549 matches
-
din diferite puncte de vedere și să îl trăiască în viața sa creștină. Reconcilierea ar putea fi comparată cu „un șantier mereu deschis în care lucrează teologi și moraliști, liturgiști și canoniști, psihologi și sociologi și unde poporul creștin își încarnează chemarea universală la sfințenie”. Acest lucru trezește în fiecare din noi interesul, fascinația și implicarea pentru ca procesul dialogic din sacramentul reconcilierii să fie cu adevărat un moment privilegiat de întâlnire și de experiență a milostivirii lui Dumnezeu în viața omului
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
dorească să fie într-un raport personal cu Dumnezeu”. Acest răspuns, pe care omul îl oferă lui Dumnezeu, trebuie mărturisit, pus în act și inserat în viața sa, căci relația dintre uman și divin are „continuitate spațio-temporală doar în măsura în care se încarnează în întreaga materie a vieții. Omul poate fi la înălțimea relației cu Dumnezeu, de care s-a făcut părtaș, doar atunci când, după puterile sale, după măsura fiecărei zile, îl face pe Dumnezeu real în lume”. Aceasta este garanția răspunsului, a
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în mod necondiționat, în totalitatea ființei sale; - dobândește o „îmblânzire” a impulsurilor sale pasionale și o rafinare a propriului mod de a acționa, căci a suportat corectarea defectelor logice sau emotive. Darul lui Dumnezeu, ca efect al celebrării sacramentului, „se încarnează în structurile fizice, psihice, morale și spirituale, individuale și colective ale persoanei concrete și ale grupului concret”. Papa Ioan Paul al II-lea recunoștea nevoia penitenților de a obține această pace interioară în urma spovezii, afirmând că „este totuși legitim ca
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
fi considerate ca fiind adevăratul fundament al oricărei experiențe existențiale și, în general, al oricărei culturi. Universal simbolic, cu rădăcini profunde. Pentru a actualiza și poate a deturna un termen destul de ezoteric al lui Karl Jaspers, "cifruri"55 care se încarnează în realitatea cotidiană. În același timp originare și actuale, aceste "cifruri" sunt active în noile forme de erotism, în creația artistică, în viața curentă, în publicitate, în modă, în jocurile de roluri și producția cinematografică. Totul este "cifru" sau simbol
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
roluri și producția cinematografică. Totul este "cifru" sau simbol. Și este ceea ce fondează noile legături sociale, formate nu prin simpla claritate a rațiunii contractuale, ci prin "obscura claritate" a emoțiilor și a pasiunilor. Nou și vechi ciment al unui sens încarnat. Comuniunea cu aceste figuri originare este cea care fondează diversele fascinații suscitate de monștri, atracția bestiarului, diferitele forme de fetișism, dezvoltarea actelor de posesie. Pe scurt, sălbăticirea vieții sociale. Dar recunoașterea în aceste "figuri incisive" (Nietzsche) este un mod de
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
fideli "exemplarismului" sfântului Bonaventura, adică atenți la forța imaginilor, au pus în scenă marea slăbiciune a copilului-Dumnezeu prin ieslea (presepio) prezentă în cadru. Copilul Iisus este înconjurat acolo de ființe inofensive și drăgălașe: Fecioara, bătrâni, măgarul, boul, mieii. Dumnezeu se încarnează sub forma unui copil. Metaforă frumoasă ale cărei efecte continue le putem vedea. În aceeași ordine de idei, sfântul Bernard vedea în Satan spiritul rătăcitor care nu se întoarce niciodată la punctul de plecare 108. Imagine puternică, de asemenea, a
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de excepție, îi va conduce pe oameni spre mântuire. Toți cei care au urmat acest drum au încetat să mai fie evrei sau greci, sclavi sau liberi, femei sau bărbați. Cu toții sunt botezați creștini. În acest fel Christos s-a încarnat în și printre oameni, și-a asumat păcatele și greșelile acestora, pentru care ajunge crucificat. Învierea lui, pentru Sfântul Pavel, a corespuns cu iertarea păcatelor lumești, ale lui și ale credincioșilor, a însemnat mântuirea lor sufletească. Sf. Pavel nu l-
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
al conflictelor sângeroase. Și vom fi de acord cu acest jurnalist atunci când evidențiază existența unui suflet al Europei, în care regăsim mereu sursa forței sale: „Tot ceea ce este în rest e aparență și îmbrăcăminte. Ideea nu există decât dacă se încarnează într-o realitate care o transcede și de care ea nu poate totuși să se lipsească”. Pe Voyenne l-a interesat perspectiva rezultată din înlănțuirea faptelor, din însăși așezarea lor, l-a atras explicarea vieții confuze din jurul său, pentru că în
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
răsturnată (cu pretenție de realitate legată de sensuri ale constituirii genetice), a unui model elaborat inițial în teorie, de multe ori cu scopul de a explica tocmai posibilitatea și capacitatea miraculoase ale individului de a se comporta legic, de a încarna fără abatere preceptul general și viziunea pe care acesta o conține. Grupuri de unități semantice coezive rezumă viața și îi conferă în același timp valoare, interpretându-i traiectoria încifrată pornind chiar de la determinațiile ei (într-un teritoriu "fragil" al cărui
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în conjugare cu conștiința de sine care o ia drept cerință și poate seconda principial orice demers de natură etică în postura unui martor motivant. Ea poate asuma atribuirea calificativelor axiologice pentru orice situație în care subiectul se găsește implicat, încarnând un rol explicativ în care jocul binomului "bun-rău" primește caracteristica unei simplități sintetice. Ea poate îmbogăți, de asemenea, perspectiva definiției particulare a personalității, întărind menirea spirituală și întâietatea acesteia din urmă în ordinea ritualului uzual al activității. După concepția lui
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
devenită instanță operațională rece). Această înclinație omniprezentă aspiră energii afective generatoare de valorizări noetice și plasează opțiunea științifică hotărâtoare și la nivelul predispozițiilor sau al intuiției natural distanțate de luminile unei certitudini atotcuprinzătoare. Nu te poți comporta epistemic pentru a încarna condiția reflectorului pur de realitate, pentru a-ți pierde contururile caracteristice unei posturi legitim-proiective în încercarea de a reprezenta cât mai corect obiectul de studiu. Nu-ți poți contrazice dreptul legitim la obiectivare în numele unui mimetism sumisiv care ar putea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Iași, 2003, p. 21). Dacă natura ar fi astfel identificată cu forma, comentează Anca Vasiliu, "imaginea ar fi fost în acest caz "asemănarea" în și prin substanța divină, dar în același timp mai mult decât o simplă asemănare, căci "ar încarna forma naturală" a lui Dumnezeu, forma imanentă în ceea ce, provenind de la ea, ar reduplica-o înscriind-o în planul vizibilității" (în Boethius, op. cit., p. 164). 5 Călătoria, în IP I, pp. 86-87. 6 Acropole, în IP I, p. 210. 7
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de origine juridică pe care nici grecii, nici latinii nu au identificat-o complet cu cea de-a doua operația a spiritului. Judicium este actul judecătorului ce determină ceea ce există raportîndu-se la o regulă. În concepția juridică, importanța judecătorului ce încarnează justiția vie este notată (scrisă); în plus, sentința determină o logică a descoperirii, în sensul că, deoarece justiția trebuie respectată, trebuie ca judecata să se aplice plecînd de la o regulă. Modelul juridic al judecății l-a condus pe Kant la
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Osun și a cîștigat suficiente priveligii împreună cu Olofi, Obbatala și Orula, ca să fie primul ca putere... Sigur, este firesc, răspund aiurit de tot. Dar, din păcate, dacă Eleggúa aduce fericire cînd vrea, el este mereu acompaniat de Echu, cel care încarnează toate problemele, primejdiile care pîndesc omul. Nu este Diavolul, dar este prezent în toate necazurile noastre... Of, Doamne, Doamne, mă lamentez sincer aproape. Nu există fericire fără nefericire, liniște fără zgomot, pace fără război, frumos fără urît. Dacă lampa care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
imaginate ca o totalitate în același timp cosmică și divină, este destul de des întâlnită în cosmogoniile arhaice. Și în acest caz masa acvatică este identificată cu Mama originară care a născut, prin partenogeneză, primul cuplu, Cerul (An) și Pământul (Ki), încarnând principiile masculin și feminin. Acest prim cuplu era împreunat, până la confundare, într-un hieros gamos. Din legătura lor s-a născut En-lil, zeul atmosferei. Un alt fragment ne informează că acesta din urmă și-a despărțit părinții: zeul An a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se desăvârșește într-o dramă care dezvăluie rătăcirea și pedepsirea unui zeu creator, urmate de slăbirea sa extremă, care îl menește morții. Desigur, este vorba de o "eroare" fatală, pentru că En-ki nu s-a comportat conform principiului pe care îl încarna. Această greșeală riscă să determine o criză în structura însăși a creației sale. Alte texte ne-au transmis plângerile zeilor când cad victimă sorții. Și se vor vedea mai târziu riscurile înfruntate de către Inanna, atunci când a trecut dincolo de hotarele suveranității
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sq. Etc.) Zeii îl condamnară pe Seth să-și poarte propria victimă 35. (De exemplu, Seth este transformat în barca ce-1 transportă pe Osiris pe Nil.) Dar, ca și Apophis, Seth nu poate fi definitiv nimicit, căci și el încarnează o forță ireductibilă. După victorie, Horus coboară în țara morților și anunță știrea cea bună; recunoscut drept succesor legitim al tatălui său, el este încoronat rege. În acest mod el îl "trezește" pe Osiris: conform textelor, "el îi pune sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
În ziua a doua, după anumite ceremonii speciale (armăsarul e lăsat să privească iepele, el e înhămat la un car și prințul îl mână la un heleșteu etc.), se jertfesc numeroase animale domestice, în cele din urmă, armăsarul, care îl încarnează de aici înainte pe Prăjăpati gata să se jertfească, este sugrumat. Cele patru regine, fiecare întovărășită de 100 de slujnice, ocolesc cadavrul, și soția principală se întinde alături de cal; peste ei e așternută o mantie și femeia simulează împreunarea sexuală
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
spus, el incarna Cosmosul și se instaura totodată ca un Cosmocrator. Când Suveranul ridică brațul, acest gest are o semnificație cosmogonică: el simbolizează înălțarea unui axis muncii. Când primește oncțiunea, regele rămâne în picioare, pe tron, cu brațele ridicate: el încarnează axa cosmică fixată în ombilicul Terrei - adică tronul, Centru al Lumii - și atingând Cerul. Stropirea întruchipează Apele care coboară din Cer, de-a lungul lui axis muncii reprezentat de rege - ca să fertilizeze Pământul. Apoi regele face câte un pas în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
subpământului. La puțin timp după asta, Titanii au fost doborâți și împinși în Tartar, unde stau păziți de Hecatoncheiri (Theogonia, 617-720). Descrierea Titanomahiei (în special 700 sq.) dă impresia unei regresiuni la stadiul precosmo-gonic. Triumful lui Zeus împotriva Titanilor - care încarnau forța nemăsurată și violența - echivalează deci cu o nouă organizare a Universului, într-un anumit sens, Zeus creează, din nou lumea (cf. Indra, § 68). Această Creație mai fusese amenințată de două ori. Într-un pasaj considerat multă vreme o interpolare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
religiei mazdeenc". După câteva generații, memoria colectivă nu reușește să mai păstreze biografia autentică a unui personaj eminent: acesta sfârșește prin a ajunge un arhetip, adică exprimă numai virtuțile vocației sale, ilustrată de evenimentele paradigmatice specifice modelului pe care îl încarnează. Aceasta e adevărat nu numai pentru Gautama Buddha sau lisus Hristos, ci și pentru personaje de mai mică anvergură cum ar fi Marko Kraljevic sau Dieu-donne de Gozon. Dar se întâmplă că textele găthâ, considerate de către majoritatea savanților ca opera
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
oricine putea deveni erou sau semizeu. Erai din naștere sau deloc. Distanța dintre simplul muritor și nemuritor îl determina pe primul să invoce isprăvile sau numele celui de-al doilea, dar cum să-l imiți? Creștinismul umanizează din nou, îl încarnează pe supraom. Sfîntul devine omul de rînd, domnul-toată-lumea. Stil de viață aparent comun, condiție socială banală sau accesibilă. De unde apare emulația, imitația, atracția. Biserica inversează regula antică. Eroul scapă de moarte fiindcă este erou. Sfîntul devine sfînt murind. Moartea unui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care o vom numi referențialul puterii. Iată de ce nici un sociolog politic, oricît de materialist și pozitiv s-ar vrea, nu poate să îndepărteze de el potirul Întrupării, care anunță și concentrează misterul fiecărei reprezentări prin care un colectiv se poate încarna într-un individ. Fiindcă omnis potestas ab alio, precum majuscula care reprezintă orice guvern de fapt, oricît de minuscul și mizerabil, se poate realiza? Dumnezeu ni se arată pe pămînt, sau Dreptatea, sau Proletariatul, sau Republica, sau Poporul, aici și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sălbatică, consfințește primitivul, condamnă scrierea drept viclenie înrobitoare (Lévi-Strauss). E o perioadă grea pentru mediatori. Reînflorirea catolică ar fi trebuit, logic, să redea publicului gustul pentru intermediari. Ea însăși și-a negociat revenirea pliindu-se pe legile imediatului, s-a încarnat în specie prin mișcările charismatice pentru a fi din nou la ordinea zilei. Puterea mass-media este, în societățile noastre, indicată atît prin nerăbdarea față de termenele fixate, cît și printr-o intoleranță generalizată față de medieri (la care revin "înfrîngerea gîndirii" și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
am nevoie numai de a dobândi seninătatea înainte de a muri. Moartea - așa cum o predică doctrina zalmoxiană - nu e decât o problemă individuală a reintegrării în starea noastră nemuritoare. Va trebui să asist la transmigrările sufletului meu până când el se va încarna din nou într-un om. Metamorfozele care apar în cartea mea sunt artificiale, pentru că sunt întotdeauna săvârșite de un zeu din afară; în realitate, nu cred că e necesară o astfel de intervenție. Nesilit E necesar să menținem o măsură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]