1,815 matches
-
am intrat în casă, i-am găsit trândăvind în halate de baie. Ea avea un umăr dezgolit, pentru că tocmai îi arăta un tatuaj. — Ce tatuaj? întreba Șam. Are vreo importanță? se enervă Eleanor. Era un fluture. — „Plutește că un fluture, înțeapă că albina.“ — Mai curând că un scorpion. Ar fi trebuit să-și tatueze pe cur o coadă de scorpion! spuse Eleanor. Ei bine, n-am fost prea încântată de această scenulice, deși nu m-am gandit nici o clipă că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
se vedea Piața Carolina În toata splendoarea ei, era Îmbrăcată ca de obicei: jeans ultramarin, eternul Levi's coupe classique, cum ar veni, cămașa din cașa maro, descheiată la toți nasturii sub care purta un tricou ușor decoltat, verde crud, Înțepat În două locuri de sfârcurile sânilor, nu mari, dar nici minusculi. Claia pe păr arămiu, prins Într-un coc neglijent, cearcănele albăstrii de sub ochi, Întregeau portretul fragilizat parcă al unei femei care afișa În mod obișnuit siguranța nonșalantă a geologului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-se de undeva în același timp, dar fără a crea confuzie; în perfectă armonie cu frumoasa, aproape traumatica actualitate a substanței, formei, mișcării și luminii din pahar. Îți tăia răsuflarea, era prea clar, prea mult. Ochii mă usturau și mă înțepau și mi-am dat seama că plângeam. O mișcare mi-a distras atenția. Mi-am re-focalizat ochii, uitându-mă pe lângă paharul de votcă la zumzetul electrostatic al televizorului. Am rămas absolut nemișcat câteva secunde înainte să așez paharul pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
plimbare prin depozit, să văd dacă nu găsesc motanul. Îmi trebuie câteva minute de gândire, dar o să mă-ntorc și-atunci promit să-ți spun toată povestea. Ai ceva împotrivă? — Nu, am zis, simțindu-mă încă de parcă m-ar fi înțepat ceva. Nu, n-am nimic împotrivă. Când Scout se întoarse, motanul meu gras și roșcovan o urma țanțoș, așa cum face atunci când mă prinde cu cioara vopsită. În mod normal, și asta am mai spus-o, lui Ian nu-i place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rîpă cu maluri albe care Începea chiar În podiș și se sfîrșea tocmai la iaz. Aici erau și tufele de singer, si frunzele lor, dacé le frecai În palmé, puneai pe urmé pe la spate cuiva palmă pe obraz și-l Înțepă. 58tc "58" Cele zece ruble le Împéturi În mîné, iar mîna o bégé În buzunar. Vézuse babe care legau banii În batisté și cînd pléteau 15 copeici la autobuz, o dezlegau. Scoteau de acolo un pumn de mérunțiș și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
amesteca ea în literatură. Era? Mai este. Și mă tem că va mai fi. "Ce vezi depinde de locul unde stai. Cutare s-a aranjat. Dacă tu n-ai putut, de ce să-l blamezi pe altul, care a reușit?", mă înțeapă vocea, hai să-i zic paralelă. Mai taci. Nu mai am eheu vanități sociale, vanități de eu. Disprețuiesc un succes bazat pe un asemenea preț. Marfa asta e prea scumpă pentru mine, costă prea mult. Iar cărțile pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Abia înaintez pe șoseaua în beznă. E atîta liniște încît, spus cu o imagine destul de obosită, ca și mine, aud "foșnetul" zăpezii. Mica melodie "Pe fiecare clipă bubuie un fir de nisip" Cristian Simionescu, Frunza asta umană 3 martie, 2003 Înțep ușurel nervul hîrtiei cu buchiile mele și hîrtia mă îngăduie. Mi-am pregătit deja alte voci, alte încăperi, într-un cuvînt, altă narație, alt roman. Mă laud că știu ce va face cutare personaj, cutare ființă, ce-o să se întîmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și, în general, femei, aproape numai femei cuprindea cadrul funebru din jurul defunctului. Pesemne erau iubitele lui, aceleași ce nu mai conteneau să vină la patul lui de moarte, pe rând, spre indignarea și stupefacția străbunicii, ce se ținea sobră și înțepată între rivalele ei, ce nu i-au dat pace o viață întreagă. Găiana, Micălăceana, Persida lui Stoia, era tot ce-și putea aminti în materie de nume din acele vremuri îndepărtate. Căci ele erau invocate mereu de bunica, apoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
este un înger veritabil, dar unul foarte obosit, existența lui printre oameni l-a epuizat foarte tare, umerii lui expandați în aripi de lumină nu au fluturat decât o singură dată. Și ea privea recunoscătoare la omoplatul său diform ce înțepa aerul ca o aripă, la îngerul ei căzut, dar puternic, foarte puternic, ce ținea timpul în loc pentru ea de o vreme. El ținea timpul răstignit pentru ea, nici el nu știa de ce, cu atât mai mult cu cât el intuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
potrivită pentru ea. O intrigă, o oprește, o respinge, o alungă, o scoate din mine, eu trăiesc mai departe, câte am de făcut! Îți scriu, toate le vei citi, aceste pagini, oh, cât sunt de singură! Dacă Longinus Te-a înțepat cu vârful de oțel al lăncii sale de roman în coasta Ta stângă, de unde a țâșnit sânge și apă, eu te împung, Doamne, fără să te rănesc, cu întrebarea: de ce exist? Pentru că Eu exist! De unde vin? Din Mine. Unde mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
clopoțelul pe fârtații dintre glodurile păduricii de salcâmi din Cazasu. S-au pus elementalii Pământului și i-au adaptat o mască de la un trântor mort în ceara stupului luna trecută. I-au ars cu flăcări magice toată gelatina-creier, i-au înțepat cei treisprezece mii de ochi cât să vadă moșul și pe partea cealaltă a Pământului. I-au îndesat masca pe cap și i-au lipit-o cu saliva lor vrăjită. Proful mișca din cap ca și cum ar aproba perfecțiunea asemănării. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mare dezordine, parcă intrase dracu’ în toată cireada, țipau de mama focului luînd-o la goană care pe unde putea, spărseseră cîteva breșe în cordoanele forțelor de ordine, vaiete, scîncete, gemete, aveai impresia că se înghiontesc unii pe alții, că se înțeapă, că are loc un linșaj general. Atunci am început să strig și eu cît m-au ținut plămînii, unde fugiți nemernicilor? Acum e momentul, jos Tiranul, treziți-vă blegilor, dar ei nimic, se dispersau, se topeau exact în direcția opusă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mîini bune, nu-i așa, dom’ Colonel? în sălile spitalului medicii declară că nu mai au anestezice și antibiotice, că trebuie să taie în carne vie, noroc că sînge pentru transfuzii este destul, donatori berechet așteaptă la uși să fie înțepați. Dacă poporul ăsta a avut cu ce să se mîndrească de-a lungul istoriei sale încîlcite, a fost din cauza donatorilor, zice Bătrînul, ducîndu-și mîna în dreptul inimii și apăsînd într-un loc anume. Niciodată n-am dus lipsă de donatori, adaugă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să patruleze cinci pași înainte, cinci pași înapoi apăsat de culpă, stai locului odată, îi spune Gulie, pregătită scula? se aude și vocea lui Dendé, desfă-l cît poți de tare, se repede cu furculița știrbită spre limba Curistului, o înțeapă, o străpunge dintr-o parte în alta și i-o scoate afară printre dinți răsuflînd în sfîrșit ușurat. Asta da lucrătură, Potaie, ca pînă la urmă nimeni să nu iasă prea șifonat la capătul epopeii, cum a simțit că urma
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ordine drastice de a se deschide focul la Timișoara, nu-ți puteai imagina nici în ruptul capului că Piticul te mințise cu sînge rece, cum nu o mai făcuse pînă atunci, într-o chestiune atît de importantă. Criminalule, te-a înțepat Picioruș, hai să facem odată tîrgul, îți cunoștea perfect personalitatea, mustrările de conștiință care nu-ți dădeau pace, chestia cu martirul care se sacrifică pentru că nu vrea să facă nici un compromis, cu tiranul aflat la putere, o să vezi că o să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Angelina mai uita de bosumflare, se ridica de la locul ei și încerca să facă ceva util. Începea să cotrobăie prin sertarul în care aduna tot felul de nimicuri și, pînă să dea de lama subțire pe care o căuta, se înțepa în acele de cusut, se julea în șurubelnițe, se zgîria în desfăcătorul de conserve, dar nu scotea nici măcar un icnet, strîngea din dinți, își ascundea perfect suferința. Poștășică se prefăcea că nu și dă seama ce se petrece, își pocnea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
drumul său propriu în viață, n-oi fi tu singurul care s-a ales doar cu praful de pe tobă după ce s-a întîmplat în decembrie. Îi vine să pună mîna pe ceva să arunce în becurile alea blestemate care îi înțeapă ochii ca niște ace, o bucată de asfalt, un colț de clădire, o piatră de pe caldarîm. Fla min-go, Snow-White, Glo-bus, silabisește în continuare. — Gelozie, asta era, se dezmeticește Roja, ia fă-te-ncoa’, îi zice lui Patru Ace, ciulește bine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să piardă? Se sperie din nou de cîte calcule are de făcut, o să-i ia ore întregi s-o scoată la capăt, și pentru ce? Pentru o nimica toată pînă la urmă, uite pe ce-ți consumi tu energia, o înțepa Părințelul, la ora asta ar trebui să fii deja în pat, lasă, că ai timp și mîine dimineață să pui totul la punct, îi recomanda ridicîndu-se de pe taburetul său, pornind spre baie ca să urineze. Nu îl privea pe el, i-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sfoară și leg bine țepușa. Satana s-a oprit și m-a fixat cu privirea. Nu-mi puteam dezlipi ochii de la el și am început să am frisoane. Te hipnotiza. Nu știu. Am legat țepușa și am început să-l înțep. Sărea ca fript în toate părțile și miorlăia groaznic. Te ce-ai fi făcut în locul lui? Să zicem că tu ai fi în casă și cineva te-ar înțepa cu o țepușă enormă. În casa mea? Și a copiilor tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
hipnotiza. Nu știu. Am legat țepușa și am început să-l înțep. Sărea ca fript în toate părțile și miorlăia groaznic. Te ce-ai fi făcut în locul lui? Să zicem că tu ai fi în casă și cineva te-ar înțepa cu o țepușă enormă. În casa mea? Și a copiilor tăi. Vorbești prostii. Este moștenire de la ai mei și pot să fac ce vreau cu ea. Oricum, am s-o vînd, să nu le rămînă nimic. Ție ți-a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și despre proiecte de viitor. Și nevestele? întreabă Vasile ca să se afle în vorbă. Se descurcă ele. Mă refer la... Sînt tinere... Păi, la asta ne referim și noi, rîd amicii. Ce, parcă noi vom rămîne sfinți acolo? Vasile este înțepat drept în inimă. El n-ar fi acceptat în ruptul capului să facă schimb cu... Eu nu pot pleca. Eu sînt mulțumit la mine în țară, cu ce mi-o da Dumnezeu. Dacă ne aranjăm pe acolo, te chemăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
burlacii bogați și Dan s-a ales cu o nevastă de lux. Pînă la nuntă nimic, nimic, a decretat fata. Sigur. Și eu vreau să intrăm curați în Sfînta Biserică. La răspunsul acesta nu s-a așteptat și ceva a înțepat-o drept în inimă. Noroc de Dan, care nu era prea priceput în toate cele. În noaptea de după nuntă Dan a făcut ceea ce el credea că trebuie să facă și apoi a căzut într-un somn adînc. Sforăie încetișor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Petru se destrăma precum un pulover împletit de mămuța Lențuca. Avea 87 de ani, nu vedea, nu auzea, vorbea șoptit, buzele inventau un alfabet al semnelor tot mai șterse, purta lentile 6-, doi ochi pe față, doi pe dos, andreaua înțepa degetele, pe genunchi se șiroia agheasmă mare. Sub epitrahil, degetele arhimandritului deșirau rugăciune din fiecare bob de metanie; rugăciunea minții limpezea curgerea; sângele, râu adormit, își caută cu ochii închiși vadul; sub epitrahil, Petru, tot mai puțin cu fiecare incertitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ajunge! Pe acesta îl luăm cu noi, pe celălalt îl tragem în poză, atâta cât a mai rămas din el. Părinte arhimandrit, semnează procesul-verbal și dă-ne, dacă ai, ceva acte de identitate ale decedaților! Era deja 12. Soarele obez, înțepat în sulița muntelui Bârgău, picura untură portocalie peste creștetul brazilor. Stropii fierbinți se transformau în pietre; pietrele de râu au glasul apelor, pietrele de soare au glasul cerului. Poliția a stat până seara târziu; fiecare viețuitor al mânăstirii a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prin tranșeele Oituzului, la Odessa, la Cotu Donului; a lovit-o cu bocancii în plex, i-a suflat fum de mahorcă în ochi; tătuța a scuipat-o când a fost pus să mintă despre o crimă în lagărul Bogorodski, a înțepat-o cu baioneta în fund, după ce s-a întors din Siberia (bunica îi făcea de 7 ani), i-a pus insigne în piept (la CAP, toamna se dădeau distincții, s-a pișat pe tinichea să lucească, apoi a înfipt-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]