460 matches
-
deși, cu drumurile astea prăfuite și accidentate, distanța s-ar putea dubla. În lumina soarelui ce apune, Forrester întrezărește o lucire metalică și o sclipire trandafirie ivită pe fundalul cenușiu al pământului. Se oprește să se uite, simțindu-și fălcile încleștate și crispându-se în șa, fără să știe din ce motiv, ca un cavalerist la paradă. Nu mai văzuse suflet de om de o zi și jumătate. Treptat, reuși să distingă niște bărbați, probabil săteni din Rajput, după cum arătau, ducându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
invadează de obicei încăperea mică și supraâncălzită în care se află, pare să vină de pe alt tărâm. Într-o zi, Balraj nu mai apare. În locul lui sosește Ma-ji, însoțită de un bărbat slab, nervos, care rămâne în ușă cu pumnii încleștați, de parcă Pran ar fi vrut să se năpustească spre el. Băiatul zace încolăcit în pat, cu genunchii strânși la gură. Își privește noii vizitatori cu oarecare curiozitate. N-a mai văzut-o pe Ma-ji de când l-a îmbrăcat în prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la baza gâtului ei. — O, maiestate! șoptește Minty, uitând de protocol. Oh! — Minty? Nu se poate! La naiba! Vocea plângăcioasă a soțului ei, care se află în spatele nababului. Mustața i se ridică a rușine, apoi pretinde că tușește în pumnul încleștat. Nababul se întoarce și, dintr-un impuls inspirat, scutură viguros mâna lui sir Wyndham. — Foarte bine, domnule. Foarte bine. Obișnuit să fie lăudat pentru motive care nu-i sunt clare, sir Wyndham rostește un mulțumesc, din reflex. — Ne vedem mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din toate puterile. O vreme, au devenit subiectul unic al predicilor sale de la colț de stradă. Oamenii se adunau să-l vadă cum își manifestă furia față de răul făcut de neamț, holbându-se la acest vârtej de scuipat și pumni încleștați, lovind o dugheană de ceai din piață. Era pregătit chiar să treacă cu vederea activitățile oculte ale soției sale, mai ales că, după doi ani, îngenuncheaseră împreună să se roage. Cu toată nerăbdarea sa de a începe războiul, știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mi amintesc de iarna nesfârșită Când calde ploi plângeau pe-obraz, tăcute, O clipă-n gând părea că-i infinită Și îmi mureau iluzii nenăscute. Neimplinirea o zăresc curată Și văd, pe fața nevăzută, luna; O chem tăcut, cu gura încleștată Și ea-mi sărută buzele cu mâna. Bucăți de cer ard iarba, ofilite Și-o rază de luceafăr mă umbrește; Și-n dorul meu de visuri ne mplinite, Eu înțeleg că totuși mă iubește... Când l-am mâhnit pe Dumnezeu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și mai mult? Prințului Kung i se umflă venele de pe gât și sprâncenele i se încruntă, semănând, răsucite cum sunt, cu o rădăcină de ghimbir. Sare la Su Shun, dărâmându-l la pământ, și începe să-l lovească cu pumnii încleștați. Unde vă sunt manierele? strigă împăratul Hsien Feng. Su Shun avea permisiunea mea să se exprime. Vorbele împăratului îl copleșesc pe prințul Kung. Își lasă mâinile în jos și se aruncă în genunchi: — Fratele meu imperial, nu se va obține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în care să mă ocup de propriile mele proiecte - după ce renunțasem la toate week-end-urile, de când începusem... — Câți ani ai tu? Douăzeci și șase? s-a stropșit Vivian la mine. Furia îi clocotea în receptorul pe care îl țineam în mâna încleștată. — Ești un copil. Situația te depășește complet. Nu știu ce-a fost în capul meu când te-am angajat. În orice caz, trebuie să închid. Eu am de lucru, Claire. Nu pot să-mi irosesc toată noaptea stând la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
În râs, și o vocișoară din cap Îmi spune să mă opresc. Dar nu pot. Trebuie neapărat să-i explic cum stă treaba. — Uite ce e. Știu că e posibil să fi făcut anumite... comentarii În avion, Încep, cu pumnii Încleștați. Dar ceea ce trebuie tu să știi este că acea conversație a avut loc În condiții de stres maxim, În Împrejurări extreme, și am spus o serie de lucruri, pe care le-am prezentat Într-un mod ușor exagerat. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
alarmată. Te rog, nu vreau să faci nimic. — Crezi că nu vrei. Dar ai să vezi, mai târziu Îmi vei mulțumi... — Ba nu ! Jemima, trebuie neapărat să-mi promiți că n-o să faci nimic stupid. Ea mă privește cu bărbia Încleștată rebel. — Promite-mi ! — OK, zice Jemima Într-un final, dându-și ochii peste cap. Promit. Vezi că și-a ținut degetele Încrucișate la spate, remarcă Lissy. — Poftim ? Mă holbez uluită la Jemima. Promite-mi cum se cuvine ! Jură pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
etc. - din somnul ăsta nesănătos mă trezesc cu impulsul să sun imediat la cei pe care tocmai i-am visat și pe care-i știam în viață, bine merci, dar dacă Doamne ferește?... Mă arunc spre telefonul vechi, pipăind cu degete încleștate găurile discului și numărând șoptit, așa sun în puterea nopții, puțin după ora unu la Bogdan. O VOCE (de femeie, doar pe jumătate somnoroasă): Alo? EU: Sărut-mâna, ce mai faceți? VOCEA: Ah, Tudor, ce să fac, uite, mă chinui, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
întâi au greșit drumul și-au ajuns în debaraua cu așternuturi și prosoape. Acolo au avut parte de ceea ce ei au numit: momentul lor Boris Becker. Susan și Nick au început să se sărute, să-și rupă hainele de pe ei, încleștați pasional într-o lume frenetică, lipsită de copii și foarte îndepărtată de viețile lor normale. Când Nick a penetrat-o, Susan a simțit că un raft din lemn i se înfige în mijloc, dar nu i-a păsat. Pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
conving propria soție să accepte măcar să încerce să rămână gravidă. —Ei, te rog să mă scuzi pentru că vreau să mă gândesc serios dacă să aduc pe lume încă o ființă umană! Dar asta sunt eu, a adăugat Julia cu maxilarele încleștate, uitându-se la el cu o privire sfidătoare. —Și eu m-am gândit la asta foarte serios. Așa cum am făcut și atunci când am decis să mă însor cu femeie care am sperat c-o să devină și mama copiilor mei. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
teanc de coli și un pahar de apă aliniate regulamentar dinaintea ei. Nu-i mai lipsea decât un ciocănel de magistrat. Purta un costum negru mulat, părul Îi era strâns În coadă de cal, iar buzele Îi erau și ele Încleștate. Privindu-mă cum mă așezam, zise cu obișnuita ei etalare de generozitate și Îngăduință: — Sam, sper că Înțelegi că nu ai dreptul să votezi sau să iei cuvântul la această ședință!? — Hei, calmează-te, Linda! spuse Derek, făcându-mi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-i așa că tot o să verifici cele discutate de noi acum? M-am dat jos de pe masă și am rămas În picioare În fața lui. — Și-o să discuți cu cei din Consiliul local... — Am zis că da! mă Întrerupse Hawkins, cu fălcile Încleștate. Dacă promit ceva, mă țin de cuvânt, OK? — Bine! i-am zis eu, uitându-mă, la rândul meu, fix la el. Ochii ni se Întâlniră la jumătatea spațiului Îngust dintre noi. A urmat o pauză chinuitor de lungă. În final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În oglinda din spatele barului. Stropii de ploaie Îi mai neteziseră puțin părul, iar asta Îl prindea. Ochii Îi erau foarte albaștri, iar buzele Încremeniseră Într-o linie dreaptă, ceea ce probabil indica faptul că era supărat pe mine. Ca și maxilarul Încleștat. Purta una din acele haine de ploaie care arată ridicol pe orice bărbat care nu e Înalt și voinic, dar, din moment ce el era, aceasta Îi scotea foarte bine În evidență lățimea umerilor. Am fost dintr-odată șocată de cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu-i plăcu. Nu-i plăcuse niciodată de Evans și nici n-avea vreo urmă de respect pentru el, dar simțea că delegatul era periculos. Nu stătuse să-l analizeze, dar Îi observase privirea lipsită de expresie și gura mai Încleștată decît a unuia care mestecă tutun. Și mai avea și un dinte veritabil de elan prins de lanțul de la ceas. Era un colț frumos, provenit de la un mascul de vreo cinci ani. Era un dinte frumos și domnul John Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dus în dormitor, m-am dezbrăcat și m-am băgat între cearșafurile curate. —An Nou fericit! mi-am spus. An Nou fericit pe naiba! Grija mea pentru el s-a transformat într-o furie teribilă și am adormit cu dinții încleștați. În dimineața următoare era, bineînțeles, ros de remușcări și s-a dovedit foarte înțelegător când am plâns și i-am spus că m-am speriat foarte tare. Mi-a promis că nu se va mai repeta și a vorbit serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mine, fotoliul alunecă înapoi și ne trezim pe covor, îmbrățișați. Încerc să-i desfac cămașa, ca să-l pot săruta pe gât, ceea ce e dificil, deoarece pentru manevra asta nu am decât o mână liberă - cealaltă e prinsă între corpurile noastre încleștate; nu-mi pasă, îi voi desface cămașa cu orice preț. În sfârșit, reușesc să i-o sfâșii și-mi afund fața în gâtul lui. Mormăie de plăcere și mă întoarce deasupra lui, apoi picioarele îmi rămân prinse sub măsuța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o parte de pe față cu mâna. —Rebecca, îmi cer scuze, n-aș fi spus pentru nimic în lume așa ceva, dacă n-aș fi presupus... Nu-i nimic, încerc eu să articulez, dar e greu să vorbesc, pentru că fața mea e încleștată, paralizată și fac un efort uriaș să-mi mișc buzele. —Doamne!... Îmi pare atât de rău!... Să nu mă urăști! — Nu, încerc eu s-o liniștesc. E bine. E foarte bine. M-ai făcut să mă trezesc la realitate. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Îngerul sesizează și el atacul în cavalcadă, și-și desfoaie aripi de pasăre-fregată, interpunându-se pe traiectoria Morții călare, pe curs net de coliziune cu iuțeală fantastică. Avocatul strânge tare din pleoape! Când le deschide, Moartea și Îngerul se prăbușesc încleștați, în Abis. Vino, Stăpâne, giuvaerule al lumii, vino! Adu-le slujitorilor tăi prea plecați, bucuria întunecată a rușinii și a patimei...! De surpriză, Fratele se poticnește de tija unui felinar metalic, pentru candelă și se lungește pe sol, julindu-și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să uităm acest lucru. Mergînd însă pe firul metaforei, m-am gîndit că aerul libertății se vede în obrajii celor care îl respiră regulat și firesc : sînt roșii și luminoși. De ce oare fețele românilor sînt atunci atît de pămîntii și încleștate ? Respirăm noi oare cu adevărat aerul Libertății ? și am început să mă îndoiesc... Nu este vorba aici despre numeroasele „libertăți” în care se desface Libertatea, libertăți traduse la rîndul lor în tot atîtea „drepturi” care o apără, ci despre Libertate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mirarea lui, ceilalți se depărtară de masă și-l lăsară să plece. Voi să se mai întoarcă o dată și să-i salute pe toți, ridicând brațul, dar fiecare mișcare îl istovea. Șovăind, suflând greu, pe nări, pentru că-si ținea gura încleștată, ieși în stradă. Aerul rece îl învioră. "Încep să mă trezesc", își spuse. Când bănui că nu-l vede nimeni, își puse palma la gură și își scuipă dinții, câte doi, trei deodată. Își aminti, vag, ca de un vis
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
biet copil, silit să ia o doctorie neplăcută... Și scena îmi dă și acum un vertij și o impresie de artificialitate, pentru că o mai trăisem într-adevăr de multe ori până atunci ! Același zăngănit al linguriței lovindu-se de dinții încleștați, același îndemn mieros, hai, hai, deschide gura, nici n-ai să observi cum, și s-a dus..., ca în timpul nenumăratelor boli ale lui Tudor. Cine era această făptură neștiutoare, neputincioasă, mai slabă și mai neapărată decât putea fi orice copil
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
legați la cap cu fulare și purtînd niște brasarde tricolore), i se asprește aerul fin și Îi pune să cînte cîntece militare, să salute regulamentar un superior, să numească trei piese din puștile cu aer comprimat de care se țin Încleștați, apoi le promite niște șuturi În cur dacă nu Închid imediat ușa și nu dispar. (Cum să-l legitimați? Nu e suspect, e erou de război, valea! se răstește el cînd ei se arată interesați de persoana mea.) Se vede
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în iarba de la picioarele drumeților. Un moment mai târziu, acest ceva se dovedi a fi Tom. McCaffrey și Emmanuel Scarlett-Taylor, încă încleștați într-o trântă care începuse la capătul de sus al pantei. Se ridicară râzând, continuând să se țină încleștați și apoi, devenind conștienți că aveau spectatori, săriră în lături, lăsându-le drumul liber. — Hello, spuse preotul, ridicând mâna, în timp ce-și continua plimbarea cu Rozanov, și trecând printre cei doi bărbați, care se retrăseseră de o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]