549 matches
-
multe niveluri ale gândirii: politic, literar, teologic. Ultima confruntare ca dată între Occident și Orient (războiul din Irak) a opus doi „anticriști”, potrivit concepției politico‑teologice a fiecărui câmp: George W. Bush și Saddam Hussein. Pentru musulmani, președintele american este încarnarea Răului în istorie și vice versa, pentru George W. Bush, Saddam aparține faimoasei „axe a Răului” care trebuie distrusă neîntârziat, pentru ca lumea să își poată regăsi stabilitatea. Este o vreme a excluderii reciproce, a urii fără milă. Pentru cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de unitate posibilă în această lume complexă. Este o unitate de metodă, decât o unitate de scop; unitatea experimentului riguros" (Liberty and the News, 67). Schudson adaugă că această unitate va fi adusă de știință, deoarece "știința pură a fost încarnarea modernă a celor mai bune învățăminte religioase. Virtutea, așa cum a definit-o Lippman, este... refuzul de a da crezare gusturilor și dorințelor unei persoane, ca și cum acestea ar fi esențiale pentru înțelegerea lumii" (154-155). Lippman își va relua poziția în privința reportajului
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
-o Napoleon asupra sa, pe care l-a văzut cu ocazia victoriei napoleonice la Jena, pe 14 octombrie: a avut imaginea unui om "care își arunca privirea asupra lumii și o domina imediat". Pentru el, Napoleon va deveni după aceea încarnarea "principelui" lui Machiavelli, pe care Hegel l-a apărat în scrierile de tinerețe de criticile lui Frederic al II-lea al Prusiei: pentru Hegel, Napoleon era deja Weltgeist, Weltseele, adică "Spiritul Universal" (care cuprinde în sine și exprimă într-o
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
acțiuni divine reale și aceasta în așa fel, că nici divinul ca atare, nici omenescul nu poate fi menținut ferm, ci ambele acestea se înfățișează totdeauna trecînd unul în celălalt și amestecîndu-se unul cu altul. În această categorie intră îndeosebi încarnările zeilor, mai cu seamă acelea ale lui Visnù, zeul care conservă, și ale cărui fapte formează conținutul principal al marilor poeme epice... Tot astfel se petrec lucrurile și în Śakuntăla... Nici acest fel de reprezentare nu poate fi numit
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
prin această formă inferioară divinul este pentru sine schimbător și nestatornic, el este cu totul lipsit de puritatea sa și absurd. În cadrul acestei îndumnezeiri universale a tot ce este finit și, o dată cu ea, a deprecierii divinului, reprezentarea întrupării omenești, a încarnării lui Dumnezeu nu mai este o idee prea importantă. Papagalul, vaca, maimuța etc. sînt și ele încarnări ale lui Dumnezeu, fără a deveni însă prin aceasta superioare naturii lor. Divinul nu este individualizat ca subiect, ca spirit concret, ci este
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
puritatea sa și absurd. În cadrul acestei îndumnezeiri universale a tot ce este finit și, o dată cu ea, a deprecierii divinului, reprezentarea întrupării omenești, a încarnării lui Dumnezeu nu mai este o idee prea importantă. Papagalul, vaca, maimuța etc. sînt și ele încarnări ale lui Dumnezeu, fără a deveni însă prin aceasta superioare naturii lor. Divinul nu este individualizat ca subiect, ca spirit concret, ci este degradat pînă la platitudine și pînă la ceva lipsit de sens. Astfel se prezintă în linii mari
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
numiți și garmani sau chiar germani, unii dintre ei făcînd parte din armata lui Xerxes. Faptul că sub acest nume erau înțeleși budiștii rezultă din numele de Șamana, cu care se indică Gautama. Buddha apare înainte de toate ca una din încarnările divinității; deci ca unul dintre zeii lunari cărora li se opun zeii solari; în sfîrșit, ca un vechi maestru. Ultimii săi discipoli sînt venerați de către budiști. Aceștia consideră sacre și multe locuri sfinte din India brahmanică, ceea ce ne face să
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
bune sînt brahmanii; dintre aceștia, cei învățați; dintre învățați, cei care își împlinesc datoria; dintre aceștia, cei care trăiesc în virtute; iar dintre aceștia, cei care caută beatitudinea în cunoașterea deplină a Scripturii. Nașterea adevărată a brahmanilor este o continuă încarnare a lui Dumnezeu. Cînd un brahman vede lumina zilei, tot ceea ce se află pe acest pămînt este avuția lui, pentru că prin desăvîrșirea lui și dreptul lui de prim născut, el este stăpînul a toate. Această nemăsurată putere a brahmanilor este
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
a mai reveni la idealitatea pură a Brahmanului. Această diversitate haotică este apoi rezumată la deosebiri substanțiale, concepute ca subiecte divine. Visnù, Siva, Mahadeva se deosebesc în felul acesta de Brahmă. În făptura lui Visnù au loc încarnările, în care Dumnezeu a apărut ca om, iar aceste întrupări omenești sînt întotdeauna personaje istorice, care au pricinuit schimbări și au adus cu ele epoci noi. Puterea de procreație constituie și ea o formă substanțială, iar în excavațiile, în grotele
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
mii de ani sau chiar mai mult. Brahmă, prima figură care apare în cosmogonie și care s-a creat pe sine însuși, a trăit douăzeci de mii de milioane de ani etc. Se înșiră nenumărate nume de regi, printre care încarnările lui Visnù. Ar fi ridicol să considerăm asemenea date drept date istorice. În poeme este vorba adesea de regi; ei vor fi fost fără-ndoială figuri istorice, dar, sub această formă, dispar complet din mit; așa se spune, de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
della lingue e della letteratura antica e medievale dell'India, Encicl. Ital., Roma, 1943, p. 131-132. * Manu, în mitologia brahmană, este cel care a formulat legile și precursorul oamenilor. El este salvat în timpul potopului de un pește și devine o încarnare a lui Brahmă. După ce a creat o femeie și a avut cu ea urmași, a dictat tot conform mitologiei brahmane "cartea de legi a lui Manu" (Mănavadharmaśăstra), culegere de prescripții și ritualuri religioase, respectate și acum de către brahmani, datînd probabil
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
spiritualismul. Și, ca și în alte perioade de efervescență culturală, acest lucru creează un fel de realism magic care îi lasă stupefiați pe toți observatorii sociali. "Oameni teoretici" (Nietzsche), aceștia înțeleg cu dificultate setea de viață în aspectele ei încarnate. Încarnare pe care o regăsim în fanatismele religioase, dar și în dezlănțuirea simțurilor în toate ocaziile festive dragi diverselor triburi postmoderne. În fiecare dintre aceste situații asistăm la adevărate "parade amoroase", cu o accentuată componentă amicală, în care seducția joacă un
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
elective. Prin care ele transfigurează cotidianul dominat de o logică pe de-a-ntregul comercială într-o realitate spirituală care, ascunzân-du-se uneori sub masca transcendenței, nu este mai puțin profund umană: ceea ce eu trăiesc împreună cu ceilalți, aici și acum. Practici încarnate, încarnare care trebuie înțeleasă în sensul ei exact: plăcere a cărnii, mortificare a cărnii, diferența nu este importantă, ca mijloc de a afirma din nou importanța corpului individual în ca-drul corpului colectiv. Corp mistic sau "corp imaginal", în orice caz, care
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Pierdere a eului mărunt într-un Sine mai vast: acela al comunității. Pierdere a eului în Celălalt care poate fi considerată ca o adevărată divinizare. Zeificare (theôsis) prin care divinul se imanentizează, se umanizează într-un fel. O astfel de încarnare a zeității în corpul social este exact ceea ce se poate observa în toate afluxurile de oameni cu care actualitatea este așa de generoasă. Aceste adunări diverse, traversate de o inexprimabilă și irezistibilă pulsiune animală, proclamând necesitatea LEGĂTURII, a constrângerii care
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Calvin. Peste acestea apare un curent extremist al Reformei, unitarianismul sau antitrinitarianismul nu mai puțin încântat de forma sa de comunicare cu divinul: neagă dogma Sfintei Treimi, divinitatea Sfântului Duh, consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl și preexistența lui Christos față de momentul încarnării, adoptând libera discuție a textelor sacre. Curentul va câștiga teren în Europa Răsăriteană și Centro-Răsăriteană, Transilvania și Polonia fiind cele mai bune exemple în sensul acesta. Haosul s-a dublat, fanaticii și ei! Drumurile se încrucișează și omul nu are
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
unei globalități care, chiar dacă modificarea nu atinge un nivel prea profund, însoțește din punct de vedere fenomenologic pasul de cumpănă. Reunificarea inerentă de stare este un implicat condițional al trecerii către o altă stare, concentrând un concept calitativ echivalent cu încarnarea unei determinări inițial relative care devine astfel, în limitele unei definiții, absolută. Cu alte cuvinte, prin determinare, o stare devine o unitate de sine stătătoare și poate îngădui astfel distingerea de alterul său și implicit primul temei tranzițional (acela de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
după categoriile subiectivității și invers. Pe de o parte, elementele teritoriului eidetic al doctrinei personale generale își găsesc cea mai potrivită localizare, traducerea evenimențială, expresia fenomenologică de natură concretă, "atingând" realitatea palpabilă într-o modalitate particulară care ține de o încarnare a principiilor abstracte. Pe de altă parte, obiectul se ridică la demnitatea ideală conținută în produsul final al unui demers de esențializare și inducție, urcând treptele unei scări ontologice a investirilor succesive ce pot fi obținute în exercitarea constantă a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a "lectorului" operei de artă. În exercițiul creației, omul este binecuvântat și capătă un har cognitiv special pe măsură ce imită mai substanțial modelul creator divin (pe măsură ce se identifică cu măiestria pildei supreme). El atinge, în măsura în care se exprimă, o condiție superioară a încarnării principiului normativ și parcurge progresiv distanța care îl desparte de un portret al umanității ce tentează perfecțiunea. Exprimarea este o apropiere de suprastructura destinală și o înglobare existențială (cu sau fără individuație) a drumului sintetic ce conduce la precipitatele noționale
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
individ la peisajul etico-social, dar nimic nu se încheagă în sensul epicii obiective. Mai târziu, scriitorul va schematiza și mai mult lucrurile, în sensul angajării în „lupta de clasă”. Astfel, în „Gablonz” - Magazin universal (1961), cei bogați apar ca o încarnare a răului, cumulând toate tarele psihice și morale, iar cei săraci ca depozitari exclusivi ai valorilor etice superioare. Romanul, o combinație eteroclită de pamflet și melodramă, se situează la nivelul de jos al producțiilor similare din epocă. O involuntară vulgarizare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
Cât despre raționamentul hibrid care l-ar putea gândi, un fel de contemplare mixtă, la limita dintre rațiune (a inteligibilului) și percepție (a sensibilului), l-am putea echivala cu intuiția eidetică a înțelegerii albe, cea care întrezărește imaginea întrupată poetal (încarnare a logosului) în mediul transparent al posibilului semnificabil. Între pământ și aștri se înalță, așadar, o liră miriacordă, un imens organon, cu miile de coarde ale Slavei"; "e un sistem de relații infinite, o perpetuă comunicare de forme", o "neîntreruptă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
risipește tenebrele feudale. Dar, pe când Donatello și Verrocchio de exemplu, îl prezentau pe David ca pe un băiețandru încă nedezvoltat în momentul de relaxare de după luptă, liniștit, static, fără elanul care să sugereze dezvoltarea ideii, Gigantul lui Michelange‑ lo este încarnarea acțiunii perpetue 37. David, tânăr în plinătatea forțelor fizice și spirituale, se pregătește de luptă într‑o tensiune maximă; el își măsoară din ochi cu îndrăzneală și luciditate adversarul: lupta va fi pe moarte și pe viață, dar siguranța privirii
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
determinată de aspirația la marele c., și editarea, în 1861-1863, a „Revistei române”, primul periodic românesc de nivel european, indică intrarea culturii noastre în vârsta ei „clasică”. Apogeul acestei vârste va fi marcat de revista „Convorbiri literare”, dirijată de Maiorescu, încarnare a spiritului clasic. Spiritul acesta iradiază în opera mai tuturor scriitorilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea, exprimându-se genial în năzuința spre perfecțiune a poeziei lui Mihai Eminescu, în cultul pentru formă al lui I. L. Caragiale, în marea conștiință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
chiar dacă nu încă stabilizată o competiție de natură bipolară ce permite alternanța. În altă parte, în Noua Zeelandă, trecerea de la un sistem electoral de tip pluralitar aplicat în circumscripții uninominale la un sistem parțial majoritar, parțial proporțional a stricat ceea ce devenise încarnarea bipartidismului, după modelul Westminster, și a dat naștere unui sistem multipartidist moderat cu guverne de coaliție. Mutații semnificative s-ar putea înregistra în urma unei posibile restructurări a sistemului de partide german dacă, într-un anumit moment, liberalii n-ar reuși
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
moartea lor, regii erau divinizați. Vorbindu-se despre moartea unui rege se spunea că "devenise zeu". Statuia sa era plasată în templu și suveranii care dormeau îi aduceau ofrande. După anumite texte, regele era considerat, în timpul vieții sale, drept o încarnare a strămoșilor săi divinizați 4. 44. "Zeul care dispare" Originalitatea gândirii religioase "hittite"5 se lasă surprinsă mai ales din reinterpretarea câtorva mituri importante. O temă dintre cele mai notabile este aceea a "zeului care dispare", în versiunea cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mit este destul de răspândit, și chiar în India îl vom reîntâlni în ruperea în bucăți de către zei a lui Purușa și în autosacrificiul lui Prăjăpati. Totuși, Indra nu săvârșește o jertfă, ci, în calitate de luptător, își ucide adversarul exemplar, dragonul primordial, încarnare a "rezistenței și inerției. Mitul este multivalent; alături de semnificația sa cosmogonică, există valențe "naturiste" și "istorice". Lupta lui Indra slujea ca model luptelor pe care arienii au trebuit sa le dea împotriva triburilor Dasyusilor (numiți, de altfel, vrtăni). Acela care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]