550 matches
-
din diferite puncte de vedere și să îl trăiască în viața sa creștină. Reconcilierea ar putea fi comparată cu „un șantier mereu deschis în care lucrează teologi și moraliști, liturgiști și canoniști, psihologi și sociologi și unde poporul creștin își încarnează chemarea universală la sfințenie”. Acest lucru trezește în fiecare din noi interesul, fascinația și implicarea pentru ca procesul dialogic din sacramentul reconcilierii să fie cu adevărat un moment privilegiat de întâlnire și de experiență a milostivirii lui Dumnezeu în viața omului
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
dorească să fie într-un raport personal cu Dumnezeu”. Acest răspuns, pe care omul îl oferă lui Dumnezeu, trebuie mărturisit, pus în act și inserat în viața sa, căci relația dintre uman și divin are „continuitate spațio-temporală doar în măsura în care se încarnează în întreaga materie a vieții. Omul poate fi la înălțimea relației cu Dumnezeu, de care s-a făcut părtaș, doar atunci când, după puterile sale, după măsura fiecărei zile, îl face pe Dumnezeu real în lume”. Aceasta este garanția răspunsului, a
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în mod necondiționat, în totalitatea ființei sale; - dobândește o „îmblânzire” a impulsurilor sale pasionale și o rafinare a propriului mod de a acționa, căci a suportat corectarea defectelor logice sau emotive. Darul lui Dumnezeu, ca efect al celebrării sacramentului, „se încarnează în structurile fizice, psihice, morale și spirituale, individuale și colective ale persoanei concrete și ale grupului concret”. Papa Ioan Paul al II-lea recunoștea nevoia penitenților de a obține această pace interioară în urma spovezii, afirmând că „este totuși legitim ca
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
interlocutor sinele de altădată (Cel dintâi) sau femeia, mereu prezentă în realitate și în gând, dar dominând, prin fascinația pe care o naște, inclusiv spațiul accesibil, doar cu privirea sau cu imaginația (Ploua la Sighișoara și jur: / când fulgera se încarna pe cer o coapsă / de femeie / zburând deasupra munților de cupru), fiindcă din poeme străbate adeseori o dezamăgire, pe care poetul știe să o tempereze, pe care o resimte din nepăsarea mediului exterior față de așteptările sale, manifestată, de pildă, prin
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în tradiția veche a reflecției creștine, primatul comunicării cu Dumnezeu îi revine cuvântului textual, îndeosebi cel biblic; Dumnezeu a intrat în relație cu omul prin intermediul cuvântului, fie cel profetic din Vechiul Testament, fie într-un mod special, cu cel al Fiului încarnat, Isus Cristos. De aceea, melodiile trebuiau să fie modulate în mod accesibil și sobru, ținând cont de cuvântul revelat, și să reflecte cât mai mult posibil semnificația semantică a acestuia, astfel încât să fie antrenată mai mult mintea decât sensibilitatea credinciosului
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
au urmat, de numeroși teoreticieni, în mod particular de Johann Joseph Fux, care și-a fundamentat pe acest stil studiul său asupra contrapunctului, unul din textele sale fiind cunoscut sub numele de Gradus ad Parnassum (1725). Muzica lui Palestrina a încarnat pentru părinții conciliari sentimentul religios dorit de Conciliul din Trento iar pentru posteritate a constituit unul dintre idealurile cele mai pure și mai armonioase ale cântecului sacru catolic. Această convingere își găsește ecoul într-o frază a muzicologului german Peter
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de la Michelet și Quinet și până la Garibaldi și Gioberti, Ordonanța li se atribuia iezuiților (și poate că ideea venea de la templierul Pascal și de la prietenii săi). Tema devenea populară odată cu Evreul rătăcitor al lui Eugène Sue și cu personajul său Încarnat, domn Rodin, chintesență a complotului iezuit În lume. Dar căutând În opera lui Sue găsiserăm mult mai mult: un text care părea reprodus cuvânt cu cuvânt - dar În avans cu o jumătate de secol - după Protocoale. Era vorba de ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
metode, unele "drumuri popas", pe care drumețul merge și stă pe gânduri, cum sunt drumurile terestre, și altele "drumuri care merg", care poartă pe drumeț, cum sunt căile fluviale sau ale râurilor, voi împărți metodele, și apoi științele care le încarnează, în două mari grupe: metode staționare sau terestre și metode în mișcare sau fluviale. De aici, științe terestre și științe fluviale. Și dacă mi-ați zice că aceasta înseamnă să ne jucăm cu metafora, voi replica: totul este metaforă, și
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
noi exigențe, cu noi ritmuri, noi moduri de a scrie și de a comunica. Nu putem să ne mai întoarcem înapoi, ci trebuie să găsim un nou sistem pentru a afla dorința noastră cea mai profundă și pentru a o încarna în realitatea posibilităților noastre, ținând cont de vocile fraților noștri și ale surorilor noastre întru umanitate. Ar fi absurd să negăm că trăim timpul și spațiul, corporeitatea și relațiile într-un mod cu totul diferit. Suntem diferiți de noile generații
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
-l apropia de ceilalți și dorințele mimetice reprezentînd o înclinație spre identitate, spre legarea de un altul în exclusivitate, de un model precis. Primele ne conduc spre persoane pe care am dori să le avem, celelalte la asocierea cu persoane încarnînd ceea ce am vrea să fim. Aceste noțiuni sînt, în principiu, suficiente pentru a explica manifestările psihologiei mulțimilor. Parcă vă aud întrebarea: cu ce schimbă toate astea datele problemei enunțate pînă acum? Foarte puțin din punct de vedere al conținutului, mult
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mirare, printre altele, dacă același individ se află în stare de vis, de somnambulism. Într-adevăr, hipnotizatorul îi comandă accesul la realitate și îi dirijează experiența concretă. El nu vede și nu simte nimic. Nimic altceva decît ceea ce idealul eului, încarnat de către hipnotizator, îi poruncește să vadă și să simtă. Acesta devine unicul obiect al atenției sale. Un obiect neliniștitor care-i cere să-l privească în ochi. Privirea transmite puterea omului. Cuvîntul farmecă, se preface, ocolește, în serviciul lui. El
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
1908-1961), sunt evidente. Amândoi susțin că orice cunoaștere euristică este atașată unei teleologii semantice a cunoașterii tacite. Dacă pentru Gadamer „geniul” aparținea nu subiectului cunoscător, ci limbii pe care acesta o vorbea cu obiectul interpretării sale, pentru Polanyi „geniul” este încarnat holografic în retorica gestului. Închegând mirajul prezenței dincolo de cuvânt, gestul e tot ceea ce mai poate articula, aici și acum, „esențe”. Mecanismul inferenței tacite care sprijină efortul continuu de totalizare a experienței are o suprafață de lucru mai mare decât inferența
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
alterate, mai mult sau mai puțin dezarticulate sau avortate, ele nu mai atrag multă lume. Posesiunea pare aici mimată, aproape prefăcută, trist teatralizată și oferind spectacolul unei dereglări rituale conștientizate cu mâhnire de fiecare. Uneori geniile refuză chiar să se încarneze în mediumuri, care se mulțumesc să danseze fără concentrare sau bucurie sau preferă să stea la taclale între ele, fumând și bând de-a lungul întregii zile pentru care au fost prost remunerate. Dezafectarea pe care o cunosc ceremoniile, sărăcirea
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
și / sau militantă puternic valorizată și încurajată, pe de alta. La o distanță de cincisprezece ani, atenția acordată astăzi în Franța mitologiilor "celui de-al treilea sector" și "economiei solidare", încorporate sistemului economic global tocmai în numele pseudo-disidenței pe care o încarnează 109, amintește de dezbaterile în care miza era, în anii optzeci în Lumea a Treia (mai ales în America Latină), "informalul". Am putea repera într-adevăr o tendință foarte similară a puterilor publice sau a instituțiilor financiare internaționale de a o
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
țintă mondializarea. Să alegem ca ilustrative manifestările cele mai izbitoare care, deloc întâmplător, intervin cu precizie în aceeași perioadă: în decembrie 1999, mobilizarea largă apărută la Seattle (urmată de cea de la Londra, Singapore, Millau, Praga etc.) îndreptată împotriva instituțiilor care încarnează globalizarea (OMC, FMI și Banca Mondială, firme transnaționale). Schemele care structurează și fortifică opoziția față de piața globală se conformează acestui cuvânt de ordine invocat în ideea unei dezvoltări locale și exhibând trei fațete revendicative principale, mai mult sau mai puțin
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
à la fin du XIXe", în Actes de la recherche en sciences sociales, nr. 17, 1977, pp. 67-72), câmpul literar va exercita o influență certă în construcția câmpului cultural. Poeții din secolul al XIX-lea, ca Lamartine, Hugo, Baudelaire sau Nerval, încarnează această nouă figură emblematică a artistului în societate, ca "profeți" ai unei arte noi, eliberându-se de constrângerile și controlul cenzorilor. Zola însuși va insista pe formarea acestui nou "mit" al creatorului. Artiștii au acuzat societatea "burgheză", cu filistinismul ei
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
că repartiția roadelor muncii va fi făcută pe cale legislativă, fără nicio considerație pentru drepturile muncitorului în sine, cine poate spune în ce măsură acest principiu poate acționa, în ce formă un capriciu al legislatorului îl poate înveșmânta, în ce instituții îl poate încarna de pe o zi pe alta? Or, mă întreb dacă, în aceste condiții, poate exista o societate? Remarcați că Sacrificiul, prin natura sa, nu este, ca Justiția, un lucru care să aibă o limită. El poate să se întindă de la mica
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Pentru copiii de astăzi, automobilul are firescul pe care îl are o vacă, ba mai mult, pentru majoritatea lor are chiar o doză sporită de firesc. Sau putem noi spune că formulele rămân în indiferență când termină prin a se încarna în mașini? - Tocmai asta e mai grav: că se incarnează numai în mașini; mașina bate pasul pe loc, e tautologică, nu poartă infinitul în ea. Motorul, spune Heidegger, este expresia mecanică a eternei reîntoarceri la același. Mașina e incarnarea artificialului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unei partituri, e asemenea unei cârje destinată unora pe cât posibil câtuși de puțin schilozi, având și o calitate odorifică care nu trebuie descrisă penibil de corect, pentru că ține de caracterul intrinsec al sistemului. Un teatru veritabil în formă scrisă e încarnat într-o înscenare teatrală ȘI AȘA MAI DEPARTE e un proces: iese la iveală că are intenția să se desfășoare ca teatru, și să se dăruiască într-o manieră personală acestei Intenții, sub forma unei scrisori de iubire de o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
la préfecture) în care locuiau (și încă locuiesc) și de unde își conduceau teritoriile, dar și prioritatea oferită prefecților în cadrul protocolului local de care beneficiau când se întâmpla ca un ministru guvernamental să lipsească. Funcția principală a prefectului era de a "încarna" autoritatea politică a statului, executând deciziile guvernului central și, în secolul al XIX-lea, de a organiza alegerile acestuia. Mitul puterii prefectorale și gradul ridicat al centralizării administrative trebuie contrabalansate de un alt aspect al administrației franceze: marea complexitate a
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
crezut a fi cu putință, chiar cu 20 de ani mai în urmă. În cele din urmă s-au schimbat și pozițiile actorilor din cadrul sistemului francez de guvernare teritorială. Cea mai izbitoare a fost schimbarea poziției prefecților care cândva au încarnat statul centralizat de tip napoleonian. Poziția prefectului a suferit o serie de schimbări odată cu începerea procesului de descentralizare, de la marginalizarea impresionantă specifică periodei de început, la recâștigarea unui rol mult mai central de-a lungul timpului. Dar, chiar dacă în prezent
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ajuns la diagnostic. Capitolul 4 Sarcinile analistului Valorile nu sunt direct vizibile, asemenea culorilor sau formelor obiectelor. Ele au o bază care le susține, le semnifică. Apoi, trebuie să le deducem. Folosim deci termenul de suport pentru a semnifica ceea ce încarnează valoarea, o face perceptibilă, elementul concret care o materializează. Diverse "suporturi" Aceste suporturi sunt numeroase și variate. Pot fi cu-vinte pronunțate, ca în cazul unui discurs, sau cuvinte și fraze scrise, ca în cazul cărților; un desen, asemenea unei caricaturi
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
în tabelul 2 sunt pur și simplu enumerate. În paginile care urmează vom menționa legăturile dintre ele și eventualele lor contradicții. A. 1. Individualism Am pus pe primul loc această valoare deoarece este poate cea mai caracteristică epocii noastre. Ea încarnează primatul eului față de ceilalți: colectivitatea, universalul. Ea implică faptul că acest eu este unic, înconjurat de o sferă privată sau capabil să își imprime propriile linii de conduită și să le schimbe. Acest eu vrea mai întâi să se cunoască
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
și-i trădează disponibilitatea amoroasă, ca "un act carnal" in potentia. Spre exemplu, Veronica se uită și la Neagoe, amicul poetului 159, și la un ofițer de la o masă oarecare, ce se simte stânjenit și pleacă. Pe Eminescu, apoi (ce încarnează un tip sexual ambiguu, cu fizionomie atrăgătoare, de androgin), îl "mănâncă din ochi" și fetele și femeile (și Veronica, și Natalița, țiganca) ceea ce e lesne de înțeles, dacă ținem cont de faptul că forța de seducție (a bărbatului, dar și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lui Bolliac, cerându-i acestuia să-l mai studieze pe Boileau!). În alt articol Poezia același Bolliac își revărsa mânia asupra ideii de model concept de bază al doctrinei clasice: "Geniul poetic, care este spiritul universului când binevoiește a se încarna, n-are trebuință de învățător sau de exemple."207 Din partea filoclasicilor ar fi de notat pamfletul lui I.H. Rădulescu Domnul Sarsailă, autorul sau câteva aspecte din articolul lui Odobescu Bazele unei literaturi naționale în care se observă o înfierare satirică
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]