1,381 matches
-
Dendé surprins de repeziciunea cu care flăcările înghit pînza cortului, mai bine l-ai face să tacă odată, a luat-o razna de tot. — încă puțin, se aude vocea lui Roja pe un ton sumbru și liniștit. Ochii i se înțepenesc pe un punct fix în mijlocul focului care dansează tot mai viu, prinzînd viață, făcîndu-și loc în mijlocul întunericului, învăluindu-l. — Ai noștri în schimb au făcut pe anonimii, se aude din nou vocea lui Tîrnăcop care se gîndește la Noua Teorie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fost ofsaid, sau henț, sau altă neregularitate. Cert a fost doar că Ceaușeilor le-a sărit muștarul și s-au adunat toți ciorchine în jurul centralului, îmbrîncindu-l și cerîndu-i explicații. Dar individul s-a ținut tare și a rămas cu mîna înțepenită înspre punctul de la centrul terenului, adică gol valabil. Cred că încăpățînarea asta i-a scos din pepeni pe mai marii Ceaușeilor de la oficială, care au spus că nici în ruptul capului nu pot fi de acord cu un astfel de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în vîrful urechilor. Îmi pare rău, dar nu m-am mai putut stăpîni, se scuză. — Se mai întîmplă, pun pariu că în cîteva minute o să uitați cu totul ce s-a întîmplat, zise Poștașul, încercînd s-o încurajeze. — Mi-a înțepenit și gîtul, zise Angelina încercînd să-și ridice bărbia din piept, să-și miște puțin capul dintr-o parte în alta. — Mai aveți nevoie de ceva? întrebă Poștașul, de la baie sau din dormitor? Nu doriți să vă ridicați să faceți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
s-o domolească cu moliciune, dar degeaba. Disperată, încearcă ea o ofensivă și pune mîna pe piciorul profesorului, ceva mai sus de genunchi. În acel moment, Rîmbu a înghețat. Ochii i s-au bulbucat, gura a rămas căscată și a înțepenit total. Enervată puțin, fata pleacă nervoasă, grăbindu-se ca să-l găsească treaz pe Eugen, un handrălău care vagabonda prin tîrg. În urmă, Rîmbu căuta să dezlege ascunsele mistere ale femeii. Oare o fi pus mîna intenționat? Mai meditează și trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ierte, sigur o să mă ierte, mi-a strivit umerii, e prea grea, prea rigidă, prea apăsătoare, e stâncă, nu cruce. Cineva mi-a schimbat-o, era atât de ușoară, o purtam în penar, printre creioanele mele colorate. Acum îmi stă înțepenită pe umeri. Doamne, ai fost pironit când ți-ai sfârșit drumul, în sângele meu de ce se lăbărțează răstignirea înainte de a-mi arăta calea? O să mă ierte! Povestea asta despre viață nu a încăput niciodată într-un contur de șotron, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nicio iluzie nu-i poate plomba absența. Atunci, în decembrie, unghiile mâinii drepte i-au fost smulse la tocul ușii, arcadele sparte, palmele arse cu țigara, clavicula stângă dislocată, 3 coaste fisurate. Acum, încătușat de un scaun metalic, cu picioarele înțepenite în beton, cu umerii răvășit într-o gravitație a absurdului, cu tâmpla atârnată într-o scamă de soare, tot mai mult, tot mai adânc se simțea trup al zidului sau cel puțin inimă, sau cel puțin umăr, sau cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gol de sine însuși, pe jumătate pustiu de nimeni. Libertatea în doi a ținut cât o revărsare timidă de nori, apoi noapte, imensă noapte, continuă noapte... întunericul era ca plapumă de pământ afânat. Încătușat de un scaun metalic, cu picioarele înțepenite în beton, cu umerii răvășiți într-o gravitație a absurdului, deținutul sinelui în detenția înstrăinării, deținutul înstrăinării în detenția sinelui. Nu a fost decât foarte puțin din ceea ce a visat să fie, nu mai era nimic din toate cele așteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
văieta că-i Înghețaseră degetele de la picioa rele uitate În zăpadă și nasul și mîinile și fața și ure chile (pe toate și le atingea cu arătătorul Înfășurat În bla nă), ba și dege tele de la mîini erau să-i Înțepenească În timp ce căsca ochii la „ég“. Fiul Pomeanului se Închină și Îndrăzni: „Én is beszélek magyarul!“ Nu-l Înțelese nimeni. Totuși, În graiul acelor oameni toate cuvintele care numeau mădulare ale trupului sunau la fel ca-n limba ungurească. Descoperiră uimiți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mielul (că dac-o fi foc, să nu-l atingă), oaia s-a luat după noi behăind, ceilalți ciobani fugeau care cum puteau, parcă-l văd pe unchiu-mio, cu cârja aia groasă, cum mai mult sărea decât fugea de când îi înțepenise genunchiul, așa mergea -, nu știu cum, în lumina aceea vedeam clar toate, până și iarba, și copacii piperniciți, și umbra lor să știți că făceau umbră la lumina aceea -, și oile, care dormeau mai încolo, și câinii, lângă ele numai Mițosul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sau când dormea, îl asculta când vorbea să vadă daca are glasul fratelui lor... cum altfel?! Doar cine a mai văzut mort de patru zile, înviat uite-așa, de parcă s-ar fi trezit din somn: nici măcar picioarele nu-i erau înțepenite, iar ea, care se temuse de miros... mirosul morții!... Nici măcar atunci nu folosiseră parfumul de nard, pentru fratele lor mort... iar acum ea, surioara ei, spărsese vasul în fața tuturor și unsese picioarele musafirului, apoi le ștersese cu pletele ei lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lor. A urmat căderea. În noaptea care a urmat termometrul a urcat la peste 40 de grade. Aiurare continuă de vorbe fără șir.... Comprese, injecții... Mai grav ca orice, spasme care îi schimonoseau din nou fața și convulsii care îi înțepeneau trupul. Dimineața, din nou alergături la examene, analize, consultări la confrați reputați... Profesorul Maxim a folosit pentru prima dată aparatul I. R. M., care abia se instalase. Verdictul a fost fără echivoc : "Nervul IX ! Mai devreme sau mai târziu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și tradiții ale localităților din partea locului, e profesor de istorie la Solca, la numai câțiva kilometri de Arbore. Fratele dumneavoastră... Ciprian... Cred că nu mă înșeală nici pe mine memoria, am aici scrisoarea, spune Dora încercând să scormonească cu mâinile înțepenite de frig într-un buzunar al genții de voiaj. Nu vă obosiți să căutați, nu vă înșelați deloc. Îl cheamă Ciprian. Dar trebuie să privim scrisoarea în liniște, la cald, la lumina zilei. Și trebuie să îl consultăm pe Ciprian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fotografie. Deci acum bradul nu mai este. Și aici, ca și la noi". "Bradul nu mai este". Acest gând stăruie în mintea Dorei cu toate că un parfum de brad se face simțit atunci când Teodora îi frecționează tâmplele cu degetele ei lungi, înțepenite de artrită, martori ai vârstei înaintate pe care desigur o are. Să intrăm, fetițo ! Oi fi obosită de drum, de schimbări, de întâlniri... Nu locuiesc într-un palat, dar căsuța mea este destul de încăpătoare pentru toți cei care îi calcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mi-a aruncat o privire gravă pe deasupra măștii și mi-a făcut semn insistent să ies. Inima mi-a luat-o la galop, am presimțit că se întâmplase ceva foarte grav și că nu putea fi vorba decât de Minodora. Înțepenită în picioare lângă masa din holul comun mă aștepta într-adevăr ea, copilul meu adorat. Numele ei a țâșnit cu o forță tra-gică din gura mea : "Minodora ! Minodora !" Nu mă puteam opri din lacrimi, din îmbrățișări, din sărutări. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sub mine e prinsă o tăcere, Pe când pe pielea-mi descoperită Jocuri electrice înlemnesc plecând, Cu aerul veșnic frecând Într-un dor de gol oprit. Frunzele-s ude, iarba e rece, Încetișor, mireasmă caldă se ridică din pământ, Apa e înțepenită în a morții simulare, Nu realizez dacă-i aievea sau visare Clipocitul apei line curgătoare Sau tumultul lavei temătoare./ Să nu îți plângi de milă, Biată lăcrămioară, Tu pe care Luna e geloasă foc Și după care Soarele nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lucioasă și proaspăt lustruită, străpunse sticla și se prăvăli, peste pervaz, în gol... Pentru o clipă, am rămas încremenit. Deloc nu-mi puteam crede ochilor. Am simțit atunci, pe loc, cum un curent electric mă străbate cu iuțeală, iar timpul înțepenește parcă locului. Îmi bătea inima precum nu mai bătuse niciodată; parcă nici nu era inima mea. Asta, căci întotdeauna trăisem cu impresia că am o inimă rece și domoală, care nu se agită ea pentru orice lucru nou ivit, dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în întregime fața într-un mod cu totul înfiorător și neomenesc. Ajunsese să aibă o înfățișare greu de privit. Era de o paloare cu totul înspăimântătoare, grimasele se succedau pe chipul ei cu o repeziciune nemaipomenită, iar ochii parcă îi înțepeniseră sub pleoape, dându-și la iveală tot albul lor, întocmai ca la morți. La cum arăta ea în acele clipe, ușor ar fi reușit să bage spaima imediat în oricine. De departe, se vedea că duce o luptă aprigă cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
putea simți bine pulsul grăbit, clipă de clipă. Nu s-ar putea deloc aprecia cam cât a stat el în felul acesta, căci este prea greu de socotit, întrucât, în astfel de situații, mereu timpul ți se pare fie că înțepenește dintrodată locului, fie că o ia nebunește la goană. În fine, Șerban a așteptat poate zece, poate cincisprezece minute nemișcat, la capătâiul maică-sii. Se tot uita îndelung la dânsa și nimic nou nu intervenise deocamdată în toată această vreme
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
eu oare voie să privesc acest scaun invizibil ca pe o pură absență? Pe scena goală a teatrului kabuki, actorul, purtând somptuosul costum cu mii de culori și mii de luciri, își duce palma la ochi, privind în zare, și înțepenește în tăcere. În căștile cu explicații în engleză pe care le închiriaserăm la începutul piesei, o voce suavă ne spune, neatinsă de prea-marele care se întrupează în acel moment etern: now we are to assume that acum se așteaptă ca
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Piedica, mi-a spus el, nu trebuie băgată în seamă. Piedicile sunt de obicei doar superstiție și nimic altceva. Piedica este, am continuat, în vreme ce vocea îmi tremura un pic, iar conținutul fără speranță al înspăimântătoarei mărturisiri îmi usca și îmi înțepenea limba, piedica este, am repetat cu durere reținută, că eu nu pot să scriu. Piedica este faptul că nu am învățat niciodată alfabetul. Dar el mi-a răspuns imediat: Nu e nici o piedică. Nu, asta nu împiedică nimic. Mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
vreodată. În prezența lui trăiești organic voluptatea prezentului, ai sentimentul clar că există momente privilegiate în care clipa cea fragilă și repede trecătoare are puterea să anuleze timpul infinit. De cîte ori îl întîlnesc, am sentimentul confortabil că timpul a înțepenit, că nimic rău nu se poate întîmpla și că ziua de mîine va fi la fel de frumoasă precum cea de azi".Să subliniem că Tudorel Urian constituie exemplul, suficient de rar la ora actuală, de martor deferent al celor mai vîrstnici
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
cutremure Simion Stâlpnicul, la 1 septembrie, fiind patronul vânturilor, poate produce cutremure și susține cerul și pământul, stând într-un picior. Această zi este foarte importantă, oamenii respectând-o de frica vânturilor, a cutremurelor și pentru a nu li se înțepeni picioarele. Ziua lui Simion Stâlpnicul este și ziua în care păsările își iau „boierescul”, adică partea care li se cuvine din fiecare holdă de grâu. Înmulțirea vitelor Despre Sfântul Vavila, sărbătorit la 4 septembrie, se spune că și-a petrecut
Septembrie la români: credințe populare. De se consideră pregătirea pentru o nouă viață by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/73943_a_75268]
-
rărunchi. Mai întîi i-a mîngîiat-o pe margini, iar atunci cînd a simțit că se pierde în ritmul mișcărilor lui, i-a vîrît degetul în adîncitura aceea ciudată, ca și cum ar fi fost un al doilea sex al lui. Fănică a înțepenit brusc. Apoi s-a retras din ea ca și cum ar fi scăpat dintr-o capcană care-l năucise. Cînd s-au trezit, dimineața, Virginia stătea cu fundul la el, ca de obicei, iar Fănică își amintise de cuvintele ei că nu
Vis în doi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6856_a_8181]
-
poate lua în serios această infantilă stigmatizare a autorului unei istorii a literaturii? Urmează diatriba propriu-zisă, întinsă pe 344 de pagini: "Iartă-mă, dar pentru dumneata cel mai important lucru pare a fi cariera... Ești ca o molie d-aia, înțepenită într-un loc de pândă..."; "Învață întâi să faci un portret, o descriere ș...ț, dar nu te înfoia cu mofturi de pisică gravidă și cu judecăți de gașcă, judecăți complotate în sieste după mâncăruri grase..."; "... nu te mai citez
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6857_a_8182]
-
spălîndu-l de ingredientele indigerabile ale graiului din trecut. Și totuși aceste ingrediente, oricît de oțioase ar părea ochiului contemporan, rămîn veritabile focare de sugestie lingvistică. Astăzi, cînd apăsăm în chip previzibil pe cuvinte și expresii a căror formă s-a înțepenit definitiv prin adîncirea rutinei, ne este greu să înțelegem ce înseamnă să lucrezi cu o limbă în curs de formare, așa cum proceda Lucaciu, și cît de periculoasă și plină de surprize poate fi o astfel de experiență. Și e semn
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]