6,663 matches
-
că sunt și originale în această materie. Nu! Ideea aceasta e veche de mii de ani, fiindcă dacă ea a fost exprimată pentru prima dată în Profeți, se află în principiu la Moise, căci după cum zice Edouard Schuré: "De la Moise încoace, putem să ne zbatem oricât vrem, lumea se îndreaptă spre unitate". Acum însă, ideea aceasta a încetat de a fi apanajul câtorva; de vreo sută de ani încoace, au început s-o propage filozofii. Fourier, Saint-Simon, Proudhon au căutat s-
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
află în principiu la Moise, căci după cum zice Edouard Schuré: "De la Moise încoace, putem să ne zbatem oricât vrem, lumea se îndreaptă spre unitate". Acum însă, ideea aceasta a încetat de a fi apanajul câtorva; de vreo sută de ani încoace, au început s-o propage filozofii. Fourier, Saint-Simon, Proudhon au căutat s-o pună în practică. Socialiștii au adoptat-o. În fine, aproape de noi, două evenimente importante: înființarea Ligii Națiunilor în 1920 și semnarea pactului Kellogg, în contra războiului, la 27
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
Ion Simuț Personalitatea lui N. Steinhardt s-a dezvăluit spectaculos cu aspecte noi, din 1990 încoace, în peste cincisprezece cărți, în mare parte scrieri postume, dar și culegeri de articole din presă sau reeditări. Fără îndoială că scrierea cea mai importantă rămâne Jurnalul fericirii. O surpriză a fost descoperirea a două pseudonime sub care a semnat
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
se joacă pe stradă. E cea mai întinsă din volum, în opt "acte", regizate diferit, dar cam cu aceiași actori: ăia. Sînt oameni din altă lume, deschisă și expusă, la prima vedere, dar care și-a "rafinat", de-o vreme încoace, strategiile evitării, ale ținerii la distanță. Ca să-i cunoști (oarecum), trebuie să simulezi "felul" lor. E ceea ce încearcă, depășind dificultățile de "procedură", Mihai Rău. Face, altfel spus, un exercițiu de "împielițare", cu două "secvențe": o încercare (nereușită) de-a-și da
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
împărți apele în numele gusturilor literare ale momentului, alții că, dimpotrivă, tocmai lipsa publicului face inutilă discuția despre canon. Unii selectează, din memorie, doar câteva nume alții enumeră, cu bibliografia pe masă, cam tot ce s-a publicat notabil din 1990 încoace. Nume serioase se găsesc, prin capriciile listei, alături de altele mai puțin convingătoare. Criteriile canonizării rămân de cele mai multe ori în ceață. Nici măcar debutul editorial nu e luat în calcul de vreme ce sunt enumerați tineri critici literari precum C. Rogozanu, Luminița Marcu sau
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
eliberării și deportărilor îl străbat asurzit de larma turiștilor. Disting aproape câteva glasuri germane care ironizează în mod evident în limba clasică a poetului ofițer Schiller, Franța războinică, orgolioasa, La France guérričre... Și nu fără motiv. Franța, care, de la Napoleon încoace, a pierdut toate războaiele, în ciuda trufiei, - și noroc cu America... Prințul de Joinville s-a achitat cum trebuie de misiunea încredințată de Louis Philippe. Aducând în Franța, la Cherbourg, din Insula Sfânta Elena, pe corabia La belle poule, cu pânze
Găina cea frumoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11793_a_13118]
-
Emil Cioran aprecia undeva că "abia după Beethoven muzica a început să se adreseze oamenilor; înainte nu se întreținea decît cu Dumnezeu. Bach și marii italieni n-au cunoscut deloc acea lunecare spre omenesc, acel fals titanism care, de la Surd încoace, alterează arta cea mai pură. încordarea voinței a înlocuit suavitățile; contradicția sentimentelor, avîntul naiv; frenezia, suspinul disciplinat: dispărînd cerul (s.a.) din muzică, în locul lui s-a instalat omul. înainte vreme, păcatul se răspîndea în dulci tînguiri; a venit clipa cînd
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
Ion Simuț Cât și cum se poate apropia poezia de Dumnezeu e o întrebare ce revine frecvent în istoria literaturii din Evul Mediu încoace. Orice act poetic e un act religios - se poate răspunde pe urmele Abatelui Bremond, însă, cred eu, fără o îndreptățire perfectă a acestei generalități, o speculație riscantă. Dar Rimbaud și alți eretici? Pe ei unde îi situăm? Nu orice cuvânt
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
accesul spre mister, în funcție de sugestia și deschiderile metaforei revelatorii. Pe unii poeți nici nu-i tentează această experiență spirituală a drumului vertical spre transcendență. Aceste diferențe justifică inițiativa antologiilor de poezie religioasă românească și ele sunt destul de numeroase din 1990 încoace. Se apropie de zece. Prima, dacă nu mă înșel, fusese a lui Florentin Popescu, apărută în 1992 la Editura Albatros (între timp, a cunoscut și o a doua ediție, în "Biblioteca pentru toți", înainte ca această colecție să sucombe, deodată
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
găsit un drapel sub care să se adune, un conglomerat de resentimentari, ratați, mediocri sau doar nerăbdători să ocupe fotoliile de orchestră mai devreme decât ar merita au trecut la asaltul sistematic al puterii. Ca unul care, de cincisprezece ani încoace, mi-am făcut, alături de colegii mei Cornel Ungreanu și Adriana Babeți, un program radical din a promova tinerii (vezi colecția revista "Orizont" și Fundația " A Treia Europă") știu că ceata despre care vorbesc aici e nu doar marginală, minoritară și
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
carte, recenzii la romanul său abia tradus s-au succedat relativ repede. Timișorean de origine, C.D. Florescu a emigrat împreună cu părinții săi în Elveția în 1982, e licențiat în psihoterapie la Zürich și, în câțiva ani, mai exact din 2001 încoace de când a debutat cu acest roman, a primit numeroase premii literare care i-au adus o oarecare notorietate. În prezent, reușește să trăiască numai din scris. S-a tot spus că încă nu avem o literatură inspirată de viața în
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
Mihaela Cernăuți-Goro Reper cultural inconturnabil (de cel puțin 100 de ani încoace) pentru milioane de oameni din toată lumea, la bicentenarul nașterii sale Hans Christian Andersen este sărbătorit cu mare fast, nu doar în Danemarca și nu doar de profesioniștii (ori de amatorii) din domeniul literelor. în organizarea grandiosului "Weekend de basm" de la
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
Mircea Mihăieș De-o vreme încoace, aproape nimeni nu mai vorbește despre Europa Centrală. O dată cu deschiderea porților spre Europa Occidentală, acest concept pare să fi intrat într-o oarecare desuetudine. Cumva spre ușurarea naționaliștilor comuniști români și-a urmașilor acestora. Puțină lume își mai amintește, probabil
Prea târziu pentru Europa Centrală ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12886_a_14211]
-
dolorosa". Oricum, filmul e un succes comercial de care se face prea mult caz, și care încinge în jurul lui mai multe polemici decît merită. În fond, atîtea lucruri discutabile și controversate s-au făcut în numele Crucii, de 2000 de ani încoace. Filmul lui Mel Gibson nu e decît unul (mic) în plus.
Dublura de cauciuc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12915_a_14240]
-
la Editura Minerva ediția critică din opera lui Mihail Sadoveanu (primul volum a apărut în 1981), pregătită ireproșabil de Cornel Simionescu, secondat în secțiunea de note și comentarii de Fănuș Băileșteanu. Până în 1990 au apărut cinci volume, iar de atunci încoace abia trei, ultimul, 8, apărut (atenție!) în 1997, ajunge până la povestirea Bordeienii și alte scrieri situate la limita anului 1912. Evident că ne putem lamenta că, în acest ritm, nu vom prinde sfârșitul editării critice a operei lui Sadoveanu, gândindu
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
decembriste. Deținătorii acestei performanțe sunt îngrijitorii ediției: Maria Simionescu și Alexandru George, performanță realizată, evident, și cu sprijinul Editurii Minerva, ale cărei merite trebuie să le pomenesc aici foarte des. Dar, după 1990, ediția s-a împotmolit și de atunci încoace abia a apărut volumul 9, în 1992, urmat de o pauză lungă și dezamăgitoare. Să mai notez că ediția a urmărit pe linie publicistică evoluția criticii lovinesciene și s-a oprit la nivelul anului 1922. Câte volume ar mai fi
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
puterii lui Ion Iliescu într-o formulă de maximă eficacitate când e vorba de eliminarea adversarilor incomozi. Slăbiciunea de azi a opoziției trebuie văzută și ca un reflex al stilului politic ce-a dominat România de la al Doilea Război Mondial încoace. Mitul „vocii unice”, cultivat cu obstinație și violență de către conducătorii comuniști, nu și-a pierdut deloc din eficiență. Identificarea partid-stat constituie o moștenire adânc înrădăcinată în mintea românului chiar și în clipa de față. Tot parte a moștenirii comuniste e
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
atenția spre o revistă a exilului parizian, „Caete de dor”, apărută în condiții tipografice modeste în anii 1951-1960. Pentru primele șapte numere (din 1951-l953), revista i-a avut ca redactori pe Virgil Ierunca și Constantin Amăriuței, iar de la numărul 8 încoace (din 1954 până în 1960) a rămas numai Virgil Ierunca drept singurul redactor al publicației. În cadrul planului de cercetare al Institutului de istorie literară „G. Călinescu”, Mihaela Constantinescu-Podocea și Nicolae Florescu au inițiat restituirea revistei de „metafizică și poezie” (după cum se
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
ținea de exil. Nu ar fi fost de găsit în țară decât, eventual, în arhivele Securității. Cineva ar fi putut vedea vreun exemplar cu totul întâmplător. Și-ar fi putut procura unul, fără a-și periclita libertatea, numai din 1990 încoace, cum aveam eu numărul 10 din 1956, dăruit de Virgil Ierunca, la solicitarea mea, unde, sub pseudonimul Haiduc, Victor Valeriu Martinescu, aflat în țară, publicase virulente poeme anticomuniste și antisovietice. Am reconstituit și restituit acest dosar în „Familia” nr. 10
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
bune se văd înăbușite de producțiile imposturii: “Industria de carte nu a fost și nu va fi niciodată un act de cultură. Dacă în totalitarism politicul era un criteriu deseori hotărîtor în selecția și ierarhia publică și instituțională, din 1990 încoace altele sînt criteriile (nu numai cel politic), în paguba celui valoric”. Liberalizarea a dus la o benefică descentralizare, dar și la o regionalizare accentuată a mediului literar: “Întîmplător afli că a apărut cartea cutare sau că într-o gazetă pe
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
în favoarea lor și, pe de alta, aspectul de campanie cu vizarea obsedantă a cîtorva ținte. La vremea lui, fără mare risipă de vorbe, Lovinescu a efectuat faimoasele «revizuiri», chiar dacă unele au avut, cu timpul, efectul invers (Caragiale, Macedonski). Din 1990 încoace se pledează cu mult zel, de sus pînă mai jos, pentru o cauză atît de nobilă, numai că rezultatele sînt parțiale și vădit tendențioase, subminate - ca, de altfel, întreaga campanie - de orgolii nejustificate, de sentințe fără analiza de rigoare, de
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
tehnica mise en abîme. În timp ce soțul ei conduce mașina, Meg citește și comentează cu voce tare pagini din romanul a cărui eroină este și care este scris de un autor originar din România. Procedeul nu este nou de la John Gardner încoace, dar el îi permite autorului să anticipeze prin intermediul personajului unele dintre perplexitățile cititorilor săi: „...Cum ai spus că-i zice cărții ăsteia atît de speciale? Meg ignoră sarcasmul: - N-am spus... În traducere sună așa: Sabrina and other good suspicions
Proza de laborator by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12999_a_14324]
-
apariție editorială destul de bizară -frîntă, aș spune, care combină un eseu strict teoretic despre elita politică românească, două studii de caz referitoare la partidele care au desemnat prim-miniștri în perioada tranziției (PSD - în toate variantele sale anterioare, din 1990 încoace - și PNȚCD) și cîteva reflecții asupra unor aspecte controversate ale vieții politice (implicarea bisericii în politică, catedrala neamului, intelectualii în politică, limba de lemn). Paradoxul acestei cărți este acela că deși este plină de informații, ea nu ajunge la nici o
Anatomia democrației originale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13021_a_14346]
-
ediția din 1996, despre faptul că Gazeta literară promovează, și “încă din primul număr”, “ideologia comunistă”. Nu încape îndoială că, mai ales în primul deceniu de apariție, Gazeta literară este tributară acestei ideologii, ca și realismului-socialist. De pe la mijlocul deceniului 7 încoace, lucrurile se schimbă însă în bună măsură, chiar dacă (dar e vorba acum de România literară) publicistica literară va mai cunoaște și alte sincope, de pildă după 1971 sau în toată jumătatea a doua a deceniului 9. Trebuie spus totuși că
50 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13032_a_14357]
-
reverență față de criticii întemeietori ai canonului pe care editura tocmai se străduiește să-l materializeze în monografii, dar pentru asta nu trebuie încărcat derutant tabloul general. Riscul și orgoliul canonului de la „Aula” abia de la această limită se văd, când trec încoace spre prezentul imediat. Sunt incluși astfel în canon dintre șaptezeciști: Emil Brumaru (de Rodica Ilie) și Virgil Mazilescu (de Ion Buzera), iar dintre optzeciști: Ștefan Agopian (de Ruxandra Ivăncescu), Mircea Cărtărescu (de Andrei Bodiu), Gheorghe Crăciun (de Mihaela Ursa), Ioan
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]