421 matches
-
i se mai văzu, vocea mătușii dispăru cu bucătăria, cu plăcintele ei, parcă nici nu se ivise. Doamna Pavel (era duminică pe la orele 9) se auzea cântând în curte, probabil mătura asfaltul, ca în ajun, cânta cu patos, melodia se încâlcea, n-are a face, totul erau cuvintele dar nu se prea înțelegeau, în timp ce domnul Pavel, aflat la baie, se bărbierea, îngândurat de vremurile ce vin. - Ce vremuri să mai vină, domnule Pavel? N-ajung astea care sunt? - Niciodată nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dă năvală ziua în maghernița roșie a Reizei? Începu să pândească dughenița din față. Căuta să înțeleagă ce se spune acolo, între cele câteva rafturi sărace. De auzit nu auzea vorbele; dar mânile Reizei ș-ale Haiei se zbăteau, se încâlceau, parcă erau purtate de un vânt năprasnic. Și li se alăturau capete, și le lunecau ochii în aceeași parte... Într-o zi, Haia sosi gâfâind, gătită, cu părul luciu mirosind ușor a gaz, ca totdeauna. Era cu fundă roșie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
grind. Păleau unde trebuia. Se arătau cu putere și îngrozire. Dacă era nevoie, dădeau cu pușca. Încărcau marfa, încasau banii, erau perceptori. Se întorceau în baltă. Aveau un ascunziș la Călan, între plăvii. Franțuzeasca lui de ascunziș! Căile acolo erau încâlcite ca mațele; nu le mai descurca nimeni. Mai aveau un ascunziș la Răzoare. Acolo Dălcăuș și-a pus muiere. Un tovarăș al său, de-i zicea Tistu, și-a adus și el pe a lui. Țineți voi aici bordeiul bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sos, în timp ce stătea deasupra lui... Ca un om posedat, se strecură de-a lungul crengilor. Primatele se foiau neliniștite la ivirea zorilor. Armata urca pe drumul dinspre bazar. Pe platforma din spate a jeep-ului brigadierului zăcea băiatul Hungry Hop, încâlcit în plase pentru maimuțe, legat bine ca să nu mai facă necazuri pe străzile cu sens unic. — Dați-mi drumul, strigase el, zbătându-se. Dați-mi drumul. Azi trebuie să-mi hotărăsc viața. Nu hotărăști nimic, îi răspunse brigadierul. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
taxi și am pornit-o spre centru, vest, drumul spre Chelsea. Doar o singură dată m-am uitat la ea în mașina care se scutura din toate încheieturile. Era brunetă, cu buze de culoarea sângelui și păr de spaniolă, prea încâlcit să mai strălucească. M-am consolat la gândul că, ajutat de o sticlă de Je Rêve, un cartuș de Executive Lights și una pusă bine între șale, m-aș putea umple de niscavai sculament, numai bun să-i tai cheful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de la burghezime și chiaburime. Pentru care și la ei le furase de la popor. S-a stricat când a-nceput românii să fure de la stat. Atunci a zis Securitatea, că ea supraveghea ce și cum se fura, «gata, băieți, s-a încâlcit urzeala, acu’ ăștia nu prea se mai fură între ei, a prins zvâc de-a trecut să ne fure pă noi», că Securitatea era doar statu’, și a intrat la idei că le strică toată construcția. «Tăiați uruioacili cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
destinul Îi adusese din nou Împreună. A avut o viziune, ca În filmele pe care le savura atît de mult: Aldaya avea să i-i servească pe ceilalți ca pe tavă. Mai devreme sau mai tîrziu, cu toții aveau să sfîrșească Încîlciți În plasa lui. 6 În iarna lui 1934, frații Moliner au izbutit, În sfîrșit, să-l evacueze pe Miquel din vila de la Puertaferrisa, care a rămas pînă astăzi goală, În ruină. Nu voiau decît să-l vadă În stradă, deposedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
după care urma să se întoarcă în tabăra lui Carol Magnul.,Roland și-a luat spada din copac și a pornit în direcția apucată de calul sarazinului. Numai că, animalul sarazinului neavând altă îndrumare decît aceea a spaimei sale, își încâlcise urmele într-o asemenea măsură încât Roland, după două zile de zadarnică rătăcire, a renunțat a-l mai căuta. Era cam pe la mijlocul celei de a treia zi când paladinul a ajuns pe malul unei ape ce străbătea șerpuind, o livadă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
el singur că o petrece. 63 Erau oprite la colțul bulevardului cu Calea Victoriei. Mini se prefăcu îngrozită de furia lui Nory și gata să fugă. Era semnalul despărțirei. își strânseră mina. Aprinsa feministă porni curajos printre rețelele vehiculelor, care se încîlcesc la acea încrucișare. Mini rămase un minut pe loc, învăluind, cu o privire plăcută, edificiul Cercului Militar, care se proiecta armonios. Privirea nu se adresa clădirei, decât întrucît blocul ei dura un punct de călăuzire în insula vie a Cetăței
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu bună pace”. Care-i casa cu pricina, părinte? Uite-o colea, in capul Uliții Rusești „împotriva bisericii sfetii Nicolai, alăture cu Chervăsăria lui Macarie” - cum spune hotărârea de judecată. Sunt sigur, părinte, că îți aduci aminte de acele judecăți încâlcite Lupa și Neculai, urmașii lui „Ieni pevețul” pe de o parte și egumenul mănăstirii Cetățuia pe de altă parte. Și toate pentru o casă. Cum să nu? Însă divanul, prin hotărârea de judecată din 6 martie 1743 (7251), întărită de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
poate să doarmă în propriul lui pat? m-am întrebat obosită. Și de ce erau Helen și Anna împreună? Din câte știam, se urau una pe cealaltă. Amândouă dormeau buștean, cuibărite ca niște pisoiași. Erau dulci, așa cum stăteau cu pletele negre încâlcite pe perne și cu genele răsfirate aruncând umbre pe fețișoarele lor netede. Am aprins lumina, ceea ce a stârnit un val imediat de proteste. —Ce dra...! a sărit una dintre ele șocată. Dormeam! — Stinge lumina aia de căcat, mi-a ordonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe lângă magazine ca printr-o ceață, și am simțit căldura zilei încorporându-se printre pietoni. Aveam nevoie de timp ca să mă gândesc. Aș fi avut nevoie de vreo cinci ani, pe o insulă pustie. Totul mi se părea atât de încâlcit, de confuz, de... — Claire! Era Luke - alergase după mine. — Ascultă, nu pot să fac asta acum - cuvintele îmi ieșeau din gură cu viteza unei mitraliere - mă mărit, Luke, și chiar dacă, dintr-un anumit motiv, n-am vrut să-ți împărtășesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Dar parcă ziceai că e biela. — Na bine, am greșit! Gagica s-a deplasat. — Obiectul, Ge, obiectul! Obiectul s-a deplasat. — OK, obiectul s-a deplasat, așa că nu poate să fie biela. Ar putea să fie ceva care s-a încâlcit în palele elicei. — Cum ar fi? — Cum ar fi niște buruieni. Păi de ce nu te duci să arunci chiar tu o privire? — Cu ochelarii ăștia? întrebă Gaskell. N-o să fiu în stare să văd nimic. — Știi că eu nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
tocmai se întâmplase, un gen de déja-vu post mortem, dacă asta era cumva caracterizarea corectă. Dacă soțul fusese reținut pentru cercetări, atunci era limpede că omorul trebuie să fi avut loc înainte... caz în care... Părintele St John Froude se încâlci într-un șir de presupuneri în care timpul - cu T mare - și apelurile la ajutor venite de dincolo de mormânt jucau roluri semnificative. Poate că era de datoria lui să anunțe polița despre ceea ce văzuse. Tocmai ezita și se întreba ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să-l asculte cineva. A lucrat și pe la ziare, are relații... tu nu prea ai. — Ba am, uite că am, bombănea domn’ Tolea, meșterind la casetele alea noi și holbându-se la ochiul roșu de pe ecranul casetofonului. Apoi timpul se încâlcise, doctorul se evaporase, cândva, muzica agoniza, tot mai puține lămpi și pendula bătuse, iar și iar, cine să audă. ...Vezi că noi avem treabă, dom’ Bazil. Noaptea asta... șoptește dom’ Tolea la urechea lui Vasile, peste vreo două nouă ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ridic o pietricică mică mică, otrăvită. Poate nimeresc centrul Monstrului. Poate orbesc Ciclopul. Poate îl otrăvesc pe Goliat, cu mica mea floricică. Ridicase ceașca goală, ca pentru un toast. Țigara îi ardea degetele. Și se prăbușise iarăși, prostit, epuizat. Se încâlciseră iarăși umbrele încăperii și gândurile și orele, venise iarăși amurgul. S-ar fi întins pentru câteva clipe pe canapea, nu, pe canapea nu e bine, acolo îl găsise nepoftitul Toma, iscoada. Mai bine aici, așa, în picioare, la fereastra întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care rètècea pe autostrèzile lumii, preocupându-se de Pamela, fècându-i de mâncare și îmbèind-o, Dar, când nu se știa observat, Matei se apropia de perimetrul casei ei, ca un hoț și, obraznic, isi strecura mâinile în zulufii ei negri, degetele încâlcindu-mi-se în pèrul ei lung și des, urmau urlete, alergèturi în sufragerie, zborul spre candelabru, reproșurile adresate lui Matei, Matei, nu e frumos s-o tragi de pèr, eu, neputincios, încercând sè-i explic mamei cè nu doream s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sos, în timp ce stătea deasupra lui... Ca un om posedat, se strecură de-a lungul crengilor. Primatele se foiau neliniștite la ivirea zorilor. Armata urca pe drumul dinspre bazar. Pe platforma din spate a jeep-ului brigadierului zăcea băiatul Hungry Hop, încâlcit în plase pentru maimuțe, legat bine ca să nu mai facă necazuri pe străzile cu sens unic. — Dați-mi drumul, strigase el, zbătându-se. Dați-mi drumul. Azi trebuie să-mi hotărăsc viața. Nu hotărăști nimic, îi răspunse brigadierul. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nu i-a fost mai bine, ei sigur nu, și în urechile ei răsunase atunci o profeție mincinoasă și răutăcioasă, o voce îi poruncise să se ridice și să plece, iar acum vocea ei îngroșată din pricina fumatului, mâinile care se încâlcesc în părul meu, trebuie să începi să te vopsești, spune ea, uite câte fire albe ți-au crescut dintr-odată. Nu dintr-odată, murmur eu, nu mi-ai mai mângâiat de multă vreme părul, mă agăț de ea și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lui. Pe cineva care nu-și dorește nimic mai mult pe lume decât să stea întins lângă noi pe covor și să ne sărute toată fața, și, cu toate că am ochii închiși, simt cum zâmbește Jake în timp ce mă sărută și-mi încâlcește părul cu degetele. Întind mâna și îi mângâi buzele cu un deget. Acum nu mai zâmbim, iar Jake ține ochii închiși, ocupat să-mi muște încetișor degetul. Îl privesc, cu genele lui bogate desenate pe obraz, cu părul răvășit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
n-ar fi fost al lui. Nicolae Dragoș, alături, strângând o furcă de fier în mână, mormăi cu o ură care-i învinețea vorbele: ― Lasă, că le facem noi de petrecanie, soarele, și dumnezeii, și precista, și... Sudălmile i se încîlciră în cerul gurii până se înecară într-un scrâșnit. Chirilă Păun, ținîndu-se pe lângă Nicolae, țipa ca o babă, amenințând cu o pușcă luată de la jandarmi și întrebuințată în chip de măciucă. Mai departe, în mijlocul unei îmbulzeli, Toader Strîmbu, înarmat la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de operație, așa încît părinții se trezesc unul peste altul, tocmai ca în bancurile lui Mimi. Totul dura mult, ore în șir, timp în care femeia citea o carte. Apoi se întorceau acasă. De unde știi? - îl întrebam, și apoi ne încîlceam în controverse scolastice. Cu acel cuvânt mic ne mai descurcam noi cumva, dar cu alte expresii din înjurături, care asigurau ascultătorul că sânt posibile și variațiuni, nu ne puneam de acord în nici un fel. Și chiar cu acel cuvânt aveam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de pereții unși cu păcură și plini de panouri electrice. Se făcea din ce în ce mai întuneric pe măsură ce coboram pe scăriță. Am ajuns într-o sală lungă și îngustă, mirosind a chit și a cânepă îmbibată de rugină, unde se vedea o mățărie încîlcită de țevi de diferite mărimi, ieșind din pereți, cotind rotund pe după colțuri, pline de robinete și manometre. Pe jos, cimentul umed pâlpâia stins sub lumina strecurată printr-un gemuleț zăbrelit, aflat foarte sus, aproape de tavan. Priveam fascinați țevile. Unele erau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prin bălăriile de lângă burlan și în cele din urmă îngropîndu-se până la brâu în tufișurile care năpădeau toată curtea, până la gardul de sârmă, atât de îndepărtat în noapte încît nici nu-l vedeam. Lanternele noastre luminau aerul albastru, fumegos. Băiatul se încîlcise cu totul în arbuștii cu ghimpi, mergând cu încăpațînare în linie dreaptă. Șovăi o clipă, apoi se întoarse ținând în mâini, lucios ca argintul, borcanul cu coropișnița. Intră iar în hol, traversă coridorul fără să ne dea nici o atenție, își
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe strada unde stătea tanti Aura. Era o stradă lungă și dreaptă, cu garduri de lemn și fațade scunde de-o parte și de alta. Dacă treceam vara de-a lungul ei, o recunoșteam întotdeauna după mulțimea zmeelor de hârtie încîlcite în firele de telegraf dintre stâlpii de lemn unsuros. Multe zmee erau făcute din hârtie albastră de împachetat. Altele însă erau pictate cu acuarele sau colorate cu creioane, așa că apăreau ca niște pete fistichii, arlechinești, pe cerul alburiu. Privește la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]