664 matches
-
sora lui Naoji, domnul Uehara a pufnit în râs. M-a trecut un fior rece. Nu știu de ce. — Vrei să ieșim în oraș? Nici n-a rostit bine cuvintele, că și-a aruncat o haină pe umeri, a luat alte încălțări și a țâșnit, înaintea mea, pe hol. O seară de început de iarnă. Vântul era rece. Aveam senzația că suflă dinspre râul Sumida. Domnul Uehara pășea tăcut, cu umărul drept puțin ridicat, ca și cum ar fi opus rezistență vântului. Mergeam în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
truda proceselor mele fizice până la arterele din picioare care se ramificau și pulsau regulat, și m-am rugat să nu trebuiască să mă ridic. Ușa și fereastra erau deschise, și aerul stătut din locul acela bătut de o groază de încălțări avusese șansa să se curețe în acea acalmie de tribunal dinainte de reluarea ostilităților, ora de grație înainte ca barajul de tomberon al Flandrei să sfâșie cerul. În care ciocârlia, care n-are nevoie să își dreagă gâtul, se înalță pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
scop social. Dacă cineva e nevoie să se ducă și să se întindă sub caldarâm, tu trebuie să fii ăla. Sau într-o mină. Sau să construiască carusele la carnaval. Sau să inventeze nume pentru noi sortimente de dulciuri. Sau încălțări de copii cu talpă laminată. Sau să se ducă și să puie peste tot afișe cu gagicuțe în frizerii și cârciumi. Sau să te duci să mori întru-unul din rolurile mai mici, cu doar un gând două în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
singurătate. Nu, zău că nu, pentru că am trăi împreună. Aș fi foarte fericit. Mi-aș face și un atelier de tâmplărie. Poate chiar aș învăța să îmi repar propria mașină. Frate-meu George ar putea să-i învețe să facă încălțări. Poate că aș studia limbi străine ca să îi învăț și pe ei. Mama ar putea să stea pe verandă, iar animalele ar veni la ea, la picioare, cocoși și pisici. Și poate o să ne apucăm să plantăm și pomi. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să fie: o casă dărăpănată construită de niște antreprenori șarlatani și beți morți, sub umbra unor copăcei piperniciți și amărâți, cu rufele fierbând într-un cazan în curte, orătănii rebegite de atâta sărăcie, copii chirăitori, cu mama oarbă purtându-mi încălțările mele vechi și George cârpăcind pantofi, iar eu cu un stup de albine prin pădure. La început, Stella spusese că i se pare o idee minunată, dar ce putea și ea să spună în acel moment de maximă emoție când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
am socotit, am pândit și m-am prins tocmai de poalele aceluia care strălucise mai înainte. E drept că veșmântul Lui se făcuse acuma așa ca al celorlalți. Nu l-aș mai fi cunoscut după haine, dar era singurul fără încălțări și, uite, picioarele-I sângerau din nou. Da' ce, credea că scapă așa, dacă nu mai strălucește?! Așa a găsit să se ascundă ?! Poate că asta ține la oameni, care văd numai ce strălucește, când strălucește altfel nu-i duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
soare aproape administrativ să se deschidă porțile: Trei ore în muzeul Prado. Evident, titlul acesta nu e decât o ironie pentru călătorii care vin la Prado între două curse cu avionul. Dar vorba înțeleptului Saadi: "Mă plângeam că nu aveam încălțări. Trecând prin dreptul moscheii din Damasc, am văzut un om fără picioare. Și am încetat să mai cârtesc împotriva destinului". Am întîlnit destul de des călători care, din spaima că nu vor vedea ceea ce ar trebui să vadă, își alcătuiesc programe
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vinovatul e țintuit locului. Tare aș vrea să am și eu talentul ăsta. Coborând scările, l-am văzut pe Jeff În birou. Stătea la masă, cu niște hârtii Împrăștiate dinaintea lui. Își ținea capul plecat și scria ceva. Auzind zgomotul Încălțărilor mele pe trepte, Își ridică ochii o secundă ca să vadă cine vine și-apoi se Întoarse la Îndeletnicirea lui. Dulapurile personalului erau vizavi de birou. Mi-am pus haina pe umeraș și mi-am atârnat rucsacul, scoțând o mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
model Pierre Cardin Space Age de un alb imaculat, fusta dreaptă și cilindrică e neatinsă și aseptică până chiar deasupra genunchilor, jacheta e atemporală și clinică în croiul ei simplu și mânecile trei sferturi. Bluza de dedesubt e fără mâneci. Încălțările ei sunt cizme de lac alb cu vârf pătrat. E-o costumație la care ai asorta ca accesoriu nu o poșetă, ci un contor Geiger. La Bon Marché, când iese din cabina de probă umblând ca pe podium, nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
surorile Rhea. N-a fost. A fost doar cea mai mare greșeală pe care puteam s-o fac. Cea mai mare provocare pe care mi-o puteam oferi. Brandy rupe tocul singurului pantof întreg, lăsându-și picioarele în două oribile încălțări joase. Zice: — Trebuie să sari în dezastru cu ambele picioare. Aruncă tocurile rupte în coșul de gunoi din baie. Nu sunt hetero și nu sunt homo, zice ea. Nu sunt bisexual. Vreau să scap de etichetări. Nu vreau ca toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Întuneric și Îl Încerca un sentiment de teamă. Agentul Romeo verifica ușa, iar el Îl pierduse din vedere pe onorabil. Dac-ar fi fost pe stradă, aceasta ar fi fost o scăpare de neiertat. Îl căută, strecurându-se În transept. Încălțările lui scârțâitoare de lac scrâșneau pe pardoseala de marmură. Lăsă În urmă cardinalii, crucifixurile și mormintele familiilor patricienilor. Nici măcar nu-i băgă În seamă pe sfinți, pe profeți, pe Isaia și pe San Guglielmo, pe Santa Caterina și pe San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
é fatto io però ti chiedo/ scusa - dar copiii nu se vedeau. Pe canapele erau doar femei. Și-i păreau toate identice, pieptănate la fel, cu bijuterii asemănătoare, cu ceasuri identice și cu aceleași rochii Întunecate și caste, cu aceleași Încălțări cu vârfuri ascuțite, cu tocuri Înalte și prevăzute cu brățări În jurul gleznelor. — Școlile publice sunt pe ducă, spunea o găină răgușită, cu un nas dubios, Împodobită ca un brad de Crăciun. Cine ar mai merge ca profesor, pentru salariul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lucios al șinei. Era prea Îngust și talpa pantofilor ei nu era aderentă la metal. Atunci se aplecă să-și dezlege curelușele din jurul gleznelor și Își dădu jos pantofii cu o grație care Îl lăsă fără suflare. Zero luă prețioasele Încălțări și le puse În gluga hanoracului său. Nu avea să i le mai Înapoieze niciodată, indiferent ce s-ar fi Întâmplat În noaptea aceasta. Maja Îi dădu mâna și după câțiva pași se cufundară În Întuneric. În urma lor, palidele lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
perechile cu unele identice, dar mai mici). Să știți că e un lucru care s-ar putea întâmpla oricând, nu numai într-un film s.f. pentru copii. Se poate întâmpla vara, când absolut toate perechile de sandale devin neprietenoase, iar încălțările vechi, de primăvară, se transformă în cuptoare încinse. Așadar, să zicem că într-o zi vreți să ieșiți din casă și n-aveți cu ce. În șoșoni totuși nu se poate. Desculți? În alte țări (nu imaginare), ar fi posibil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
și părea că dă să se oprească. În toată liniștea asta cu iz de morticică - așa zisese Primarul, ca să mai Îndulcească și chiar să ia un pic peste picior cuvântul moarte - oamenii, ca și cum sar fi Înțeles Între ei, Își lepădară Încălțările și porniră desculți pe ulițe și prin curți. Băgaseră de seamă că bocancii, pantofii, cizmele ori chiar papucii și gumarii lor făceau un zgomot Înspăimântător când izbeau pământul Întărit al potecilor ori pietrele cenușii și colțuroase ale șoselei. Pe când așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu din magazinul sătesc; ăl de nu-i plăcea ori nu putea să alerge desculț fără să se taie ori să se Înțepe (am suferit enorm din pricina tălpilor mele cu piele mai gingașă: n-am izbutit niciodată să merg fără Încălțări - și-mi dădeau lacrimile când tata, ca pe un papă-lapte ce eram, mă obliga să-mi azvârl sandalele și să joc mingea pe vreo pajiște - mă răneau toate, chiar și firele moi de iarbă crudă); ăl de n-avea unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
niște lațuri de cotarle ori ca niște cravate boierești, armele de care se arătau amândoi tare mândri: cele două praștii. Așa cum se cuvenea, arma Blondului, pentru că era molatec și mai prostănac, era de tot oarecare: patul, făcut din limba unor Încălțări ale lui tată-său, era legat cu o ață prăpădită de zgârciul tăiat tremurat, când mai gros, când mai subțire, dintr-o cameră de tractor. Pentru ghetele schilodite ale tatălui avea să mănânce bătaie tocmai la iarnă, când nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și pleca, singur, către cimitir. Acolo aprindea lumânări pentru cei ce se Întorseseră din război, dar muriseră Între timp, și la mormintele celor ce se prăpădiseră pe front. Sub crucile acestora nu se găseau ciolane: familiile celor duși Îngropaseră haine, Încălțări și pălării care fuseseră ale morților. Legat de faptul că fusese un mare războinic, Colonelul mai avea un temei ca să fie respectat: era tatăl Învățătorului Socol. Își crescuse singur băiatul, căci nevastă-sa murise de tânără. Când Socol cel mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tutun din cel mai prost. Șobolanii se simțeau nespus de confortabil acolo și abia așteptau să se stingă luminile ca să dea buzna printre rânduri În căutare de resturi. M-am obișnuit destul de repede cu ei și, atunci când Îmi treceau peste Încălțări, Îi lăsam În pace, nu mă speriam, nu țopăiam. Ba chiar, când vedeam a patra sau a cincea oară un film pe care ajunsesem să-l știu pe dinafară, mă distram hrănind guzganii. Le puneam bucățele de covrig sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
izbea de foișorul În care ar fi trebuit să mă cațăr și trecea prin scheletul de fier, scuturând amarnic tablele de pe acoperiș. Nu vedeam aproape nimic, zăpada care gonea prin aer mă izbea și mă orbea. Nu-mi zăream vârfurile Încălțărilor, pășeam pe dibuite. În foișor nu voiam să mă cațăr, căci eram convins că urma să se prăbușească. Eram singur și orb În vijelia aia de sfârșit de lume. Dacă ar fi trecut un tanc la numai cinci pași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să i se inventeze o poreclă, numai i s-a scurtat puțin numele și i s-a zis Picere. E, al dracu’ Picere ăsta muncise cu ziua Într-o vară pe la IAS și-și cumpărase de la oraș o pereche de Încălțări adevărate de fotbal. Își luase o grămadă de crampoane de rezervă și o cheiță cu care le Înșuruba În tălpile minunatelor ghete de care, Într-o vreme, nu se despărțea. Cred că dormea cu ele. Când părinții lui au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
călcați cu grijă, și ghetele cu crampoane În picioare. Aluneca pe pietre la fiecare pas și parcă tot călca În bobote. Se chinuia, Însă, să se țină drept, să se arate Îngâmfat de calitatea lui de naș și mândru de Încălțările pe care le văcsuise cu grijă, ocolind fiecare dungă albă. Picere era mare, gros, plin de mușchi, cu obrajii roșcovani, cu părul creț și roșu ca o vâlvătaie (era singurul din sat care avea părul roșu și, la puțină vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
grec să se retragă la curtea lui Archelaos, regele Macedoniei, și să moară. Un Urmaș fără nume plecă și el Împreună cu legiunile romane ale Împăratului Aurelian, lăsând pământul pe care-l părăsise pradă goților. În schimb, ajuns la Roma, cu Încălțările rupte și straiele ponosite, aproape că a dat nas În nas, la un colț de stradă, cu Censorinus, gramaticul roman, tocmai În perioada În care acela lucra la tratatul său despre muzică. Urmașul, peste câteva sute de ani, se lăuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
foc. Printre cei care priveau flăcările cu oarecare ușurare și mulțumire se număra și Mihai Enin, băiatul fără poreclă. Stătea culcat Într-o rână, pe iarba măruntă, călcată În copite de oi, capre, vaci și porci și privea Îngândurat la Încălțările Baronului. Enin mirosise lutul roșiatic de pe bocancii uriași cu pielea scorojită și-și dăduse seama, după izul de pământ reavăn amestecat cu rugină de fierătanii, că Baronu călcase Într-o surpătură de la Valea Morii, loc În care un arendaș pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
strigă ca la armată: „Fă! Ia ieșiți la interval și alinierea!”. Cele cinci fete se buluciră pe ușa ce avea saci de plastic În loc de geamuri și se rânduiră după Înălțime. Iamandi luă din nou cuvântul: „După cum vedeți, nici una nu are Încălțări. Trandafiro, un pas Înainte! Nu are ce-și pune În spinare. Garoafo! Nu are broboadă și fusta e numai găuri. Tudoro! Nu pot s-o trimit la școală Înfofolită În pătură. Zavastro! Îi pică mucii până pe piept de bolnavă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]