1,414 matches
-
al acțiunii, Judah conjură un golem temporal pentru a îngheța trenul în timp, salvându-l astfel de atacul distructiv al miliției. La finalul romanului, Consiliul de Fier devine un fel de monument public, gata să atace porțile Noului Crobuzon, dar înțepenit pentru un interval de timp necunoscut, necesar golemului să se dizolve. Judah este ucis de Ann Hari pentru că a pus capăt atacului Consiliului, iar Cutter se ascunde din nou în mișcarea de rezistență din Noul Crobuzon, reînviind ziarul de protest
Consiliul de Fier () [Corola-website/Science/322905_a_324234]
-
prin împărțirea lungimii pantei penei la lățimea penei: formula 5 Cu cât este mai ascuțit unghiul penei, cu atât mai mare este raportul dintre pantă și grosime și respectiv avantajul mecanic rezultat. Totuși, pentru un material elastic ca lemnul, frecarea poate înțepeni o pană prea subțire, de aceea capetele topoarelor special făcute pentru pentru despicat au unghiul mai gros ca acela al unui topor obișnuit.
Pană (unealtă) () [Corola-website/Science/334622_a_335951]
-
iar apoi acasă în Anglia prin Pacific, continuându-și cercetările în domeniul magnetismului pe drum. "Morning" ar fi trebuit să îl ajute pe Scott la orice ar fi fost nevoie în acest timp. Planul era frustrant, pentru că Discovery a rămas înțepenită în ghețuri. Markham a anticipat faptul că că acest lucru se va întâmpla, iar căpitanul navei "Morning", William Colbeck, i-a adus o scrisoare secretă care îi permitea lui Scott șederea pentru încă un an. Nava "Morning" a oferit șansa
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
năpârlire. Puii căzuți înainte de năpârlire sunt mâncați de către mama lor. Tinerii trec prin 6 -8 năpârliri până ajung la maturitate. Amplipigii sunt vânători nocturni, ziua se ascund sub pietre, bușteni, frunze sau în fisurile dintre stânci. Nimerind la lumină, amblipigii înțepenesc, așezându-se la pământ, dacă îl atingim o va rupe la fugă. Totodată, cu picioarele prehensile ei pipăi mediul în direcția mișcării. Se hrănesc cu insecte, în special unele specii mănânc termite. Prada este apucată cu pedipalpi și sfărâmată cu ajutorul
Amblypygi () [Corola-website/Science/318106_a_319435]
-
să repare podul aruncat parțial în aer de francezi. Pe 22 iunie, batalionul de tancuri al Diviziei "Trieste" a depășit grupul pe motociclete, fiind oprit din înaintare de un câmp minat. Două tanchete L3/33 din capul coloanei au rămas înțepenite într-un gard de sârmă ghimpată, următoarea a fost parțial distrusă de o mină terestră, o alta a căzut într-un șanț, iar restul de două și-au oprit înaintarea după ce au avut probleme mecanice. Un batalion al Regimentului motorizat
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
reveni la Palatul Nou de la Darmstadt la sfârșitul anului 1878. În noiembrie 1878, familia ducală s-a îmbolnăvit de difterie. Prima care s-a îmbolnăvit a fost fiica cea mare a Alicei, Victoria, care s-a plâns că are gâtul înțepenit în seara zilei de 5 noiembrie. Difteria a fost diagnosticată în dimineața următoare și curând boala s-a răspândit și printre ceilalți copiii ai Alicei. A urmat apoi soțul ei la scurtă vreme. Prințesa Elisabeta a fost singurul copil care
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
aproape nemișcat, care plonjează, încet, încet în nesiguranță și derută. Mantero alunecă în dezechilibru ca o divă neîmblânzită care își pierde pe parcurs puterea. Coregrafa propune o dramaturgie a staticului, născută din verticalitatea unui trup care pare plantat în podea, înțepenit în propria lui nemișcare. La limita dintre casabil și incasabil, dintre porțelan și fier, corpul Verei Mantero contestă domeniul puterii. Cu cât nu poate mai mult, cu atât corpul său, spațiu al paradoxurilor în tensiune, devine puternic tocmai prin felul
Vulnerabilitatea corpului de cursă lungă. La Ribot și Vera Mantero () [Corola-website/Science/296124_a_297453]
-
nu era să-l ??, plecase lăsându-mi doar o durere fierbinte gâlgâind în urna trupului. Fructele negre, mai încet, mai ușor de cules nu mă nchinam decât la nevoie îndată ce le striveam coaja cu dinții cădeam într-un somn ciudat, înțepenit în aceeași poziție din care mă trezeam fără nici un pericol căci nimeni, niciodată nu cădea și nu se rărea din somnul fructului negru. Într-o zi, nu știu ce zi era, din copac crscuseră cât să-și poată îngriji fiecare copacul său
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_77]
-
inițiative parlamentare în acest sens, dar nici una nu a ajuns la bun sfârșit. Contrar Poloniei, care își sărbătorește din 2011 Soldații blestemați, sau altor țări din fostul Bloc de Est care au votat o zi de comemorare națională, România rămâne înțepenită în ceea ce privește Datoria de memorie. Există, totuși, unele localități care își sărbătoresc eroii din mișcarea de Rezistență față de comunism. Amalgamul care pune semnul egal între rezistenți și legionari (adeseori acuzați de fascism și antisemitism), susținut în mod activ de moștenitorii partidului
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
de timp, chiar dacă tot ce mi se Întâmpla - de la ceaiul de dimineață, mâncarea de cartofi de la prânz și cana de gris pe care o Înghițeam, nemestecată, seara - avea o rânduială și-mi spunea că trece ceva. Mintea Îmi rămânea parcă Înțepenită Într-un prezent, În care și eu și tot ce vedeam În juru-mi vom putrezi sau vom rămâne un fel de stafii, mărturie unui viitor, nouă inventat. De când așteptam să revină Iba și Iva, am Început să simt timpul. Ba
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
își surprindea soțul dimineața la un chef cu femei. Păuna începea să-l alerge pe stradă, în tot hazul orașului, până intra pe poarta unui regiment, soțul fiind militar, unde găsește un general în inspecție. Văzând asta, omul cu pricina înțepenește, femeia trece pe lângă el, se duce la general și-i zice: «Domnule general, vă rog să-mi dați mie de acum încolo solda lui, pentru că bărbatul meu este un bețiv și un stricat care n-aduce nici un ban acasă. Am
Patima (film din 1975) () [Corola-website/Science/310049_a_311378]
-
spațiului cultural românesc, nu doar administrativ, ci și spiritual, criticul își modifică substanțial perspectiva. Relevarea stridențelor ideologice marxiste pare a fi primul semn al noii faze: deja în Materialismul economic și literatura (1895) polemica îi avea în vedere pe marxiștii înțepeniți în dogme, pe cei care explicau simplist, pur economic, faptul literar, transformînd marxismul în "formulă moartă"; stufosul și inegalul studiu din anul următor intitulat D. Panu asupra criticei și literaturii evidențiază neașteptate similitudini între viziunea gheristă și cea a Junimii
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
nou, un nobil rus care suferea de crize cataleptice, adus de fiul său într-o seară când Blessington își făcea plimbarea sa zilnică. Fiul insistă să rămână în anticameră în timpul consultației. În timpul consultației, pacientul are o criză, iar corpul său înțepenește și devine rigid. Doctorul fuge să aducă nitrat de amil pentru a-l da pacientului să-l inhaleze, dar când se întoarce în cabinet observă că atât pacientul, cât și fiul său, dispăruseră. În mod surprinzător, cei doi oameni revin
Pacientul rezident () [Corola-website/Science/323578_a_324907]
-
Iisus a săvârșit această minune imediat ce a coborât de pe munte, după minunea Schimbarea la Față. Un om din mulțime l-a rugat pe Iisus să-i vindece fiul, care era posedat de un demon, făcea spume la gură, scrâșnea din dinți și înțepenea apoi. Omul îi rugase anterior pe ucenicii lui Iisus să alunge demonul, dar ei nu au putut să o facă. Iisus a răspuns: ""O, neam necredincios și îndărătnic! Până când voi fi cu voi și vă voi răbda?"", cerând apoi să
Vindecarea lunaticului () [Corola-website/Science/322922_a_324251]
-
desfrînarea talentată a versului lui, ca nefiindă. M-am uitat, mărturisesc cu oboseală, pe versurile lui și lăsîndu-mă cuprins de ele m-am regăsit într-o odihnă a spiritului. Din sămînță muncitorească naște vers de fiertură de fier, și-l înțepenește în neuitarea noastră uitucă cum lebăda pe lacuri și murindă, cîntecul. Nepricepuți cum sîntem noi, la dînsul însă ne pricepem. Aurelian are ochii negri pînă la luciul luminii, gene de măturat lumea cu ele și sprîncene pentru umbră, de ar
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
aveam cincizeci și. El treizeci și. Și șase, spuse el, citindu-mi gândul. Nu mă simțeam bine. Eu am luat-o la dreapta, el la stânga. Drumul sau poteca lui cobora câteva zeci de trepte, la vale. Rămăsesem pe muchia dealului, înțepenită pe tocurile mele înalte și-l priveam ducându-se. Când a ajuns jos, la plat, s-a întors cu fața spre deal. Un timp ne-am privit, câteva secunde, mai multe secunde. Apoi el a urcat iar scările venind spre
Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
atunci, din prezentul lor, trecut al nostru, și pentru alții, din viitor. Avea dreptate Augustin! Dacă viitorul nu e așteptarea din prezentul prezent în sufletul omului, viitorul este un fel de acum mort, adică fără viitor. E ca și cum s-ar înțepeni pământul în cer și distanța de aici până dincolo ar deveni nimic. Nimic?! Ne-am mai întrebat noi, în tinerețe, ce e nimicul... Iți amintești? La București, pe o bancă, în părculețul de lângă operă. Atunci când tu, mai tranșant, ai zis
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
spun așa. Iată că ajungem, avionul începe să coboare. De la cabina de comandă trebuie să fie impresionant să vezi cum pământul pare a se îndrepta amenințător. Îmi închipui că, în pofida experienței lui, pilotul trebuie să fie puțin încordat, cu mâinile înțepenite pe cârmă. Da, era o pălărie roz cu boruri mari, mătușii îi venea atât de... (1955)
Julio Cortázar - Manuscris găsit lângă o mână by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/6631_a_7956]
-
prioritate alte trenuri), în aglomerație, zgomot și frig, cu sufletele înspăimântate de necunoscut. În orașele mari eram așteptați pe peron de doamne de la Crucea Roșie care ne ofereau, zâmbind, tăvi cu felii de cozonac și ceai. Eu coboram din vagon înțepenită de frig și dezorientată. Eram un copil care se bucura o clipă că i se încălzeau degetele pe cana fierbinte și mă însuflețeam la gândul că acolo unde vom ajunge voi avea un pat cald. Vedeam în jur convoaie de
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Taisia Nicolau () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1695]
-
pe față. — Nici o grijă. M-am obișnuit cu asemenea lucruri, în călătoriile mele. — Nu vei lăsa să-ți scape nimic? întrebă încordat Hikoju. Suntem pe teritoriu inamic, să știi. — Știu. — Ei, ar trebui să evităm să părem suspecți. Spinarea îi înțepenise și și-o plesni de două, trei ori, în timp ce se ridica. Unde stai, Maimuță? — În gangul din spatele hanului unde și-a luat cameră Stăpânul Shichinai. — Așa? Ei, voi trece pe-acolo într-una din serile astea. Ia seama mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întinse pe jos. În fundul camerei fusese înălțat un altar al zeilor creațiunii, Izanagi și Izanami, în fața căruia fuseseră puse drept ofrande plăcinte de orez și sake, o lumânare și o ramură de copac sfânt. Așezându-se acolo, Tokichiro simți că înțepenea. „Din astă noapte începând...” Ceremonia avea să-l lege de răspunderile unui soț, de o viață nouă și de soarta socrilor lui. Toate acestea îl făceau pe Tokichiro să se vadă cu un ochi nou. Mai presus de orice, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a sta imobilizat pe genunchii păzitorului său trebuie să fie foarte obositor pentru el. — Se prea poate, răspunse Hideyoshi, pe un ton indiferent. Katsuie credea probabil că Hideyoshi devenea împăciuitor și-și compuse rapid o atitudine bătăioasă. Toată făptura îi înțepeni într-un amestec de demnitate și antipatie, înfățișând o expresie prin care-și manifesta extrema neplăcere. — Păi cum, Senior Hideyoshi. Nu dumneata ești persoana care a solicitat prezența Seniorului Samboshi? Zău că n-am idee, dar... Nu te înșeli. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
țări nu ține de răufăcători, ci de munca onestă a majorității românilor. 11 octombrie 2006, Gardianul Ministru la 36 de anitc "Ministru la 36 de ani" Jovial, cu un aer de elev genial la matematică, Mihai-Răzvan Ungureanu este opusul diplomatului înțepenit în costum de tergal și limbaj de lemn. Cel mai tânăr ministru de Externe român exemplifică acea replică din Cidul lui Corneille, potrivit căreia valoarea nu așteaptă trecerea anilor... Este doctor în istorie, conferențiar universitar, a fost coordonator SECI la
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
părăsească pe botul de deal pe cei morți! Iar la plecare, vreau să vă spun, ochii aceia disperați, acei bocanci care dădeau În cei rămași pe jos, și tot botul de deal, cum să vă spun, Împestrițat de cadavrele celor Înțepeniți! A fost o scenă care, din păcate, sunt nopți când am coșmaruri și mă trezesc cu o sudoare rece și văd această scenă și mă scol, iar noaptea aceea n-o mai pot dormi! Câte n-am mai văzut pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cum am trecut prin fața presupusului doctor Mengele, cum ne-au trecut către dreapta... Toate astea le-am văzut ca În ziua În care am ajuns acolo. Cei doi colegi români și Pan Vosnitski au spus: „Timp de două-trei minute ai Înțepenit, te-ai făcut alb. Te-am Întrebat ce-i cu tine - n-ai răspuns, te uitai drept Înainte, ca o statuie”. În aceste clipe, am spus, am revăzut toată scena. Când s-a terminat, am zis: „Aici am fost eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]