346 matches
-
într-un fel de tărâm fermecat, cu peșteri, stânci sălbatice și alte bazaconii. Visează cu ochii deschiși la gră dinile Hespe ridelor ori, cine știe, poate chiar la parcurile suspen date ale Semiramidei sau ale lui Syrus, regele perșilor. Izbește, înciudat, cu tocul sandalei în podea. Va stârni mânia zeilor și a oamenilor cu dorința aceasta nefirească de a schimba fața naturii și de a cultiva paradoxul. Auzi colo! Să îngemănezi freamătul Romei cu liniștea de la țărmul mării și să trăiești
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Partea bună e că s-ar putea ca împă ratul să nu-l pedepsească nici pe el prea rău, din aceleași mo tive... — Vă puteți duce la consuli, la pretori, la chestori, unde vreți, rostește Augustus. Fulcinius suspină pe jumătate înciudat, pe jumătate ușurat. Așa este. Pentru toate delictele există tribunale alternative. Ar fi nevoie de bunăvoința împăratului ca să accepte un asemenea caz. Depinde din nou numai de el dacă refuză, și se pare că asta are de gând să facă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
autori, consimt doar să le reproducă ei contra cost. — Eu nu mă ocup de asemenea lucruri, răspunde sec. Sosius face ochii mari. Păi atunci ce mai ții atelierul de scribi moștenit de la Pomponius Atticus? se scapă. Instantaneu își mușcă buzele, înciudat. Și-a dat seama că a comis o gafă. Dar e prea târziu s o mai îndrepte. Se scoală fără nici un cuvânt și face o plecăciune adâncă în fața ei, după care se grăbește să i se alăture fratelui său. Vipsania
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mirat fruntea spre el. Tot aici e? — N-ați plecat încă? hârâie răgușit. Îi cumperi, stăpâne? întreabă tărăgănat vânzătorul. Asinius Gallus face o grimasă acră: — Nu prea știu ce să fac cu ei... Își ferește ochii în lături și murmură înciudat: — Nu sunt buni de nimic. Glasul îi tremură. Dacă ar fi zărit o reacție cât de mică pe fața Vipsaniei, i-ar re ține cu dragă inimă. Ai de ce să te fudulești cu asemenea ser vitori. Întoarce încet privirea către
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-l au la dispoziție pentru a descâlci cât de cât ghemotocul încâlcit al politeismului lor blestemat. Observă privirea severă a lui Vittelius la adresa lui. Se apucă să inspecteze din nou armele, cu fruntea voit încrețită, ca semn al preocupării sale. Oftează înciudat. Chiar, ce i-a venit să pornească o asemenea discuție? Îi vine să-și dea singur palme. Cată mânios către călăreț. „Tu m-ai scos din minți“, ar vrea să țipe la el, „și m-ai întârziat cu vorbăria ta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Dar vă trebuie cavaleri înalți care să-i sperie pe dușmani. De asta, în fiecare an, legatul principelui în Germania Inferior alege cel puțin 70 de recruți noi din floarea tineretului nostru și ne ademeniți să venim la Roma. Pufnește înciudat. Și pe mine m-ați prostit. Ca pe atâția alții pe care îi alegeți dintre cei mai buni călăreți și cei mai destoinici războinici. Acum, că aveți nevoie de noi, ne ziceți triburi aliate, nu ne mai numiți dușmani. Ne
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
romanul se lasă pradă unui dulce miraj. De-ar fi cu putință ca înaintea lui să se afle Mariamne, înveșmântată în țesătura asta lucioasă, asemănătoare unui fagure de miere, scânteind în mii de nuanțe...! Deschide ochii și oftează. Se scutură înciudat, încercând să alunge năluca unei fericiri imposibile. Nu se poate apropia de altar gândindu-se la Mariamne. Acolo nu au voie să stea decât oameni caști, cu sentimente cinstite. Atunci de ce și-o dorește în continuare? Probabil pentru a se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
minții lui zvâcnește o țeastă însângerată. Deschide din nou ochii și privește în jur cu un aer buimac. — Ce-i? întreabă Iulius Agrippa. Aerul lui deznădăjduit îl înfricoșează. — Ți-am spus. Un vis, bolborosește răgușit celălalt. Un vis blestemat. Răbufnește, înciudat parcă pe sine însuși: — Nu-ți închipui c-am ajuns ca femeile alea nebune care nu îndrăznesc să facă nimic, nici să călătorească, nici să ia medicamente, ori pur și simplu să bage ceva în gură fără să consulte astrele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
larg deschisă. Lecticarii i-au purtat de-a lungul Tibrului până la intrarea în parcul Mausoleului. Acolo s-au oprit și au fost nevoiți să străbată pe jos uriașul tumul sub care se află urnele cu cenușa membrilor familiei imperiale. Bufnește înciudat. Cât o fi dumbrava asta de frumoasă și înverzită, cu alei umbroase numai bune de plimbare, dar nu e potrivită pentru un om ajuns la vârsta lui. Îl cuprind din nou supărarea și frustrarea. Putea să judece mai bine și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spate. Aș putea spune că e un gest nenatural. Deci presupun că lănțișorul e acolo. - Ești perspicace, spuse Kara râzând din nou. Dar mă tem că nu la a înregistra mișcări. Deschise mâna stângă, care nu ascundea nimic. Rhyme pufni înciudat. - Faptul că am ținut mâna stângă la spate, în afara câmpului vostru vizual, e probabil cea mai importantă cale prin care v-am indus în eroare. Am procedat așa tocmai pentru că am știut că vă veți concentra toată atenția pe acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Madison Avenue. Spre deosebire de majoritatea fotografilor și agenților, stiliștii se purtau cu fotomodelele ca și cum le considerau ființe umane. Agenții puteau adesea fi auziți spunând „Bine, hai să o pictăm și să vedem cum arată după aia!”, în timp ce stiliștii ar fi bombănit înciudați: „Hm, habar n-aveam că fata asta este pe post de țăruș de gard”. Atunci își făcu apariția un detectiv de origine asiatică de la Secția 9, însărcinat cu siguranța acestei părți a orașului. Tocmai atunci termina o convorbire la telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
privească în timpul vizitelor pe care le făcea ea, însoțită mereu de Ștefan, apărătorul, vizite protocolare, pline de ceva fals, ea apărea mereu cu piese vestimentare noi, micile-mari câștiguri pe care încerca să le expună cu multă naturalețe. Carmina o studia înciudată, părea la fel de nevinovată și asta o scotea din minți. Prefăcuta, prefăcuta, murmura pentru sine și nu reușea să-și desprindă privirea din ochii Elenei. Abia în primăvară se împăcă sufletește, cumpără un buchet de toporași din mica piațetă aflată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unul de altul dar, ca un făcut, se întâlneau în cele mai neașteptate colțuri, în balcon, la frigider, în baie, în hol, la bucătărie. Sidonia bâzâia cu aspiratorul, îți suflecase mânecile și-și atârnase un șorț de bucătărie. Era foarte înciudată că femeia care venea de obicei s-o ajute la treabă, acum nu mai apărea, acum când avea mai multă nevoie de ea dispăruse de parcă o înghițise pământul. Se uita cu amar la ușile jăgărite, dacă tot nu venea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zi, toți erau prost dispuși. Sensibil la climatul psihologic, am vrut să-mi Înveselesc comesenii, recitându-le câteva anecdote de Roberto Payró și o incisivă epigramă de Marcos Sastre. Doamna de Puffendorf-Duvernois, zbârlită de incidentul din noaptea anterioară, se arăta Înciudată; fără doar și poate că cine știe ce ecou al acelei mésaventure ajunsese și la urechile părintelui Brown; căci parohul a tratat-o cu o răceală care nu cadrează cu tonsura ecleziastică. După prânz, i-am administrat o lecție colonelului Harrap. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tăiat salariul; pe baronesei i-au scos vorbe că era gură-spartă; Ricardo a trebuit să-și vândă căluții de polo. Nicicând nu mai călătorise bietul băiat cu căruța de poștă! Ca să prindă puteri, s-a dus În vizită la baroneasă; Înciudată că nu izbutise să-l tapeze de bani, ea l-a făcut albie de porci și i-a jurat că, dacă maltratase vreodată amorul cu el, fusese doar din pricină că tatăl lui o plătea. Ricardo și-a văzut soarta schimbată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ceramică experimentală, oferă adăpost unor vietăți marine la fel de stranii: scoici albe cu pulpa vânătă, crabi trandafirii, plini de țepi mărunți, sashimi de somon, de ton, de bonito, chiar și inimă de rechin. Nimic nu pare a fi digerabil" îmi spun, înciudat, dar chiar în clipa aceea ochii îmi cad pe două căpșuni mari și coapte, care escortează, ca un cuplu de paji fideli, trupul pântecos și aburind al unei dihănii oceanice necunoscute. Tot acest ceremonial gastronomic poate fi experimentat în aproape
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Află că m-am șucărit și eu și trebuie să-mi alung supărarea și uite că am să beau de necaz. O să beau un mescal“. Părul bogat și roșcat a săltat un timp, nervos, pe umerii subțiri, cât își strângea înciudată picioarele sub ea, pe sofaua veche. „Ești negru, dohmle“, îi zicea din nou lui Andrei Vlădescu. „Nu încape nici cea mai mică îndoială.“ Manuela Ștefan încerca să acapareze din nou atenția celorlalți, dar șansele îi păreau minime. Mă străduiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ști! Intermezzo informativ: Doi oameni diferiți gândesc diferit despre același personaj și despre multe alte lucruri. 1. În timp ce se strecura în patul conjugal, nedorind, chiar nedorind deloc să-și trezească soția, consulul Franței la București emise o părere pe cât de înciudată, pe atât de misogină: „Ah, iată-mă și colaboratorul, ba chiar subordonatul unei muieri! Madame! Cică: nu primesc nici măcar un frăncuț. Asta s-o creadă ea! Numai blănița de nurci siberiene și rochia aia nemaipomenită fac o grămadă de franci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
chiar în acel moment se petrecu „luminația” și Ledoulx sări ca ars. În sfârșit, pricepuse chestia cu ouăle pe care i-o spusese, ceva mai devreme, valetul Julien. „Merde! Cum naiba face de le nimerește?” Nu găsi răspunsul imediat și, înciudat, se prăbuși cu spatele întors spre consoarta sa, adormind pe loc. 2. În acealași timp, cuibărită în sania care alerga pe ulițele înzăpezite în ritmul zurgălăilor de la urechile cailor, femeia voalată cugeta la același Julien. „Ce minunată stofă de diplomat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Cheltuia cu nemiluita și pentru înaltele probleme de strategie europeană, uitând cu totul de măruntele necesități materiale ale slujbașilor lui, care se sacrificau, da, se sacrificau trăind în țări cu totul necivilizate, doar ca să asigure prestigiul imperiului. Profund nemulțumit și înciudat, Ledoulx ridică nervos un umăr. Ei bine, dacă banii nu soseau, trebuia să-și revizuiască total și poziția, și prioritățile. Trăsura plină de cufere opri la marginea unei păduri. Din ea sări Marioritza. Purta un costum de călătorie sobru, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
își înfipsese deja colții în mintea lui. Încercă să-l ignore, dar o disperare mută, înspăimântătoare urcă tot mai necruțătoare prin sângele lui și se revărsă deodată în săgetarea unei lacrimi. Și-o șterse cu podul palmei și o azvârli înciudat. Chipul mamei îi apăru cu o mare claritate. Stătea dreaptă dinaintea lui și îl privea în ochi. „Vei trece și peste asta. Nu uita că ești un bărbat adevărat. Ba, mai mult chiar! Ești un boier adevărat. Nici nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dosul paravanului și așezată în apa albioarei de faianță, rămase neclintită. În liniștea de cavou a celor câteva secunde de intensă încordare, omul de dincolo de ușă și-a dres glasul ca pentru a zice cevaă - Spânzură-te! se răsti fata înciudată, intrând cu mâinile amândouă în mânecile rochiei. Sunt unsprezece în bordel și tocmai pe mine m-ai găsit, să-mi mănânci zilele. Patul din odaia învecinată scârțâi ca un semn de suspensie între frazele ei. - De când te cunosc, mișună păduchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lungul șinelor rămase goale, soarele își scăpăra argintul. „Prietenul” meu - scriitorul acela care întinde pelteaua ideii literare pe câte-o sută de pagini, juisând în poala stearpă amorții - mă surprinde traversând stradela și râde fiindcă țin pe Rex în brațe. Înciudat că-i stârnesc buna dispoziție, dau drumul câinelui ca și cum aș fi fost prins cu mâna în buzunarul altuia. Gura mi se strâmbă într-un zâmbet de om neobișnuit să râdă și stingherit, privesc aiurea. „Prietenul” satisfăcut de ceea ce citește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cum încep să mi se atrofieze intestinele. Ești școlit bine, constată Darlene. — Ignatius a terminat universitatea. Apoi a mai petrecut pe acolo vreo patru ani ca să dea un fel de doctorat. Ignatius a absolvit strălucit. — „A absolvit strălucit“, repetă Ignatius înciudat. Te rog definește-ți termenii. Ce vrei să spui mai precis prin „a absolvi strălucit“? — Nu vorbi așa cu maică-ta, îl mustră Darlene. — O, uneori se poartă rău cu mine, spuse tare doamna Reilly și începu să plângă. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Dar marinarul și revoluționarul Bandura, gîtuit de emoție și cu o voce spartă, Încercă prin acel discurs lugubru În care făcea bilanțul dezolant al unei vieți sărmane, să rămînă În contextul nedreptății sociale și al luptei de clasă, rostind vorbele Înciudat, de parcă-l citea pe Bakunin, și nu se putu abține să nu desfășoare secvențele acelui destin ca și cum răsfoia un album de familie. (Și am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]