13,283 matches
-
desprinde, în primul rând, portretul unui artist cu o viață demnă de un roman, cu suișuri rapide și strălucitoare și căderi amețitoare, după care puțini oameni ar mai fi putut reveni pe linia de plutire, necum să se mai poată înălța din nou. Totul se pare că a început când băiețelul de șapte ani a fost dus de mătușa lui la Opera din Timișoara, unde l-a văzut dansând pe unul dintre cei mai reprezentativi artiști ai școlii germane de dans
Din istoria dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11822_a_13147]
-
atestă (alături de alte numeroase dovezi) reușita excepțională a unui self-made man cu un parcurs existențial început sub auspicii extrem de vitrege. Toată viața sa, Andersen nu a încetat să se minuneze cît de departe a ajuns, cît de mult s-a înălțat ("ca o plantă viguroasă răsărită într-o mlaștină"). Deseori pîndit de păcatul superbiei, el își ia seama și încearcă să-și tempereze jubilația; se scutură de vanitate și-și exprimă gratitudinea față de Provindența care îl îndrumă neîncetat și îi poartă
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
fost rescrise de mii de ori; asta le-a dat forță”. Calul de lemn e gata, terminat, șlefuit, lăcuit, dis-de-dimineață, la prima oră. A fost o treabă grea, muncă de zeci de soldați sub supravegherea a trei maiștri tâmplari. Se înalță, maiestuos, neclintit, chiar în mijlocul plajei. Îl lasă la uscat o zi-ntreagă. Noaptea, cu grijă, să nu fie văzuți de pe zidul cetății, războinicii aleși urcă pe-o scară de cânepă, unul după altul, repede, fără zgomot. Sunt înarmați, la centură
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
eroilor elini.” După cum E. Lovinescu, cunoscut în ultimele luni ale vieții, „ș...ț pare o efigie ștearsă, un fel de Don Quijote al literelor române, surprins în momentul când tocmai își scotea viziera și își lepăda lancea cu care dărâmase și înălțase o serie întreagă de mori de vânt.” Unele imagini surprind prin insolit și aruncă reflexe jucăușe peste un profil sobru, de-acum canonizat. Cine ar bănui, bunăoară, în: „Un băiețaș de vreo 6-7 ani, uitându-se cu gura căscată la
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
partidul comunist francez. Când scriitorul nu se ralia la campanii de denigrare inițiate de aparatul de propagandă (momente în care s-a separat de politica partidului) era prompt pedepsit, țintă a bârfelor, aliment pentru pofta de maculare a târgului. Abia înălțat de curând la rangul de somitate în filosofie, el s-a trezit exclus fără nici o ezitare de la onoruri, pentru că s-a declarat în dezacord cu direcția ideologică oficială. În combaterea lui se foloseau clișee de descalificare din jargonul luptei de
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
știu să vadă, Grijulii, de foc, se pare, Fumului căzut-au pradă. Vai, ce groaznică-ntîmplare! Roșii cresc văpăi pe-aproape, Mai rămîn doar negre schele; Barem bunii de-or să scape De-acest iad cu flăcări rele! Limbi de foc înalță flamuri Printre frunze, printre ramuri; Ard în flăcări crengi uscate Și se prăbușesc prăpăd. Cît cu ochii pot străbate, Mai departe să tot văd! Chiar capela pică toată, Sub poveri de crengi arzînd. Șerpi, văpăile se-arată Pînă-n vîrfuri, rînd
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
pe rînd. Trunchiurile găunoase Pînă-n rădăcini sînt scrum. - (Pauză lungă, cîntec.) Ce vedenii se-arătase Dus e pe vecie-acum. Mefisto (privind în jur) Dar ce? - ei unde au plecat cu toții? Minoră stirpe, ce m-ai prins în fapt! S-au înălțat la cer cu prada, hoții; De-aceea-au stat la groapă, pentru rapt! Mi-au smuls o mare, unică comoară: Înaltul suflet, garanție rară, Viclean mi-l șterpeliră. Și să rabd? Dar cui mă pot eu plînge-acum? Și cine Să-mi mai
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
Dumitru Hurubă - fragment din teza de doctorat a psihologului Coriolan Haralampy - Abia anunțaseră jurnalele tv majorarea pensiilor cu 1,7 la sută de ziua mărțișorului, că dinspre pensionari s-au și înălțat spre olimpul demnităresc chiote de mulțumire și veselie. Doar un picuț mai târziu au prins a pricepe cât de cât subtila politică demografică a Guvernului... În legătură cu această măsură, etichetată de răuvoitori drept batjocură, din surse neoficiale, dar cam sigure, am
Fabricarea sitelor de mătase din cozi de câine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13075_a_14400]
-
În același an, la sărbătorirea centenarului nașterii lui Giacomo Leopardi. Pe pereții fastuos ornamentați sunt inscripționate versuri din marele poet. În biroul primarului tronează statuia poetului, sculptata de Monteverde. În fața primăriei În Piața Centrală (și de promenada) a orașului se Înalță un impozant monument reprezentându-l pe poet În mărime naturală, pe soclul căruia scrie: „Lui Giacomo Leopardi, concetățenii săi, 1898”. Casă poetului de fapt, trei palate unite printr-o fațadă comună se află pe strada Monte Tabor (la nr. 2
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
unde s-a întemeiat Societatea „Junimea”, încă mai este în grija - atunci când au banii cuveniți - zidarilor; bisericile mănăstirești „Trei Ierarhi”, „Sf. Sava” sunt, și ele, în schele, de ani buni. Cât privește Biserica Armenească, ctitorie ortodoxă străveche, după unele ipoteze, înălțată în primul an al statornicirii statului Moldova, te și miri că mai stă pe verticală. Aici, e cazul să reamintim că alt senator de Iași (fost), Varujan Vosganian, marcant membru al comunității armenești, n-a făcut absolut nimic pentru salvarea
Demagogi cu ștaif by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/13079_a_14404]
-
îndoială vorba de un mijloc dizgrațios pe care-l descoperise natura pentru a o aduce mai aproape de sol și a o face astfel mai umană. Veronica, în schimb, nu avea nevoie de lungile-i picioare de zeiță pentru a-și înălța inima la un alt nivel. Ea făcea parte dintre aceia care calcă în picioare sentimentele omenești cu grația unei antilope. Barbara, ca multe ființe slabe, era binevoitoare, înclinată către înduioșare, către iertare, și nu era crudă decît în mod inconștient
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
așa cum se bucura și sculptorița și pictorița Silvia Radu, distinsa vestală a profesorului. A cerut o bucată de hârtie și cu mâna tremurândă ne-a scris: «Vă rog să faceți tot posibilul ca statuia lui Eminescu de la Montreal să fie Înălțată pe un soclu, așa cum am conceput-o». Această dorință sfântă a Maestrului trebuie să fie Îndeplinită, și fac un apel la toți romanii iubitori de țară și de cultura noastră, din Canada, din România și de oriunde s-ar afla
2008 - AN AL MARILOR PIERDERI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1558]
-
Baaad, Ed. Eminescu, 1996 și La Baaad / In Baaad, ediție bilingvă româno engleză, Ed. Junimea, 2006, reamintesc, prin forța lor vizionară, de maeștri Înaintași precum Eminescu, Arghezi, Aron Cotruș etc. La ceasul unor mari reașezări socioculturale, ne lăsăm inimile să Înalțe o rugăciune și pentru Cezar Ivănescu, cel care așa cum spunea, În urmă cu trei ani, bunul său prieten Întâlnit Încă de pe vremea debutului său cu versuri În „Flacăra Iașului” (1959), Într-o rubrică de „Cenacliști bârlădeni” Ion Murgeanu: A suferit
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
nici măcar muri fără de tine atît de aproape ne ești, încît însăși respirația se înfioară mai aproape decît îmi sunt eu mie însumi scrisoare către Alegra cu neputință Alegra, a zări prezentul divinul e mereu cu un pas înaintea noastră îmi înalț capul în noapte întîmpinînd ce-a fost, așadar ceea ce gîndesc a zări, licuriri - ne bîntuie mereu îndoiala, însă de ce nu ne-ar străbate ea atunci și-n fața convențiilor prin care ne-am înțărcat de secole? uită totul Alegra, spre
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
de filamente ciudate, cu socluri înalte de ebonită neagră din care ieșeau 4, 5 sau mai multe "picioare", lămpi în care luceau luminiscențe bizare, albăstrii, roz, verzui. Erau diode, heterodine, super-heterodine, încastrate într-un cadru de aluminiu pe care se înălțau alte necunoscute obiecte: condensatoare, rezistențe, transformatoare. Era, de fapt, un aparat de radio în devenire, un aparat despuiat, din care două firave fire de sârmă șerpuiau pe masă către un difuzor culcat cu fața în sus. Străbătusem oborul șfichiuit de
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
Gheorghe Izbășescu Inocenția (1) Inocenția e o insulă aproape albă-n oraș i-am descoperit depărtarea de cînd un șir de mesteceni mi-au înconjurat blocul să-i înalțe creștetul de țiglă după jocurile minții și de-atunci un pumn de ochi mă urmărește hoțește. Acolo e strigătul meu viager acolo e pierzania altor străzi ce consideră prejudecăți jocurile minții și nu se uită îndărăt să dea de trecutul
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
împodobit cu perne și pernițe; dacă pe parchet vei așterne o mochetă roasă, vei înțelege mai ușor ceea ce urmează. Ba, nu! Ar trebui să vezi și florile înșirate pe toate pervazurile și, mai ales, acele imense vase din care se înălțau până în tavan crengi și frunzișuri pe tulpini groase cât brațul. Erau plantele ei, acum veștejite. "Ne dau oxigen" - spunea ea. Pe el îl înăbușeau, dar în ultimii ani le udase, stropise, pulverizase la cererea Birgittei care nu se mai putea
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
Ion Cristofor Laureat al norilor Arbori înălțându-se calmi din liniștea întunecată a morților fagi și ulmi ce străpungeți tăcerea cu neliniștea cu freamătul vostru tristețea m-a catehizat sub templul vostru de frunze sub troparele agitate ale mierlei ale corului sâcâitor de musculițe albastre cu coronița
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
Nicolae Sinești Aniversare Șapte zeci Inima mea se crede Palat al i. E zarvă mare în acest Palat; Facerea Lumii nu s-a terminat! - Iubirea e imensă și greu de înălțat. în mine, simt că Lumea și-a mai făcut un sat. Neuitare într-o zi, de secerat - în Olteț m-au botezat, - Să cresc ^nalt și luminat Mi-au dat prune cu păsat. Să nu uit, când am plecat, - Viesparița
Poezie by Nicolae Sinești () [Corola-journal/Imaginative/9821_a_11146]
-
și Montreux în aplecări peste ele să simt încordarea de beteală urzită în trup gata de explozie ca Fîntîna arteziană a Genevei aruncînd jetul la 130 m După o cortină de pleoape dinspre nicăieri spre niciunde cînd și cînd să înalț capul - sirenă în apele așternutului Ajunsă la sfîrșit fără să fi reținut ceva parcă m-ai fi uitat într-o flacără să reiau totul de la început Pe-o mare de gelatină natură ascunsă sperînd iertarea nopților mă topesc senină Fum
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
purtînd parfumul disperării iau în pînda lunii mesajul scris pe aripi Dospind de vis destinațiile alunecă spre vitraliile Bisericii "Fraumünster" din Zürich pictate de Marc Chagall Le-ai strigat ultima oară lîngă Monumentul Reformei din Geneva Regretă nimicul promis Te înalță, te scufundă făcînd din tine un grădinar al eșecului Nu cumva tu ești cel născut în moarte? Ademenite de oglinzi se îndepărtează, revin Fiecare ar vrea să afle destinul său Dirijate de o ninsoare încinsă se întîlnesc în final licitînd
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
Ademenite de oglinzi se îndepărtează, revin Fiecare ar vrea să afle destinul său Dirijate de o ninsoare încinsă se întîlnesc în final licitînd regatul fiecărui val Revista Mai întîi sosi revista - sol ce anunță rugul Tremur de margine - cronica? Cascadă înălțată la cer - poemele? în luciul dat serii de licurici se încaieră lotuși parc-ar fi preziceri ale fecioarelor înțelepte și nebune din Catedrala Bernei; se duelează fulgi amenințînd Muzeul Picasso din Luzern Am urcat înainte de-a fi aprins sau
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
nervilor sar ca ars direct pe burta întunericului țeapănă și catifelată / o apuc de plete și-o balansez ca pe-o păpușă gonflabilă nici țipenie de coasă prin jur asta mă înfurie și mai rău o trag spre mine o înalț un pic peste un nor obez și-o proptesc cu spatele de rai într-o poziție care să-mi convină îi rup chiloții fragezi și transparenți o penetrez cu multă ciudă și cruzime / unghiile ei îmi joacă prin măruntaie ca
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
pe Calea Victoriei, sau la "Alcalay", ceva mai jos, pe colțul dinspre Cercul Militar. Domnul Matias ne aducea tot ce-i treceam pe listă, procopsindu-ne, pe gratis, c-un pistol cu apă sau cu un zmeu mai mărișor, să-l înălțăm când bate vântul. - Tată, de ce naiba îi spunem Barieră, când așa ceva nu există? Care barieră? - Nu există acum, dar de fost a fost. Când am venit eu în București, în primii ani ai începutului de veac, ea exista de-a
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
ce mă naște plînge în hohote hohote fără de care și iadul și raiul rămîn fără pereți și fără porți ea stă în miezul acestei pietre galbene și înghite cu bucurie praful galben care din gura mea în gura ei se înalță chiar în clipele în care eu sfarm între dinți speteaza scaunului de piatră galbenă pe care e așezată ea stă în miezul acestei pietre galbene și-și ridică în spuma primitoare a văzduhului poalele rochiei de piatră galbenă care îi
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]