3,912 matches
-
îți vine să lași totul baltă și să citești învățătorii revelați ai maeștrilor de azi. Textele lui Andrei Pleșu, la fel ca editorialele lui Nicolae Manolescu sau ca pastilele publicistice ale lui Radu Cosașu, transmit sentimentul trezirii dintr- o lentoare înșelătoare - o moarte ingenioasă, specifică prezentului. Cartea trădează un bonom predispus la fine extravaganțe, gata oricând să producă expresii memorabile. Pe măsura extravaganței sale delicate, Andrei Pleșu este un atlet al idiosincraziilor tihnite; el adăpostește cu grijă vitalități încordate, activate doar
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
dezinformării Uniunii Europene. Mesajul intelectualilor s-a dorit a fi o formă de protest la pozițiile exprimate de liderii europeni din ultima perioadă, ei susținând că această stare de fapt nu a putut fi formulată decât pe temeiul unor informații înșelătoare sau incomplete cu privire la adevărata natură a situației din România. Apelul anti-Băsescu al intelectualilor români a fost transmis către Președintele Consiliului European, ES Herman Achille Van Rompuy; Președintele Comisiei Europene, ES Jose Manuel Durao Barroso; Vice-Președintele Comisiei Europene, ES Viviane Reding
Apelul anti-Băsescu al intelectualilor români a strâns peste 170 de semnături () [Corola-journal/Journalistic/43410_a_44735]
-
Traian Băsescu. E greu pentru noi să vedem ca reprezentanți de seamă ai Uniunii Europene își exprimă poziția ignorând un principiu fundamental al dreptului, audiatur et altera pârș. Această poziție nu a putut fi formulată decât pe temeiul unor informații înșelătoare sau incomplete cu privire la adevărata natură a situației din România.. Vă rugăm să ne permiteți că, folosind experiența noastră de cercetare și cunoașterea directă a climatului politic din țara noastră să vă prezentăm doar câteva puncte pe scurt: • Curtea Constituțională nu
Apel anti-Băsescu al intelectualilor români () [Corola-journal/Journalistic/43473_a_44798]
-
deloc. Așa se întâmplă, iată, cu actorii, așa se întâmplă și cu alte categorii de creatori, cu scriitorii de pildă. Și e nedrept, România e alta și are un potențial mult mai mare decât ne fac pe noi televizoarele noastre înșelătoare să credem. Câteva știri și semnificația lor Reluăm aici câteva știri culese din presă și de la televiziuni doar în săptămâna care a trecut. O învățătoare din Constanța practica proxenetismul și a obligat o elevă, o fată de 13 ani, să
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4222_a_5547]
-
la dezastru...” Prin urmare, traversarea infernului, asumarea răului sînt pentru el cele două căi care duc spre cunoașterea de sine și spre mîntuire. Poemul nu poate deveni rugăciune decît după ce autorul lui a cunoscut exacerbarea simțurilor, trăind într-o realitate înșelătoare de umbre și lumini. „Cine trăiește acum seamănă cu uriașa mea lehamite/ contemplativii plecînd/ au rămas să ne privească gropile/ dragostea murind/ face azi ultima mărturisire/ că nu ea, că nu ea...” Poetul nu-și duce ideea pînă la capăt
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
unde păcălirea preopinentului făcea parte din delikatessen. Demnitari cu o considerabilă experiență au fost induși în eroare de proteismul comportamental exhibat de Bismarck, capabil de a trece de la dispoziția cea mai colerică la impulsul, pe cât de des, pe atât de înșelător, de a-și scrie demisia pe motiv că este excedat de grijile Statului și neapreciat ca atare. J. Steinberg pune punctul pe i: „Adevăratul Bismarck a fost un caracter complex: un ipohondru cu o constituție de taur, un tiran brutal
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
mare în care se scurgeau și se-ntretăiau drumeagurile mici șănțuite de roți, potecile și cărările bătucite de pași, frământate-n copite, întinse și bătute în toate părțile, ca niște piei de tobă, respirând viața dealurilor din preajma orașului, cu șesurile înșelătoare, părelnice luciri de ape, colinele lin ondulate, râpele și umeri dealurilor împingându-se în piepturile altor dealuri până dincolo de șeaua de argint izbită de muchia cerului încărcat de strălucirile lui metalice după care, pământurile, respirând domolite, prin fânețele, grâiele, făgașele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să spună, dar îi pieri vocea. Apa clăbucită, răspândind mirosul trupului ei, i se scurgea pe umeri în minusculele explozii solare, și toată beția aceea lâncedă în care se legăna și era și nu era, cu ceva dureros, nesigur și înșelător, ca-n vis, neted și mângâios și-adânc, ca atunci când, copil fiind, plutea destrămându-se ca păsările se sfârși tăios, curmându-i răsuflarea. Auzi ușa dincolo. Un pas apăsat. Un cuțit rece îi spintecă pieptul. Apoi prin ușă, prin perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
părea faptul că personificarea este, poate, cea mai frecventă figură de stil din lirica marelui "Comedianț". Personajele dețin taina unei uzurpări a realului, ele fac parte dintr-un spectacol ratat. Majoritatea personajelor sunt "negative": Neurastenie, Durere, melancolie, Desperare, Spaima-Pădurii, Terorile, Înșelătorul, Piaza Rea, dolenta Moarte (cu epitetul atenuant, care îi ambiguizează mesajul), Întunecatul April, personaj din ce în ce mai neliniștitor, ca și Craiul Amurg. Personajele "pozitive" sunt invocate mai curând in absentia. Ele se lasă așteptate fără a veni, ori, dacă sunt totuși prezente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de a fi un rege paricid și incestuos. Deci, nu se pune problema vreunei scuze, dar personajele sunt condamnate să exprime un adevăr de nimic, un zero umflat cât toată fața lumii. În aceste condiții, orice discurs devine o gargariseală înșelătoare, dar nu până la capăt, oratorie mincinoasă, dar nu destul. Ceea ce lipsește este tocmai eșecul strălucitor al celui care vrea să spună adevărul și nu îl spune; al celui care vrea să mintă și nu minte. Totul se reduce la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
profunzimi. Oricum, el s-a dovedit a fi dotat cu o percepție tragică a acesteia, deci personaje de basm precum Ileana Cosânzeana, Muma-Pădurii, Piaza Rea, Por Împărat, Codrul, personificat în buna tradiție eminesciană, par să pregătească ceva, să fie preambulul înșelător al unei drame. Ele evoluează pe aceeași scenă, într-un eclectism uneori obositor, cu figuri istorice și mitologice. Sunt eu, Psyche, duhul asfodelelor (Psyche) Și m-au fugărit Eumenidele (În loc de sonet) Al lui Marsyas flaut aș lua... (Cugete rele) Electra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
grandorii, comparată cu patima lui este nimic, o nimic toată: Eminescu se credea Eminescu. Dorul eminescian îl învață pe Emil Botta să interiorizeze spațiul. Imaginile sunt captate acum cu ajutorul unei lumini absconse, greu perceptibile. Imaginea în genere este un instrument înșelător, care își cere drepturile la viață independent de cel care a creat-o. Astfel se face că nu o dată planurile poetului sunt dejucate. Tanatos-ul primește conotații noi, strâns legate de coborârea în acest spațiu aparent liniștit, neprimejdios. Ajunge să suporte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
copii, care au crescut și au mers la școli. Numai că Într-o zi nefastă două fetițe gemene ale lor, cald fiind, se duseseră să se scalde În Dunăre, pe care o știau de mici. Cum apa este cea mai Înșelătoare cale, la un moment dat fetele au Început să strige ajutor către tatăl lor, prinse Într-un vîrtej puternic și trase către mijlocul apei. Disperarea omului nu mai cunoștea margini. Neputincios În a-și salva copiii, agitându-se În toate
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
nu mai fie acele case sculptate în poezie? Ele creșteau din cetate, ca o mărturie a unei alte galaxii, ce solomonie! Alt soare a cuprins apa curgătoare. fără durerile de aseară, când încă mai căutam izvoară de tămăduiri în plantele înșelătoare. Lumea a rămas neînțeleasă, ștearsă din memorie demult! Prințesa a murit și ea în apele tulburi, în țintirimul de stânci, în leagănul ursitoarelor, în lumina soarelui. Pianul orgolios Era lângă ceas și lângă scaunul care aștepta, încătușat în clapele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
scorojit din camera lui minusculă, Alexandre experimentează pentru prima oară senzația greu de pus în cuvinte că odaia îl strânge, că pereții se adună ca un veșmânt strâmtat la mijloc de brâul care se petrece peste cute, falduri și îndoituri înșelătoare de mătase. Sare în picioare, se spală pe față, își pune cea mai bună că mașă (bumbac de culoarea lavandei, un dar de la Dominique) și iese în oraș. Bulevardele pariziene îl primesc cu brațele larg deschise, îmbiindu-l cu patiserii
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Ieri, soarele topise mai toată zăpada din pădure; apa șiroindă acaparase fiecare colțișor și trebuia să fii permanent cu ochii în patru ca să sesizezi care porțiune inundată putea fi străbătută cu piciorul și care, prea adîncă, nu. E atît de înșelătoare apa rezultată din topirea nămeților! Mîloasă și curgînd în șuvoaie repezi, poate doborî cu ușurință un animal mai plăpînd. Chiar și unul puternic poate avea probleme, dacă nimerește în mijlocul unui torent adînc. Acolo n-ai cum să înoți; apa adună
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dea seama care e ăla de rânjește, ciufulit beethovenian, hâtru, dar, hotărât lucru, încântător, călare pe vițelul de aur, sau al cui e fundul ăla sexi de-l poți zări așezat comod pe cel de-al doisprezecelea scaun, trezo rier înșelător al atâtor vise. În schimb, elegantul, deși cam buhăitul Balzac avea grijă de fiecare dată să o poftească la el la conac și, chiar sărac lipit pământului cum ajunsese în pofida talentului descriptiv ieșit din comun, făcea el ce făcea și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
aruncând vina asupra sângelui și blestemului strămoșesc; e un erou mai apropiat de cel sartrian, determinat de hotărârea sa și de îndemnul Electrei. În ceea ce privește celelalte personaje, Kasandra este cea care anunță nenorocirile, Elena este o mondenă fără scrupule, Egist un înșelător și un tiran. Figura Plugarului se impune prin demnitate, generozitate, înțelepciune și curaj. Dintre personajele colaterale atrizilor, pe Nicolae Iorga l-a interesat în mod deosebit figura Kasandrei, care i se pare a fi una dintre cele mai tragice: dacă
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
pat și fac sex și își spun bancuri și se apropie din ce în ce mai mult. Și deseori, acești doi oameni nu reușesc să se cunoască nici măcar într-o viață în treagă, așa cum ei au făcut-o doar într-o oră. Timpul e înșelător. Poate că au trecut ani. Poate că stă de zeci de ani în mașină lângă omul ăsta care miroase a bărbat. Poate că nu și-a dat seama cum a trecut timpul. Poate că deja ei doi au trecut în
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mă nu au existat niciodată. Ele s-au topit din memoria lui, în mai puțin timp decât îi ia unei gărgărițe să-și des chidă aripile. Apoi e liniște totală și neant. Dar asta nu durează. E doar un moment înșelător. Creierul se trezește imediat din amorțeala blândă a uitării de sine și de tot și creierul devine activ într-o clipită și strigă zeci de ordine pe o mie de voci mute și adună infor mații cu o mie de
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
iei nici din astea? Doar nu ești o sectantă! Din oglindă, m-a privit fără expresie. — Nu, dragule, nu. Du-te liniștit. Tocmai ce vor beai despre umor... Să umbli noaptea spre gară, prin Antwerpen, în car tie rul numit înșelător chaud, nu e foarte sănătos pentru moral. Sibylle avea tot, sau aproape, și totuși am reușit s-o încrispez definitiv. Mâini mari - avea: punct bifat. Nas puternic, bărbie solidă - avea. Șolduri și genunchi - la locul lor... De ce atunci, de ce? Ce
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
scos un țipăt sfios când s-a gândit la Naoji. Însă nici rănile trecutului meu nu s-au vindecat complet. Oh, aș vrea să pot scrie absolut totul, fără nici o reținere. Uneori am impresia că liniștea casei de la munte e înșelătoare. Chiar presupunând că aceasta a fost un scurt răgaz acordat de zei mamei și mie, nu pot nicicum să scap de senzația ciudată că deasupra noastră planează o amenințare, o umbră neagră. Mama zice că e fericită, dar, pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
adevărului dacă este susținut cu cifre. Evident că ele au rostul lor, dar supralicitarea importanței acestora poate împiedica și cele mai inovative soluții în contextul unui maraton pe piață de tip umăr la umăr. Și există suficiente exemple de cifre înșelătoare: "Multe cifre sunt ridicol de nesigure, după cum au de-monstrat-o scandalurile financiare de la Enron și altele din 2002. Revista Economist, ea însăși destul de pricepută la cifre, a scris următoarele cuvinte despre diversele sisteme contabile: "Câștigurile unei companii sub standardele americane de
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
construcții artificiale ce alătură amintiri disparate, captate în momente diferite. Similar, timpul joacă un rol esențial în procesul de descoperire a semnificației unei compoziții de Bonnard. O simplă privire, în urma căreia ești orbit de bogăția de culori, este insuficientă și înșelătoare. "Încerc să reproduc senzația pe cre o ai intrând într-o încăpere. Și se pare că vezi totul și în același timp nimic" - declara artistul la un moment dat. Trebuie să descoperi treptat elementele care alcătuiesc imaginea, depășind tot felul
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
1990. Încotro mergea ea? Două fenomene ale literaturii noi, postdecembriste, rezumă, în mare parte, transformările semnificative: pe de o parte, în domeniul prozei, raportul variabil dintre fictiv și non-fictiv, iar pe de alta, declinul spectaculos al poeziei, după o inflație înșelătoare, ce părea o dezvoltare înfloritoare a liricii. Ambele fenomene se petrec în doi timpi: o primă etapă (1990-2000) favorabilă non-fictivului și relativ neutră față de poezie, creând impresia unei stabilități, adică a menținerii poeziei la nivelul anterior; a doua etapă (după
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]