KorAP: Find »[drukola/base=încheietură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...125 >

3,105 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

la ureche un telefon mobil, îmi zâmbește și discută cu cineva. — Mona, spune ea în telefon, haide, grăbește-te, te rog. A venit domnul Streator. Îmi arată dosul mâinii libere, cu ceasul mititel și sclipitor pe care-l poartă la încheietură, și zice: — A ajuns un pic mai devreme. Cealaltă mână, cu unghii lungi, roz, date cu ojă albă la vârfuri, și telefonul mic, negru, a dispărut aproape cu totul în norul roz și luminos al coafurii. — Liniștește-te, Mona, zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
în mână îi scapă de sub control. Simt căldura pe buze și fumul în ochi. Barmanul strigă: — Alo! Ia potoliți-vă acolo! Și Nash apropie șervețelul în făcări de hârtia cerată și farfuria de carton de pe masă. Și-l apuc de încheietură, de manșeta halatului mânjită cu muștar și de pielea flască și moale, și-i spun bine, zic, potolește-te, bine? Îi zic că trebuie să-mi promită că n-o să spună niciodată. Și, ținând între noi făclia care încă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
a adus paste de la Chez Chef. Femeia cu ochelari își dă jos saboții, ștergându-i pe talpă de covorașul din fața ușii. Se uită la Helen și la mine și zice: — Ai musafiri, Coacăză. Și Mona se lovește peste tâmplă cu încheietura palmei și zice: — Asta eu sunt. Ăsta e numele meu de vrăjitoare, adică. Coacăză. Vrabie, zice, ți-l prezint pe domnul Streator. Și Vrabie dă din cap. Și Mona zice: — Și șefa mea... — Șinșila, zice Helen. Cuptorul cu microunde începe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mea. În legătură cu Stridie, detaliile ar fi următoarele: părul îi e zbârlit și arată ca un pin lovit de trăsnet, blond, cu vârfurile despicate, sculat în toate părțile. Are un corp tânăr, cu membre care par segmentate - musculoase, dar subțiri la încheieturi, la genunchi, coate și talie. Helen îi întinde mâna și Stridie o apucă, zicând: — Inel cu peridot... Stă în picioare, gol și tânăr, și ridică mâna lui Helen până în dreptul feței. Stă în picioare, bronzat și musculos, și-și plimbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
pe făcătorii de rele și pe cei strâmbi din templul... — Căcat, strigă bărbatul la oglindirea lui din glasvand. Spuma berii i se scurge pe fața oglindită. Helen stă în ușa care dă spre hol, cu mâna la gură, mușcându-și încheietura degetului. Se uită la mine și ridică din umeri. Dispare înapoi. Din fotoliul de pluș auriu îi zic că Dumnezeu este un înger cu o putere nemaivăzută, conștiința pe care ar trebui s-o găsească lumea din jurul Lui, o lume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
cișmea. Bătrâna îngenunchează ca să plivească. Îmi deschid pagerul, care începe să sune imediat. Helen se trezește, tresărind. Nu recunosc numărul de telefon de pe pager. Helen se ridică în capul oaselor, privindu-mă. Se uită la ceasul minuscul și strălucitor de la încheietură. Pe un obraz are adâncituri de la cercelul cu smaralde pe care a dormit. Privește stratul roz care acoperă toate geamurile mașinii. Își bagă unghiile roz în păr să și-l înfoaie, zicând: — Unde suntem? În mintea unora, cunoașterea încă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mort. Sfârcul de mort. Sfârcurile Monei. Mona nu se mai oprește din țipat și-mi înfige unghiile adânc în mâini, în pielea fină dintre degete. Își înfige unghiile în pielea de pe dosul mâinilor mele până reușesc s-o prind de încheieturi și să-i sucesc mâinile în sus și-n lături. Cartea cade și, lovindu-mă cu picioarele, o zboară cât colo; în parcarea întunecoasă, care răsună de țipete îndepărtate, nu e nimeni care să vadă. Asta e viața pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
să mă vadă în seara asta la vila Gartoller. Din pragul biroului îi zic că abia aștept să fim din nou împreună. Am nevoie de ea. Și Helen zâmbește și zice: — Așa și trebuie. În secretariat, Mona mă apucă de încheietura mâinii. Își ia geanta și-și agață bareta pe umăr, țipând: — Helen, ies să mănânc. Trebuie să stăm de vorbă, dar nu aici, îmi zice. Descuie ușa ca să ieșim. În parcare, lângă mașina mea, Mona dă din cap și zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

simțindu-se stăpîn pe situație, prinzînd cu delicatețe mîna femeii, pornită prin aer într-un gest evaziv. Ochii Mariei, speriați, se uită în ai bărbatului, care stă în fața sa, în picioare, calm, cu mîna încleștîndu-se mereu, pînă la durere, pe încheietura mîinii sale. Îl vede cum lasă țigara în scrumieră, apoi, cu palma desfăcută, îi atinge buclele părului, la tîmplă. N-aș vrea să-mi porți pică, Maria. Poate că gesturile mele te-au speriat, dar... strînge Mihai din umeri, slobozind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mîinii sale. Îl vede cum lasă țigara în scrumieră, apoi, cu palma desfăcută, îi atinge buclele părului, la tîmplă. N-aș vrea să-mi porți pică, Maria. Poate că gesturile mele te-au speriat, dar... strînge Mihai din umeri, slobozind încheietura mîinii, pe care, săltînd-o puțin, o sărută. Ți-e teamă că te spun lui Theo? Mihai roșește tot. Deasupra inimii, durerea îl săgeată iar. "Ce-s eu ? Marioneta unor întîmplări?" Poți să-i spui și lui Dumnezeu! se înfurie Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
e a mea. Ar putea Theo să se gîndească...?... L-am iubit, noaptea aceea am fost ca beată; ne-am tăvălit două ore pe covorul din salon; cînd a plecat, eram mai mult moartă, abia mă mișcam, mă dureau toate încheieturile; nici n-am putut să mai ies după el, să încui poarta... Vestea că soțul meu a fost arestat a căzut ca un trăsnet. Am rămas ale nimănui, fără lemene, fără mîncare... El n-a uitat; a venit cu traiste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
liniei de transport urban, să meargă pînă în Cartierul de Nord. Mihai! se aude strigat din urmă. Doamna Aura! se bucură el, recunoscînd-o pe femeie. Nu sînteți în cursa rapidă? întreabă în timp ce-i ia mîna și i-o sărută la încheietură, între mănușă și mîneca hainei de blană. Am venit cu trenul, Mihai se fîstîcește femeia. Soțul meu, neștiind, a plecat spre Sălcii cu schiurile... Așa dragoste între soți mai zic și eu! exclamă Mihai, să înlăture stînjeneala femeii. Arătați bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

și meritau, să li se stingă setea. Prin urmare, Cealaltă Carol își puse lacăt la bazele ei subțiri și Carol a Noastră plecă. Dar Cealaltă Carol știa foarte bine că amândoi se vor întoarce. Își răsuci brățara de aramă de la încheietura uscată ca un băț și își dori în gând să aibă dreptate. Așadar, nu e de mirare că, atunci când a hotărât să-și reînnoiască provizia de bere Lamot, Carol a apelat la magazinul soților Wiggins. După doi ani în Muswell

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
palma întinsă peste poala rochiei. Se uita cum stă acolo nemișcată - din cine știe ce pricină, îi dădea impresia unui lucru de un arbitrar absolut ridicol, de parcă ar fi fost doar unul din diversele dispozitive care s-ar fi putut atașa unei încheieturi, unul care putea fi scos și pus la loc după bunul plac. Ceasul electric bâzâia imperceptibil. Palma alunecă peste materialul fustei spre tiv și îl prinse... Zgâlțâindu-se, trenul traversă un mic pod, apoi încetini din nou. M-am gândit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
neplăcut. Unul dintre pacienții lui Alan avea un bar, o bombă de beton numită Greyhound și plasată pe un refugiu pentru pietoni de pe o arteră aglomerată. În pub se putea ajunge doar prin niște pasaje subterane puțind a urină. Pe încheieturile masive ale degetelor, bărbatul își tatuase la o mână „ură“, iar la cealaltă „indiferență“. De fiecare dată când soția cinicului proprietar de pub era însărcinată - lucru care se petrecea destul de des - spunea despre ea că „iar creează“. — Iar creează, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

făcut senzație în întreaga lume. Corpul femeii găsit în acest mormânt este primul descoperit în stare "umedă''. Acesta s-a păstrat, astfel, în pământ timp de peste 2000 de ani. Femeia îngropată acum două veacuri are fața conturată, pielea elastică și încheieturile flexibile. În mormânt a mai fost descoperită și o mare cantitate de obiecte valoroase. Poveștile care circulau spun că în suburbia estică a orașului Changsha din provincia Hunan s-ar afla mormântul unui fost mare demnitar, motiv pentru care localitatea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Cartea Riturilor), scrisă acum aproximativ 2000 de ani, se numără printre primele lucrări în care sunt menționate bețișoarele. Perechea de bețișoare se ține corect în căușul palmei, între degetul mare și cel arătător. Unul dintre ele se sprijină pe prima încheietură a degetului inelar și trebuie să stea relativ nemișcat. Celălalt este mobil și se ține între arătător și degetul mijlociu. Pentru începători, primele încercări sunt dificile, neputându-și coordona bine mișcările degetelor sau lăsând prea moale bețișorul din căușul palmei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

la fel de imaterial ca și poetul damnat care, cu o săptămînă În urmă, bătuse la ușa lui Sarah Bernhardt. Eram distrus. Otravă de șobolani, sau o iubire trădată. Toate lucrurile pe care le crezusem bine lipite și sigure se desfăcuseră din Încheieturi, și totuși, În mod ciudat, mă simțeam În egală măsură renăscut. Eram gata, cum se spune, să dau pagina. Acum, că Pembroke Books era la un pas de a deveni istorie, iar proprietarul ei era un criminal ce purta pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
vopsite În maro, cu excepția celei a doctorului Lieberman, care era verde, și toate aveau În partea de sus cîte un gemuleț de sticlă mată. Camera lui Jerry se afla la etajul de sus, În fundul culoarului. Mutînd greutatea de pe mînă spre Încheietura cotului, s-a căutat În buzunar. A scos din el tot soiul de mărunțișuri - o cutie de chibrituri, monede, o bucată de ață albă, niște alune, o șurub de alamă. Răsturnîndu-le pe toate pe podea, a reușit să extragă dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

pe la trei sau patru dimineața, vreme de opt ceasuri: orarul de lucru al unui pilot de bombardier! — După cum Îți spuneam, Începu Rowe, briceagul ăsta... În timpul unui bombardament e greu să-ți păstrezi șirul gîndurilor. Individul Îl Întrerupse, apucîndu-l nervos de Încheietură cu o mînă osoasă, prinsă de un braț enorm. Știi prea bine c-a fost o greșeală. Cozonacul ăsta nu-ți era destinat. — Ce vrei să spui? Doar l-am cîștigat eu! Nu dumneata trebuia să-l cîștigi. Nici n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
mai sînt! — Da, din zi În zi mai mulți. O bandă Îngrozitoare! — Bine, dar cum de și-au Închipuit c-o să rămîn aici după ce predau cărțile... Dumneata nu ești cu ei, nu-i așa? o Întrebă el patetic, apucînd-o de Încheietura mîinii - o Încheietura subțire și delicată. Nu! răspunse ea, fără să-și elibereze mîna din strînsoarea lui. Rowe era sigur că nu-l mințea: avea, poate, o mie de vicii, dar fără Îndoială că nu și pe acesta atît de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
din zi În zi mai mulți. O bandă Îngrozitoare! — Bine, dar cum de și-au Închipuit c-o să rămîn aici după ce predau cărțile... Dumneata nu ești cu ei, nu-i așa? o Întrebă el patetic, apucînd-o de Încheietura mîinii - o Încheietura subțire și delicată. Nu! răspunse ea, fără să-și elibereze mîna din strînsoarea lui. Rowe era sigur că nu-l mințea: avea, poate, o mie de vicii, dar fără Îndoială că nu și pe acesta atît de la Îndemîna tuturor! — Eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
el, ca și cum nici o stavilă nu i-ar mai fi stat În cale acum, cînd nu mai exista nici un motiv de spaimă. Fratele Annei Îl ajutase, da! Rowe revăzu În gînd fața lui tinerească, plină de Însuflețire, și simți parcă În Încheieturile degetelor lovitura pe care i-o dăduse atunci. Nu, nu-l va trăda! — Nu-mi amintesc cine, spuse el. — Afacerea asta nu ne privește, Beavis, oftă omulețul. Am face mai bine să-l ducem la biroul 59. Și Îl chemă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-mi dai filmul... Și-ți spun și ce știu despre dumneata? Hilfe părea să Împărtășească pînă la un punct ațîțarea lui Rowe. Se săltă Într-un cot și Întoarse puțin privirea. În clipa aceea, Anna Îl păli cu sfeșnicul peste Încheietură, care pîrÎi, și revolverul căzu pe pat. Anna apucă arma, și spuse: — Tocmeala asta n-are nici un rost! Hilfe gemea, zvîrcolindu-se de durere. Fața Îi era albă ca varul. A ei era tot atît de albă. O clipă, Rowe crezu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
el. — Promit, zise ea, ridicînd din umeri. Iar cînd el ieși, Anna Încuie ușa. Mult timp după aceea, Rowe nu auzi nimic - o singură dată parcă scîrțîitul ușii de la bufet și clinchetul unor cești. Își Închipui că Anna Îi pansa Încheietura mîinii; dar Își spunea că, oricum, Hilfe nu mai putea să fugă. Rowe se gîndi să-i telefoneze domnului Prentice și să-i ceară ca poliția să Înconjoare casa. Acum, nu mai era avid de glorie. Spiritul de aventură Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]