8,533 matches
-
dar nu atunci a trădat regele, evident, ci la 23 aug. ’44, când a dat lovitura de stat și practic a capitulat în fața rușilor fără nici un act de armistițiu semnat, ca să i-o ia înainte lui Antonescu (după ce balanța războiului înclină spre Aliați, acesta negocia în secret cu rușii pt. un armistițiu, probabil neștiind că împărțirea influentelor în Europa fusese decisă la Potsdam și Yalta). Armistițiul s-a semnat abia la 12 sept., timp în care rușii au ocupat și au
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
societății pentru că numărul consumatorilor de droguri ușoare este tot mai răspândit, dar și pentru că, în absența tratamentului, consumatorii de droguri injectabile puternic adictive pot prezenta pericol social. Problema nu e simplă, iar soluții sunt mai multe. În favoarea uneia sau alteia înclină argumente morale, economice, medicale. Îmi propun să le aflăm pe cele mai importante dintre ele în cadrul dezbaterii de mâine. Sunt invitate toate autoritățile care au un rol în prevenirea consumului de droguri și cele mai importante ONG-uri care se
Legislaţia despre droguri în dezbatere by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82641_a_83966]
-
canapelei și fotoliilor îmbrăcate în pluș verde și a măsuței de serviciu, unde se presupunea că se stă la taifas, tabloul mi-a plăcut, mai ales ca aducere aminte. Mă reîntâlneam cu mine însumi, cel de altădată și am fost înclinat să cred că cineva, care umblase prin biografia mea, se gândise să-mi facă o surpriză plăcută. Am deschis televizorul, constatând că alb-negrul îmi dădea imagini ciopârțite de zig-zaguri, însoțite de sunete parazitare. Antena de cameră fusese prost montată, nu
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
sînt și rămîn mereu singur cu irevocabila mea soartă." 12 Octombrie 1943 : ,O casă caldă, intimă, în care să citesc și să scriu lîngă o femeie iubită - vis irealizabil, după care mereu am tînjit." Nu sînt printre cei care au înclinat să creadă că imposibilitatea realizării acelui vis atît de simplu, la care mereu a tînjit, l-a împins pe Sebastian la sinucidere, (ades invocată ca o posibilă soluție) așa cum l-a împins, de pildă, pe alt mare nefericit, Cezare Pavese
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
apartenența lui Eliade la mișcarea legionară și antisemitismul. Autorul biografiei adună dovezi pro și contra, le triază, le discută, argumentează și ajunge la concluzia că Eliade a fost încadrat în mișcarea legionară și a fost antisemit, chiar dacă unele fapte prezentate înclină să nu-i dea dreptate. Fără să spună cu claritate că a făcut parte din Garda de Fier, Eliade se referă la rolul jucat de Legiune în viața sa. Florin Țurcanu desprinde pasajele esențiale, comentând epistolele către Brutus Coste, memoriile
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
un gînd încît cîinele săltînd prin lan către el se smerea deodată oprindu-se fără a-i mai linge ca-ndeobște mîna, se întindea molcomit cu capul înspre miazăzi în tăcerea acestui adînc Aici ne suntem de imprevizibili ne suntem. înclinați a îmbrăca în alb un negru în doliu, aici unde doar nebunii mai au candoare, o ezitare - și ce mai ezitare sfioasă de tălmăcire divină marea unduind sub licuriri mîna însemnată de neant, ne pleacă - ne pleacă pînă și pădurea
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
și după o moarte ca un triumf tăcut al unei delumiri depline n înspre vest o pădure de ploaie, o jelanie ca acum cîteva secole, fîntîna mută în piața rostogolită-n umbre, crengile aproape se rup în vînt, arbori se-nclină, un lințoliu flutură peste oraș, însă în fața unui talger cu portocale întunericul e gîrbov, neauzit expiră femeile iarna în somn fecund - ce dăruire mai deplină, o portocală. o însingurare dincolo de păcat și inocență, doar aburită de amintirea arborelui, însă aerul
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
gării. Fie-ne amarul, Cojit ca de pe ziduri albe varul, Topit în rîma leneșă ce fin o Plimbă Iubita-n lesă prin mărarul Pe care ți l-oi scutura-n vis, Pino, Eu, Ingerul jongler Emil Brumaru... Ia gramofonul, pîlnia-i înclin-o Spre viața dusă-n aia mă-sii, Pino!!!
Poem feroviar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11604_a_12929]
-
a determinat, cu ajutorul unei formule, că viteza automobilului depășise limita legală de viteză. În plus, milițianul mai știa, de la cel mai deștept dintre profesorii săi, că nici un accident nu are o singură cauză sau un singur vinovat. În această privință, înclin și eu să-i dau dreptate: nici un efect, nici o întîmplare, nici un eveniment oricît de mărunt nu se pot datora unei singure cauze. O singură cauză nu produce nimic. N-are rost să mă contraziceți - așa au stabilit oamenii de știință
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
dorea - și ea dormea pe patul de alături. Era obsedat de căldura trupului ei și trebuia să facă pe colegul de cameră. Într-o zi i-a vorbit despre toate acestea și Mirela a înțeles. În timp ce el îi vorbea, ea înclina rar din cap și spunea: da, da, da! La urmă a început să plîngă. De fapt, nu plîngea, ci numai își ștergea lacrimile cu o batistă. În tot acest timp, fața îi rămăsese politicoasă și surîzătoare. Înduioșat, Valerian a prins
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
mult timp la index sau ajustate ideologic prin croșetele cenzurii, a diminuat sensibil interesul pentru literatură, determinând, în schimb, un adevărat "turnir" al memoriilor scrise și tipărite. Problema pe care o ridică această bogată producție este însă aceea că ea înclină, într-un mod mai greu sau mai ușor perceptibil, către... ficționalizare în beneficiu propriu, prin sublinierea unor gesturi de timidă rezistență și ocultarea multor altora, de compromis efectiv cu regimul trecut. A privi într-o lumină crudă colaboraționismul unor mari
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
este dacă Bulgakov însuși a "îngropat" în textul său aceste sensuri sau dacă ele nu sunt decât rodul unor sclipitoare asociații livrești. Convinși de teoria operei aperta, cu multiplele sensuri adăugate unui text de generații succesive de cititori și hermeneuți, înclinăm totuși, alături de Ion Vartic, spre prima variantă, cunoscută fiind ascendența scriitorului rus. (Făcea parte dintr-o familie extrem de cultivată, mama fiind o excelentă profesoară de liceu, iar tatăl un erudit profesor de dogmatică la Academia Teologică din Kiev, specialist în
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
pe pântec hartă descrețiți în mațe-o poartă burta s-o simțim deșartă colo-i gura iadului umple gura raiului pe picior de plai ajunși de raze să fim străpunși să uscăm păcat și vină să-ndreptăm tot ce se-nclină să-nchinăm la sfinți cocori grădina cu sfinte flori hai - bureți întunecați la minune ajutați și-o să fiți în ochii Lui creți de nori - lumii gurgui BRIC-À-BRAC-URI NECESARE a murit modern: înghețat în plin câmp experimental vă urâm - cu simpatie
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
și-a început activitatea la 17 aprilie 1990 cu 366 de deputați, dintre care doar 94 erau din partea Frontului Popular din Moldova, dar fiind reprezentați de o pleiadă întreagă de intelectuali de forță cu simțire românească au știut cum să încline balanța spre interesul național. Orice s-ar spune, a fost totuși o generație de parlamentari de talia Generației Unirii de la 1918. Ca și ei cu forțe mici au făcut lucruri mari. Acest Soviet Suprem, care a devenit mai târziu primul
25 DE ANI DE INDEPENDENŢĂ? de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380636_a_381965]
-
ai așezat să asculți cum cresc rădăcinile ca niște gânduri mustind de iluzii mâna eternă cioplind în chipul lumii din aschiile rămase îmi construiesc o retină cu nebunia de a vedea până în ce punct e limitarea scheletul lumii cum se înclină dând de știre surparea tu sapi egal înainte egal înapoi porți după tine tot ce e al tău și al morții pe partea cealalat e răsăritul sau pivnița masacrul speranțelor tale ... Citește mai mult în această lună atât de verdeți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
această lună atât de verdete-ai așezat să asculți cum cresc rădăcinileca niște gânduri mustind de iluziimâna eternă cioplind în chipul lumiidin aschiile rămase îmi construiesc o retinăcu nebunia de a vedea până în ce punct e limitarea scheletul lumii cum se înclină dând de știre surpareatu sapi egal înainte egal înapoiporți după tine tot ce e al tău și al morțiipe partea cealalat e răsăritulsau pivnițamasacrul speranțelor tale... V. SAU POATE O ALTĂ IPOTEZĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2316
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
cine să audă în nopțile cu miros de lămâiță copila aceea cu ochi de chilimbar și râs de miozotis cum trece dureros de tăcută, oarbă și surdă la viclenia timpului. am să-mi așez zilele rămase în brațele ei niciodată înclinate spre apus, cu o sete verticală de înalt, să simt cum alunec în verde și norii până când mă voi așeza descântec să mă toarcă pământul ... Citește mai mult iubite,te caut atât în necuprinsul meuîncât lăcrimează așteptarea rostogolităprin corbi și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
dar cui să-i mai spunși cine să audăîn nopțile cu miros de lămâițăcopila aceea cu ochi de chilimbarși râs de miozotiscum trece dureros de tăcută,oarbă și surdă la viclenia timpului.am să-mi așez zilele rămaseîn brațele einiciodată înclinate spre apus,cu o sete verticală de înalt,să simt cum alunecîn verde și noriipână când mă voi așeza descântecsă mă toarcă pământul... XXIX. NEVERBACK, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2111 din 11 octombrie 2016. Încă o toamnă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Să fii mândru de mine, Să nu te rănesc! Vino azi bunico, Vino pe la mine, Să mă înveți bunico, Cum să trăiesc bine! Tu ce citești acuma, Această poezie, Tu îmi ești prieten, Eu îți sunt solie! Cu recunoștința, Mă înclin acum, Că ți-ai făcut timp, Să mă mai asculți!!! Neluța Stăicuț 07.10.2015 Referință Bibliografică: Privește-mă...de Neluta Staicut / Neluța Stăicuț : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1953, Anul VI, 06 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright
PRIVEȘTE-MĂ…DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380702_a_382031]
-
este teorie, vorbă onctuoasă, ci faptă de dăruire generoasă nelimitată pentru semeni. Iubirea noastră creștină trebuie mobilizată din plin ca energie nebiruită în sprijinirea tuturor acțiunilor ce tind spre dreptate socială, spre pace și propășire necontenită.” Din păcate omenirea a înclinat balanța către poftele diavolești, de îmbogățire, autodistrugere și degradarea ființei umane. Deși purtăm cu noi binecuvântarea Mântuitorului „Pace vouă!”, omenirea continuă să fie asuprită, să se războiacă și să-i încalce poruncile. Faptul că toți suntem fii și fiicele lui
ASPECTE PEDAGOGICE ŞI CATEHETICE ÎN LUCRAREA DE MÂNTUIRE A DOMNULUI IISUS HRISTOS” de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/380717_a_382046]
-
cu Sebastian, pe care Aderca se amăgește - criticii toți se amăgesc... - a-l fi înțeles. Nu putem spune că-i așa sau nu, dar punînd portretul, de pe pagină de ziar, care ne-a rămas de la el, cu nedreptele însemnări călinesciene, înclin să bănuiesc (sic!) că un cititor de azi al cărților lui Sebastian își găsește, la Aderca, cheia. Roman-ului lui Mirel, al lui Holban, îi prevede "un succes periculos", dar... peste 25 de ani. Calculînd, din 1929, ne-apucă groaza
Cronicarul în vremea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10245_a_11570]
-
mai toate limbile din zonă). Există mai multe explicații etimologice pentru pușcărie: e foarte credibilă ideea că o cazarmă de artileriști (= pușcari) sau locul de depozitare a armelor ar fi devenit un tipic loc de detenție (Tiktin); Ciorănescu, în schimb, înclină să creadă că e vorba de o metaforă în care s-a păstrat un sens mai vechi al cuvîntului slav - de spațiu de depozitare -, comparînd pușcăria cu pușculița. Ideea e destul de ingenioasă, dar textele vechi par s-o infirme, întărind
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
unui conferențiar universitar. Putem reduce toată discuția la acest interes pur material? Este publicarea în reviste internaționale sau la edituri internaționale numai o chestiune privind promovarea în grad sau bate ea mai departe? Din tot ceea ce ați spus anterior, aș înclina spre a doua variantă. Ar fi trist ca problema în discuție să dispară din atenția universitarilor de îndată ce problema salarială își va găsi o soluție. Unde se află dificultatea? Să vedem deci despre ce anume este vorba. Încă de la începutul dezvoltării
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
delicate, ca acest început de confesiune - "Mi-e veche inima: un menuet/ închis în ceasul unei jucării", sau ca despărțirile îngînate piano: Cînd voi pleaca, - povestea-i la ultimele file, - / voi ține minte-odaia și pianul de eben/ și fruntea ta-nclinată prin moartea unei zile/ pe treptele ce-ngînă tristețea lui Chopin." - tot nu se poate spune despre volumul unui amînat, ciudat debut. Debutul unui estet suspinîndu-și revolta.
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
vreme, aceea că nu poți fi cu adevărat om dacă nu faci filosofie, iar pe de altă parte, aceeași credință i se întipărise în minte grație mecanismului universal al iluzionării de sine: cînd ești posedat de o pasiune autentică ești înclinat să-i privești pe ceilalți în lumina trăirii tale, și nu poți concepe în ruptul capului că celorlaltora puțin la pasă de pasiunea ta. Iar unui om care iubește filosofia i se pare de neînțeles cum ceilalți pot trăi fără
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]