423 matches
-
Cea care-mi dictează pe ce carte să pun mîna e inima. Iar aceasta vrea lucruri simple, mustind de umanitate. ŤSimpleť înseamnă, în acest caz, firești, clare, pregnante. Nu mai am nici voința și, poate, nici forța să desțelenesc Ťtexteť încîlcite". În duhul unui trecut ce n-ar mai putea fi resuscitat, Constantin Călin notifică patetic-anacronic: "Există o Ťzonăť în care nu-i vom mai egala niciodată pe cei dinaintea noastră: delicatețea". Spre a-și continua mustrarea adresată "declasării", "trivializării" moravurilor
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
anticomuniști (dar, totuși, necomuniști îi putem considera într-o proporție încrezătoare, dacă scădem turnătorii), nu-i mai puțin adevărat că nu toți cei care au fost membri PCR au fost comuniști convinși. În sfârșit, reflecțiile în acești termeni ar fi încâlcite și cam fără rezultat unanim acceptat. Un gând însă trebuie formulat cu oarecare fermitate și claritate: dacă luăm în seamă numărul de membri ai PCR, comunismul nu a ocupat niciodată mai mult de o cincime din conștiința acestei națiuni. E
Demnitatea intelectualului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8142_a_9467]
-
a trimis aici să vă disprețuiesc..." Atât. Nu inițiative legislative, nu luări de cuvânt constructive, nu..., ci dispreț. - Bravo!, a aplaudat Haralampy. Vezi, mă, bade? De-aia îmi plac mie unii parlamentari: că sunt fruști și nu chiar toți își încâlcesc mintea cu fleacuri legislative; iar pentru asta sunt de trei ori fericit... - Vezi-vezi, îl calmez, că o plagiezi pe Mihaela Tatu... Și mai departe: ajutați tot de televiziune cu reportaje din Parlament, copiii învață de la aleși cum să se adreseze
Pontul Euxin - mâna lungă a lacului Aral... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11266_a_12591]
-
și/ îmi așez fața în găleata cu/ apă - ca să bolborosesc)" (Sic cogito); "(mi-am închis fălcile cu mâna/ și mi-am vârât pe rând vârful limbii/ în toate spărturile din măsele// atunci ai întins mâna și ai început/ să îmi încâlcești părul - apoi/ totul în jur s-a acoperit de mătreață)" (Ars amandi). De observat, aici, ultimele reminiscențe ale poeticului. Autorul caută - încă - un final de climax și scontează pe efectul de contrast între sintagma latinească ridicată în titlu (sonoră, elegantă
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
justifică însoțirea principalelor momente de conflict violent cu dansul zglobiu al unor blondine drăgălașe în fustițe aurii sau pisicile și lesbienele din grădina Leonorei, în timp ce ea își cântă iubirea pentru trubadur. Fără îndoială, libretul acestei melodrame romantice întunecate este destul de încâlcit și intenția de a-l explicita pentru un public mai puțin cunoscător este binevenită, dar oare calea aleasă prin traducerea vizuală pleonastică este cu adevărat eficientă? în acest scop au fost adăugate o seamă de personaje mimate care ilustrează faptele
Un trubadur rătăcit by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/9844_a_11169]
-
Marina Constantinescu Scriitorul imprudent care va aduce la suprafață "lucrurile mărunte ce ne încîlcesc viața" "nu va culege aplauzele poporului" pentru că "judecata contemporană nu va recunoaște în ruptul capului că lentilele prin care se pot vedea aștrii și acelea care prind mișcările gîzelor nevăzute sînt deopotrivă de minunate", "pentru că această judecată contemporană nu pricepe
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
ținându-mă de cracul pantalonului vrând parcă să mă oprească m-am uitat spre câmpia largă întinsă care nu avea nici o identitate în afară de aceea că era încinsă orbitoare și care nu părea a fi decât ceea ce este cu iarba ei încâlcită cu salcâmii strâmbi arși de arșița verii și mi-am zis că omul este contra naturii sale și care îl definește ca spinul rebel care-l apucă de cracul pantalonului și începe să-l tragă în jos în sus în
Frază neterminată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7408_a_8733]
-
mai pregnante. În volumul din 1990, Arhitectura valurilor, aceste tendințe sunt vizibile, dar nici pe departe atât de puternice precum în cartea recent apărută. Cititorii fideli ai Anei Blandiana vor găsi aici ingredientele specifice - versul final al poemului Ziar, "mare-ncâlcită de crabi", este, de pildă, imaginea geamănă a unui alt final din volumul de debut "pentru că se lasă iubită de crabi/ mi-e scârbă de mare." (Intoleranță) -, dar, în egală măsură, se vor putea simți și contrariați de tonalitatea sumbră
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
putea înrăutăți problemele. "De asemenea, dacă aplicați metoda la extrem și nu vă spălați părul pentru o săptămână sau mai mult, firele de păr căzute se acumulează pe scalp. În acest timp, alte fire de păr cresc, iar acestea se încâlcesc atât de tare încât nu mai există altă soluție în afară de tăierea completă", a declarat medicul George Cos
Părul ar trebui spălat o dată la şase săptămâni, spune o nouă modă () [Corola-journal/Journalistic/69998_a_71323]
-
ezită a recicla cîteva ,poze" omologate. Una din ele e o ,poză" romantică. Chiar dacă e, cu mai mult ori mai puțină discreție, un căutător al surprizei, poetul se dovedește, în fond, nu altcineva decît tradiționalul visător solitar, cu regim nocturn, încîlcit în firele inextricabile ale cunoașterii de sine: ,O casă pustie iarna,/ o casă pustie indiferent de anotimp,/ pe malul fluviului, o hardughie în fond/ în care un bărbat singur stă și fumează pînă noaptea tîrziu/ privind pe fereastră în gol
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
până acum. Nu știu exact. Dar caut scrisorile cu pricina atât de flămândă și pasionată încât, dacă m-ar vedea cineva, ar spune că ar trebui să fiu sedată ca să mă potolesc. Ei, bine, o puzderie de scrisori minunate și încâlcite de dragoste se găsesc în romanul Șotron (Rayuela) de Julio Cortázar: eu nu am să le inventariez pe toate, ci doar câteva dintre ele. Îmi place cea dintâi lumină a Parisului, așa cum o înfățișează Cortázar: de culoarea scrumului și a
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
Cuvântul atât este cel neliniștitor aici. Decât atât. Ce fel de atât, cât de atât? Atât. Oliveira introduce de la început o hartă personală a Parisului prin care rătăcește și ne rătăcește (acesta-i jocul lui principal cu cititorul, să-l încâlcească pe străzi): străzile sunt nuclee proustiene pentru contactul lui cu proiecția femeii Maga. Dar chiar numele femeii este înzestrat cu o lumină tulbure și misterioasă, adecvată pentru străzile de rătăcire prin Paris: Maga adică Magiciană, Vrăjitoare? Nu vom afla exact
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
sunet mărunt, poc!, poc!, iar ce-am resimțit când sângele mi le-a umezit, pârjolite cum erau, m-a dus cu gândul la pământul aflat îndelung sub secetă peste care dă deodată ploaie binecuvântată. În acele momente, inima mi-era încâlcită precum cânepa și mă-ncercau simțiri fel de fel. Ca un meșter vopsitor cu mișcări iuți și precise și o artă și tehnică excepționale, dracul cel tânăr a întins, pensulă după pensulă, sânge de măgar peste tot pe corpul meu
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
nimeni nu poate/ nu-mi pare rău că am trecut? (mă întunec). Celălalt e capabil a asigura "ieșirea din timp", id est confruntarea ființei auctoriale cu absolutul. Printr-un peisaj labirintic trecînd, cu ajutorul călăuzirii acestuia, precum printr-un vis rău, încîlcit între tainica rănire și vindecarea incertă, poeta parcurge o probă inițiatică sui generis: "venind pe urmele tale/ printr-o pădure din pămînt/ dublînd frumusețea îmi spun/ el merge cu fața la cer/ a lui este mila// venind și luînd cuvintelor locul/ promite
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
fi fain... - Fix, fain, doamnă! Fin'că în loc de răspunsuri la întrebări, de la domnu' Măgureanu vom auzi un fel de fragmente-driblinguri din legendele și basmele românilor în ediție de lux, o întrerupe cam brutal prietenul. Să-mi ziceți mie Liviu Mihaiu încâlcind un răspuns la o întrebare a lui Stelian Tănase (emisiunea de pe Realitatea Tv, duminică, ora 18 și), dacă... - Domnu' preten, îi zic, vezi că te paște un sejur la "maximă siguranță", dacă mai vorbești mult... Iar publicitate?!? OK! Însă, dintr-
Dosare jumulite by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10362_a_11687]
-
conținutul volumului și la maniera de lucru a autorului. Mircea Iorgulescu merge drept la țintă, abordează frontal o tematică dificilă (legionarism, antisemitism, colaboraționism, polițism ideologic, revizuiri post-revoluționare...), lăsând "diplomația" deoparte, cu ipocriziile și eufemismele ei, pentru a pune niște lucruri încâlcite într-o anumită ordine moral-intelectuală. Fără a se pretinde unic depozitar al adevărului, el încearcă și reușește să dilueze concentrația mitomană a unor discursuri publice și cărți de autor proiectate pe ecranul certitudinilor absolute. Această vastă operațiune de ecarisaj în
Impactul critic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10681_a_12006]
-
între discuțiile din familie și mirajul Străzii Mari a unui tîrg, al jocului de-a que sais-je?. Un șotron șui la care, orice-ai face, tot calci linia de cretă. Preferințe neclare, pofte înfrînate cu o anume maturitate sastisită se încîlcesc într-un ghem de drumuri din care iese, la capătul celălalt, banda rulantă a liniei de producție. Aceea pe care Letiția Branea nu vrea să alunece, bun fără defect, trainic și garantat, de serie. Deși pricepe foarte bine că așa
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
soția sa, o vajnică luptătoare în Amnisty international... La Londra, bolnav, o frază mă tot bântuie... De coșmarul pricinuit de febra gripei asiatice de care sufăr... O frază ca de roman sau de coșmar,...ca și când aș corecta o pagină rebelă încâlcită pe care o transcriu, bineînțeles reparându-i în mod mecanic logica după cum procedează orice pilot automat. Frază mult mai întortocheată și mai complexă pe care o raționalizez împotriva cursului ei liber, stufos, plin de tot felul de incidențe: ...X înțelese
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
le va surâde norocul. Alții și alții soseau grăbiți, auzind vestea, punând întrebări, în dreapta, în stânga, cum întârzii într-o sală de spectacol și întrebi dacă piesa a început de mult, și ce act. Digul se umpluse de lume. Totul se încâlcise. Firele se încurcau între ele, nimeni nu mai știa a cui era prada, și toți înjurau urât. Lângă maiorul de infanterie, în spatele lui, între servieta străvezie de plastic plină de guvizi înțepeniți și găletușa roșie fără mâner, goală, un chefal
Chefalii (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10372_a_11697]
-
este amenințător": "Dovadă că omenirea/ Și-a condamnat la moarte/ Nu atît criminalii,/ Cît sfinții" (Nord). Elocvent este peisajul suav-macabru al îngerilor atîrnînd în crengi, aidoma unor fructe uscate sau al unor spînzurați, "toți cu hainele vestejite,/ Fibroase,/ Cu aripile încîlcite de vînturi,/ De mult nemaiîncercînd să se desprindă/ Și să cadă,/ Ca și cum ar ști/ Că mai jos sunt alte crengi, pe care se veșteșesc/ Alți îngeri" (Agățați în crengi). Să fie viziunea democratică doar o viziune transcendentă? Cîinele și copilul
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
fantezie exaltată, cu aparența unui contrapunct al resignării, constituie de fapt un procedeu menit a o scoate în relief. De la gradația cea mai scăzută, imaginarul trece la cota sa maximală. Marea are brațele retezate ca Venus din Milo, luna își încîlcește părul și brațele în crengile arborilor, morții țin pămîntul în brațe ca pe-o femeie iubită, moartea trece prin ființă ca un pieptene prin părul unei prințese etc. Senzualitatea toridă, orbitoare, nu izbutește nici ea a suprima torpoarea dezabuzării (Oaspeții
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
este un antivodevil; un vodevil clasic franțuzesc debutează cu un ghem de încurcături, confuzii, conflicte care, pe parcursul acțiunii, se desfac, se limpezesc; piesa lui Caragiale însă, se termină fără ca măcar una din probleme să fie rezolvată, din contră, totul se încâlcește și mai mult". Și asta, aș adăuga eu, pentru că în piesa lui Caragiale rămâne nerezolvată ecuația mască-chip, nerezolvare în care se află însăși "esența stilului", din care ia naștere ritmul ce animă parada măștilor care-l preocupa în chip fundamental
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
ce mă transpuneau în al nouălea cer/ și mugurii sînilor ce luau foc/ în palmele mele” (Oaspeții unui arbore). De la o prestație voit prudentă, imaginarul trece la cota sa maximală. Marea are brațele retezate ca Venus din Milo, luna își încîlcește părul și brațele în crengile arborilor, morții țin pămîntul în brațe ca pe-o femeie îndrăgostită, moartea trece prin ființă ca un pieptene prin părul unei prințese etc. Scriind astfel, Ion Cristofor face impresia unui copil rămas izolat într-o
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
o viziune rotundă, rotunjită și în scris - pentru că așa, ca pură cunoaștere, o am -, despre Nae Ionescu și generația care s-a cristalizat în jurul lui. E o generație pe cît de strălucită din punct de vedere intelectual, pe atît de încîlcită în culpabilități. Dar care nu epuizează, în nici un caz, bogăția culturală a perioadei interbelice. Epoca interbelică a fost mult mai nuanțată. Ca întreaga cultură română, de altfel. D.P.: Numai așa putem fi vindecați, prin asumarea trecutului? M.P.: Eu cred că
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
I s-a întîmplat ceva? - E bine. Prietena ta e bine. - Și atunci? - Pare foarte drăguță. Chiar amuzantă. - Ai vorbit cu ea? - Nu. - Și atunci? Ora se abate de la cărare, tîrîndu-ș i picioarele, și se îndreaptă spre un desiș. Se încîlcește prin tufe și mărăcini, iar Avram o urmează. Urcă o movilă de pietre cenușii, iar el o urmează. Deodată sînt în interiorul unui crater micuț, înăuntrul căruia lumina e difuză, de parcă soarele și-ar fi retras razele din locul acesta. Ora
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]