485 matches
-
a datorat arșiței. Soarele de iunie era atât de fierbinte și de orbitor, radiind o lumină țâșnită parcă dintr-o mie de reflectoare, încât imaginea miresei coborând treptele de piatră, aproape ca o invalidă, tindea să se estompeze, să se încețoșeze, într-un moment în care estomparea era necesară. Automobilul nupțial o dată îndepărtat din scenă, cel puțin fizic, tensiunea de pe trotuar - mai ales din jurul gurii baldachinului, unde poposisem și eu - se destinsese, prefăcându-se în ceea ce, dacă imobilul ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de-a o duce bine În pușcărie În timp ce execută pedeapsa de libertate, ocupau funcții administrative ajutând gardienii să nu se obosească prea mult, erau duri, loveau cu pumnii și picioarele dacă vre-un deținut deschidea gura să comenteze, urlau de Încețoșa atmosfera timorând la maximum pe noii veniți. Acest „Liber” pușcăriaș, Îl luă În primire pe Tony Pavone, Îi ordonă să-l urmeze arătându-i intrarea unei alte barăci de lemn, făcându-i semn să intre Înăuntru. Câteva momente proaspătul sosit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
către el. Nu știu ce să spun. Nu spune nimic. Totul e de domeniul trecutului. Lucrurile urâte nu le uităm, dar nici nu trebuie să trăim ca și când ele ar continua să ni se întâmple. Înțelegi ? Știi cum e când imaginea ți se încețoșează și nu-ți mai dai seama în ce poveste ești ? Jina a clătinat din cap ca și când cuvintele lui Mike ar fi fost dintr-o altă limbă, ca și când ar fi așteptat prea mult ca să-l audă rostindu-le. Toate hotărârile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de clipa mea de neatenție șimi trimise un pumn în ficat apoi un picior drept în cap. Am auzit o bufnitură și totul în jur începu să se învârtă, în timp ce gura mi se usca după puțin aer. Imaginea mi se încețoșă și picioarele mi se muiaseră de tot. Aveam gust de sare și pământ pe limbă și-am priceput că ieșisem din luptă. Mam ghemuit apărându-mi capul și coastele de lovituri, apoi o rafală de șuturi în rinichi m-au
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
apele scăpate prin stăvilar... CÎtă animație la ora aceea! — Da, e-adevărat. Parcă ar fi fost o grămadă de șoareci vrăjiți... Bănuiesc că nu știți povestea... Femeia Își Întinse brațele, gata parcă să cuprindă toată lățimea străzii. Ochii Îi erau Încețoșați, fără Îndoială de la berea pe care o băuse de una singură și, rotindu-și privirile de la un braț la celălalt, exclamă, surprinsă: — Ce Întuneric e! Se ridică brusc, aprinse lumina În cameră și apoi se duse la bucătărie. Continuă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cel dispărut, EL, constituiau elementul ofensiv și dubios. Și Încă tot nu sînt convins că scopul anchetei solicitate n-a fost simulat tocmai pentru a tăinui ascunzișul LUI. Dar cumnatul dispărutului a murit. El a fost cel care mi-a Încețoșat vederea, cel care a presărat sămînța Îndoielii precum polenul purtat de vînt. Norii de pe cer au fost Împrăștiați de un vînt puternic pentru o clipă și după atîta vreme, soarele radia din nou printre fisurile create În nori. Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
somnul acum jumătate de oră, se trezi că nu mai putu închide ochii, nu înțelegea de ce se interesau de rude, doar nu erai chemat să răspunzi pentru rude, mai ales că nu făcuseră nimic (ale lui, ale cui? totul se încețoșa spre somn), oameni ca toți oamenii, și-au trăit traiul la timpul lor, doar nu aveau să dea socoteală de orânduielile vremurilor, cum nici (iată, îi veni în minte!) Henric al III-lea nu a fost chemat a răspunde pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că poate înfrunta singur douăzeci de barbari. Îi vedea pe quazi apropiindu-se. Strigau, dar Antonius nu auzea nimic, fiind cufundat într-o liniște ireală. Strânse cu putere sica și ridică scutul. O mânie cum nu mai simțise niciodată îi încețoșă privirile. Mișcându-se ca într-un coșmar, începu din nou să alerge. Luminișul se ivi pe neașteptate în pădurea în care Valerius și gladiatorul intraseră, în încercarea de a ajunge la Antonius. Din înaltul colinei asistaseră la victoria soldaților romani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acesta fu împins în spate. Imediat, ceilalți doi se postară în fața lui Antonius, încercând să-l oprească, așa cum încerci să ții la distanță o fiară sălbatică. Antonius striga și gemea. Lupta cu o furie dezlănțuită. Când mânia ajunse la culme, încețoșându-i privirea și făcându-i inima să stea în loc, oficiantul dădu semnalul. Timpanul începu să bată repede, sălbatic. Deodată, cei doi bărbați înarmați se dădură în lături. Antonius simți că, în adâncul conștiinței sale, ceva se schimba. Se simți dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ei. — Nu amesteca peștele cu pui, o sfătuiau. Prăjește întâi ceapa și usturoiul mai târziu. Nu turna laptele decât înainte să termini. Frustrarea creștea înăuntrul ei ca un nor enorm ce bloca orice altceva, iar privirea și auzul i se încețoșau. Sampath gusta din ce pregătise, zâmbea și dădea admirativ din cap, dar ea era neconsolată. Era cu totul și cu totul greșit. Dura săptămâni întregi ca să se calmeze, așezată alături de Sampath pe acoperiș, într-o tăcere deplină. La câtva luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe canapelele roșii--vișinii așa cum, odinioară, ne imaginam, stătuseră cei despre care citiserăm prin cărți sau unul ca mine mai auzise și din povestirile câte unuia care trăise pe atunci. În aerul proletar al „Capșei“, în cofetăria devenită doar un vestigiu încețoșat de timp pierdut, ne plăcea, Esterei și mie, să ne cufundăm ca și cum am fi alunecat, fie doar și în curgerea unei simple închipuiri, în poveștile păstrate încă în plușul acelor canapele sau grele draperii, în apele marilor oglinzi, în scrijeliturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
eu ce trebuie și ce nu trebuie făcut de către un om? Care sunt acele mărunțișuri care-i dau contur frumuseții. Eu doar privesc. Cu toropită mâhnire privesc cum micile mizerii ale zilei se trag una din alta, ca o pâclă încețoșând timpul, atât de puțin, ce mi-a mai rămas. Mă simt bătrân nu pentru că trec, se adună anii. Bătrân doar pentru că simt că mi-au mai rămas atât de puține neștiute. Și toropeala de-a nu mai cuteza să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
De ce? Bea e bolnavă? — Bolnavă de tine, imbecilule. Sora mea e Însărcinată. Să nu-mi spui că nu știai. Am simțit cum Îmi tremurau buzele. Un frig teribil mi se răspîndea prin trup, glasul Îmi pierise, iar privirea mi se Încețoșase. M-am tîrÎt spre ieșire, Însă Tomás m-a Înșfăcat de braț și m-a izbit de perete. — Ce i-ai făcut? — Tomás, eu... Pleoapele i-au căzut de nerăbdare. Prima lovitură mi-a tăiat respirația. Am alunecat pe pardoseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu-i decât o adiere...” „Profitați de starea mea ca să abuzați?” zise stomatologul, adoptând un limbaj vulgar. „Ce v-ați spus”, adăugă el, „Noimann e mahmur, Într-o stare confuză, ia să-i torn În cap niște baliverne, ca să-i Încețoșez și mai tare creierii, care și așa sunt Încețoșați de cât alcool a ingurgitat În el...” Celălalt râse. „Nu are rost să vă mai bateți capul cu ce fac și ce gândesc. Cât În privința materiei, aici e o Întreagă nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca să abuzați?” zise stomatologul, adoptând un limbaj vulgar. „Ce v-ați spus”, adăugă el, „Noimann e mahmur, Într-o stare confuză, ia să-i torn În cap niște baliverne, ca să-i Încețoșez și mai tare creierii, care și așa sunt Încețoșați de cât alcool a ingurgitat În el...” Celălalt râse. „Nu are rost să vă mai bateți capul cu ce fac și ce gândesc. Cât În privința materiei, aici e o Întreagă nebunie. Dacă ați vizita măcar În treacăt saloanele doctorului Perjovski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cine ce știa, ce spunea și ce mințea. Deschise ochii și văzu doi câini sfâșiindu-se unul pe celălalt și un roșu animat împroșcat în modele suprarealiste pe celuloidul alb-negru, dispărând și colorând sângele real în culoarea lui reală, apoi încețoșând obiectivul aparatului, care la început era gri, apoi deveni de un roșu de desene animate. Se gândi la un Walt Disney care își pierduse mințile. Ca un fel de răspuns la gândul lui, un Donald Duck malefic răsări pe ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
grozav, dar pe ceilalți îi enervează. — Care e ocupația ta preferată? am continuat seria întrebărilor. — Ador să pictez ascultând muzică. Așa se nasc pe pânze visele mele. Tu ce alegi? Scrisul și plimbarea. Nu pricep. Sunt două lucruri diferite, se încețoșă Ioana. — Nicidecum. Mă plimb cu gândul pe foaia albă pe care scriu, uneori ajung în ținuturi necunoscute, alteori mă întorc nostalgică în locurile de demult. Care e visul tău de fericire? — Să devin mai altruistă și să mă împac cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
grozav, dar pe ceilalți îi enervează. — Care e ocupația ta preferată? am continuat seria întrebărilor. — Ador să pictez ascultând muzică. Așa se nasc pe pânze visele mele. Tu ce alegi? Scrisul și plimbarea. Nu pricep. Sunt două lucruri diferite, se încețoșă Ioana. — Nicidecum. Mă plimb cu gândul pe foaia albă pe care scriu, uneori ajung în ținuturi necunoscute, alteori mă întorc nostalgică în locurile de demult. Care e visul tău de fericire? — Să devin mai altruistă și să mă împac cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
s-au umflat, parcă se feresc de șiroaiele fierbinți, primii stropi sunt dulci ca laptele fiert, lalelele mai păstrează mult timp, după ce ploaia încetează, perle aurite pe florile arcuite ca niște cupe în care se îneacă cerul întreg și nopțile încețoșate de vise. Răsărit Spre răsărit, soarele, retezat pe jumătate, dă să se ridice în albăstrimea cețoasă a cerului, care bătea, pe alocuri, în plumburiu, chiciura scânteia curat din înălțimea salcâmilor și, la câte-o adiere mai puternică de vânt se
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Își ia ceșcuța de ceai, ridică de pe ea capacul și bea. Restul doamnelor îi urmează exemplul. La unison, fiecare își ascunde nasul în propria ceașcă. Mă întreb dacă doamna Yun are mintea teafără. Pe măsură ce o observ, judecata pare să se încețoșeze. Totuși, simt că este un sâmbure de adevăr în cuvintele ei, atunci când începe să cânte Țărână în vânt: Mă întrebi când vin. Vai, nu încă, nu încă... Cum mai umplea ploaia iazurile în noapte când ne-am întâlnit! Oh, oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
măgarii care transportă lemn de foc, carne, orez și legume în coșuri adânci, alături de ustensile de bucătărie, oale și tigăi. La coadă se află șapte mii de cavaleriști, conduși de Yung Lu. Când trecem de ultima poartă, ochii mi se încețoșează de lacrimi. Magazinele de-a lungul străzilor sunt abandonate. Familii întregi fug precum niște găini fără cap, cărându-și bunurile pe măgari sau în spinare. Vestea fugii împăratului Hsien Feng a aruncat orașul în haos. După câteva ore, cer să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
clătinau de două-trei ori și mișcarea lor Îmi dădea amețeli. Nu aveam nici un gând porcos În cap, numai mă treceau vertijuri plăcute și nelămurite. Fără să vreau, Îmi mușcam limba și buzele. Înainte ca usturimea pricinuită de nuia să-mi Încețoșeze ochii cu lacrimi, apucam să văd zvâcnetul din piepții cămășilor totdeauna frumos colorate. Tot acolo, În casa parohială, am Îndurat și prima mare umilință În dragoste. Pe cea de-a treia fiică de Împărat o vizita și o curta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stâlp de lemn. Săriră câteva așchii, dar el nu se opri decât cu țeasta În următorul stâlp de telegraf. Și așa mai departe, pentru că șirul de stâlpi era aproape nesfârșit și se Întindea mult dincolo de puterea de cuprindere a ochilor Încețoșați de durere și În care curgeau, amestecate În fire subțiri, sânge și sudoare. Se Întoarse acasă Într-o noapte și, deschizând poarta tot cu traumatizatul craniu, apucă să murmure, Înainte de a adormi greu, Înconjurat de credincioasele și multiubitele sale pisici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ectoraș - căruia În curând avea să i se spună Repetentu - Îi plăcuse să se joace cu feluritele nații ce-i alcătuiau globulele roșii, inventându-și strămoși italieni, țigani, ruși, armeni și chiar mongoli În fața bărbosului care Îl privea cu ochii Încețoșați de alcool și nu izbutea să spună că și el, la rându-i, avea În vene Încrengătură de sânge băștinaș și de venetici străvechi, cărora li se pierduseră limba și obiceiurile, rămânând ca o uriașă enigmă a istoriei pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Katsuyori! Senior Taro! Am să v-o iau înainte! Strigând încoace și-ncolo de la unul la altul, ultimii oameni ai clanului Takeda erau doborâți, pe rând. Armura lui Katsuyori se înroșise toată. — Taro! își chemă el fiul, dar avea vederea încețoșată de propriu-i sânge. Toți cei din jur păreau dușmani. — Stăpâne! Încă mai sunt aici! Sozo e lângă dumneavoastră! — Sozo, repede... voi comite seppuku. Rezemându-se de umărul valetului, Katsuyori se retrase ca la o sută de pași. Îngenunche, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]