tot înăbușitor, dar zgomotul încetase. Numai tobele răpăiau surd și fără întrerupere, iar în toate ungherele colibei grupuri de bărbați înveșmântați în pânză albă țopăiau pe loc. În mijlocul încăperii, de unde paharul și lumânarea fuseseră luate, câteva fete, în stare semihipnotică, dansau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
povestea că deși travaliul începuse înainte de apusul soarelui și nu se terminase nici până la răsărit, fusese o naștere normală. Copilul era cu capul în jos, iar șoldurile ei erau suficient de largi. Dar în acea noapte de vară căldura era înăbușitoare în cortul roșu și nici una dintre surori nu mai asistase la o naștere. Era adevărat că Lea suferise mai ales din cauza fricii lor. Începuse ușor după-amiaza, cu dureri scurte, ca niște gheare în spate. Lea zâmbea după fiecare mică criză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
prea fericită că mi se dăduse de lucru în ziua aceea fierbinte. După ce am trecut de dealul care separa curtea de pășune, m-am oprit, șocată de priveliște. Cele mai multe dintre oi erau gestante și abia se mișcau în căldura aceea înăbușitoare. Soarele care se ridica exalta mirosul trifoiului. Doar bâzâitul albinelor se auzea în aer, iar deasupra cerul era albastru și încremenit. M-am oprit, iar mama a luat-o înainte. Lumea părea atât de perfectă, de rotundă și totodată atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Într-o dimineață rece, cu brumă timpurie, am descoperit trandafirii arși, rebegiți de frig; jalnici. Țin minte ziua aceea fiindcă puțin mai târziu am simțit deodată că mi se face rău. Am avut senzația că mă cufundam într-un întuneric înăbușitor, duhnind a căldură râncedă, care se învârtea cu mine. Când mi-am revenit, mi-am dat seama că mă prăbușisem în curte. M-am întrebat dacă inima fusese de vină și-mi dăduse un avertisment sau nervii mei cedau, suprasolicitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din ridicol. A doua zi m-am plimbat ceasuri întregi pe coridoarele din jurul laboratorului, care se afla într-o altă aripă a clădirii, unde în mod normal n-aveam ce căuta. Laura nu apărea deloc și simțeam un gol din ce în ce mai înăbușitor în stomac și în plămâni. Când, în sfârșit, a apărut, m-am fâstâcit. De data aceasta a zâmbit ea, amuzată, oprindu-se interogativ. „Ce doriți?” am întrebat-o și în clipa aceea m-am gândit că nu puteam spune ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în numele unei societăți filantropice, hrană destinată înfometaților, păstrând o parte pentru noi și vânzând-o în contul nostru; asta ne ajuta să înfruntăm căldurile înnebunitoare de peste 50 de grade și tristețea de infern a savanei arse. Era sezonul cel mai înăbușitor, când păsările nici nu puteau să zboare, erau vânate cu bățul, iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]