531 matches
-
vrei tu, Nu-ți aminti de mine și de tristețea mea Când dragostea, la poarta inimii bătu, Nu am deschis, de ea să-mi amintesc, n-aș vrea. Și nici în trenul pasiunii, nu aș mai urca, Iar timpul aș încătușa, spre orologiu, n-aș privi,. Însă, de-aș ști ca-n gară tu m-ai aștepta, Prin ploaia rece-aș alerga și iarăși te-aș iubi. Și dacă vei pleca, tu, înapoi să nu privești, Lasă-mi ceva, de tine
ÎNCHIDE OCHII de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374344_a_375673]
-
cunoscut-o pe Ana în cafe-barul din gară întâmplător sau nu ne-am privit era dragoste la prima vedere era înnebunitor de fermecătoare în jurul gâtului șerpuia un șal tricotat nu era frig cuceritor și irezistibil zâmbetu-i explodat de sub priviri îmi încătușa vederea simțeam un fel de căldură tăioasă până la os atunci mi-am dat seama că ceva doare toate aceste lucruri erau lângă mine și Ana era lângă mine o văd printre amintiri însă această iubire doare mă simt închis pe
PUŢINUL DIN ADOLESCENTUL DIN MINE A RĂMAS ACOLO de TEODOR DUME în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373435_a_374764]
-
taină, / neostoitul meu gând / neopritul meu dor”. Oglinda depozitară a tainei închide și o speranță, aceea că între lumi paralele ceva se poate păstra, ceva este indestructibil și stabil: „Iubirea”. „Prea obosit de drum, / căutând taina, / mă apăr / refolmulând ruga: / încătușează-mă în iubire, / oprește-mă pe veci / din neverosimila-mi fugă / prin neantul uitării... / răstignește-mă în dor”. Secțiunea a treia „Tainica oglindă” întărește expresiile poetice anterior invocate. Pe drumul spre porțile dorului se împuținează cuvintele și poetul invocă tot
ALEXANDRU UIUIU DESPRE VALER COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371313_a_372642]
-
Secțiunea a treia „Tainica oglindă” întărește expresiile poetice anterior invocate. Pe drumul spre porțile dorului se împuținează cuvintele și poetul invocă tot mai des tăcerea și taina: „Că însuși dorul / nu e decât o metaforă / pentru a definii uitarea, / a încătușa taina...” dogoritoarele porți spre care discursul poetic se îndreaptă știind încă de la început că nu le va putea deschide, sunt tot mai aproape și în același timp tot mai tăinuite. Trădarea, uitarea, iubirea, dorința, visul se tăinuiesc în tăceri și
ALEXANDRU UIUIU DESPRE VALER COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371313_a_372642]
-
m'asculți, cu gura fragă Miere îmi dai să uit de lațul De flori, până'mi alină sațul, Se trece dup'amiaza'ntreagă. Câte au fost? Un ceas? O mie? La ora blândei înserări, Mă ispitesc cu noi chemări, Sânii încătușați sub ie. Se'ascunde luna'mbujorată, După perdelele de nori. Pe pieptul meu adormi spre zori Fecioară dragă, mie dată. *** "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: Hai să fugim ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1583, Anul V
HAI SĂ FUGIM … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371345_a_372674]
-
din 30 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Vino Vino să regăsim bucuriile orizontului Sub arcada răsturnata a vietii mele , Să simțim adierea năvalnica a vântului Prin gândurile ce ne inundă clipele ... Vino să dezlegam lanțul spaimelor reci , Ce ne-a încătușat sufletul cu îndoieli , Mangaie-mi chipul ,cănd dincolo de mine treci Și nu mă scufundă în alte bănuieli ... Vino fără uitările din altă constelație Ca să vorbim despre două destine, Să descifrăm timpul cu umbre distilate , Din strigatul amintirilor să alungam suspine
VINO de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375563_a_376892]
-
Se cercetă strigându-se: Scorburăăăă! Un ghem de bulbuci se roti deasupra apei, semn de mare bucurie pentru el... Curse mai depare. Apa creștea tot mai mare... Devenit lichid, i se păru că-i încolțit din toate părțile... Parcă fu încătușat în corpul curgând... N-avea cum a se-ntoarce! Să meargă mai departe, da! Tot mai departeeee!... La un timp, întunericul rece-ud, alunecos și greu începu să se umple cu forme, cu multe forme ușoare. Înțelese că nu sunt goluri
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
mult masculinizate. Și, în consecință, am ajuns să fim așa cum nici bărbații nu ne mai vor: mai puțin sentimentale, ceva mai mult nefeminine și un pic mai vulgare. Am dori (de ce nu?) abandonarea figurii mitologice a Evei care le-a încătușat pe femei într-un destin implacabil, biologic vorbind. Am dori să ni se acorde mai multă încredere tot așa cum ne asumăm și responsabilități. Este greșit să se creadă astăzi că femeia este răul necesar așa cum este greșit să se caute
CHERCHEZ LA FEMME de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372301_a_373630]
-
o mamă. Multe am mai învățat noi una de la alta! Ne-am încredințat secrete. Pe-ale mele, tu le-ai luat cu tine. Ale tale sunt pe veci ferecate în mine. Of, Doamne, cum m-a paralizat, cum m-a încătușat inerția-mi, iar pe tine pudoarea și rușinea! Din cauza lor, am pierdut zile și luni și ani întregi, și n-am vorbit destul, nu ne-am văzut destul! Adio, Tikva, prietenă dragă... Nu ne-am luat rămas bun! Ai trântit
PE URMELE BARDULUI NECONSOLAT (POEME) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372893_a_374222]
-
în amiezi / peste rogoz, cărări însângerate / îmbrățișări uitate prin livezi / apun sub dor de coasă sărutate” (Ah, ce n-aș da). Deși neagă aproape cu vehemență prezentul scindat, suspendat, străin, poeta nu se simte liberă de iubire, ci mai degrabă încătușată în gânduri, în amintiri și sentimente care te leagă pe viață: „Poemul tău nu este încă scris / cum slobopd nu îmi este încă pasul / eu doar mimez că tu ai fi proscris / când tu prin mine bântui la tot pasul
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
ocean de întrebări. Dar lucrurile ce păreau simple la o primă vedere nu s-au dovedit a fi mereu lesnicioase, cât și cele complicate n-au fost întotdeauna atât de absconse. Luptase cu misterul până în cele mai tainice cotloane. Îl încătușase de fiecare dată fără milă, pentru ca mai târziu să-i facă o reverență meritată de orice învins tenace... Se despărți de soții Romanescu pe la zece seara, convins că aceștia aveau nevoie de intimitate mai mult ca oricând. Își aleseseră decorul
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
Tiger Publicat în: Ediția nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului sunt mugurul încolțit transformat în frunza gîndurilor tale pală de vânt sălbatic în undă de suflet răstignit între cer și abis în amiaza circulară a unui vis încătușat în timpul dintre noi poftind la fructul oprit din sărbătoarea unei recolte pitice din povestea ruginită în care nervurile apocaliptice ale norilor agățați de idee ne subjugă înlănțuirea pe catafalcul stelar Referință Bibliografică: Răstigniți în toamnă / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN
RĂSTIGNIŢI ÎN TOAMNĂ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347298_a_348627]
-
și asta". Ca în transă, preluând coșmarul celuilalt, Aurel Covaci compune primul sonet al coșmarului, iscălit apoi de Nicolae Labiș: SONETUL COȘMARULUI Pricepem noi această odihnă chinuită Când ne cuprinde vraja trăirii efemere, Când ni se aprinde totuși tăcuta dinamită Încătușată-n suflet, în creier și-n artere? Când somnul, moarte-n uda uitărilor ne cere Învie în țărână cu secetă cumplită Aceste clare vise, viclene temnicere, Când chiar și suferința e-n lume urgisită. Prietene: ne bate-n gol, ca
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
și a puternicilor și nobililor ei aliati s-a întronat în lume principiile de drept și umanitate pentru toate neamurile și când în urma loviturilor zdrobitoare monarchia austro-ungară s-a zguduit din temeliile ei și s-a prăbușit, și toate neamurile încătușate în cuprinsul ei și-au câștigat dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâiu gând al Bucovinei desrobite se îndreaptă către regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea desrobirii noastre. Drept aceea Noi, Congresul general al Bucovinei, întrupând suprema
SCRIEM CA SĂ NU SE UITE-DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346416_a_347745]
-
tu ai coborât, eu te-am pierdut nicicând nu te-am cunoscut nu mă întorc...și știi de ce? de m-aș întoarce în trecut te-aș transforma în vas de lut mi-aș pune sufletul în el și l-aș încătușa cu-n singur țel..... să mă păstrezi pe veci în el. Referință Bibliografica: Nu mă întorc...și știi de ce / Roberta Sanders : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1486, Anul V, 25 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Roberta Sanders
NU MĂ ÎNTORC...ŞI STII DE CE de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377054_a_378383]
-
bărbie cu pumnul drept, simultan cu executarea mișcării de secerare a picioarelor atacatorului, trântindu-l cu fața la podea. În secunda următoare cuțitul zbura din mâna acestuia sub forța loviturii de picior aplicate de Brumă, care îi duse fulgerător mâinile la spate, încătușându-le. Liniștit, de parcă nimic deosebit nu se întâmplase, aruncă o privire cercetătoare către agentul principal Mititelu. Acesta îl privea uluit și îi răspunse cu un zâmbet larg, plin de satisfacție: - Bravo, colega! Șah-mat în două mișcări magistrale. Ești bun, tăticule
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
fost martori și ați îndurat lovituri sau înjurături din partea vecinului, să veniți să stabilim când puteți merge la sediul Poliției, să declarați tot ce știți! Nu dorim să vă stricăm somnul în toiul nopții... În timp ce-l conduceau forțat pe cel încătușat în propria-i locuință, studentul Bolnavu dădea informații agentului-șef principal Furtună, care intrase în scara blocului nevăzut și neauzit: - Să trăiți...! S-a auzit ceva zgomot, domnule agent șef..., dar s-au auzit și două somații. Eu..., eu am
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
luna mi-era zână ce-și curgea matasea albă pe mine, imbracandu-mă în rochie diafana de mireasă. Doar muntele... muntele se ridică de nestăvilit în față-mi, și-atunci... am trimis spre piscurile-i din înălțimi țipatul ce-a încătușat sufletul meu în celulele închisorii ce sunt. Că o întâmplare, gândul conturează iubirea ce se așterne peste toate. Astfel, spartă este gheață singurătății arctice, în vreme ce... tăcerea se rupe-n caleidoscop de cântece din partitura vieții. Imensă bucurie care dai dezlegare
GÂNDURI ÎN DRUM SPRE FERICIRE de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375983_a_377312]
-
U G Ă Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 1906 din 20 martie 2016 Toate Articolele Autorului Doamne, primăvara asta a luat-o înapoi Ca o Doamnă speriată de lup, Doamne, timpul parcă tot a fugit de noi, Soarele, încătușat de nori, e la zdup. Doamne, topește frigul și bruma buimacă, Să văd Soarele incandeșcent pe cer; Pomii din livadă, toți mugurii să-i desfacă, Albinele să zumzăie din nou în cartier. Toată lumea este tristă și foarte supărată Lalelele și
R U G Ă de GEORGE PENA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376012_a_377341]
-
chiar dacă ți-a spus la plecare că este puternică precum stânca. Inima îi este fragilă, când comoara vieții ei, adică tu, ai fi în pericol și rugăciuni șoptite în fiecare clipă vor curge de pe buzele ei pentru tine. Își va încătușa dorul în colivia sufletului și va aștepta să te întorci. Chiar dacă știe că nu poți veni acasă într-o zi, ea oricum, cu mâna strșină la ochi va privi în depărtare și va spera că gândul ei te poate aduce
MĂICUȚA MEA de IONEL CADAR în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376090_a_377419]
-
armat, a luat, brusc, niște gloanțe în căpățâna aia, cam seacă, a lui. Văzând că bunele sale intenții trec neobservate Neluțu oftă și, plin de greață față de mâr-lani, își încheie halatul de mătase cu monogramă, puse mâinile la spate, fu încătușat și ieși din casă, în lumina blitz-urilor, cu un aer de martir în drum spre canonizare. Presa, special invitată de poliție pentru a mediatiza evenimentul, dădu în clocot. La urma-urmei era ceva cu totul ieșit din comun. Așa se
EROAREA JUDICIARĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376672_a_378001]
-
ți îmbrățișez gândurile tale, Cu iubire, îți voi croi o ie din praf de stele, Pe care am s-o țes cu fir de aur și rubine, Și pe frunte am să-ți așez coroană de safire. Doresc să te încătușez în timp, să te iubesc, Să-ți pun arșiță pe buze și să nu te părăsesc, Din albastrul infinit, să curgă în tine apă vie, Iar tu, să fii iubita mea pe veșnicie. Chat-Poezie, cu o frumoasă doamnă. Referință Bibliografică
DA, IUBIRE.... de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375224_a_376553]
-
geneticii umane cu elementele lumii minerale: „Am pătruns în miezul cristalului / ca-ntr-o eternitate./ Suprafața sticlei - ca bolta cerului - / ascundea în ea minuscula mea lume / într-un întreg univers. Dar n-am știut / că odată intrată-năuntru / mi-am încătușat toate timpurile / în pocalul lacrimilor-răzvrătite“. În litania „Iartă, Doamne!”, voluptatea proliferării verbale este emanată înspre o dimensiune sacrală de sufletul poetei sensibil la presiuni emotive: „Fără Tine / sunt fir de nisip fără memorie, / sunt bob de grâu fără sămânță. Dă-
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
pe pământul trăirilor, de câte ori a dat fuga la el Ana lui cea înnebunitor de fermecătoare este lesne de înțeles din poezia dedicată memoriei acesteia: puținul din adolescentul din mine a rămas acolo: cuceritor și rezistibil zâmbetu-i/ explodat de sub priviri îmi încătușa vederea/ simțeam un fel de căldură tăioasă/ până la os. Revenirea la golul sufletesc se face ritmic, între două respirații, între două apariții consecutive ale chipurilor dragi, pe fundalul unei liniști extreme. golul dintre mine și tine/ e viața mea mărturisește
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
iasă din focul tenebrelor în care a fost „plămădită” de alții, salvată prin joaca nevinovată a unor copii - pentru a se bucura de răsfoirea în tihnă și pe îndelete a fiecărei pagini, zăbrelită de întunericul ascunzătorilor în care a fost încătușată, fără a fi văzut prea des lumina ochilor atâtor altor cititori... Își are negreșit partea de spornicie în suflete și în minte, la ceea ce am devenit și suntem în prezent fiecare, vremelnicii ei posesori! Referință Bibliografică: Începuturile lecturii - Cartea dintre
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]