36,194 matches
-
Purcărete acum, după opt ani de absență de la Craiova, după ani, zile și nopți petrecute alături de actorii trupei, după ore și ore pe scenă. Privește înapoi cu nostalgie... Ce-am văzut? Cum doriți sau Noaptea de la spartul tîrgului. Mai pe-nțeles, A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, o adaptare a lui Silviu Purcărete operată pe traducerea lui Mihnea Gheorghiu. Este, de fapt, o împrospătare a textului, o variantă vie, dinamică a limbii de astăzi, curățată de praf, de retorici greoaie. De
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
seriozitatea, cei mai mulți dintre aceia care o acceptă o vor împărtăși în felul în care sînt împărtășite prejudecățile, cu prea puțină înțelegere și sensibilitate pentru temeiurile ei raționale. Și nu numai atît. În al patrulea rînd, există chiar pericolul ca însuși înțelesul doctrinei să se piardă ori să fie sărăcit, în care caz ea nu ar mai putea să-și exercite efectul vital asupra caracterului și comportării oamenilor, devenind o simplă declarație formală, incapabilă de a aduce vreun folos, dar ocupînd totuși
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
ex cathedra, ni se atrage atenția cum “tentativa lui Mallarmé pune în joc viața însăși a liricii simboliste dusă la extrem”, fiind, totodată, una din “încercările cele mai nobile și mai curate de a dărui versului și expresiei poetice un înțeles nou și a le diferenția de proză.” Dacă Baudelaire se dovedește mai liric decât Mallarmé, Valéry va fi mai lucid, el “a mers mai departe. A pretins să integreze iar muzica, despărțită de vorbă, în interiorul cuvintelor, readuse printr-o sintaxă
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
proză.” Dacă Baudelaire se dovedește mai liric decât Mallarmé, Valéry va fi mai lucid, el “a mers mai departe. A pretins să integreze iar muzica, despărțită de vorbă, în interiorul cuvintelor, readuse printr-o sintaxă subtilă și personală a poetului, la înțelesul lor liric adevărat, care nu poate fi decât simbolic și muzical.” Nu mai puțin Rimbaud ar fi exercitat asupra a ceea ce Pillat numește stânga și extrema stângă a liricii interbelice o enormă influență: suprarealiștii francezi, futuriștii italieni, expresioniștii germani rămânându
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
duce la un alt fel de puritate... În mare, căile investigației pillatiene în sfera liricii pleacă astfel de la inovatoarea Renaștere, către stația poeziei pure - era momentul de vârf al disputei bremondiene - cea “nedespărțită de muzică, de armonia cuvântului golit de înțelesul său noțional, superficial, dar păstrând «inefabilul», neexprimabilul sufletesc care-i face magică puritatea.” Pentru un tradiționalist, forța cuprinderii este maximă, chiar dacă ea nu se va exprima întocmai și în operă. Amplitudine gata să se extindă asupra altor zări lirice, cea
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
e stabil, că, atâta timp cât el însuși își este propriul călău, „până la execuție mai ai tot atâta timp / cât de la execuție încoace”. De aceea, uneori, resemnarea se lasă dominată de sentimentul rușinii. Sufletul, de la sine, „merge acolo unde este durere”. Deturnarea înțelesului, subminarea prin paradox, înseamnă exact fuga, ascunderea, abandonul. Oricum „de la un înalt grad de lehamite încolo, / ca de la un înalt grad de civilizație, / destinul nu mai prezintă interes”, spune poetul în, probabil, cel mai atipic poem al său: strada londra
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
Ierarhiile În literatură nu Întotdeauna sunt folositoare. Rolul lor de orientare vizează pe cei care stăpânesc miezul Înțelesurilor degajate de cuvinte, Într-un anume context de comunicare. Ori al reunirii acestora În sintagme memorabile, ori În formulări aforistice. Acestea au darul de a proveni dintro experiență bogată de viață, uneori de secole, sau dintr-o cultură universală asimilată
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
acest gol e doar o tranzacție cu îngerul încet se-ndepărtează cîmpia aidoma unui tren apa e plină de strigăte geamul e spart îl lipești cu banda adezivă a sudorii noastre comune aidoma unei mingi pe pavajul cenușiu se rostogolesc înțelesurile rîvna cui le-mpinge-ncoace? pe corzile viorii melodioasa indiferență a respirației tale e suficientă odihnă alunecarea lacrimii în mîna ta o carte cum o casă nelocuită. Inima Inima părăsită de Lume scriind se regăsește și astfel se-ntoarce iarăși
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
și fondatorii revistei „Pietrele Doamnei”. Este o publicație lunară, adaptată zilelor ce le trăim, când timpul fuge și răbdarea nu-ți trebuie pusă la Încercare, când Internetul ne-a intrat În sânge și atunci informația trebuie să fie concisă, pe Înțelesul majorității, menținându-și calitatea, rigurozitatea și noutatea ca atare. „Pietrele Doamnei”, ca și revista „Curtea de la Argeș” al cărei redactor șef este domnul academician Gh. Păun, sunt citite, comentate, circulă În toată țara și Își Îndeplinesc menirea literară. Ambele nu
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
numai bine,/ de-aceea-Ti zic neprefăcut,/ fie să treacă de la mine/ tot răul ce mi s-a făcut!” Urmînd a fi redescoperit, Întro bună zi, ca un uriaș poet, Cezar Ivănescu a stăruit „pe crucea zăbavnicei file” pentru a ne dezvălui Înțelesul mitic, inițiatic al unui lirism pierdut În societatea noastră orizontală. Paradoxal, la Cezar Ivănescu poemul ascensional, rîvnind descătușarea, devine posibil prin imersiunea În adîncul Istoriei; doar așa, știind că drumul „e de făcut Înapoi”, bardul din BÎrlad, Întregind strălucită falanga
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
Iar cel ce iese e intrarea îngenuncherii mândre. Nimic mai sus, nimic mai jos, Nimic din ființă, nimic din a nu fi Sau numai acord chiar dacă la început Fără scop, așa cum Dumnezeu Fără scop a creat această lume într-un înțeles neînțeles. * Inimă ce privești zidul Cu bătăile tale ce se opresc Uneori pe marginea izgonirii, Vino și lasă-te cântată Chiar de ispită. E noapte încă, prea multă noapte Peste tot ce zboară, Peste tot plutește Primindu-ți văpaia. Ne
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
Ioana Dinulescu Plita lui Dumnezeu E treisprezece mai, duminică, sărbătoare pe înțelesul tuturor. Bunul Dumnezeu se pregătește să ne prăjească pe plită. Mă răcoresc în iarba tehuie și-n resturile cinei de sâmbăta seara printre blocuri. La confluența lui treisprezece cu treisprezece bis, istoria municipală își dă poalele peste cap, rânjește mânzește
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
la visarea trează - e o simplă stare imaginativă, un fel de suspendare a gândirii la nivelul evocărilor conturate numai pe jumătate, pentru ca în acest vag al reprezentărilor să se nască dorurile și formele închipuirii. De fapt, în cel mai fecund înțeles al ei, reveria e deopotrivă o ipostază a meditației, și tocmai lucrul acesta nimeni nu te ajută să-l înțelegi atât de bine ca marea, pentru că marea este cea care, în timp ce o privești, tăcut și solitar, încarcă gândirea cu vestirile
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
cine mai știe unde-i rătăcită cheia ploilor și cum se pierd în van miresmele? Răsfrângere gândul despicat de tăișul uitărilor își pune pecetea pe fruntea pustie a cuvântului ultim care cărare mai dibui-va dincoace de tăceri dincolo de strigăt înțelesul luminii? pecetea răsfrântă își întinde rugina pe nesfârșirile frunții înscrisul timp din pedeapsa zadarnic răzvrătită a cărei năruiri se ridică semnul care va să fie? de-a stânga și de-a dreapta curg fluvii de iertare de-a dusul și întorsul
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
dar, pentru că ea nu mai e bibeloul frumos pe care îl știau, o vor abandona. Dincolo de finalul care surprinde o dramă individuală, autorul reușește să radiografieze sistemul viciat al învățământului românesc, de ale cărui maladii (ne dă Emilian Bălănoiu de înțeles) suferă și acel "personaj" amplu, pomenit în titlu.
Țara unui romancier by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9290_a_10615]
-
să mănânci și să bei? Discuțiile erau totul, numai că pe mine mă plictiseau. Nu însă totdeauna. - Nea Gheorghiță, când mi-era mai bine cu fata lui Chirițescu la "Gambrinus" - care de-o lună mă tot perpelește, dându-mi de înțeles... știi mata ce -, sună prealarma. Oamenii se impacientează, fac notele de plată, cu gândul la bombardament: "Du-i, Doamne, la Ploiești!". Se mai golește restaurantul, iar eu, client stabil, pornit s-o amețesc puțin, rămân pe loc. Și nu zici
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
-nfrunzeasca mlădițe pe lujer de fluier Din dor și jelanii rămase acasă. ac CIREȘII În cireșii târzii de afară Inflorit-au gânduri de plumb Pe smicelele de-odinioara Ce-ntarcau iubirile strâmb. În cireșii cu poale curtate Albine astrale culeg înțelesuri Cu trompele-n stele-mbaiate Adapă polenul teluric din șesuri. Nuntiți pe vecie cu astrele Își scutur-adesea o glumă Din zaua-nfipta-n braniște Să crească umbră de huma. Și dacă vară mustăcește Sub salul copt de ghidușii Plămada de iubiri le amintește
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Science/76_a_313]
-
și străinii aceia ciudați. Nu se dezlipi de geam până nu-i văzu Înapoindu-se, după care mai zări cum pe locul de mai Înainte, o flacără verzuie sfâșie Întunericul. Terenul viran arăta straniu În lucirea opulescentă emisă fără de nici un Înțeles. Apoi domnul Georgescu mai văzu cu spaimă cum lumina se Înalță iute, spre cerul presărat cu stele. Pe măsură ce se Îndepărta se amesteca printre ele, devenind o stea În mișcare, până când nu se mai putu desluși. Georgescu și cei de la parter
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II) Extazul (Ἔκστασις). Beția trează sau trezvia beată, somnul treaz și rana sufletului la Sfântul Grigorie al Nyssei Se poate spune că înțelesul și utilizarea pe care le conferă Sfântul Macarie cuvântului „beție” este o indicație suplimentară a folosinței aparte a limbajului care este o caracteristică a Corpusului macarian<footnote A se vedea Columba Stewart, Working the Earth of the Earth, Oxford, 1991
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
umanitatea lui Hristos putând fi foarte bine asumată de către Cuvânt fără ca νοῦς-ul uman să fie eliminat. La fel este și în cazul extazului: πνεῦμα poate locui sufletul fără a-i exclude νοῦς ul. În ambele cazuri este vorba de adâncirea înțelesului noțiunii de persoană. De altfel Sfântul Grigorie utilizează mai des noțiunea de διανοία, ce definește mai degrabă facultatea noetică a spiritului, decât noțiunea de νοῦς care este mai echivocă”<footnote Jean Daniélou, Platonisme ..., p. 282. footnote>. Sfântul Grigorie combină o
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
el însuși pentru a veni la întâlnirea cu Dumnezeu? Este vorba de problema extazului, a „ieșirii din sine”<footnote Ibidem, p. 393. footnote>. Este ieșirea din planul sensibil cunoscut cu simțurile. Dar „e și o ieșire din orice fel de înțelesuri. Aceasta e rugăciunea cea mai înaltă. Cea mai de jos de ea e însoțită de o gândire la înțelesul cuvintelor rugăciunii, desigur o gândire plină de emoție, existențială. Dar e de un grad mai înalt rugăciunea în care sufletul nu
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
Ibidem, p. 393. footnote>. Este ieșirea din planul sensibil cunoscut cu simțurile. Dar „e și o ieșire din orice fel de înțelesuri. Aceasta e rugăciunea cea mai înaltă. Cea mai de jos de ea e însoțită de o gândire la înțelesul cuvintelor rugăciunii, desigur o gândire plină de emoție, existențială. Dar e de un grad mai înalt rugăciunea în care sufletul nu se mai gândește la faptele și la însușirile lui Dumnezeu exprimate prin rugăciune, ci la El însuși”<footnote Pr.
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
„Beția trează” (νηφάλιος μέθη). Câteva interpretări și înțelesuri ale sintagmei la Filon, Plotin, Origen și Sfântul Macarie (Pseudo-Macarie) Sintagma „beție trează” (νηφάλιος μέθη), este un oximoron care se bazează pe distincția dintre starea de beție adusă de vin și o stare a perfecțiunii sau desăvârșirii creștine dobândite prin
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
unei porumbițe și ridicat prin doctrina acestor aripi la înălțimi, îl întâlnește (pe Hristos) nu dedesubt, ci în aer, și în înțelegerea spirituală a Scripturilor”<footnote P. G. XIV, col. 1302C. footnote>. Deci, în acest caz, „extazul” însoțește pătrunderea în înțelesul mai profund al Bibliei sau dogmei; și astfel, devine o pluralitate de „mistere”, percepute cu un număr de „simțuri spirituale”, pe care le concepe Origen. Limbajul uniunii (de exemplu, Comentariu la Cântarea Cântărilor, I.91.4 sq.; Omilii la Geneză
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
om desăvârșit”<footnote Ibidem, omil. VIII, 4-5, în PSB, vol. 34, p. 127-128. footnote>. Această unire sau uniune cu Dumnezeu și Raiul va fi o stare permanentă, dar receptarea viziunilor și revelației în stare de beție tranzitorie prezintă similitudini cu înțelesul conferit profeției în lucrările lui Filon<footnote Stuart Burns, Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa and Pseudo-Macarius ..., p. 312. footnote>.
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]