55,574 matches
-
de condiții, eram trimis la munca de jos... în mină. (Îi sună telemobilul.) - Bine, dragă. Vin imediat. Deschide ușa și vede șapca cu biletul lângă perete. Se întoarce, o clipă.) - Iarăși ai pus de cerșit?! (Aruncă ceva mărunțiși în șapcă. Închide ușa.) SCENA VII Stângaciul: Tovarășul ăsta de drum mă scoate din... cizme! Pardon, nu am cizme...! Pe vremea tovarășului Stalin purtau părinții cizme din gumă, cum spuneau ei. De fapt erau din cauciuc. Eu m-am boierit, port pantofi de
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1455427806.html [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
duc să-i iau și îi dau nevesti-mi! (Iese. Prin ușa întredeschisă se vede cum ia banii, îi numără, după ce și-a pus șapca pe cap, își îndeasă banii în buzunarul stâng al pantalonului.Dreptaciul se îndreaptă spre ușă. O închide.) SCENA IX Dreptaciul: - Nu știu cum sunt oamenii... precum acest tovarăș de călătorie... Sunt buni de gură, dar când este vorba de muncă, fac pe dracul în patru să se eschiveze de la aceasta. Precum erau activiștii de partid la noi în țară
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1455427806.html [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
depărtările, de a reconecta oamenii iviți în diaspora la evenimentele activității lor din țară, așa cum se întâmplă cu actorul Mircea Șeptilici, urmărit la București de-a lungul carierei lui scenice, cu începere de prin anul 1970, ca acolada să se închidă la Montreal, cu moartea sa. O noutate pentru cititori este faptul descoperit cu discreție de tânăra lui admiratoare de altădată, anume talentul actorului pentru desen și pasiunea de a „picta în detaliu” florile. O axă nevăzută leagă în timp expoziția
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie by http://revistaderecenzii.ro/o-interesanta-geografie-a-spiritului-de-anca-sarghie/ [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
show”, ar putea fi socotită un unicat. Neobosit om de initiative culturală, Băciuț se decide să ia în mână frâiele unei a doua instituții a cărții, Editura Nico la Tg. Mureș, din convingerea profundă că “apa trece, cărțile rămân”. Am închis din nou cartea în care Vronica Pavel Lerner a zăgăzuit o lume frumos de adevărată dar nu lipsită de un anume dramatism. Dar nu cred că-i pot promite prietenei mele din Toronto că am scăpat de tentația purificatoarea de
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie by http://revistaderecenzii.ro/o-interesanta-geografie-a-spiritului-de-anca-sarghie/ [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
l-a adus înapoi la poartă, decât după ce a reușit să vină în gură cu o bucată destul de mare din stofă. Vecinii, atrași de lătratul furios al lui Cartuș și de țipetele victimelor, au ieșit în stradă. -De ce nu închideți poarta cu cheia, vecine? au început să strige cu toții supărați. -O să omoare pe cineva, într-o zi, fiara asta sălbatică! țipa o altă vecină. -Ce căutau la mine în curte? Bine le-a făcut! a țipat tata-mare la toți
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_xi_mihaela_arbid_stoica_1335191117.html [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
ochii îi străluceau ca două steluțe. -Închide-l în magazie, în noaptea asta! i-a spus mami, dacă mai trece cineva prin poartă, fără să știe că avem câine, ne face un bucluc. -Tocmai în seara asta nu am să-l închid, îi las ușa deschisă de la magazie, că mai profită cu colindul și mai sare gardul și unul cu mână mai lungă. Am întrat în casă și l-am lăsat pe Cartuș mulțumit să intre și el în cotețul lui din
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_xi_mihaela_arbid_stoica_1335191117.html [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
DĂ-MI O ZI când s-a dat startul nu eram pregătită de zbor cu pași secundici calc la stânga înainte spre dreapta este ocupat pârguită în cuvinte însemn locurile goale din coțul de lumină în care m-am rătăcit gândurile închise într-un hohot mut desenează poteci orbite de zăpăcela stâncii rămân înserarea ta mai dă- mi o zi să reînvii omenia adun cuvânt lângă cuvânt reduc din necunoscut stând la taifas cu luna nu mergem în dimineața asta la culcare
POEMELE VISULUI SALVAT de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ana_maria_gibu_poemele_visu_ana_maria_gibu_1374243972.html [Corola-blog/BlogPost/360428_a_361757]
-
culcare ea dă notă explicativă pentru îndrăzneala de a lumina peste program eu, că am însoțit-o accept cursa spre niciunde ȘI PLEACĂ cred în verdele amestecat prin alte culori dintre cer și ape agățat de cheia umbrelor caută ieșirea închid ochii și desenez prima oară luna plină în pletele brumate prind iubiri risipite ascult liniștea din cuvântul neștiut găsesc la toate rostul în amurgul lui calm sechestrată de visul dimineții sărut somnul zilei la lumina stelei de pe obrazul tău stâng
POEMELE VISULUI SALVAT de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ana_maria_gibu_poemele_visu_ana_maria_gibu_1374243972.html [Corola-blog/BlogPost/360428_a_361757]
-
așteaptă startul intră doar cei care transformă urletul în șoaptă ura în flori de albăstrele și nepăsarea în cărări tatuate cu iubire - trece-ne pe lista de așteptare venim mâine EȘTI CU MINE nu umblu singură printre umbre niciodată am închis dragostea în tâmple să n-o pierd când întunericul mă ajunge o eliberez am cheia în buzunarul stâng iau și lumina ochii spălați de noapte o ascund în liniștea fiecărui asfințit ------------------------------------------------------- GÎBU, Ana Maria, poetă și prozatoare, născută în 19
POEMELE VISULUI SALVAT de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ana_maria_gibu_poemele_visu_ana_maria_gibu_1374243972.html [Corola-blog/BlogPost/360428_a_361757]
-
infinit ... Atunci... în toate universurile clipesc stele , Cu prima , unica, poveste de iubire... Doar o privire și-un surâs mă ridicau la ele, Iar curcubeele pe fată-mi veneau spre arcuire... Senzația iubirii doar cioclii o destrăma, Cănd roșul se închide, un negru-ajunge-n vena. O altfel de iubire te urca, te aclamă, Și tot ce-ai fost , de fapt, ți se coboara-n berna. O altfel de iubire-ti conferă înălțimea, Cresc aripe de înger pe-un suflet tamaiet, Iar dorul
CE E IUBIREA ?... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 by http://confluente.ro/mara_emerraldi_1422859154.html [Corola-blog/BlogPost/376213_a_377542]
-
unii să îl ungă zeu pe stirpea strămoșească, și doar unii să-i stea lângă umbra lui cea eminească... Eminescu, Eminescu, Eminescu... doina bocet glas să doară fi`ncă, vai, ei s-au ales cu greu blestem și grea povară, închizându-l, ucigându-l pe eternul Eminescu și doar unii să-l regrete, să-l citească, să-l cinstească doar în limba românească, și doar unii să-l repete și să se învrednicească pe nemernici să îi ierte pentru crima eminească
EMINESCU... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 by http://confluente.ro/Eminescu_romeo_tarhon_1339738528.html [Corola-blog/BlogPost/357557_a_358886]
-
atins pe George Coșbuc - scria Nicolae Iorga. N-a fost om care, știind bucuriile și durerile unui părinte, care să nu-și șteargă o lacrimă, atunci când inima cea mare sângera de cea mai înspăimântătoare rană, care niciodată nu se poate închide”. În anul 1916 este ales membru activ al Academiei Române, cu patru voturi din șase, iar la 20 mai (2 iunie), plenul academic, prezidat de Barbu Delavrancea, îl alege membru. Vorbind în numele Secției Literare, Duiliu Zamfirescu spunea în raportul său: „Reputația
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” by http://uzp.org.ro/cosbuc-150-de-ani-de-la-nastere-cel-care-a-cantat-toate-vitejiile-neamului/ [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
Literatura > Naratiune > EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ȘI STATUIA Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 223 din 11 august 2011 Toate Articolele Autorului EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ȘI STATUIA Strada aceea îi plăcea fiindcă nu era circulată. Și nu era circulată fiindcă îi închiseseră unul din capete, îi montaseră acolo un grilaj metalic prevăzut cu o deschizătură prin care se putea strecura la nevoie un om, cel mult un om cu o bicicletă. Iar pe grilajul acela, vopsit în alb, lăsaseră să se cațere
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 by http://confluente.ro/Emigrantul_hemiplegicul_si_statuia.html [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
le conferă un plus de muzicalitate și frumusețe pură. Iată această poezie: “Gest: C-o ultimă floare, privirea ți-alint. / Nisipul fierbinte pe trunchi, mă ucide. Deșertul visează grădini din Corint. Eu, urma ta, jindui, pe-un drum, ce se-nchide. / Rotind universuri, când flăcări, când zgură, / Clepsidră noi suntem, în jocul celest. / O, Timp fără formă în toate, măsură / Dă pașilor ei, către primul meu gest. / Dar cine? De unde și cum să mai vină? / Când totul rămâne, departe, în noi
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Un_florilegiu_liric_de_exceptie_antolo_cezarina_adamescu_1337168066.html [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
cuvinte” (Follow your heart). Tot ce scrie acest poet este notabil. Raluca Leontina Neagu - susținută grafic de Raluca Andrei, scrie o altfel de poezie, foarte interesantă, o poveste cu inserții în real: “Poveste cu ochelari pe nas: am găsit poezia închisă într-o inimă veche aruncată în ocean ca o comoară / o știam pe de rost era parte din mine nici nu a trebuit să-i văd versurile pulsatile / cuvintele erau grămăjoare de nisip îți puteau intra printre gene și atât
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Un_florilegiu_liric_de_exceptie_antolo_cezarina_adamescu_1337168066.html [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
crin, Dar nu știu cum să-mpart tăcerile din mine Și tot atâtea gânduri închise-ntru-n suspin. Grăbește-te iubite! Te-aștept să vii la mine, Te-aștept, ca dragostea ție să ți-o închin. Împarte mai degrabă, tăcerile cu mine Și, nu închide gândurile tale-ntr-un suspin. Un pic mai amăruie îmi este viața-acum, La margine de șanț, pribeag fără vreo vină, Încerc să mai disting al crinului parfum, Prin marea deznădejde, în straie de lumină. Și viața mea e-amară. Hai
SĂ TE UIT, NU POT! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Sa_te_uit_nu_pot_georgeta_nedelcu_1327360244.html [Corola-blog/BlogPost/359881_a_361210]
-
unei uși masive.Batu o dată,de două ori dar văzând că nu răspunde nimeni dădu cu pumnul în ușă furios că nu-i poate fi de folos lui Karon.Din direcția opusă,veni însă inspectorul și îi spuse că e închis în biroul șefului. -Pe dumneavoastră va căutăm,trebuie sa ma ajutati.Karon mi-a spus să vă dau asta și ....și.. -Linisteste-te,baiete.Vin-o cu mine să îmi povestești ce ai de spus așa urgent. Când ajunse la cabană
KARON,CAP 14 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1494011568.html [Corola-blog/BlogPost/360366_a_361695]
-
Raspunsul la toate întrebările îi fusese dat.Acum știa ce are de făcut și se simțea cu adevarat libera.Sprijinita de Will urca în trăsura și merse în oraș la insistențele lui Radellei de a vedea un doctor. Paginile se închideau una cate una,întrebările fără sens își găsiseră răspunsul,Karon intanlise în drumul ei iubire și ura,compasiune și răutate,dar toate o făcură să devină mai puternică și totul pentru a apăra iubirea și pe cei dragi. Insa mai
KARON,CAP 14 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1494011568.html [Corola-blog/BlogPost/360366_a_361695]
-
pe el să se joace cu universul. Anii au trecut ... Copilul a crescut și a plecat că o cometă, pe altă planetă, după o stea. Am ramas iar noi, singuri, doi bătrâni, visând la universul copilăriei noastre. Ochii ni se închid încet și disparem fără urmă într-un alt univers, fără planete, fără stele și fără comete... acolo, unde domnește doar CRUCEA... Crucea Sudului! THE LITTLE UNIVERSE (dedicated to Mr. Marin Sorescu) „Let's believe all that we say ... ” We were
MICUL UNIVERS / THE LITTLE UNIVERSE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 by http://confluente.ro/George_roca_poeme_bilingve_george_roca_1365855057.html [Corola-blog/BlogPost/345881_a_347210]
-
realitatea deschisă către lume, către întreaga lume și întreaga istorie, nu este o realitatea închisă în sine și pentru sine. De altfel, orice existență - fie că este vorba despre persoana umană, despre familie, fie despre orice comunitate umană - care se închide în sine, trăiește pentru sine, se sinucide, spunea Arhiepiscopul Anastasie. Trebuie să găsești temei în adevăr să te deschizi necondiționat spre oricine și chiar să fii pregătit să-l îmbrățișezi. Mă opresc aici, cu toate că aș putea să adaug încă multe
“MAI ÎNTÂI DE TOATE TREBUIE SĂ NE AŞEZĂM ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIRE” – UN SCURT ŞI SUCCINT DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. CONSTANTIN COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ed by http://confluente.ro/_mai_intai_de_toate_trebui_stelian_gombos_1359377435_hirmr.html [Corola-blog/BlogPost/348873_a_350202]
-
văd cum cuvintele mor/ în ghivece de timp răsturnate.,, ( În urma mea) Sigur, în acest poem de o construcție la maturitatea creației, poeta (și) cochetează cu Timpul, pentru că ea este cea care dictează unde și când se va întoarce pentru a închide cercul. Propria-i stăpână pe minte și inimă, fiind, autoarea poemelor dintre aceste doua coperte, este puternică și fragilă, foarte tânără și foarte bătrână prin experiența care îi dă tot dreptul să-i spună Lumii întregi, că există. Intelectual, artistic
CRONICĂ LA VOLUMUL DE VERSURI VRAJ(B)A CLIPEI A VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cronica_la_volumul_de_versuri_vraj_b_a_clipei_a_viorelei_codreanu_tiron_.html [Corola-blog/BlogPost/364580_a_365909]
-
interesul arătând dragoste fățarnică față de cuiul din pantof ce-i incomodează. Odată înlăturat cuiul, își pot trăi viața fericiți, fără teamă că vor împărți o bucată de pâine cu cel prigonit. Vitreg. Dușman. Ce poate să fie altceva? Potrivnic. Te închide într-o colivie și îți pregătesc sfârșitul ca vrăjitoarea lui Hansel. Hansel a scăpat. Și eu am scăpat. De o săptămână mi-am găsit adăpost în casa părăsită de la marginea satului. Nimeni nu îmi are treaba. Toți ocolesc acea casă
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1485249159.html [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
se ridică de pe bancă și o presară la nici jumătate metru de colivie. Un porumbel a îndrăznit și s-a apropiat de pâine. La scurt timp l-a urmat și al doilea. Au început să ciugulească.) I-am ademenit. (Copilul închide ușor ușa coliviei.) Poate că vor dezlega taina libertății și se vor bucura de dulceața ei. (Un vânt ivit din senin a speriat porumbeii, iar aceștia au alergat spre colivie încercând să se agațe de ea.) Dumnezeule! Porumbeii aceștia consideră
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1485249159.html [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > FRUMOASA DOAMNĂ ROZALIA Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Frumoasa doamnă Rozalia, este o superbă zână care, are părul cam închis la culoare și deține înalte studii superioare. Când te uiți la ea și o privești, de îndată vrei s-o cucerești, și zău că merită să-ndrăznești, pe această doamnă s-o iubești. Am cunoscut-o mai de acum, avem
FRUMOASA DOAMNĂ ROZALIA de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/ilie_popescu_1452009197.html [Corola-blog/BlogPost/368165_a_369494]
-
și pietre! În umbra unui gând, mă fură ultima lacrimă neștearsă. Atinge-o, de-ți va fi vreodată dor de chipul meu. Doar așa voi înălța iubirea, împrăștiată în fărâmituri,prin colb și pietre! Șterge-mi ultima lacrimă și-mi închide rana (încă sângerândă), dar numai de-ți va fi vreodată dor de chipul meu. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: DE-ȚI VA FI VREODATĂ DOR / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1742, Anul V, 08 octombrie 2015. Drepturi de
DE-ŢI VA FI VREODATĂ DOR de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 by http://confluente.ro/florica_gombos_1444333453.html [Corola-blog/BlogPost/381771_a_383100]