4,977 matches
-
incitantă a cărții lui Zenovie Cârlugea o alcătuiește dosarul raporturilor dintre Arghezi și Blaga. Raporturi a căror diagramă este cea a jocului de leale recunoașteri reciproce, dar și de explicabile, la urma urmei, orgolii concurențiale, potrivit dictonului "două săbii nu încap într-o singură teacă". Inițial, aprecierea lui Blaga acordată emulului său capătă o caldă tonalitate în articolul Literatura română postbelică, apărut în Der Kleine Bund din 12 mai 1929, diriguit de scriitorul elvețian Hugo Marti cu care autorul Poemelor lumii
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
de volume. Cum să le iau? Unde să le pun?... Mi-am ales o sacoșă de voiaj cumpărată cu ani în urmă de la mare. Avea fermoarul stricat. Era imposibil să-mi pun atâtea cărți. Mai bine să-mi iau manuscrisele. Încăpeau. Gata, puteam pleca. Mai era aproape o oră și mi se făcuse foame... Și ea nu era. Aveam s-o aștept. Chiar dacă plecase, o voi aștepta. Aveam să-i arăt că eu rămân corect. Întotdeauna corect. Mai bine mi-aș
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
fără să-l sărăcească, pentru că a adăugat cunoaștere puternicei legături afective pe care toți o avem cu teatrul lui Brook, cu seducătorul teatru al formelor simple. În fine cartea despre Livada lui Cehov! Livada - o piesă generoasă, largă, în care încăpem cu toții, noi oamenii secolului XX, cu problemele noastre, cu proiectele noastre, cu visurile noastre. Livada e piesa cea mai importantă a secolului XX și cartea lui Banu consolidează această opinie comentând spectacolele lui Strehler, Brook, Stein, Șerban, Efros și alții
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
erudiția imensă etalată în ele, ci din constatarea stînjenitoare pentru tine că toată știința aceasta e a unui singur om. E ca atunci cînd cineva îți așază pe tipsie spectacolul cunoașterii și apoi îți spune că ea, cunoașterea aceasta, a încăput într-o singură minte. Te simți lezat în orgoliul celui care își închipuia că este el însuși un știutor. Cultura aceasta, prin prăpastia pe care o cască între orizontul ei și falia îngustă a științei tale, are efectul unui afront
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
în lăcașul/ strămoșului". Sau: "Noiembrie, ninge, ninge cu spori care vin de pe lumea/ cealaltă, spori/ împinși de presiunea luminii emise de steaua/ centrală, aici e/ buba". Colaje ce surprind o dereglare perversă a lucrurilor, o întoarcere pe dos a rodniciei încăpute pe mîna absurdului. Dar poetul, totuși? Ce spune oare poetul care are îndeobște aerul de-a înregistra un basm al groazei, rostit "de o străină gură"? Parte a degringoladei generale, conștiința i se apără prin nerecunoaștere, prin lepădare de sine
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
cunosc restriștea/ omenească..." (Eutanasie). Devenit instrument al propriului său abandon, al unei alterități, autorul se dedă la un antilirism care e o postură limită a lirismului ce-și riscă propria condiție: "Unde să fug? E ceva difuz, nu-mi/ mai încap în piele, nu mă mai înțeleg. Nimeni/ nu mai are nevoie de mine? îmi/ scuip cărnurile. Nici/ eu nu mai am nevoie de mine! Are cineva nevoie de ochii/ mei? De urechile mele? De nas? De țeastă?/ Nu are nimeni
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
de volume. Cum să le iau? Unde să le pun?... Mi-am ales o sacoșă de voiaj cumpărată cu ani în urmă de la mare. Avea fermoarul stricat. Era imposibil să-mi pun atâtea cărți. Mai bine să-mi iau manuscrisele. Încăpeau. Gata, puteam pleca. Mai era aproape o oră și mi se făcuse foame... Și ea nu era. Aveam s-o aștept. Chiar dacă plecase, o voi aștepta. Aveam să-i arăt că eu rămân corect. Întotdeauna corect. Mai bine mi-aș
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
curții regale. La Brașov suntem întâmpinați la gară de președinta Uniunii femeilor române - vrednica doamna Maria Baiulescu și apoi conduși la hotelul „Coroana”, unde mi se pun la dispoziție două elegante camere. Concertul este anunțat în imensa Festhalle, în care încap câteva mii de auditori și fu într-adevăr un triumf pentru mine. Sala era atât de ticsită încât abia se mai putea respira și primirea făcută mie a fost într-adevăr enormă; ziarele delirau. După concert, mi s-a dat
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
satisfacții, ci este mereu satisfăcut, însă, în fiecare moment al satisfacerii, o nouă dorință crește. Sfântul Grigorie, într-un pasaj din Cântarea Cântărilor (5, 4), vorbește despre fereastra sufletului ca o „deschizătură mică, îngustă și strâmtă, prin care n-a încăput Însuși Mirele, ci de-abia mâna Lui; dar prin ea a pătruns înăuntru și sa atins de cea care dorea să-L vadă pe Mire, din care aceasta numai a câștigat, că a cunoscut că mâna aceasta este a Celui
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
ușurință multe limbi, așa cum un muzician se bizuie pe o ureche muzicală cu care simte spontan melodiile înainte să le vadă scrise sub forma unei partituri." Cum nu-mi rămîne decît să-i dau dreptate, mă întreb totuși cum Dumnezeu poate încăpea în mintea aceluiași om araba și limba daneză, ca să nu mai pomenesc de ,banalele" limbi de circulație internațională sau de ,accesibilele" limbi ale culturii clasice. Trebuie totuși să mai fie ceva la mijloc, pe lîngă indubitabilul simț muzical, poate o
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
gîndirea pe făgașul normalității și să se dezbare de Ťlimbajul filosoficť a fost Nietzsche, dar ideile nu se ridicau la nivelul vervei lui literare (...), rămînînd grevate de un iremediabil kitsch metafizic". De la acest masacru se salvează doar Heidegger și - mai încape îndoială? - Noica, în legătură cu care e instituit un protecționism deplasat, un fel de ,poliție" ce sancționează drastic orice abatere de la totala aprobare. Comentariul lui S. Damian e dominat de stupefacție: ,E o gradație a ireverenței care uimește. Urîta gafă s-a
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
termen de predare, font de scriere etc. Chiar și interviul acesta intră sub aceeași cupolă. Dar mă scutur și zic: sunt scriitor, nimic altceva. Aveți succes. Romancierul, sau traducătorul câtorva zeci de volume ,grele" ajung și ei la public, mai încap de gazetar, de discursul lui de(spre) televiziune? Amândoi ajung liniștit la public, iar prezența lor nu e stânjenită de conturul gazetarului. Mă grăbesc să vă spun de ce: nu sunt gazetar - nici de televiziune, nici de alt fel. Sau, cel
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
nu este deloc una liniștitoare, chiar dacă adevărații cititori de literatură nu se vor răsturna confortabil în fotolii să privească la tot felul de năzbâtii cu iz cultural, zappînd pe multitudinea de canale teve, ci vor merge, să spunem, cîți vor încăpea, la Clubul Prometheus, sau oriunde în altă parte unde scriitorii susțin lecturi publice sau își lansează cărțile, nu neapărat pentru a decreta dacă aceștia sunt sau nu VIP-uri, ci pur și simplu pentru a se convinge că aceștia există
Scriitorii, între anatemî și vip by Gelu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/10086_a_11411]
-
massă de mediocrități care se descurcă mai bine sau mai rău, după cum le dictează astrele. Hoțul slab de minte doarme pe pat de fier la pușcărie, pe un cearceaf cu alți doi, trei proști ca el. Pușcăriile nu-i mai încap. Hoțul de geniu pufăie din pipă cele mai nobile fumuri, pe yachtul personal, pe când oaspeții, din crema protipendadei, își fac siesta pe hamacurile punților. S-ar zice că hoțul de rând naște compasiune, mai cu seamă când, pătrunzând în casa
Meritocratia hotiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10113_a_11438]
-
de pledoarie, Radu Petrescu, bate clipa nehotărîtă a lui Joyce, clipa oricît de zăbavnică a despărțirii veghii de somn. A visului de viață, a realității de nălucire. În ea, gazdă frivolă, dedată însă, din cînd în cînd, la deliciile răbdării, încape atîta tragere de timp, prin largile ocoluri pe care poate să le ofere, dintotdeauna, răsfoitul cărților, încît desprinderea nu se mai petrece, practic, niciodată. Norii lui Radu Petrescu nu aduc ploaia. Nici atît, înseninarea. Doar plăcerea de-a te pierde
Ceasul innorarii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10125_a_11450]
-
să dee în Căciga cu o bardă lată iar acela aruncând o bebee îl tocă tocmai în gura căscată, ș-așa fu de crudă lovitura, încât toți dinții îi părăsiră gura... Rar text scris în limba română în care să încapă atât de grotescă îngrămădeală de numiri pățind fiecare câte ceva în mod diferit. O listă de caractere, unul după altul încremenit în câteva sunete doar, închizând în ele mărunte, ambițioase, caraghioase viețuiri... Bezmetica luptă nu s-a încheiat... când Bălăban, fierarul
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10137_a_11462]
-
acolo a fost atât de copleșitoare, încât pe cover-ul casetei am simțit pur și simplu că trebuie să scriu Acatistul Sfântului Iosif. Și câte mai sunt poveștile noastre... Îndărătul fiecărui film stau multe, căci filmul e-o poveste în care-ncap alte povești. Dacă știi s-o asculți și s-o privești, lumea îți vorbește și ți se-arată pentru ca, la rândul tău, s-o poți dărui. Cui? Lumii... Televiziunea Liberă Timișoara În 22 decembrie ’89, orașul Revoluției avea deja televiziune
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
acolo a fost atât de copleșitoare, încât pe cover-ul casetei am simțit pur și simplu că trebuie să scriu Acatistul Sfântului Iosif. Și câte mai sunt poveștile noastre... Îndărătul fiecărui film stau multe, căci filmul e-o poveste în care-ncap alte povești. Dacă știi s-o asculți și s-o privești, lumea îți vorbește și ți se-arată pentru ca, la rândul tău, s-o poți dărui. Cui? Lumii...
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
în țară, iar la 81 586 cetățeni români nu li s-a permis ieșirea din țară. Intervenții SIAMUD Despre utilitatea pentru orașul nostru și nu numai a Serviciului de Intervenție pentru Asistență Medicală de Urgență și Descarcerare SIAMUD Timișoara nu încape discuție. Cifrele referitoare la anul 2003, puse la dispoziție de coordonatorul subunității, lt.col. dr. Augustin Hamza, sunt sugestive: au avut loc peste 1300 de intervenții, fiind asistate tot cam atâtea persoane. S-a intervenit și pentru ajutorarea victimelor a 165
Agenda2004-3-04-lege () [Corola-journal/Journalistic/281960_a_283289]
-
editorilor ei, Solo și Mariana Juster, felicitările noastre!” (Valentina și Berthold Gruenwald - Duesseldorf, revista Punct, Nr. 36, mai 2005). “DAKAR * morții mei nu sunt muriți în veșnicie ei sunt vii în memoria și sângele meu împărăția morții nu-i va încape morții mei din fund de mare urcă pe zarea albastră și seamănă pâine în țară cu mine ci râd și plâng trăind în trăirile mele străbătând veșnicia cu toată țara” (Solo Juster, revista Punct, Nr. 40, mai 2007, pag.7
Interviu cu poetul Solo Juster. In: Editura Destine Literare by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_373]
-
Să mă ascund de mine am fugit în prea - înaltul turn de fildeș nici în cer nici pe pământ cuprind de acolo marginile lumii drama vremurilor pocite dincolo de cuvintele ce nu pot fi în nici o limbă rostite nici o limbă nu încape atât de multul urât al lumii (Din vol. Arborele memoriei - antologia poeților de limbă română din Israel, ed. Orion, București, 1997, ediție îngrijită de Radu Cârneci, pag.136, Solo Juster) Vă mulțumesc! Lucreția Berzintu Septembrie 2012
Interviu cu poetul Solo Juster. In: Editura Destine Literare by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_373]
-
cercetări legate de cazul celor două persoane care au fost găsite, la finele săptămânii trecute, cu zeci de facturiere și chitanțiere. Acestea erau în alb, purtând ștampila unei firme din București. Actele respective erau de vânzare și dacă ar fi încăput în mâinile unor inși fără scrupule puteau servi la sărvârșirea de ilegalități lPuiu Bălan, de 28 de ani, din Olt, recidivist, care a ieșit pe poarta penitenciarului în luna iulie cu un rest de pedeapsă neexecutată de 928 de zile
Agenda2003-41-03-21 () [Corola-journal/Journalistic/281574_a_282903]
-
asemănătoare cu cea din Costești Biserica era mică și veche de peste 200 de ani, construită din lemn, cu o intrare joasă, pentru care trebuia să te apleci ca să pătrunzi înăuntru și cu ușă deschizându-se spre interior. în biserică, neputând încăpea toți oamenii, au intrat numai copiii, înghesuindu-se cum au putut, iar cei mari au stat afara, cât mai aproape de biserică pentru a asculta Prohodul. Lumina nu putea pătrunde prin micuțele ochiuri de geam zăbrelite și singura sursă de lumină
Paștele de foc la Costinești. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/97_a_202]
-
venit, a fost bine primit. Cele mai multe dintre roluri le-am jucat în spectacolele regizorului Ioan Ieremia, pe care-l prețuiesc în chip deosebit: două-trei spectacole dacă a făcut fără mine, îmi dădea să joc și unde eu credeam că nu încap“. Unul dintre aceste spectacole, „Mielul turbat“, a avut meritul de a-l impune ca pe „unul dintre cei mai reprezentativi actori ai TNT“, după cum, mai târziu, în cronica la „Arma secretă a lui Arhimede“, avea să-l numească chiar necruțătorul
Agenda2004-13-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282223_a_283552]
-
scriu despre cineva ori ceva. Poate pentru că, printr-o bizară întorsătură a sorții, această voce tunătoare și de neuitat mi-a fost familiară... înainte de-a vedea lumina zilei. Sau poate pentru că un sfert de veac de carieră fulminantă nu încape într-o bucată de hârtie. Căci tocmai astăzi se împlinesc exact 25 de ani de la debutul său, în 14 noiembrie 1978, cu Turridu din „Cavalleria rusticană“ de Mascagni. Însă merită încercarea: nu să povestești o carieră de nepovestit, ci să
Agenda2003-46-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281699_a_283028]