1,069 matches
-
mi-am spus că o fac. Am pus funia pe după gât. /.../ Voiam să pun capăt la tot ce făcea. /.../ Funia mi-a intrat în piele, am luat tricoul lui, mi-am bandajat mâna și am strâns mai tare. Apoi am încolăcit funia de capătul patului. Am rămas acolo și am cerut ca Domnul să mă ierte pentru ce am făcut.” Când vine clipa malefică, oamenii sunt aduși în situații fără de ieșire, logica lucrurilor normale fiind întoarsă pe dos. Aici avem de-
CÂND TURIŞTII TRĂIESC ÎNTR-O LUME PARALELĂ: CAPE TOWN ŞI CRIMINALITATEA TRANSFRONTALIERĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368466_a_369795]
-
ca berbecii cu capul înainte, dar voinicii lui Nor Alb îi pocniră în scăfârlii cu jeturi de raze, încât săreau scântei din capetele lor, în tunete asurzitoare. Se luară la trântă, se apucară de cămeșoaie, rupându-le în bucăți, se încolăceau, se răsuceau, iar în urma încleștării lor zburau prin tot cerul flendurile vineții sau alburii. Viteazul Nor Alb apucă de plete un lungan cu armură plumburie, îl învârti de câteva ori ca pe o praștie și-l aruncă cu putere în mijlocul
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
Acesta nu apăru. Inu se uită sub pat, apoi în șifonier. Nimic! Începu să se agite, și iar căută sub pat. Când să se ridice, simți pe gât pielea rece, deja cunoscută, a lui Sharp. Acesta lunecă și i se încolăci de mâna dreaptă. Fața lui Inu se lumină instantaneu și băiatul începu să fluiere de fericire. - Hai, noroc! Ce te-a apucat de fluieri? - Mă bucur să te știu tot aici, răspunse Inu încântat. Ești ca o minune, un prieten
ACASĂ, DESPRE ALTE LUMI ŞI NIŞTE CUVINTE NEÎNŢELESE DE INU... de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368011_a_369340]
-
om rămâne, răspunse Sharp, aciuindu-se pe pervaz, sub razele lunii. Când se întoarse Inu de la baie, doar ochii i se vedeau scăpărând de după perdea. Sharp mai spuse câteva fraze despre alte lumi și niște cuvinte neînțelese de Inu, apoi, încolăcindu-se, își ascunse capul printre solzii misterioși. Referință Bibliografică: Acasă, despre alte lumi și niște cuvinte neînțelese de Inu... Aga Lucia Selenity : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1591, Anul V, 10 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aga
ACASĂ, DESPRE ALTE LUMI ŞI NIŞTE CUVINTE NEÎNŢELESE DE INU... de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368011_a_369340]
-
1605 din 24 mai 2015 Toate Articolele Autorului strada mă înghite neputincioasă știu că din mine răsar zgomote. nu ies niciodată dacă nu deschid gura și atunci las la fiecare pas ușa deschisă freamătă în mine ceva ca un șarpe încolăcit pe un copac uscat habar nu am cum se numește totuși strig în mine să mă aud oricum strig tăcerii să-mi ardă cuvintele trece un tramvai cu un număr simplu: 1 al doilea urmează cifrele unui început și mai
RECIPROCĂ REGIZORI PIŞCĂTURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367583_a_368912]
-
am înghițit pentru a-mi seca senzația de saturație voluntar sau involuntar gestul acesta mă ucide ceva mai lent e ciudat ceea ce simt de câțiva ani timpul mă înghite eu îl înghit iar în urma noastră rămâne o dâră de durere încolăcită pe cea a bucuriei de a fi cândva o să-mi explic. acum n-am chef. acum trăiesc sau mor ceva mai lent într-un gest absurd în geometria căruia eu înghit timpul timpul mă înghite iar strada într-un scenariu
RECIPROCĂ REGIZORI PIŞCĂTURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367583_a_368912]
-
mare, reușeam să dăm de malul ce dădea în uitare problemele. Așa ne-a fost soarta, să ne bucurăm o vreme, apoi să dăm cu piciorul în noi precum într-o înghesuială de nesuportat. Eram două extreme ce s-au încolăcit grăbite și fără voia lor. Aveam capul învăluit de viitor, mă vedeam ținându-te-n brațe peste rătăcite drumuri ce le luam la pas. Cu tine. Totuși un hău stătea-ntre noi și eu nu mă simțeam la adăpost... voiam
NUMELE TĂU de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/367603_a_368932]
-
mare, reușeam să dăm de malul ce dădea în uitare problemele. Așa ne-a fost soarta, să ne bucurăm o vreme, apoi să dăm cu piciorul în noi precum într-o înghesuială de nesuportat. Eram două extreme ce s-au încolăcit grăbite și fără voia lor. Aveam capul învăluit de viitor, mă vedeam ținându-te-n brațe peste rătăcite drumuri ce le luam la pas. Cu tine. Totuși un hău stătea-ntre noi și eu nu mă simțeam la adăpost... voiam
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
ea pe mare, reușeam să dăm demalul ce dădea în uitare problemele. Așa ne-a fost soarta,să ne bucurăm o vreme, apoi să dăm cu piciorul în noiprecum într-o înghesuială de nesuportat.Eram două extreme ce s-au încolăcit grăbite și fără voia lor.Aveam capul învăluit de viitor, mă vedeam ținându-te-n brațepeste rătăcite drumuri ce le luam la pas. Cu tine. Totuși un hău stătea-ntre noi și eu nu mă simțeamla adăpost... voiam să scap
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
lor, învelit cu o dermă groasă ca făpturile lipsite de griji, ei se cred nemuritori și așteaptă umilința semenilor lor? Ce este ziua care a trecut pentru un nevoiaș inițiat în drumul nevoilor vieții și cum trece ziua unui profan încolăcit în blănuri și huzur? Conștient de existența sa, se întreba: de ce sicriul are aceeași formă pentru toți, iar groapa, în care trupurile neînsuflețite ale nevoiașului sau profanului bogat, mestecă într-o odihnă aparentă carnea și oasele dăruite de Moarte? Erau
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
hal destine? Nu suntem gropi comune în care să fim aruncați deavalma, grămadă, iar cei de pe marginea gropii să arunce cu dispreț și putreziciune în noi. Nimeni nu a putut atârna în ștreang adevărul fără ca funia să nu i se încolăcească pe propriul gât. Palatul cel Mare oare va ajunge cu încăperile lui sub dărâmături care vor deveni sarcofagii mortuare? Viața unora este coșul de gunoi al istoriei în care sunt adunate suflete moarte, înainte de a se naște! By Viorel Muha
INTROSPECȚIE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367005_a_368334]
-
DULCE Față dulce îmi dădeai Să-ți gust miezul tău de răi Fremecat și unduios - Buze fragede în jos Și în sus alt colț de răi Unde tu mă prăpădeai Cînd erai încă virgina zvîrluga că o jivina. TE-AI ÎNCOLĂCIT PE MINE Te-ai incolocit pe mine că o jivina Era fierbinte pielea ta fină Te zbăteai, dar mă strîngeai în brațe Regina de iubire și lumina Și eu mă simțeam cu adevarat Singurul tău prinț fermecat Visînd un stup
SAH MAT EROTICE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367172_a_368501]
-
care se rușinează când îl pup în văzul lumii. Aseară m-am așezat lângă și am început să mă uit la filmulețul pe care îl urmărea atent. Nu a zis nimic dar mi-a luat brațul și și l-a încolăcit în jurul umerilor, s-a cuibărit lângă mine și și-a pus capul pe umărul meu. Apoi a șoptit un singur cuvânt:"Mami". Zilele astea am lucrat ore eroice, am lipsit cam mult de acasă și el în felul lui mi-
SENTIMENTE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367171_a_368500]
-
vasele omagiază acest anotimp, bogăția lui. Cupidon și Psyche (Cupid and Psyche) realizată în 1794 de către Antonio Canova, este impresionantă. Lucrată din metal și acoperită cu ghips, statuia Zeului dragostei, fiul lui Venus, strălucește fermecător; mâinile ridicate ale lui Psyche, încolăcite deasupra capului lui Cupidon și împreunate cu aripile sale, seamănă cu două perechi de aripi ce se pregătesc pentru îndelungatul zbor al dragostei... Cuvântul «psyche» în limba greacă înseamnă suflet; gestul semnifică dragostea, năzuința spre voluptate, spre fericire!” Alt exemplar
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
tremura. Scâncetul jalnic l-a înmuiat. - Vino, prietene! Cu laba-i jigărită a tras coaja cea mai apropiată, încurajat de chemare. Ronțăitul a spart întunericul pătruns de căldura ochilor. A lins mâna ce i-a mângâiat capul și s-a încolăcit la pieptul lui. S-a făcut cald. Pentru ambele suflete singuratice ... Referință Bibliografică: NOAPTE / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 231, Anul I, 19 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
NOAPTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364686_a_366015]
-
îi atinse urechea, zise: - Chiar și cel mai orb dintre orbi poate spune cu ce seamănă elefantul! Să îndrăznească cineva să nege că acesta este ca un evantai! Al șaselea începu și el să pipăie, dădu de coada Ce se încolăcea și zise: - Eu văd că elefantul este ca o frânghie!” [...] Alegem ca introducere alegația filozofică și moralistă de față, pentru a nu intra pieptiș în viziunea foarte complexă asupra lumii a protagonistului acestui portret eseistic, Ion Ardeleanu (Doru îi spun
ION ARDELEANU. ÎN CONUL LUMINII LUI FIREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364770_a_366099]
-
rătăcite necontenit disperă bat pas pe deziluzii în stânga emisferă în dreapta bătrânește se-așează-nțelepciunea și Tatăl iar zâmbește s-a-nfăptuit minunea condeiul se deznoadă începe să înșire mănunchi de hieroglife cu forma lor subțire se zbânțuie pe coală vibrații ies din mine se-ncolăcesc pe viață și-apoi coboară-n tine 23. 07.2014 cu râsul cuvintelor în rucsac ne-am uiat între punct și virgulă într-un ritual al efemerului fugeam pe rânduri cu râsul cuvintelor în rucsac obosiți de salturile peste obstacole
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
mine că sperii peștii, când intram în apă să trec înot canalul. Încercam să arunc cât mai aproape de malul celălalt, mal necălcat de picior de om, cel puțin în zona noastra de tabără, cu o vegetație sălbatică, plin de liane încolăcite în jurul copacilor, sau întinse prin crengile sălciilor plângătoare și măceșilor cu țepi, gata să-ți lase amintiri neplăcute pe corp. Aruncam astfel, crezând că peștele stă ascuns printre rădăcinile pomilor crescuți direct din apă. Din când în când, trebuia să
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
muzicalitatea versurilor, dar mai ales prin mesajul direct ce-l transmitea, ajungând la sufletul ascultătoarei. Un dar pentru tine Aș vrea s-ating cu buzele mele, Cerul sufletului tău. Din limpezimea ochilor, Să-ți culeg lacrimi de fericire. Mâinile mele, Încolăcindu-ți trupul, Să mi te apropie, Iar răsuflarea-ți fierbinte, Să-mi liniștească sufletul . Frământările tale, Frământările mele, Contopite în trăiri sublime, Departe de zbuciumul lumii, Să ne dăruie cu liniștea dorită. Astăzi te-ai născut doar pentru mine, Ca
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
o armură de solzi de un negru care în lumina soarelui emitea reflexii verzi ca de smarald, ce o urmărea prin casă și prin curtea casei, neîncetat, și parcă o și ruga să se oprească pentru a-i vorbi. Își încolăcea corpul lung, viguros și musculos și aluneca precum o nălucă în spatele Emei. Ochii târâtoarei străluceau ca o făclie în noapte și, dacă priveai chipul șarpelui, îți lua mințile. Fata nu știa asta, dar, cu siguranță, știa că trebuie, într-un
VIS DE IUBIRE… de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348616_a_349945]
-
apropie obrazul de cel al fetei. Fețele lor se ating și rămân așa câteva clipe, apoi Ian o sărută ușor pe obraz, îi mângâie părul castaniu căzut în valuri pe umeri. El îi cuprinse cu palmele talia în timp ce fata își încolăci brațele pe după gâtul lui și se prelinse lin spre pieptul său, apăsându-l cu sânii fragezi și tari de domnișoară. Buzele lor se caută, se contopesc și parcă se strivesc într-un sărut prelung, apăsător și pătimaș. Dezmierdările lor înfocate
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
muzicalitatea versurilor, dar mai ales prin mesajul direct ce-l transmitea, ajungând la sufletul ascultătoarei. Un dar pentru tine Aș vrea s-ating cu buzele mele, Cerul sufletului tău. Din limpezimea ochilor, Să-ți culeg lacrimi de fericire. Mâinile mele, Încolăcindu-ți trupul, Să mi te apropie, Iar răsuflarea-ți fierbinte, Să-mi liniștească sufletul . Frământările tale, Frământările mele, Contopite în trăiri sublime, Departe de zbuciumul lumii, Să ne dăruie cu liniștea dorită. Astăzi te-ai născut doar pentru mine, Ca
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
Autorului cuvintele se așază pe scări miros a iarbă crudă vie își despletesc visele rebele reașezând ierarhiile lumii aleatoriu mustește seva cuvintelor rotunde umplând aerul de miros livresc nu există antidot pentru logoree această boală contaminează letal ispititorii șerpi se încolăcesc sub formă de A și mor la apus ca un O invalid n-au picioare cuvintele se târăsc prin mlaștini pestilențiale ochii lor dilatați magnetici reflectă oceane agitate furtuni acalmii le-am legat de catarg să fluture alizeic eșarfă stelelor
(I)LOGICA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349847_a_351176]
-
Prin pomii mai joși botgroșii vor să le dea replica, dar nu scot decît niște piuituri caraghioase. Oamenii au ieșit prin grădini: se aprind focuri, se sapă, se fac straturi, se pun aracii la vie. Fumul din grădina noastră se încolăcește într-o parte și-n alta, trece peste garduri, amestecîndu-se cu fumul din grădinilor vecinilor. Vorbele trec și ele peste gard dintr-o parte în alta. Se discută de războiul din Libia: - Vai, săracii oamenii ceia, îi face una cu
POLITICA SEMINŢELOR de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348213_a_349542]
-
reprezentat printr-un șarpe, străvechi simbol al unui zeu indian, gravat pe marginea primelor reprezentări ale lumii, fiind promotorul vieții, cel care creează timpul, face să se rotească astrele, constituind fară îndoială o divinitate cosmografică și geografică unde el se încolăcește in jurul oceanelor primordiale care la rândul lor înlănțuiesc pătratul pământului. Ca și Janus, zeul ambivalent cu două fețe, Cioran se desparte în două, o parte rămânâd însingurată și rebelă, alta comunicativă și domestică, devenind odată cu trecerea timpului „zeul” tranzițiilor
CIORAN CEL SINGUR... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365859_a_367188]