4,240 matches
-
singura soluție... Deschise bidonul cu Mâzgâlici și bău conținutul, deși avea gust de seu de balenă. Adică era bun. Apoi râgâi și privi împrejur. Nu îl văzuse nimeni. Se urcă în barcă și porni către Amsterdam. Avea de gând să înapoieze florile muzeului Van Gogh. Ajunse repede, căci avea un sistem de navigație prin satelit. Merse pe Dunăre până la Viena, unde luă barcastrada B9. După Köln trecu pe B33. Dar în fața muzeului observă că mâncase toate petalele. Firea lui de gândac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe altă cale. Cu metalele, lemnul, fiarele vechi și sticlele goale sunt la zi, după cum știți, și am plătit și lumina pe anul 4781. Chitanța o găsiți în plic. Toate bune vă urează Fratele Alex. (indescifrabil) București, 2004 Maestrul îmi înapoie hârtia fără nici un cuvânt. Auzeam cum îi bate inima, se auzea până-n Băneasa. Venele i se umflaseră pe gât, frunte, sprâncene, credeam ca vor plesni toate deodată, împroșcându-mă cu sânge fierbinte, crud. - Apă, șopti muribund. Cineva îi dădu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
masă cartea de credit și, înainte ca Suki să poate face sau zice ceva, i-o înmână chelnerului, care dispăru cu cartea la fel de repede cum apăruse cu nota. - Mersi, zise Suki. - Eu îți mulțumesc, răspunse Shuoke. Chelnerul cel rapid îi înapoie cartea de credit și Shuoke și Suki se ridicară de la masă. Shuoke își pipăi buzunarul drept de la pantaloni. Cheile mașinii erau încă acolo, la 13 centimetri sud-vest de pulă. Cinematograful la care merseră era în centrul orașului, dar Shuke găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cu cuvânt, o văd în adâncul ocheanului meu, dar nu pot citi ce e scris acolo, nu pot ști ce a scris acel eu: n-am reușit și nici nu voi reuși să fiu acel eu. E inutil să mă înapoiez la birou, să mă forțez să ghicesc, să copiez adevărata mea carte, citită de ea: orice scriu va fi un fals în raport cu cartea mea adevărată, pe care nimeni, în afară de ea, n-o va citi vreodată. Dar dacă, așa cum eu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cele două manuscrise. După câteva zile îi invită pe autori la ea acasă, împreună, spre marea lor surprindere. Ce glumă mai e și asta? spune ea, mi-ați dat două exemplare ale aceluiași roman! Sau: Tânăra femeie încurcă manuscrisele. Îi înapoiază productivului romanul chinuitului, scris în maniera productivului, și chinuitului romanul productivului, scris în maniera chinuitului. Amândoi, văzând că au fost imitați, au o reacție violentă și-și regăsesc stilul propriu. Sau: O pală de vânt risipește paginile celor două manuscrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
scriu un roman făcut doar din începuturi de romane. Protagonistul ar putea fi un Cititor întrerupt mereu în lectura sa. Cititorul cumpără noul roman A al autorului Z. Dar e un exemplar defect, și nu reușește să depășească începutul... Se înapoiază la librărie ca să-și schimbe volumul... L-aș putea scrie la persoana a doua: tu, Cititorul... Aș putea să introduc și o Cititoare, un traducător falsificator, un bătrân scriitor care are un jurnal ca jurnalul acesta... Dar n-aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de Economie. Ușa era deschisă. Mma Ramotswe citi bilețelul înainte să bată la ușă.: Dr. Oswald Ranta, diplomat economist, (UB) Ph. D. (Duke). Dacă nu sunt înăuntru, puteți lăsa un mesaj la secretara facultății. Studenții care vor să li se înapoieze referatele, să se adreseze asistenților sau să meargă la biroul facultății. Ascultă să vadă dacă se aude vreo voce din cameră, dar nu se auzea nimic. Auzi doar zgomotul tastelor, semn că doctorul Ranta era acolo. Când ciocăni și întredeschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
groasă și grea, prinsă Între niște coperte de piele uzată și Închisă la culoare, o Învîrti În mîini deschizînd-o, studiind literele mici, cu o caligrafie perfectă, precum și paginile care rămăseseră nescrise. - Nu știu să citesc, recunoscu În cele din urmă, Înapoindu-i-o. Nimeni n-a vrut să mă Învețe, niciodată. Celălalt nu răspunse, Închise cartea grea și o puse la spate, ca și cum ar fi fost vorba despre o comoară pe care i-ar fi putut-o fura, și Îl cercetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rapid. Bărbatul care pleacă voluntar la război nu merită altceva decît uitarea și moartea. Ce naiba Îi păsa lui Ulise dacă Elena se culca sau nu cu Paris...? De ce trebuia Penelopa să rămînă acasă, În vreme ce soțul ei Încerca să i-o Înapoieze pe Elena unui moșneag zaharisit? Odiseea asta care-ți place atît de mult nu e altceva decît o poveste stupidă scrisă de bărbați care preferau să se ucidă Între ei decît să facă dragoste cu nevestele lor - zîmbi, disprețuitoare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de vreo trei ori și deși n-a primit nici un răspuns, n-a primit nici scrisorile îndărăt. Din cauza asta era destul de liniștit. Dacă avea încredere într-o instituție, atunci aceea era Poșta Română. Faptul că scrisorile nu i-au fost înapoiate însemna că au ajuns la destinație, însă destinatarul fie nu se afla acolo unde trimisese el epistolele, fie n-avea de ce și cum să-i răspundă. Așa încît s-a lăsat încă o dată în voia "intuițiunii", după cum spunea domnul prefect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
văzuse bine. Chestia cu valoarea lor - evident În fața celei sentimentale - i se părea exagerată. Singura demnă de atenție din Întreaga colecție i se părea - Jurnalul de campanie al unui ofițer rus - restul ar fi fost În stare să i le Înapoieze lui Arcadie Ipolitovici, dacă o astfel de ofertă n‑ar fi sunat ca o jignire. Răscumpărase acele cărți „en bloc“, cum va spune mai târziu și În primul rând, pentru a Împiedica „decăderea morală a unui ofițer țarist, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
știut că avea să afle imediat de pornirea‑mi fatală. Cum m‑a privit a Înțeles pe loc cu ce mă Îndeletnicisem: lângă mine era mormanul de bucățele rupte de hârtie. M‑am ridicat de pe podea și i l‑am Înapoiat. „L‑am sfâșiat cu pioșenie“ am zis. Apoi i‑am dat mapa cu fotografii. „Pe cele În care eram Împreună le‑am distrus.“ Apoi l‑am văzut o dată la o tribună unde citea o proclamație. Părea deja un om Înfrânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
permisiunea de a-și expune o doleanța. Ce naiba mai vreți acuma? se supără Roonuí-Roonuí. Nu vedeți că avem chestiuni importante de discutat? Tapú Tetuanúi se mulțumi să arate cu o miscare din cap spre bestie. —Rugăm respectuos Consiliul să ne înapoieze prizonierul, răspunse cu un calm prefăcut. —Prizonierul? se miră Căpetenia Războinicilor. Ați înnebunit? —Deloc. Legea prevede că orice prizonier pentru care rudele lui n-au oferit, în treizeci de zile, o răscumpărare, trece în proprietatea celui care l-a capturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu-i permit să se întoarcă în Bora Bora. Celălalt îl privi ca si cum Tapú ar fi evitat răspunsul și, în cele din urmă, replică prost dispus: — Păi dacă n-o putem duce înapoi în Bora Bora, nu i-o putem înapoiă lui Octar și n-o putem aruncă în mare, ce naiba putem să facem cu ea? S-o lăsăm în grija lui Tané. Ce vrei să spui? întreba Vetéa Pitó deranjat. În grija lui Tané nu se lasă decât morții. —Anuanúa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Trebuie să citesc asta. Te rog, Luana, dă-mi-le și mie. Îți trebuia oarece opincă în loc de obraz ca să faci față Violetei. Insistă într-atât, încât Luana cedă. Să ai grijă de ele și într-o săptămână să mi le înapoiezi. Cred că nu mai e nevoie să-ți spun că nimeni, dar absolut nimeni, nu are voie să le vadă. Fosta colegă promise că va fi discreția întruchipată. Îmbarcarea în autocare se făcu anevoie, într-o hărmălaie de nedescris. Procopsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
S-a băgat În pat, a stins lumina și camera lui s-a transformat iarăși Într-o pădure fermecată. S-a gândit la Neng, la clipa când a vrut să-l sărute. Era Încredințat că niciodată n-avea să se Înapoieze. A resimțit o moleșeală plină de amărăciune, ceva cunoscut, o rămășiță din Vechea Viață de la orfelinat, și și-a dat seama că trebuie să scape de starea aceea Înainte ca ea să pună stăpânire pe el. A respirat adânc și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
afară e frig. Se uită la piatră și Își zice, ia te uită, asta-i o piatră lauțiană! Fără Îndoială! Oare de unde-au pus mâna pe ea? E un lucru rar care-a fost furat și care trebuie să fie Înapoiat. Face o plângere la facultate, cei de-acolo alertează un senator, acela contactează Departamentul de stat. Indonezianul stă de vorbă cu niște amici de-ai lui de pe-aici și, ce să vezi, aflăm imediat că sovieticii țin discursuri despre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu frunze moarte și mai toate plantele se vestejiseră. Acasă la ei nu se Întâm plase niciodată așa ceva, una dintre cele mai importante sarcini zilnice ale lui Adam fusese să aibă grijă să fie toate plantele bine stropite. S-a Înapoiat la lista lui. La radio se transmitea acum un cântec, era o melodie keroncong cu coarde abia fâșâind și cu o melodie siropoasă. Era important să se concentreze, și-a zis el. Ca să-l poată ajuta, Margaret avea nevoie de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Numele lui e Adam. Bietul băiat nu mai are pe nimeni altcineva pe lume. Infirmiera a tras un voluminos dosar gălbui din sertarul Întredeschis și s-a apucat să-l frunzărească. S-a oprit de câteva ori și s-a Înapoiat la unele hârtii, apoi a scos alt dosar și a luat-o de la capăt. Își plimba mâna aspră de sus În jos pe fiecare foaie, iar când degetul Îi ezita sau se oprea la un nume sau la vreun cuvânt
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
firea lor fioroasă, și a creat lucrări monumentale care Înfățișează aceste animale săbatice, dar nobile, atacând șerpi, cai sau ofițeri olan dezi la vânătoare, fără să țină seamă de faptul că În Java nu sunt lei. Apoi, după ce s-a Înapoiat la Yogyakarta, opera lui a căpătat unele implicații antioccidentale, reținute, dar evidente, ce au culminat cu minunata Capturare a Prințului Diponegoro, care se găsește la Palatul Regal din Amsterdam. — Mă gândesc, a spus Bill, mă gândesc c-ar fi un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
odată traversată de un frison la amintirea acelor zile de vis, când viitorul țării i se părea luminos, plin de posibilități. și-a adus aminte de furia colectivă, de indignarea resimțită până și de ea la refuzul Olandei de a Înapoia Indoneziei Noua Guinee. I se păruse o nedreptate personală, de parcă olandezii Îi șterpeliseră ceva din propria ei casă și refuzau să i-l dea Înapoi. Declarația președintelui privitoare la hotărârea Indoneziei de a lua Înapoi Papua o socotise drept un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ne spuneți nouă pe ce pune preț poporul indonezian. Cred c-aș fi În stare și eu să recunosc ceva care ar fi realmente de preț pentru noi. A lăsat diapozitivul la care se uitase până atunci, i l-a Înapoiat și a Întors un umăr spre ea, În semn că putea de-acum să plece. Mai presus de orice, s-a grăbit Margaret să spună, e ceva la care ține președintele. Un lucru pe care-l prețuiește. Frumusețea și valoarea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o fac acum, până nu Îmbătrânesc de-a binelea. Pe deasupra, tre buie să mă pun la curent cu atâtea lucruri. S-a uitat la Karl și la Adam și s-a Întors să se Îndrepte spre ei. — Nu te mai Înapoiezi la Jakarta, așa-i? — Nu-i exclus, Într-o bună zi! — și dacă nu? Pornise spre Karl și Adam, dar s-a Întors și i-a spus: — O să mă mărit cu un om bun și o să-i fac copii buni
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sec. Își bea ceaiul cu înghițituri mici, egale, închidea ochii, inspira profund, dacă strănuta sau tușea își cerea scuze în dreapta și-n stânga, bea toată cana foarte împăcat cu sine, apoi pleca la toaletă să spele ibricul, zăbovea mult, îl înapoia doamnei Olimpia cu mii de plecăciuni și mulțumiri, sclipea vasul metalic, era mult mai curat decât fusese. Rolă de calcul? O întrebă pe Carmina, ridicându-se de pe scaun și executând cu degetul mici cerculețe pe documentul de pe birou. Regret foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
până la prânz. Nu era timp și așa se aflau în întârziere. Și-a arătat demonstrativ ceasul apoi a întrebat-o pe Carmina dacă n-ar fi bine să se echipeze de plecare. Avea un tremur în voce. Până s-a înapoiat ea, a fost foarte nerăbdător. S-a ridicat de pe scaun, a studiat calendarul bisericesc, a răsfoit o carte despre Blaga, aflată pe noptieră, a privit pe fereastră în curte, a rupt o frunză de nalbă și involuntar a dus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]