3,982 matches
-
Beatrice din casă, intră tatăl ei. Încotro? La un film, flirtă ea, mi-a dat voie mama... Bine, bine, dacă ți-a dat voie mama... zise el conciliant, nebănuind că după ușă îl aștepta o artilerie întreagă cu toate tunurile încărcate. Sărut-mâna, Doina! Ea nu-i răspunse. Îl privi un timp cu ostentație. În mintea ei își făcu loc un gând demolator: ,, Acesta să fie omul căruia i-am dedicat eu viața?" Ce ai dragă, ți s-a înecat corabia? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
săi, dacă Doina nu i-ar fi luat-o înainte să le detalieze întreaga poveste. La intrarea în Focșani, după nici un kilometru parcurs pe șoșeaua de centură, avu o pană de cauciuc. Asta îi mai lipsea. În cele din urmă, încărcat nervos, ajunse la casa părinților săi. Bucuria îmbrăcă întreaga casă într-o haină de sărbătoare. Trecuse mai mult timp de când părinții nu-și văzuseră feciorul călcându-le pragul. Teo intră în casă vizibil zorit. Își roti privirile prin prima încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
m-aș fi înțeles! Discuția aceea cu Răducu o răscoli din nou pe Simona. Nu se mai putu abține, nerăbdarea intrase din nou în casa ei. Se îmbrăcă la repezeală cu ce găsi în cale și așa, cu toate bateriile încărcate, alergă la telefoane. Îl luă și pe Răducu cu ea, decisă să-i ceară lui Teo să se hotărască o dată. Trebuie să o părăsească pe spălăcita aia de nevastă-sa, că nu o fi ruptă din soare! Să vină o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o scosese din inimă, dar nu era așa, ea se aflase tot timpul în culcușul tăinuit al inimii acestui om cu sufletul atât de mare, încât acum, când trebuia să se îmbrace în haine cernite, se simțea în același timp încărcată de o bucurie fără seamăn: tatăl ei nu încetase nici o clipă să o iubească! Dacă în lumea de dincolo avea să se întâlnească cu cea cu care viețuise pe pământ, aveau amândoi a se spovedi în fața lui Dumnezeu, pentru că în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
știa nici el de ce bea, de necaz, pentru a alunga spectrul ce îl urmărea de a se vedea la ușile miliției, de bucurie că scăpase și el și copilul nevătămați. E greu de spus. * Simona abia deschise ușa garsonierei și, încărcată nervos, explodă. Începu să-l lovească pe Radu unde apuca, spunând mereu: Ai spus că ești băiat mare, așa mi-ai spus! Ești băiat mare, ai? Radu, după ce scăpă din mâinile furioase ale mamei lui, ștergându-și lacrimile care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe măsură ce te afunzi tot mai curajos în simțământul inefabil al dragostei!” Aici, într-adevăr, este nevoie de făcut o remarcă. Este curios cum de cineva poate să scoată la iveală, cu atâta ușurință, astfel de cuvinte, toate îndelung căutate și încărcate așa de puternic, atât de filosofie, cât și de poezie. Lucrul acesta este de mirare și ar putea face gelos și pe cel mai înzestrat dintre poeți. Dar acestea sunt doar considerațiile mele proprii, așa încât să nu mă îndepărtez prea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mă mai trezesc decât, Într-o după-amiază blândă de toamnă, stând la povești cu Borger pe băncuța din fața casei părintești. Doar mi-a promis... că o să vină să culegem struguri și, mai apoi, seara să ne găsească admirând Împreună - amurgul Încărcat de taine.... Necunoscuta Mergea Înaintea mea, fără grabă, balansându-se ușor de pe un picior pe altul. Nu știu ce m-a făcut să am o oarecare trăsărire sau ce m-a fascinat În prima clipă În care am zărit-o: părul negru
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Regionalizări identitare 1tc "Regionalizări identitare1" Ceea ce se cheamă, cu o sintagmă deja supralicitată, tranziție postcomunistă este, în bună măsură, și căutare de definiții sociale cu caracter identitar. Exemplul etnic este cel mai vizibil, cel mai dramatic invocat, cu cea mai încărcată și mediatizată istorie evenimențială. Nu trebuie uitate însă nici cele care au ca nucleu de structurare regiunea, religia, profesia, familia, sursele de divertisment etc. Toate reprezintă căutări de replasare a propriului grup de apartenență pe coordonatele unui spațiu sociocultural care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
era în stare să înlocuiască orașul lor natal unde își aveau toate amintirile copilăriei și adolescenței. Străine într-un oraș străin, fetele au parcurs cei doi ani de școală mereu cu dorul de casă. Dacă n-ar fi fost programa încărcată a școlii sanitare, practica în clinici și spitale, cei doi ani ar fi putut fi asemuiți cu o plimbare nocturnă pe un bulevard plin de castani înfloriți. Timpul însă trecea, depănându-și zilele fără întrerupere, ignorând grijile mărunte ale muritorilor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o scenă care i-a tăiat respirația: Marcel, feblețea ei, cu cătușe la mâini, era condus de doi milițieni. S-a prefăcut că nu o vede, sau chiar nu o văzuse, nu se știe. A ajuns într-un suflet acasă încărcată de nedumeriri, s-a înfundat în perne și a început să plângă în hohote. Îl plângea pe el? Poate!?... Dar în primul rând se plângea pe ea că fusese o ușuratică, o naivă, o imbecilă. Cum să crezi într-un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în priză, strigată din toate părțile pentru o intervenție care nu suporta amânare, ceea ce îi turna plumb în picioare, încât seara cădea moartă de oboseală. Cu timpul însă, atât Olga cât și Ina se obișnuiră. Nu erau toate zilele la fel de încărcate, dar prima lor zi de activitate nu aveau s-o uite niciodată nici una dintre ele. * Seara, Olga își ținu promisiunea și, după câteva ore de odihnă, bătu la ușa prietenei sale cu sacul încărcat de veștile ce o împovăraseră în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
la întreținere sunt tot mai mari, la care se adaugă abuzurile unor administratori de blocuri privind calculul cheltuielilor și penalizărilor de întârziere la plată a facturilor către furnizori, nota de plată a proprietarilor către asociațiile de proprietari fiind tot mai încărcată. Toate acestea contribuie la înmulțirea conflictelor din domeniul asociațiilor de proprietari pentru rezolvarea cărora medierea este cea mai rapidă, mai ieftină și mai eficientă cale. Revenim și subliniem că obiectul principal al conflictelor de la nivelul asociațiilor de proprietari rămâne lanțul
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
să adoarmă avu timp și putere să semneze declarația în favoarea operației pe cord deschis. Adormi și nu mai simți nici o durere. Apa acoperise și cele mai înalte clădiri și continua să crească. Din loc în loc pluteau tot felul de ambarcațiuni încărcate aproape la refuz. Se auzeau strigăte,motoare funcționând, valuri și ploaia. Arca Guvernelor Aliate se putea vedea de departe, fiind cea mai mare din toate vasele; luminile îi străluceau peste întinderea de ape ca lumina unui soare de care nimeni
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
la dat și la luat. Numără. E bine? Da, e bine. Sărut mâna, și drum bun! și multă sănătate Dochiței dumneavoastră dragi! Seara acestei zile, începea în același ansamblu de frumuseți, și de valori, ca și cea de ieri. Mai încărcată, însă, cu una: a omeniei. Dormitorul de pe treptele primăriei Grupa la care mă voi referi în rândurile de mai jos era compusă din optsprezece vânători. Pentru ziua respectivă era programată o partidă de vânătoare de iepuri, vulpi și fazani, pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
hram, încărcând cu bucurie sufletul fiecărui participant. Mâncare, băutură și multă voe-bună. Dincolo, cheltuiala supotând-o, cum am zis, mai-marii etniei, totul a fost cuprins de un rar fast. țigăncile și-au arborat toalete specifice, mâinile, gâturile și pletele fiindu-le încărcate cu aur - sub formă de bani vechi, găuriți la o margine, și de alte podoabe din prețiosul metal. Fiecare țigancă a pus pe ea tot ce a avut mai scump la viața sa; țiganii și-au împodobit capul cu pălării
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
citatul din Nottara, despre modul În care nenea Iancu urmărea și conducea repetițiile textelor sale : după cum bine se știe, nu Întotdeauna dramaturgul este și regi zorul ideal al piesei ... Sigur că unele afirmații din altă teză, despre eroine cu ereditate Încărcată, pot sta, ca-n teatru, unde nimic nu este univoc, sub semnul Întrebării : spre exemplu, autoarea propune o seducătoare apoftegmă a lui Flaubert („ Artistul trebuie să existe În operă ca Dumnezeu În creație, invizibil și atotputernic; să-l simți pretutindeni
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o facă... nașul... ha, ha, ha! Adică eu? Piei drace! Plata are s-o facă finul. La asta mă gândeam și eu, dar am vrut să te necăjesc doar. Dinspre partea asta nu-i bai, Pâcule... În zori, carele erau deja încărcate. Ca de fiecare dată, în fața cărăușilor ședea Vasile Hliboceanu, ca un haiduc în fruntea cetei sale... La drum, băieți! - a strigat, pocnind din bici... Când soarele s-a oprit în vârful bolții, șirul de care a ajuns la Fântâna cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
merg la cărăușie au ba? Dacă da, atunci să-i trimit la Hliboceanu... Așa-i Dumitre? Apoi altmintrelea nu-i, Pâcule - a recunoscut moș Dumitru... * Mitruță, băiete! Am rămas singuri-singurei și trebuie să facem treburile ca la carte... Așa că, la încărcatul sacilor, tu ai să stai lângă cântar, ca să vezi cât arată cântarul și cât trece cantaragiul pe hârtiile către Aizic, iar eu voi avea grijă cum se încarcă fieacare car. La drum, tu ai să mergi în urma șirului de care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să crezi.Te gândești că poate îi o închipuire de-a ta sau un vis urât! Ia să-ți auzim glasul! Păi, cum spune moș Dumitru, așa vom face. Nu-i nici o supărare... Da’ eu mă duc să văd de încărcatul carelor, că soarele îi sus... Au încărcat după regula știută și în scurtă vreme au pornit. Vremea frumoasă și umbra pădurii, colorată ca de sărbătoare, îi îndemna pe cărăuși la drum... Mergeau cu spor, dar... la un hop mai mare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mare și avem oleacă de drum.” „Da’ unde vrei să ajungem, mă rog frumos?” „Păi unde crezi tu? La încărcat, băiete!” Și uite așa aproape fără să-mi dau seama - ca un lunatec - am înjugat și iată-ne la drum încărcați ca întotdeauna! Și bine ați făcut, pentru că așa singuri parcă ne ploua și ne ningea - a intervenit Hliboceanu. Să știi, că treaba rămâne însă așa cum am hotărât-o ultima oară. Noi doi vrem să fim doar doi cărăuși, ca și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
întoarcere, om vedea noi - și-a menținut Mitruță părerea. Mai bine hai să încărcăm, pentru că ce-i făcut îi bun făcut - a răspuns Hliboceanu. Ca de obicei, Mitruță și-a ocupat locul lângă cantaragiu, iar Hliboceanu muncea cu ceilalți la încărcatul săniilor. Ninsoarea curgea fără niciun semn de poticnire. Când săniile au fost acoperite cu țoluri, pentru ca grâul din saci să nu se ude, s-a auzit glasul lui Hliboceanu: Sunteți gata de drum, oameni buni? Gata, gata - au răspuns cărăușii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
gata!” - a comentat Mitruță felul de a fi al negustorului. Și nu are dreptate, Mitruță? - a întrebat Cotman, cu mândrie neascunsă în glas. Are, nu are, mai întâi ar trebui să ne bucurăm că am ajuns cu bine... Cu săniile încărcate ne-a fost greu, dar cu ele goale îi altă poveste. Numai că o să ne cam apuce noaptea, pentru că ziua-i tare scurtă - a răspuns Hliboceanu. Da’ n-am mai mers noi noaptea și pe ploaie și pe nămeți sau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cât cepele și se holbează la mine ca la lup... „Măi! Da’ cum ai ajuns tu aici? Afară îi ca în Iad”. „Păi n-am venit singur, jupâne” - zic. „Sunt cu toată liota cărăușilor. Îs afară la poartă, cu săniile încărcate, și așteaptă dezlegare de la dumneata ca să descarce”. Ovreiul o rămas să pună cojocul pe el și vine îndată. Bine, Pavele! - l-a lăudat Hliboceanu zâmbind. După un timp, a ieșit și Aizic, zgribulit ca un pui de bogdaproste, dar cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
un colind ca la niște gospodari ce sunt!” - îi zbârnâia prin cap lui Cotman. „Mitrel abia mă așteaptă să-i pregătesc buhaiul. Că de! Îi băiat mare de-acum și merge cu uratul” - medita Mitruță, cumpănind în mână durda gata încărcată... „Poate fimeia mea a mai duce-o până după sărbători... Și dacă ar fi băiat ar fi strașnic, pentru că o avem pe Ileana, care-i mare de-amu’. Mâine-poimâine merge la școală” - chibzuia Alecu Slobodă. „Oare cum se mai simte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vorbește despre ele cu reticență și cu un fel de stînjeneală, așa cum, În familiile rezultate dintr-o mezalianță, li se vorbește copiilor despre bunicii lor de condiție proastă; conștiința noastră este, cînd vine vorba despre ce s-a Întîmplat acolo, Încărcată și posomorîtă, ca a unui datornic la ușa căruia bat portăreii: tare am mai dori să nu fim acasă În acel moment! Încît Încercarea de a descrie ce a fost În realitate acest experiment e de la bun Început sortită eșecului
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]