1,681 matches
-
imaginea care i se desfășură Înaintea ochilor Îl făcu să devină dintr-o dată lucid și nervos. Cineva lăsase intenționat În fața ușii lui o pisică neagră, muribundă, sau, cine știe, poate că pisica se târâse până acolo, ca și cum s-ar fi Încăpățânat să moară În acel loc și nu altundeva. În agonia lui, animalul, cu țeasta lovită, Încă mai avea puterea să se zbată, izbindu-și coada de lemnul ușii ori zgâriind cu ghearele În zvâcniri spasmodice. Era o pisică mare, pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
plecase de mai bine de două mii de ani. Nici unul nu îndrăzni să spună ceva, cuvintele ar fi căzut grele, însă în noaptea aceea nu au putut dormi. Nu-și puteau scoate din minte faptele lor de până acum și se încăpățânau să se gândească la faptele pe care le-ar mai putea face... pe cine ar mai putea ajuta... ce ar mai putea salva... de mâine-dimineață se vor schimba... de mâine îi vor considera pe ceilalți ca pe semenii lor, ba
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
asfalt nu erau decât niște găuri prin care respira betonul. Asta până când urmele au prins conturul unor pantofi roșii ce plecau de lângă tine și începeau undeva o conversație, apoi ușile troleibuzului închise în urma lor, separându-i de gândurile tale. Te încăpățânai să crezi că aveau să se întoarcă asemeni unui criminal la victima lui, așa cum și tu te întorceai la urmele tale din ce în ce mai vechi și mai apăsate. Veneai în stație cu noaptea-n cap și plecai seara târziu, urmăreai fiecare trecător
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de nebunie și moarte, obsedat de rigoare și de sarcasm clarificator. Pesimismul fundamental îl angajează pe două căi diferite, dar secret complementare: aceea a unei aspre ironii, cu accente deseori nemiloase, și aceea a unei disperări, departe de orice emfază, încăpățânându-se să sape în dureroasa și măreața sa deșertăciune. În ceea ce privește intenționalitatea artistică, revelată printr-o lectură fidelă, care nu ține seama de obscurul simbolism criptic, putem spune că eroul e un visător solitar, izolat de restul umanității printr-o sensibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o noapte care a cuprins sufletul și rațiunea oamenilor, în această deschizătură pătrată care se căsca spre exterior. Nu mai aveam liniște, cum puteam să am? Luasem obiceiul să ies în fiecare zi, la asfințitul soarelui. Nu știu de ce, mă încăpățânasem să găsesc pârâul, chiparosul și tufa de nuferi. Mă obișnuisem cu plimbarea cum mă obișnuisem cu opiul; era ca și cum o forță mă constrângea să fac asta. În timp ce mergeam, nu mă gândeam decât la ea, la prima viziune pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
trasă și slabă, apărea ca reflectată de o oglindă deformantă, iar expresia îi era incredibil de comică; ai fi zis că o greutate imensă o trăgea în jos. Deși doica știa că mirosul de ghalian îmi făcea rău, ea se încăpățâna să fumeze în camera mea. De altfel, dacă nu fuma, nu era în apele ei. Întreținându-se cu mine despre familie, noră, fiu, sfârșise prin a mă face complicele plăcerii ei vicioase, vorbindu-mi despre toate astea. Ce prostie! Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
deci, plin de praf, ne-am Înțeles!) exclamă afolată :” În teatru e prea mult teatru!”. Chiar! De ce n-o fi În teatru mult film, mult balet, multă arhitectură, multă muzică, multă literatură, mult sport, multă politică etc., și s-or Încăpățîna, anacronicii din teatrele care nu-s tari În multimedia, să facă taman teatru, În teatru?!... Dar să trecem la scriitori mai vîrstnici. Gh. Grigurcu face un portret sinistru, În revista Tribuna, unui ex-coleg de redacție de la Oradea (St.V.), pe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
că toate convorbirile sunt bine filtrate prin pâlniile de Yena, nu? Și cum l-au iertat? Nu l-au iertat. Mărunțeii ăștia de jos nu știu nimica despre asta. Îl susțin fără să știe pe cine susțin. Nu înțeleg - mă încăpățânez. Mazilirea de cele mai multe ori începe mai nou, cu o promovare în funcție. După un anumit timp, când se va da decizia, căderea îi va fi fatală. Ha, ha, ha! Parcă spui o poezie la grădiniță. Le-ai învățat pe de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
interes ceea ce urmează să se desfășoare împlicând contribuția fiecăruia dintre noi. Viața este o artă, din nefericire este o artă ai cărei mulți oameni dedică prea puțină energie. Mulți oameni iau viața așa cum vine și se întreabă de ce lucrurile se încăpățânează să meargă prost. Am explicat și demonstrat că suntem ceea ce gândim și asta o spun de mii și mii de ani mulți înțelepți, iar acum, mai mult ca oricând viața ne demonstrează că așa este, dar eu spun că suntem
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Tocmai asta Înseamnă viața, doctore, risc, nesiguranța zilnică, un șir lung de dureri și uneori, strecurată printre ele, o bucurie. Până la urmă, sensul cel mai important i-l dă moartea. Noi nu pe ea am desființat-o, ci viața, Înțelegi? Încăpățânându-ne să rămânem aici o veșnicie, nu doar că uzurpăm locul celor pe care nu mai avem voie să-i aducem pe lume, distrugem orice am fost și am trăit vreodată. — Poți oricând să-ncepi o viață nouă, Cassandre. De ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care locuia Vera, aflat nu departe de sediul firmei 1= ?, batalioane de raze tinere și zvelte. Firmele luminoase care stăpâniseră până nu demult orașul, cu rafalele lor de trasoare multicolore, băteau În retragere. Doar reclama violacee a unui sex-club se Încăpățâna să reziste, cățărându-se ca un tic nervos pe obrazul clădirii, până când invadatorii au pus-o cu spatele la zid și-au orbit-o. În lift, m-am privit În oglindă. Cu chelie și cu insulițele de păr alb de deasupra urechilor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
din jur. Copleșită de buchetele de flori, lăsa impresia unei ființe care participa la un spectacol ce n-o privea direct. Doar politețea și simțul datoriei au făcut-o să stea acolo, la dispoziția presei, tocmai ea, femeia care se încăpățânase de multe decenii să nu stea la dispoziția nimănui. Vestea primirii Nobelului a surprins-o în timp ce se întorcea de la cumpărături: jurnaliștii s-au repezit asupra ei precum ulii, gata să înșface măcar o bucățică din această femeie măruntă, îmbrăcată în
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
eludează esența problemei pe care mi-am propus s-o discut în acest articol: nedreptatea pe care o comisie ministerială i-a făcut-o lui Eugen Simion e o nedreptate care se îndreaptă împotriva noastră, a tuturor celor care ne încăpățânăm să mai luăm câte o carte în mână. Oricât mi-ar displăcea în clipa de față omul, nu pot să-l pun între paranteze pe autorul atâtor și atâtor cărți de primă linie ale culturii române actuale. Creațiile sale trebuie
Abuzul ca bumerang by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9223_a_10548]
-
trezim bănuielile, apoi Îl luăm la Întrebări. Vorbise cu maximă siguranță, ca și cum el ar fi trebuit să decidă, În locul colonelului, ce anume trebuia făcut și obligîndu-l pe acesta să Îndeplinească simpla formalitate de a-și da acordul, ceea ce colonelul se Încăpățînă să nu facă. Nu e bine, zise. — De ce nu e bine? — Știu eu de ce nu e bine. Habar nu avea! Dacă ar fi fost conectat la un detector de minciuni, s-ar fi văzut imediat că de fapt, nu numai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sfîrșit, mai trebuie adăugat că, În pofida acestor multiple explicații, oamenii de rînd Înclinau să creadă că la mijloc nu era decît o șmecherie pe care unii și alții Încercau să le-o bage pe gît, crezîndu-i proști. Iar ei se Încăpățînau să nu se lase prostiți, deși păreau totuși dispuși la anumite concesii. Convingerea majoritară era că guvernul pregătește o nouă serie de scumpiri, sau vreo lege care să interzică avorturile, fără ca asta să vină În contradicție cu celelalte posibilități discutate
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ar fi fost mistuite de incendiu, ci că dispăruseră!). A trebuit să-i mai admit Însă și un alt argument logic, de bun-simț. De vreme ce statul român nu deține și nu a deținut niciodată vreo insulă În Pacific, de ce autoritățile se Încăpățînau să nu cedeze acestui om, pe care Îl considerau nebun, ceva ce nu există? Ce ar fi avut de pierdut? În definitiv, ceva ce nu există nu costă nimic! Cum eliberaseră certificate de handicapat sau de revoluționar atîtor impostori, pentru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vreun colțișor decît să pozeze acum în mari revoluționari. — Cine, eu? Te-a dezinformat cineva și pe tine, se impacientează Regizorașul, doar n-ai luat-o de bună, lasă-mă mai bine să-ți spun despre ce e vorba, se încăpățînează. Liniștește-te, îi recomandă Comandantul, ce naiba, am aruncat și eu o vorbă, n-am dat cu parul, zic și eu ce vorbește lumea. Greșesc cu ceva? — Am fost și sînt imparțial, se laudă Regizorul, dacă nu ar fi fost așa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nici pe departe întregul meu palmares, începe să se laude din nou Regizorașul cu realizările sale profesionale ieșite din comun. Pe ploaie, vînt, zăpadă, îngheț, numai așa se poate face performanță. Zic actorii că aș fi un zbir, că mă încăpățînez ușor, că sînt tipicar și nesuferit. Despre toate astea nici n-ar mai fi trebui amintit cînd produsul muncii este de-a dreptul ieșit din comun, genial. Atunci dacă sînteți atît de bun ce n-ați fugit la Hollywood? Nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
celălalt. După doar cîteva mișcări descoperi că drumul îi era barat de un morman de carne și zdrențe năclăite în sînge. Două cadavre, bărbat și femeie, căzute unul în brațele celuilalt, găurite parcă fiecare exact în aceleași puncte vitale, se încăpățînau și după moarte să rămînă în încleștarea lor fatală. La început, încercă în zadar să îi despartă unul de celălalt rostogolindu-i de pe o parte pe alta, gîndindu-se că așa o să-i fie mai ușor să-i urnească, însă după
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
alea, spune Dendé, nici în ruptul capului. Nu te ambala, Gulie, ce, nu-l cunoști pe Roja? E schimbător ca vremea, ce l-ar costa să pună lacăt șandramalei și să-și urmeze instinctul? Nu-i așa de simplu, se încăpățînează Tîrnăcop, nu ăsta fusese pactul revoluției, spune Gulie, cum să-și lase el totul baltă și să plece? Nici dacă fi vreo femeie la mijloc, zice bănuitor Curistul, Roja ăsta a fost întotdeauna cam muieratic, să nu-mi spuneți că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de ce-ar fi nevoie de mai mult explicații? — Nu sîntem aici la interogatoriu, se apără și Curistul. — Să știți că m-așteptam la una ca asta, mărturisește Roja, nu știam însă cînd o să se întîmple. Și-atunci de ce te încăpățînezi să ne convingi că încă se mai poate face ceva? întreabă Curistul. — Pentru că încă se mai poate, și chiar o s-o facem, spune Roja, strîmbîndu-și buzele ca să și ascundă expresia de pe chip. — Cum vine asta? întreabă Părințelul neliniștit, abătîndu-și privirea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am crezut că toată schimbarea o să se facă din interior, că România o să se trezească peste noapte liberă și independentă, o țărișoară în care n-o să-și mai bage nasul nici rușii, nici americanii. Eu nu mai știu nimic, se încăpățînează Roja, decît că nu s-a schimbat nimic, ajunge să te uiți la cum arată guvernul, asta spune tot. Printre miniștri arhicunoscuți în frunte cu Petrică, vreo doi, trei KGB-iști, un fost interpret al Piticului, cîțiva foști viceminiștri comuniști
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Iarăși rămăsesem pe străzi, dar Dumnezeu mi-a scos În cale un nou ,,acoperiș,, , după trei nopți petrecute Într-un parc, sub cerul liber, zgribulit de frig și slăbit În ultimul hal. Moartea nu mă luase Încă și parcă mă Încăpățânam și eu prefăcându-mă că n-o mai văd. Cerșeam la intersecția unor străduțe desfundate, pe lângă fostele uzine Timpuri Noi, și am dat de o mașină părăsită, o rablă care părea că fusese salvată de la incendiul pe care tocmai Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
scrot și anus. Anton Îmi spusese că fetelor le plăcea să fie gâdilate la clitoris. — Știu, i-am răspuns, străduindu-mă să par expert, se aude În rezonanța numelui: „clitoris“, „gâdilis“... e cât se poate de evident. Și acum mă Încăpățânasem să aflu dacă acest lucru era valabil și pentru mine. Închis În baie, mi-am apăsat pântecul și am Început să mă gâdil. Dar orice aș fi făcut, și pot să zic că am Încercat destule, nu s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un domn care se apropia de mine cu pași repezi și vioi, parcă ar fi jucat Într-o pantomimă. Abia m-a observat Înainte de să-și ridice pălăria, salutându-mă ceremonios, apoi și-a Îndreptat din nou atenția asupra nasturilor Încăpățânați de la paltonul său. Unde dispăruse? Să traversez strada sau să rămân pe partea asta? Doar nu s-a strecurat Înapoi, nu? Am făcut stânga-mprejur. Nimeni, În afară de domnul viguros. Dar asta era chiar absurd! Sau până la urmă mă Înșelasem? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]