361 matches
-
în yurta sa din Panonia era un permanent du-te-vino de războinici cu pielea argăsită și cu inima de piatră, care, seara, în jurul tăciunilor din vatră, râdeau nerușinat, se necăjeau unii pe alții, se îmbătau cu kumis și, atunci când nu se încăierau, se tăvăleau pe covoare cu sclave ori concubine cu hainele răvășite și cu privirea tulbure: așadar, acolo nu era loc - cel puțin, așa i se părea lui - pentru micuța creatură găsită pe drumuri, fie ea și cu caracterul excepțional al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nou, ce și cum... Până la urmă, s-o dus la căpitan. Pentru ce? Nu știu. Dar asta m-o salvat! A doua zi de dimineață, dinspre pădure a pornit un vânticel aspru... Peste un ceas, fuioare albe de fulgi se încăierau cu șuvoaiele de ploaie... Costăchel s-a prezentat la miliție cu hârtia de la comisariat... Tu nu ai act de identitate! - l-a luat în primire milițianul, privindu-l cu suspiciune. Și ca să am, ce trebuie să fac, domnule jandar? La
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
se prefăcea că totul ar fi normal. Umplea geamantanul, vorbind de unul singur, în șoaptă: „De asta are nevoie, de asta n-are nevoie”. Ca acasă, înaintea plecării, numai că acolo tata și mama fuseseră cât pe ce să se încaiere. Din cauza unui fleac de pulover, fuseserăm cât pe ce să pierdem trenul și vălătucii de fum de pe șine. Pornirea la drum cu zgâlțâituri. Doamna Sanawsky pregătise micul dejun. Nu conta ce. Când pleci într-o asemenea călătorie, orice mănânci are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu grijă în hol călcând din greșeală pe Martha. În vârstă de 2 ani. Așa-i trebuia dacă plânsese tot timpul la nunta mea și-l făcuse pe Mark să nu-și mai dorească copii. Copiii erau doar în chiloți, încăierându-se pe podea, urlând isteric, lovindu-se și pocnindu-se unii pe ceilalți și țipând după mama lor. Tally veni în hol și mă ignoră până separă monștrii, îi controlă să nu aibă răni grave și-i trimise în sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
arse din cartofii prăjiți ai Jocastei. —De ce nu stai până la sfârșitul zilei? O să pierzi partea cea mai interesantă. Două ore până-i convingem pe copii să adoarmă, fugind în sus și în jos pe scări ca să-i despărțim când se încaieră, false dureri de gât și ursuleți de pluș pierduți. Apoi, după ce vom fi curățat legume mediteraneene pentru cină, putem să ne așezăm și să ne gândim la toate lucrurile pe care vrem să i le spunem lui Phil despre ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
îl pune sultanul pe el domn în Valahia. „Eu dacă aș fi în locul lui taica, aș trece frumos muntele la Sibiu sau la Brașov, la moșiile noastre și i aș lăsa pe Racovițești, pe Mavrocordați și pe Cantacuzini să se încaiere între ei pentru Valahia. Doamne, ce-ar mai fi! Ștefane, Ștefane, geaba îl citiși pe Machiavelli, nu neica Mihai îi ține uniți snop, taica îi ține, ura față de taica, asta îi unește și le dă puterea, dacă n-ar fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
guler în colecția "nouăzeci" a PHOENIX-ului toate cele vreo 66 de replici celebre din teatrul universal. Și începe, natural, cu Aristofan, despre care se spune că, fixînd enorm cu police-ul arena, întreba retoric de fiecare dată cînd liberții se încăierau în stal, rîzînd de păsărarul Evelpides: "De cine rîdeți? De voi rîdeți!". Prin rimbaldiana soră republicană a lui Bouvard și Pecuchet, Gârbea, la rîndu-i, îi supune la un tir de întrebări pe toți osîndiții de astăzi ai toreadorului Nietzsche ("Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și o amenințare. Pare gata să facă moarte de om, Milică, fi-ți-ar javra a dracului și spânzura-te-ai de ea cu lanțu’ ăla. Se oprise lumea-n loc. Se uitau ca la circ, incitați, nu l-o încăiera dracului câinele să-l tăvălească? Doar nițel să-l încingă, hă-hă-hă, nu te mai râde, dom’le, că-i bun un câine d-ăsta la casa omului dacă te supără careva... Păi, n-ai văzut, bre, c-a dat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un pistol într-o mână și lopata de infanterie în cealaltă Caraiman se repede peste șanțuri, sare dincolo de sârma ghimpată și cade exact în clipa când, întors către soldați, strigă un nou îndemn pentru ei. Peste puțin timp companiile se încaieră cu nemții. Corp la corp. Baionetele înjunghie, paturile armelor sfarmă maxilare și țeste. Cazematele sunt cucerite una după alta. Urletele și vaietele se împletesc cu rafalele armelor automate și detunăturile seci ale puștilor. Romulus trântește un subofițer neamț la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
uman decât mă crezi. Rânjetul ironic al SS-istului biciuie nervii și așa foarte încordați ai lui von Streinitz. Comportamentul tău este o rușine pentru armata germană! Un scurt moment cei doi se înfruntă, ca doi dulăi gata să se încaiere. Militarii din spatele maiorului se grupează amenințători lângă el. Toți se așteaptă ca situația să degenereze într-o înfruntare directă, dar deodată totul căpătă o turnură mult mai neașteptată. Nemișcat, cu ochii holbați, imaginea perfectă a celei mai adânci perplexități, Schultz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aud vaietele celor loviți. Atenția nemților se mută către cei care atacă frontal scările. Cu fața lucind de sudoare, Marius încearcă să urce, dar este întâmpinat cu foc viu de armă automată. Se trage înapoi. Oamenii lui Mâțu s-au încăierat cu cei din camerele de la parter, pe care le curăță mai mult cu patul puștii și baionetele. Cel care barează scările coboară două trepte, pentru un câmp mai larg de tragere, dar asta face din el o țintă ușoară. Ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
eu știu cu un singur cerc. - Se poate, dar eu, în Banat, în satul unde locuiam în refugiu, se joacă țurca cu două cercuri. Eu joc ca acolo. De aici și de la altele se iscau dispute, certuri, ba chiar ne încăieram de-a binelea, cu pumni în mutră și cu picioare pe unde nimeream, ba chiar ajungeam să ne tăvălim prin noroi și tot felul de murdării. Dar supărarea dintre noi nu ținea mult, căci... ne căutam reciproc și nu puteam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nu în epoca de strălucire a pantofilor ciocați, mai târziu, și a rugat-o pe Marineasca, profesoară în pragul pensiei, îndrumătoarea cenaclului literar, să-i explice cuvântul labagiu, pe care băieții îl pronunțau mereu când se certau sau când se încăierau și pe care bunica ei nu fusese în stare să i-l descifreze. În clasă au răsunat chicoteli, și ce chicoteli!, privirile noastre (inclusiv ochii puțin strabici) au învelit-o ca firele de mătase pe bietul cocon, iar Marineasca i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
au scos câțiva copii în mijloc, dar fără să nimerească pe cei din grupul meu, ci, la întîmplare, pe capii răutăților care se petreceau în tabără. Livia era să fie trimisă acasă, iar Traian devenise complet năuc, gata să se încaiere cu oricine. Tabăra se termina, fără ca ura mea involuntară pentru orice fel de relații de amor să se fi epuizat; în ultimele două-trei zile însă am avut o surpriză mare și dureroasă. Era începutul lui august, și strălucirea cerului albastru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
s-au arătat reticenți, plângându-se În continuare de sistem. La Biblioteca Municipală, În cadrul unui atelier, eu și alți beneficiari am vorbit despre mobilitățile de acest gen. Cei de la presă, inițial placizi și insuficient interesați (sperau că, poate, o să ne Încăierăm, ca să facă audiență) au fost surprinși: eram toți atât de vii, de expansivi, de motivați, Încât Își simțeau asigurată audiența fără să arate epopeic Înmormântarea vreunui interlop local. Inițial, privisem Franța oarecum superficial. Fusesem un receptor ascultător și avid. Dar
Caleidoscop by Anca Aparaschivei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93364]
-
mai devină și ”deputat al Sovietului Suprem al RMN”. Uite așa, deputat în ”parlamentul” unui petic de pământ al dezmembratei RM, recunoscute de ONU drept stat independent și suveran la 2 martie 1992. Clanul civil a lui Smirnov s-a încăierat într-o ”luptă politică” acerbă cu Mihail Bergman, comandantul militar al Tiraspolului, subaltern și apropiat al generalului Lebed. Trăiam timpuri tulburi. Presa rusă descoperea fapte de răpire a martorilor incomozi. Ziarele scriau despre executarea unor indezirabili, conform legii marțiale, fără
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ger, și-mi atârnă, tare ca piatra, în brațe. Și io, cu pâinea-n brațe, într-un zor o duc pân acasă, că știu ce m-așteaptă acolo, că s a trezit toată liota de frați, și urlă, și se-ncaieră, și mă strigă, care de care, că nici nu mai nemeresc pe ce să pui mai întâi mâna. Spală-i, dă-le să crape la toți, p-ormă deschide ușa să se ducă putoarea casii, să intre-o gură de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
toate părțile și-l grămădi așa de rău încît a trebuit să se dea prins. Descurajați prin bine-izvoditul meșteșug, romeii nu mai cutezară să deie piept cu rebelii, a căror îndrăzneală creștea văzând cu ochii, și nici nu se mai încăierară în luptă cu ei, ci se retraseră iar la Filipopole, buni-bucuroși de-a se vedea siguri de armele lui Ivanco măcar după valurile acestui oraș. Rebelul biruitor luă acum în posesiune toate forturile și orășelele care meritau oarecare considerație, fie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mulți dintre ei, printre care desigur Pipo și Rafaelito, neisprăviții ăștia, scoteau din buzunare țevi de trestie și Împroșcau lichidul rece În obrazul musafirilor, țintind mai ales În ochi. Guvernantele dădeau fuga Îngrijorate și-i despărțeau pe micuții care se Încăieraseră, dar Victor, obișnuit cu toate acestea după atîția ani de slujbă În casa Lastarria, nu-și pierdea demnitatea și continua să-i servească, străbătînd grădina dintr-un capăt Într-altul, fără să verse nici un pahar, știind să se ferească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i nimic, darling; probabil că s-a zgîriat puțin la nas.“ Susan Își luă rămas-bun de la toți, fermecătoare și tulburată. Dar asta nu era tot. CÎnd ajunseră la mașină, Carlos, șoferul și Victor se repeziră amîndoi, mai mai să se Încaiere, să le deschidă portiera. Cinthia! Cinthia adorată! Nu, nu mai avea nici o pată de sînge; era impecabilă, proaspătă, surîzătoare, pieptănată frumos, cu fața spălată; nici un semn În stare să-l sperie pe Julius, care se uita la brațul tău, Cinthia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și el să-i răspundă neapărat. Apoi Susan Își luă rămas-bun pe rînd de la toțî, cîte un sărut pentru fiecare, cu Vilma și Carlos dădu mîna și trebui să-l scoată pe Bobby din mîinile unui ștrengar cu care se Încăierase fiindcă se uitase la ei batjocoritor. În clipa aceea a fost mai bine că nu era acolo Santiaguito; apoi Îl văzură cu toții pe domnul acela care se numea Juan Lucas Îmbrățișînd-o pe mama, sărutînd-o cu tandrețe și spunîndu-i că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cerut nimănui să-i dea creionul și a Început să se joace de-a hoții și vardiștii laolaltă cu ceilalți. Arzubiaga era cu totul altfel, niciodată nu bătea pe nimeni; ba o dată chiar i-a despărțit pe doi care se Încăieraseră. Toți strigau la el să nu-i despartă, că Încă nu se vedea venind nici o călugăriță, dar Arzubiaga i-a despărțit, luîndu-l pe unul dintre ei pe sus. Pe lîngă asta, cînd te duceai la el și-l rugai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mîini și ținînd pumnii strînși, „o să vezi tu, Îți arăt eu ție!“, striga Întruna. Și așa a fost, fiindcă de Îndată ce a putut să vadă din nou, a Început să-l alerge ca să-i dea borșul: l-a ajuns, s-au Încăierat, i-a dat un pumn În ochi, i l-a Învinețit și apoi au avut amîndoi de a face cu măicuțele. După trei zile grasul s-a făcut iar la fel de cumsecade ca Înainte. N-au lipsit Încercările de Împăcare, privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un lanț În cîte un capăt al curții și Înaintau Împroșcîndu-i cu insulte pe adversari. Cei de la Universitatea erau fătălăii, căcăcioșii și altele asemenea, iar cei de la Alianța erau nătăfleții, tuciuriii, bă, gulie, linge-o farfurie și căcăcioșii, bineînțeles. Se Încăierau În mijlocul curții și stîrneau un vacarm Îngrozitor. Desigur că nici unul din suporterii clubului Alianța nu era tuciuriu și totul era o chestiune de simpatii fotbalistice. Celor de la Universitatea era firesc să li se spună fătălăii, fiind o echipă În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
toarne planșeul. I se păru din nou că seamănă cu niște clovni trăsniți de la un circ de mîna a doua și de altfel dați afară fiindcă recurg la giumbușlucuri necuviincioase ca să facă publicul să rîdă. Și pe urmă s-au Încăierat sfîșiindu-și hainele și s-au Îmbătat În fața casei neterminate și poate fiindcă erau beți și nebuni Încercaseră să intre În casă fără să găsească pînă la urmă ușa cea adevărată, dar nici nu renunțau; și de asta suiau și coborau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]