545 matches
-
visătoare și melancolică; în cel de al doilea, ea cădea din ideal în multiplicitatea particularului; în cel de al treilea stadiu, ca sinteză a primelor două, dorința își întrupează idealul, își găsește obiectul absolut în multiplicitatea particularului și devine seducție, "încarnare a cărnii sau carne însuflețită de spiritul care-i e propriu". Kierkegaard face din Don Juan un personaj al Evului Mediu, în măsura în care Evul Mediu are nevoie să reprezinte "meditația asupra discordiei dintre carne și spirit pe care o introduce creștinismul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spiritul care-i e propriu". Kierkegaard face din Don Juan un personaj al Evului Mediu, în măsura în care Evul Mediu are nevoie să reprezinte "meditația asupra discordiei dintre carne și spirit pe care o introduce creștinismul". Don Juan este o apariție necesară ― "încarnarea simțurilor în război pe viață și pe moarte cu spiritul" ― menită să pună și mai bine în lumină erosul cavaleresc, preluarea în carne a spiritului ca principiu intrat în lume. Kierkegaard menționează, în legătură cu Don Juan, cuvântul skandalon), lăsând să se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
era unul din principalele motive pentru izbucnirea lui. Echilibrarea puterii depinde de însăși posibilitatea conflictului. Nu se urmărea controlul conflictului internațional, ci era o cramponare de egoismul marilor puteri pentru a limita violența mondială. Idealismul vede vechea diplomație ca o încarnare a aroganței elitei, care folosește arena internațională ca teren de joc (pentru o critică contemporană neidealistă a jocurilor diplomaților, vezi Krippendorff 1985, 1988). Născut pe ruinele încercării vechii diplomații de a asigura pacea, idealismul s-a străduit să introducă noi
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de negații Încăpățânate ale evidenței și Încercări de a găsi pretutindeni sensuri ascunse și comploturi mocnite. Terorizat de influența atotputernică a evreilor, Drieu construiește un scenariu, amintind de semi-parodicul romanelor gotice, În care Evreul ar fi stafia, demonul, spiritul negativ, Încarnarea forțelor malefice absolute. Pe de altă parte, nici autoportretul pe care și-l desenează sieși nu e cu nimic mai trandafiriu. De la prima la ultima pagină, Jurnalul transcrie imaginile apocaliptice ale unui spirit care nu se cruță nici pe sine
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
direct, pe autorul de jurnale. Pentru acesta, fiecare zi este un timp-zero, fiecare nou rând adăugat jurnalului, o Încercare de a centra timpul descentrat, „galaxiile În derivă”65. De fiecare dată când se reușește „centrarea” timpului, scrie psihanalistul, se produce Încarnarea inconștientului Într-un corp, a unui nou zeu, a unei noi religii. Nu altceva se Întâmplă cu jurnalul intim: timpul pe care-l instituie este un timp al trăirii, suprapus timpului confesiunii. Dar simpla sa captare, prin Înscrierea datei, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
el un tânăr homosexual fusese atât de impresionat de Alexis. Când, în Grecia, a descoperit despre ce era vorba cu Yourcenar, a fost destul de ofensat. Așa își amintește de Yourcenar după 50 de ani către sfârșitul vieții lui: "A fost încarnarea femeii care iubește femei. Cu toate acestea, curând mi-am dat seama că visa să fie amanta bărbaților care iubesc bărbați. Și era încăpățânată ca în orice altceva ce făcea". Poate să fi fost tenace, dar aspectul ei exterior scundă
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
când vorbeau cei relativ tineri, care nu cunoscuseră epoca și se "reciclau" din mers, copiindu-i pe veterani. Partidul Național Țărănesc și Partidul Național Liberal plecau la lupta electorală tot ca în 1945. N-au înțeles că luptau cu Iliescu, încarnarea anului simbolic 1970 în 1990. Era ca și cum revenirea în istorie după distopie nu se putea face decât prin anacronism, prin aceste tendințe regresive. Oricum, în mintea celor mai mulți, aceasta era singura alternativă, singurul "trecut utilizabil". Treptat, au apărut și voci care
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
discursurile veridice și autentice, adjuvante în dejucarea planurilor cu impact negativ. "A pledat ca nimeni altcineva pentru demontarea și demistificarea pretențiilor ideologice ale totalitarismului comunist. A surprins legăturile de adâncime, infra raționale, dintre comunismul românesc (și nu numai) și variile încarnări ale fascismului"59, spune Vladimir Tismăneanu în prefața antologiei de texte politico-istorice Etica neuitării. Toate aparțin proiectului anticomunist, desfășurat mai bine de cinci decenii. Emisiunile favorizează confruntarea cu ceilalți, jurnalele confruntarea cu sine însăși. Marea confruntare cu totalitarismul privește soarta
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
-n granit, Pe muntele care încet l-am zidit. Cu tîlcul desprins Din multe istorii Purtăm înainte Șiraguri de glorii Cînd lespedea aspră înscrie o faptă Piciorul vînjos Mai urcă o treaptă Ideile-s aripi Spre larguri deschise Iar noi încarnarea Străbunelor vise. Dar n-am început ȘI NU VOM SFÎRȘI Căci flmura vieții De-a pururi va fi O sete ce arde Un foc revărsat Un cîntec fantastic Mereu avîntat. C.B. (1969) Așezări din Moldova, de la Paleolitic pînă în sec
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
oricărui canon clasic. Printre demoni, nebuni, dușmani înfricoșători și prezențe tulburătoare, prin-tre abisuri răvășitoare și diformități care ating sublimul, freaks și morți vii", descoperim un parcurs iconografic pe cît de vast pe atît de surprinzător. După atîtea delectări asupra diferitelor încarnări ale urîtului, cartea se încheie cu un apel la compasiune. În cuprinsul său întîlnim urîtul din natură, urîtul uman, fizic și spiritual, o succesiune de ilustrări la capătul căreia poți exclama nedumerit: "Cît de frumos e urîtul!" IV. ELEGII DIN
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
după sfârșitul acestei lumi la câțiva gânditori pragmatici și existențiali, la Montaigne, Schopenhauer sau Nietzsche, de exemplu. Filosoful nu produce concepte sau gândiri pentru plăcerea de a le vedea funcționând perfect, asemenea unei mașinării inteligente și bine unse - el vizează încarnarea, producerea de efecte concrete într-o viață cât se poate de reală, cea de toate zilele. Pentru a sprijini metafora filosofului-terapeut, tradiția vorbește de Tetrapharmakon-ul epicurian, de cvadruplul remediu. Extrapolarea se face plecând de la un fel de poțiune magică antică
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
reflectează, își confruntă punctele de vedere, își compară propriile viziuni asupra lumii cu cele ale marilor gânditori ai Antichității. Teoria epicuriană este decorticată aici înainte de exercițiile spirituale, de lucrările practice și de punerile în aplicare. Cartea vizează acțiunea, textul anunță încarnarea. Efortul solitar capătă sens în schimbul solidar. După un parcurs personal, prietenii se regăsesc și discută, schimbă idei. Foișorul care domină vila oferă posibilitatea unei practici cerebrale eșanjiste: oamenii iau cuvântul, își confruntă pozițiile, își expun părerile în fața unei vederi pe
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Întregi sectoare de date aflate În posesia noastră. Astfel, nu toți gnosticii au fost și anticosmici, encratici sau docetiști; nu credeau cu toții În Demiurgul acestei lumi și nici că lumea este rea În esență, nu credeau cu toții În metensomatoză sau Încarnarea sufletului preexistent. Și atunci, dacă gnosticii erau liberi să creadă În orice și În contrariul a orice, de ce mai susținem existența unui fenomen numit gnosticism? Cartea de față Își propune să arate că sistemul dualismului occidental pornește de la anumite premise
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fie Îndeajuns de perfectă”106. Alcătuite dintr-o substanță inferioară celei din care e făcut Sufletul Lumii, sufletele omenești primesc totuși de la Tatăl Însuși „sămînța și principiul” nemuririi 107. Trase de „carele” astrale, aceste suflete nou-născute sînt sortite să cunoască Încarnarea „din necesitate” (ex anankes)108, În cazul cînd ar prevala cele două niveluri inferioare ale lor (situate În piept și despărțite prin diafragmă)109. Dacă sufletul rațional, situat În cap, nu se va dovedi În stare să domine pasiunile, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se cuvine Într-un excelent articol al lui Michel Tardieu, „Comme à travers un tuyau: Quelques remarques sur le mythe valentinien de la chair céleste du Christ”, În Colloque internațional, pp. 151-177. 262. Tardieu, art. cit., pp. 174-175, crede că problema Încarnării admite doar cinci soluții logice, utilizate toate de diversele curente ale creștinismului timpuriu. Soluția concepției și nașterii auriculare nu era deloc una „populară”, dar a fost preferată de mai mulți teologi. 263. Ioan Damaschinul, De fide orthodoxa IV:14, citat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
64. Peștii nu se află incluși printre alimentele interzise din pricini diferite: fie pentru că se spune despre ei că se nasc fără acuplare, fie pentru că nu par Înzestrați cu spirit, din moment ce nu au sînge; motivul pentru care spiritele căzute evită Încarnarea În trupurile acestora este că ele sînt marcate de legeza, „urîțenie”, ca și reptilele și nevertebratele 65. Două dintre aceste explicații se regăsesc În Manualul Inchizitorului, redactat de Bernard Gui: Ei n-ar ucide În nici un fel #nullo modo occiderint
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
forme intermediare care depind de acestea din urmă pentru a exista și care sunt catalogate drept organisme autoreproductive (vezi Spafford, 1995Ă. Analogia dintre virușii de computer și virușii corporali subliniază vulnerabilitatea ființelor vii, mortalitatea și boala, și alte probleme ale încarnării, de la contagiune la profilaxie. În ipostaza de virus, informația este ușor de transmis și de actualizat, acționând ca o parte „naturală” a unui sistem în care a fost generat, transformând spațiul virtual în spațiu viral. Creând o zonă indeterminată, situată
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
al doilea paradox subliniază faptul că, deși suntem în era subiectului cyborgizat, eră în care utilizarea tehnologiilor și a artefactelor proliferează de la medicină la existența intimă, viața umană este trăită prin intermediul trupului, iar dorința și plăcerea își subliniază visceralitatea și încarnarea. „Dorința” cyborgică de conexiune material-mașinică, de seducție și de obținere/producere a plăcerii se înlănțuie cu posibilitatea interacțiunii erotice în cyberspațiu și în realitatea virtuală, interacțiune care accentuează prezența trupului uman la interfața cu tehnologiile ordinatorului. Relaționarea erotică ființă umană
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
este un accident al ființei divine, sensul tehnologic al avatarului, configurat cu precădere în spațiul virtual al Internetului, comportă o răsturnare a valorilor și a semnificațiilor. Astfel, avatarul numeric este lipsit de o substanțialitate „absolută” și se ipostaziază, cu fiecare încarnare, în lumea profană a multiplicității și a absenței predeterminării. Chiar dacă entitatea sau imaginea avatarică online cunoaște unele aspecte ale spiritualității (unele avataruri aspiră la condiția ominscienței și a omnipotenței, a nemuririiă, secularizarea avatarului în domeniul iconicității este marca creativității onomastice
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cunoașterii umane, al codurilor informaționale multietajate, identitatea la interfața tehnologiilor computaționale este și un spațiu al corporealității fizice, al dorințelor și al plăcerilor încarnate. Avatarul numeric se întrupează în lumea virtuală și se bucură de toate deliciile perisabile și pericolele „încarnării”, cu toate că, în principiu, „esența” sa este cea unui „zeu”, omnipotent și nemuritor. Prin fuziunea codurilor de date și a simțurilor trupului, interconexiunile subiective online generează un spațiu bioinformatic și biosocial atât din punct de vedere senzorial, cât și actanțial. Astfel
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
revine obsesiv și dureros în scrisorile sale. De fapt, Sibiul și toate celelalte întruchipează provincia, neantul, anonimatul, ratarea, absența, modul elementar (adică natural) de a fi. Hiperlucidul crede în existență nativă. În fine, „Am nostalgia provinciei, spune, or Sibiul e încarnarea perfectă a ei” (1 aprilie 1971 Ă 494). Privind niște fotografii de-acasă, recunoaște: „Nimic nu mă tulbură mai mult ca vârfurile golașe. Hotărât lucru, Carpații mă urmăresc ca o remușcare. Mi-am trădat originile, dar originile mele rămân acolo
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Plonjarea în timp Filigranat, scenariul oferă o serie de oportunități teatralizante. Textualismul face referință la două planuri: unul în interiorul platoului, iar celălalt, exterior acestuia. Cutia scenei în miniatură pe care a amenajat-o în apartamentul său fostul actor face posibilă încarnarea imediată a personajelor și momentelor uitate. În felul acesta reînvie Tovarășul Paleu, locuitorul unei lumi absurde care condamnă în orice moment sistemul burghezo-moșieresc, pe care prin exces de zel îl consideră format din "ciocoi"; un tovarăș Paleu care în fața lămpii
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
El în casă că intra, / Frumos capu-i netezea / Și pe masă mi-l punea, / Mare nuntă că făcea, / Cu M. cea frumoasă."144 Un alt mesager al soarelui, prezent în colindele românești, este vulturul. Pasăre solară, în majoritatea mitologiilor, încarnare a voinței divine, identificat cu Hristos, vulturul reprezintă transfigurarea și regenerarea: "Luaseră, / Se duseră. / Vânători d-ai lui Pilat, / Și vânară / Cât vânară / Și vânar-un vultur sur / Cu penele d-aur. / Trase arcul să-l săgete, / Doar Ioan, / Sfântul Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este fată în casă, are să-i vie ursitorul. Numai cât buha vine la fereastră și strigă: "Pu hu! Pu Hu!", are să moară cineva: Buha e pasărea morții."275 O altă zburătoare nocturnă, asociată morții, dar și fecundității, liliacul este o încarnare a sufletelor morților, dar are și rol apotropaic, aducând noroc, fiind răstignit pe porțile caselor sau îngropat sub pragurile caselor 276: "Liliacul e făcut din șoarece. Șoarecele ce stă în biserică și roade din nafăra cea sfințită capătă aripi și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-n țară. / Și tot mă întreabă cucul, / De ce nu am glas ca dânsul. Cum să am glas de cuc, / Dacă plâng până mă culc? / Cum să am glas de om, / Dacă plâng până adorm?"310 Simbolistica antinomică a cucului, ca încarnare a binelui și a răului, este prezentată într-un "bocet de zori" în care suferința despărțirii este ilustrată de ipostazele antinomice ale cântatului: "...C-astă vară ce-a trecut, / Rău m-a mai cântat un cuc, / Să-mi las casa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]