339 matches
-
se cuvine. I-o dădu domnului Meikle scuzîndu-se pentru întîrziere, iar domnul Meikle o citi și o respinse, explicîndu-i că încercase un amestec de realism și fantezie care chiar și pentru un adult ar fi dificil. Thaw era uluit și înciudat. Deși nu era mulțumit de poveste, știa că era cea mai bună din cîte scrisese; cuvintele „chiar și pentru un adult“ îi răniră mîndria prin faptul că sugerau că opera lui era interesantă doar pentru că era copil. în plus, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tot. În realitate însă, noi nu suntem aici ca să ne jucăm de-a prinselea. Ne-am hotărât deci să ținem o consfătuire generală în prezența ta. Și peste o oră plecăm spre pământ. ― Spre Pământ, îngână Gosseyn. Își strânse buzele înciudat. De când era pe Venus nu apucase să aducă la cunoștință amenințarea ce pândea sistemul solar decât unei singure persoane. Și, în cel mai bun caz, această unică persoană ― Amelia Prescott ― transmisese respectiva informație confreeriei detectivilor, ignorând că respectiva organizație nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
tot. În realitate însă, noi nu suntem aici ca să ne jucăm de-a prinselea. Ne-am hotărât deci să ținem o consfătuire generală în prezența ta. Și peste o oră plecăm spre pământ. ― Spre Pământ, îngână Gosseyn. Își strânse buzele înciudat. De când era pe Venus nu apucase să aducă la cunoștință amenințarea ce pândea sistemul solar decât unei singure persoane. Și, în cel mai bun caz, această unică persoană ― Amelia Prescott ― transmisese respectiva informație confreeriei detectivilor, ignorând că respectiva organizație nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu un urlet. Corl azvârli cât colo castronul și-și petrecu un alt tentacul pe după mijlocul omului care urla. Nu-i păsa de arma atârnată la brâul acestuia. Dar după ce-l azvârli pe Kent într-un colț, își dădu seama, înciudat, că ar fi fost mai bine să-l dezarmeze totuși. Acum va fi nevoit să-și dea în vileag capacitatea de apărare. Furios, Kent își șterse cu o mână fața mânjită, iar cu cealaltă își căută arma. Țeava acesteia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
capacitatea de a controla energiile din afara propriului său organism. Acum nu mai putea face altceva decât să aștepte, cu ochii la pândă, urmările. Kent continua să-l privească pe Grosvenor. - Cine naiba te crezi, de dai ordine? Se răsti el, înciudat. Grosvenor nu-i răspunse. Rolul lui în acest incident luase sfârșit. Într-un moment de criză, rostise cuvintele necesare, pe tonul de comandă care se impunea. Faptul că oamenii care i se supuseseră îi puneau acum la îndoială dreptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
prăjitură". Cristescu clătină zâmbind din cap: "Hm! îți vine să crezi că a confundat Femeia lui Goya cu un tort de ciocolată..." ― Auzi, Mirciulică! Scrisorelele noastre au avut succes. Ți-ai fi închipuit? Motanul nu mișcă și bătrâna se strâmbă înciudată. ― Nu știu ce ai că ești așa ursuz. Și asta întotdeauna când am musafiri... Își izbi palmele: Doamne! Nici nu-mi vine să cred că Doru se întoarce! Maiorul își băgă țigările în buzunar. ― Mi-e teamă că v-am reținut prea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cum încep să mi se atrofieze intestinele. Ești școlit bine, constată Darlene. — Ignatius a terminat universitatea. Apoi a mai petrecut pe acolo vreo patru ani ca să dea un fel de doctorat. Ignatius a absolvit strălucit. — „A absolvit strălucit“, repetă Ignatius înciudat. Te rog definește-ți termenii. Ce vrei să spui mai precis prin „a absolvi strălucit“? — Nu vorbi așa cu maică-ta, îl mustră Darlene. — O, uneori se poartă rău cu mine, spuse tare doamna Reilly și începu să plângă. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o piardă? Într-un accident de mașină datorat unei invazii de crabi, de pildă? Se mulțumi să murmure că avusese nevoie să iasă la aer. Oare de ce nu izbutea să-i vorbească de tot ce i se Întîmpla? Se simți Înciudată că nu reușea să aibă complet Încredere În el, Înciudată de bănuielile stupide care Îi treceau uneori prin cap, dar și de faptul că-l mințea prin omisiune pentru a doua oară. Senzația de vinovăție o făcu să se Îmblînzească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
doar un coșmar, zise el amabil. - Mă refeream la ce s-a petrecut... Înainte, Îngăimă ea. - Vrei să zici: ce nu s-a petrecut. Se făcu roșie, el Îi zîmbi. - Nu-ți face griji, deja am uitat. - A, zise ea, Înciudată. Cu atît mai bine. * * * Yvonne, blocată din ajun, la fel ca toți ceilalți, pe continent, urcă pe bac fără să le arunce măcar o privire și se duse să se posteze În partea din față, hieratică. Stăteau rezemați În coate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îngrozit se prăbușise, cu mîinile Încleștate pe fotografie, cu privirea fixă, halucinată. Fersen tocmai ieșea din jandarmerie cînd dădu nas În nas cu Marie. Nu se aștepta s-o revadă atît de devreme. Rămase descumpănit și se simți din cauza asta Înciudat. - Te credeam plecată În voiaj de nuntă! lansă el cu răceală. - Ascultă, Lucas, n-aș vrea să crezi... - Ce? Că te-ai culcat cu el? o Întrerupse el, glacial. Cu toate astea, este exact ceea ce cred. Și nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să se Întoarcă alături de tine că nici măcar n-a avut timp să se radă! Mă rog... sînt eu un idiot! Probabil că nu știa că toate mijloacele de informare vor fi prezente, altfel ar fi făcut-o! Marie se simți Înciudată că el exprimase În cuvinte ceea ce simțea și ea În sinea ei. - Oricum, legătura dintre noi doi era sortită eșecului, replică ea desprinzîndu-se. - Dă-mi asigurări, o zeflemisi el. Doar n-ai crezut că am te cer În căsătorie? - Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nora sa, Armella, joacă golf cu soția lui, Carline, și că nu e el omul care să scuipe pe relațiile cu castelanii doar ca să ajungă la funcții mai Înalte. - Data viitoare suni tu. Marie izbucni În rîs În fața aerului lui Înciudat. Un rîs contagios, care puse stăpînire și pe el. Privirile li se Întîlniră și nu se mai părăsiră. Dintr-odată, interiorul mașinii păru prea strîmt, aerul păru că se rarefiază. Întinse mîna spre ea și Îi atinse obrazul. MÎngîierea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la gîndul de a o suna pe Lissy În fața ei, dar probabil că a văzut deja tot ce se poate vedea la viața ei, nu ? — Bună, zic, În momentul În care răspunde Lissy. Eu sînt. — Emma ! Cum merge ? — Groaznic, spun Înciudată. — Ce vrei să spui ? zice Îngrozită. Cum să fie groaznic ? Ce s-a Întîmplat ? — Asta-i partea cea mai cumplită. Mă prăbușesc Într-un scaun. Totul a Început super. RÎdeam și glumeam, iar restaurantul e absolut uluitor, și a comandat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lîngă ușă, complet Îmbrăcată, iar acum deja... el... — Stai, reușesc să rostesc. Stai puțin, Jack. Trebuie neapărat să-ți spun ceva. — Ce anume ? Mă fixează cu o privire intensă și grăbită. Ce-i ? — Nu știu nici o șmecherie, Îi șoptesc, ușor Înciudată. — Ce nu știi ? Se trage ușor Într-o parte și mă privește. — Șmecherii ! zic defensivă. Probabil că tu ai făcut sex cu miliarde de topmodele și de gimnaste, care știu tot soiul de... În clipa În care Îi zăresc expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
chestii ! Vreau să spun că mi-a zis... Mi-a zis totul despre... Ei, oricum. Probabil că n-a avut dispoziția să vorbească prea mult. Ce, e o crimă ? — Ia niște cafea, spune Lissy, Întinzîndu-mi o cană. — Mersi, spun, ușor Înciudată, iar Lissy oftează. — Emma, nu vreau să-ți stric buna dispoziție. Pare un tip foarte drăguț... — Pentru că este ! Pe bune, Lissy, n-ai nici cea mai mică idee cît de drăguț e. E atît de romantic ! Știi ce mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
personal cred că ar fi o mare greșeală... Se oprește ca să-și tragă sufletul. Aș face exact ce-a făcut și el. Aș face public unul din secretele lui. — Sinceră să fiu... nu e o idee rea deloc, spune Jemima Înciudată. — L-aș umili, spune Lissy, cu un aer ușor răzbunător. L-aș face să se simtă prost. Să vedem dacă-i place. Se Întorc și mă privesc. Dar nu-i cunosc nici un secret, zic. — Trebuie să-i cunoști măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să-mi spui că, după tot ce s-a Întîmplat, nu-mi spui despre ce e vorba ? — Lissy, crede-mă, chiar nu pot. Îmi iau o față În agonie. E... complicat. Doamne, parcă sînt Jack. — Bine atunci, face Lissy ușor Înciudată. Bănuiesc că n-am să mor dacă nu știu. Și zi... v-ați Împăcat ? — Nu știu, zic, Îmbujorîndu-mă. Poate. — Lissy ! A fost de vis ! LÎngă ea tocmai au apărut două fete În taior. Îi zîmbesc și mă Îndepărtez grăbită, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
îndreptă către verandă, urcă treptele și intră în casă. Sticla goală de J&B îi confirmă ipoteza referitoare la o beție crâncenă, iar dozele de bere din coșul de gunoi o făcură să strângă din dinți. Văzu laptopul și apăsă înciudată butonul de shut down, fără să citească ultimele rânduri din pagină. Agăță pelerina de ploaie în cuierul de lângă ușă, apoi reveni pe verandă. Se rezemă de perete și aprinse o țigară. Scriitorul dormea cu capul lăsat într-o parte, iar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
balansoar. Reuși să-l ridice pe bărbatul semi-adormit și, după câteva minute care i se părură îngrozitor de lungi, îl trânti în pat și începu să îl dezbrace de hainele ude... Îl privea din când în când cum dormea și mormăia înciudat - he, he, magician pervers, îți voi înfige bagheta magică în fund, așa să știi! -, iar la un moment dat se opri și oftă. Îi aranjă părul zburlit și fu cuprinsă instantaneu de un puternic sentiment de milă pe care nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fi în stare să ți le bage și în fund, ca să audă cum te caci... Râse. Vălătucii negri ai fumului spărgeau acoperișul casei afectată de explozie, grăbindu-se să se piardă printre norii de deasupra orășelului, iar Detectivul se întrebă înciudat ce s-ar fi întâmplat dacă ar mai fi întârziat o vreme alături de acel moșulică antipatic. Nu-și răspunse. Doar trase pe dreapta și coborî din mașină... În urma sa, pe bancheta din dreapta, Magicianul mișcă oglinda retrovizoare către el și zâmbi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vis, sunt personaje cu care ne scriem ”scenariul” propriei noastre ”piese”. Mai este posibil să le permitem accesul în scenariul oniric, ca fiind proiecții ale vieții noastre interioare, și ale felului noastru de a fi.” -Tot, nu înțeleg!.. murmuă Iorgu înciudat. Din ce în ce, e tot mai greoi. ”-Nu înțelegi, îi șopti gândul, pentru că nu ești pregătit spiritual, corespunzător, deși ai la îndemână o rezervă uriașă de cunoștințe care trebuie, doar, descifrate și asimilate... Iți trebuie numai înțelegere și cunoaștere
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
că nu va fi consecvent. Simți că o forță naturală, imperioasă cere ca relații de acest fel cu femeia să devină normale. Georgeta îi văzu obrazul înroșit și ochii vinovați și-l luă de bărbie (în sine, Felix fu iar înciudat). G. Călinescu - Ce curioși sunteți voi, tinerii, îndrăzneți și plini deascunzișuri! De ce-ai fugit atunci? - Trebuie să înțelegi că e jenant pentru mine să lipsesc noaptea de acasă. Moș Costache e un om bătrân, merită respect. Apoi, Otilia... - O
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lipi de fereastră. Era Marina, care spiona de afară. Simion, exaltat, se lăsă luat de braț de Stănică și Weissmann, care-l suiră iute în trăsură, ca să nu se răzgândească. Nimeni din casă nu arătă vreo emoție deosibită. Aglae privea înciudată că scena se prelungește prea mult, Olimpia nu-și descrețise nici acum fruntea strânsă de necaz. Titi se legăna lângă sobă, iar Aurica își îngrijea atent mâinile. Birjarul dădu bice cailor, și roatele se rostogoliră pe caldarâm. Atunci Simion întoarse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ochii în patru, comandă Aglae, să nu piară un ac din casă. Noaptea asta stăm aici, că n-o fi foc. Foarte repede sosi Pascalopol cu doctorul și cu Otilia. - Ce mai caută și ăștia?! șopti Aglae, către fetele ei,înciudată. G. Călinescu Doctorul se apropie de pacient, puse capul provizoriu pe pieptul lui, apoi se dezbrăcă, ceru lighean și ordonă dezbrăcarea bolnavului. Bătrânul protestă cu gemete violente și făcu semn că voia întîi să iasă afară toți ceilalți. Pascalopol explică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Traduși și studiați prin puzderia universităților apusene. Nerăbdători, marii inițiați își fâșâiau foile. Ardeam de a-i audia în direct pe tinerii magi. Primii dintre ei își și începuseră 35 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Poate că sânt răspunse înciudat cel în raglan, nervos că-și deschisese sufletul unui idiot. - Nu sânt bă, îl execută tacticos celălalt. Nu sânt Și nu sânt pentru că ești prost... Ai tu habar ce e aia o cană? - ... - Păi, o cană nu-i altceva decât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]