4,515 matches
-
lui însuflețesc altă viață, iubire sunt, aromitoare și fierbinte, când voi fi dincolo, să iei aminte. întrebare pupila mea dreaptă e doldora de trezia unui snop de lumină. dă, doamne, ca până la sfârșit, în căușul lui să mă țină. din înalt ninse, vertebrele-mi să-și dureze coloana cu sârg, sângele-mi decolorat să dea în pârg, lumea dănțuitoare mă îmbie, eu, sârguincioasă, mă strădui să fiu vie, în plumbul din mușchi bat ploi șfichiuite, nu pot să m-ascund, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
trap tandru, îmi dau ocol, răscolesc țărâna curții, de rămâne-n urma lor semnul unui tâlc ascuns ce-i înscris adânc în mine chiar de pasul lor domol. hrană dulce-amară ce frumos cu privirea mă alini, cât senin e în înaltul din iris, ce soare lichid îți curge prin gândul ce-l trimiți către mine, fiule drag. mângâietor ca o melodie, printre gânduri îmi scapi, ești locul din vis la care revin obstinat, tot sperând să iau totul de la capăt, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
piardă în cântec oscioarele-mi pricăjite. inima lui sună a gol, pielea îi e rugoasă ca o piele tăbăcită de pasăre golașe. dar asta și sunt, îmi spune el important, vulturul ce ți-a fost hărăzit să te ducă-n înalt, ar fi timpul să mă vezi dezgolit, despuiat de tot, ca un arc călătorind ca o scurtă lumină. scrum ne subțiam de atâta iubire, de muchiile ei ascuțite ca orbii ne loveam. durerea ne adăuga sclipăt de nea în ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
trup din care am dispărut când ne-am mutat unul în altul. abur și sânge, febră și lingori de noi se desprind, lunecoși și subțiri, cu contur întrerupt, când în brațe ne luăm, două fuioare de fum împletim, care visează înaltul. un loc atât de cast timpul mustește ca putregaiul sub tălpi. din neatenție, noi alunecăm înspre partea abruptă. tu, fiule, stai drept! nu te grăbi! poteca ta, prelinsă în mireasmă de stei, tot urcă și încă mai urcă. din tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
să nu te contopești cu duhul ființei supreme. A doua formulă este complimentul sublim care i se poate aduce cuiva pe pământ. Evreii au nuanțat și mai înspăimântător lucrurile: a doua moarte poate fi eliberatoare, prin ea poți renaște în înalt, dar și pe de-a-ntregul distrugătoare: pentru cine nu se poate desprinde de lumea de jos, a doua moarte garan tează infernul, focul gheenei. Această recapitulare îmi evocă bătrânele bordeluri de lux: la primul etaj - necesitatea și un păhărel de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Crocodili nemișcați" (Cuvânt). Solitudinea este starea de spirit dominantă, pe care nimic nu poate s-o aline: "Ce singur, Doamne, în singurătatea Ta!/ Un cer rotund se-ntinde peste noi,/ Făcliile s-au stins, cuvântul este mut,/ Iar stelele-n înalt se-adună în convoi" (Singurătate Vie). Nu de puține ori poemele sunt broderii pe marginea unor precepte extrase din repertoriul diverselor culturi, cu precădere orientale, preluate însă ca portdrapeluri ale sinelui poetic solitar, pecetluit de o damnațiune pe măsura singularității
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
atemporal, bolborositor de procese geneziace și de apocaliptice priveliști, poetul nostru e atras cu precădere de altceva. Și anume de fatalitatea ascunsă în cotidian, de un mecanism ocult care se găsește în structurile vieții curente. Fără a evita să privească înaltul, discursul său e cu picioarele pe pămînt. Mai bine zis pe caldarîmul orașului de care se distanțează moralmente ("municipiul ș...ț plin de neghiobi și/ bădărani"), dar în care se află iremediabil implicat. Exasperarea imaginativă, iritarea frecvent imprecativă sînt ale
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
Și la Teatrul "Maria Filotti", fost Regal. Aici, am senzația, întotdeauna, că intru în vis, într-o poveste. Holul monumental, foaierele, scara impozantă, proporțiile și echilibrul lor, cupola- vitraliu, superb, care mă face, mereu, să-mi ridic capul, să privesc Înaltul. Și, deloc în ultimul rînd, tabloul, halucinant, al lui Ștefan Câlția, din biroul directoarei Veronica Dobrin. Un om de teatru cu totul special, pe care l-am descoperit în ani, cu discreție, de care m-am atașat. Cu discreție. Pentru că
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
extrem de important: culoarea locală. Nu tot ceea ce se mănâncă pe post de trufă în Minnesota are trecere la Botoșani. Agorafobia de care dau dovadă liderii partidelor oligarhice s-ar putea să-i coste mai mult decât își închipuie. Când un înalt liberal vorbește (luându-l, firește, gura pe dinante - dar așa e mereu cu gura păcătosului) de "excesul de democrație" pretins de Traian Băsescu, fiți siguri că lucrurile nu rămân nesancționate. O dată cu trecerea lui Ion Iliescu la partea sedentară, doar Traian
Chirurgia indirectă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9719_a_11044]
-
noi cât mai repede și cât mai departe! Câinele a scheunat a durere și Victor Olaru parcă i-a auzit vocea clară: Înceară, hai Încearcă! În momentul de cumpănă care a urmat, Victor a auzit și alte voci venite din Înalturi, de alături și de pretutindeni: „Încearcă, Încearcă!” S-a decis la modul conștient, prevedea urmările: Mă vor căuta, voi fi prins și judecat, am subminat autoritatea ... Hai să vedem Încă o dată ticăloșia! Deschise capacul din tablă groasă, Îndreptă lanterna către
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
prea mulți oameni pe drum ca el să atragă în vreun fel atenția celorlalți. Pe toate drumurile Franței oamenii își căutau calea spre casă venind din lagăre, din ascunzători, de pe meleaguri străine. Dacă cineva ar fi putut privi Franța din înaltul cerului, cu ochiul lui Dumnezeu, ar fi văzut cum o armată de particule minuscule se mișcă neîncetat, ca firele de praf, pe tot întinsul țării. Când ajunse înapoi acasă, simți o mare ușurare, de parcă ar fi scăpat nevătămat dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fericire primesc în dar, uneori chiar fără să afle, sub cuibulețele lor, o sămânță a purității lucrării tale. șase în al cincilea loc: te întrebi cum de s-a putut dezvolta copacul ăsta înțelept și protector al ridicării tale către înalt în teritoriul vecinului de dedesubt, invadat de animale păroase și oarbe, care sapă tuneluri pe sub pământ, cum a rezistat el până în ziua când tu ai putut să dai drumul producției de pastile anticârtițe-oribil-dansatoare, până când ți-a fost revelată rețeta secretă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și rapid, ca veverițele-călugăr, praporele timpului tău, până când îți recuperezi femeia ta și bunurile tale, până când intri din nou în posesia drumului tău lung și întortocheat către grădina suspendată a purificării tale, până când domnești peste toată suflarea acestor ținuturi, din înalt, cu fulgerele cuvintelor tale în piept. prima cină cu tine am decis să te întâlnesc, să mă arunc de pe acest pisc, care îmi găzduiește chilia să plonjez majestuos către cina propusă de tine, unde vom savura cuvinte dulci-sărate de bucătărie
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
apă sfințită, în care te-a bote zat mama ta când erai abia născută, luo na. nouă în al treilea loc: lumina roșie, care se scurge în lacul tău dulce la miezul zilei, atunci când soarele e ridicat pe picioroange în înalt și face să frigă pământul și piatra, lumina roșie este rănită în vânătoarea ei de la miazăzi, este rănită de mistreții clanului mackinnon. tu ești îngrijorată, dar nu ai motiv, mai bine spală-ți părul tău lung și negru în lac
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
băiatul tatii!” Nici nu se veștejise perla primei lacrimi și alta îi urmă... Era lacrima părerii de rău pe care o purta în suflet de o viață... Omătul devenise greu de apă. Un soare cu o față veselă privea din înalturi întinderea albă a câmpului... Era vremea când se rup zăpezile și apa începe să clipocească prin făgașe... Costăchel se gândea că ar cam fi timpul să treacă pe la inginerul Cicoare, agronomul Liceului Bașotă, pentru că nu mai era mult până la vremea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
te întorci de la târg, caută-l pe Costăchel. Spune-i să mă aștepte la primărie... E mai nimerit acolo. Mergi sănătos, Petrache, și să n-ai grijă, că știe el moșneagul ce face... Când pulberea ultimelor stele se topea în înalturi, iar cocoșii cântau de ziuă, moș Dumitru a înhămat armăsarul la sanie. Un pui de ger întărise omătul, care, de câteva zile încoace, pornise să se topească. Zamfiră, dacă întreabă careva unde sunt, îi spui că îs la pădure, să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de primăvară, poate cea mai frumoasă din primăvara aceea, dar încărcată de atâta tristețe... Nu venise seara, dar cerul întreg se înnoptase. Natura se dezlănțui cu o furie de nestăpânit. Tunete cumplite zguduiră pământul. Șfichiurile de foc ale fulgerelor răniră înaltul, dar ploaia nu veni. Nici cerul nu mai avea atâtea lacrimi cu care să plângă alături de sufletul îndoliat al unei mame și a celor care trăiseră o cumplită și de nedescris tragedie. 15 D oina manifesta o înțelegere profundă față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
acum în mine o foarte palidă și umilă bucurie, ce încă mă-nfierbântă cât de cât. Bucuria este un leac universal; ea te vindecă de orice fel de suferință. Îți pătrunde năvalnic în inimă și te aruncă pe loc în înaltul diafan al cerului, doar ca să te afunde, mai apoi, în adâncul tenebros al pământului, iar apoi, prin vârtejuri repezi, din nou în înălțimi nesperate. Ah, ce poate fi mai bine și mai mulțumitor pentru bunăstarea sufletului?! Sentimentele de acest fel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lăptos, spectatorii în obiecte imponderabile, pluteau prin văzduh ca vedeniile, Zinzin s-a înfipt cu picioarele în podea și a cântat ca o apucată, soarele alb se ridica pe cer ca o lună palidă, verdele se amesteca în roșu, din înaltul cerului curgeau picuri de lumină, sunetele pluteau în albastru, dincolo de simțuri cineva povestea învierea, femeia, vioara, un singur trup, durerea contorsionată, cineva murea în univers, e greu pe pământ, e greu și în ceruri, nimeni nu scapă de singurătate, ne
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
e cuminte, dar mai bine să plece, bătrâna cu amintirile ei, cu mirosul acela rânced. Alerg prin câmpuri înflorite cu miros de mentă sălbatică și de pucioasă, aerul tremură de arșiță, tata plesnește caii cu biciul și se uită în înaltul cerului. După ce a dat cotele către stat, din trei hectare de grâu s-a ales cu un sac de pleavă. Duce patru copii zdrențăroși în car, are doi bătrâni în bătătură și o nevastă în pat, trage să moară. "Mama
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
atât de înalt că aproape nu-i văd mijlocul, mă cufund în nisip, un soare aborigen mă înfășoară în razele lui, aud cântecul gutural, îmi apăs urechea să-l aud mai bine, el vine din pământ, din ocean și din înaltul cerului, obosită de amintiri, de teamă să nu stârnesc rănile, murmur aproape numai pentru mine, spune Silvia, spune: "Ne plimbam pe faleză, ca doi îndrăgostiți, mă amăgeam eu în sinea mea, el se uită cumva galeș la mine și-mi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nisipul fierbinte al plajelor din Oceanul Pacific... Îmi voi imagina că fac dragoste în câmpiile verzi ale Tasmaniei, îmi voi imagina că sunt chiar pe această plajă, că mâna mea atinge mâna iubitului meu, palmă cu palmă, deget cu deget, din înaltul cerului curg picuri de lumină... Femeia dansează pe Pitt Street, trecătorii se uită ca la urs, poate e țicnită, spun unii, e fun, zic alții, ridică o mână în sus, e doar un pas până la cer... durerea scurmă în stern
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
așteaptă tancurile armatei populare, "pe ei cine îi conduce la moarte, cineva trebuie să le spună ce au de făcut, în ce ordine să moară și pentru ce, au nevoie de un conducător", un ochi din mulțime se ridică spre înaltul cerului și vede un om cocoțat în vârful unui copac, ochiul se oprește hipnotizat pe figura de ceară, toți ochii aflați în piață, toți ochii aflați în balcoane se fixează pe figura de ceară, numai să nu cadă de acolo
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trandafirilor japonezi și de lumina unică a Australiei. Văd lumina descompusă, muzicală, materială. Mă ridic din pat și mă uit cu luare-aminte la geacaranda mov, la ce a mai rămas din acel dezmăț mov. Mă uit cum soarele urcă în înaltul cerului, mă gândesc cât de lipsită de sens este viața, cât de zadarnică, atâta zbatere când natura, aici, lângă noi, ne face părtașă la toate bucuriile. Lângă geacaranda mov, câțiva lămâi se rup sub greutatea fructelor. Îmi aduc aminte chinul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un an spectacolul focului, atunci se vor simți ca în ziua dintâi, ca primii oameni de pe pământ, doar ei cu cerul incendiat, vor răcni până își vor pierde vocea. Deodată mii de bubuituri pornesc din pământ și se sparg în înaltul cerului, trupurile adormite tresar, se ridică împleticite, se uită în înaltul cerului, de acolo plouă cu lumini multicolore, o ploaie lungă, aproape nesfârșită, din sute de mii de trupuri izbucnesc ovații, trupurile se înalță la cer, pentru o clipă toți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]