257 matches
-
plămânii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi scorojite, porțelanul abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu caligrafia lui de pe albumașele cu insule: Brioni, Boka, Pescărușul, Marinarul, Zori de zi, Cafeneaua sârbă, Poarta Vidinului, Poarta Stambulului, Skadarlija, La trei pălării, La doi cerbi, Sub tei, La trei ciorchini, Šumatovac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
A, că-i și greu de observat! Băboiul a trimis și-un memoriu de vreo treizeci de pagini la Consiliul Județean, a ajuns la Andrei. M-a sunat ăla, cocoșat de râs. „Am primit un memoriu împotriva ta”, zice. „Te încondeiază doamna doctor”, zice. „Că vrei s-o otrăvești, ai tratat cu nu’ș ce otravă boabele de cafea... mi-a adus vreo câteva, a trebuit să ronțăi vreo două, să vadă... da’ nu te-ai lăsat, ai injectat substanțe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
garoafele alea, cresc altele la loc. Sandu se Îmbățoșează. Achizionezi un buchet, te duci la nevastă Și gata. Scuze, mami, nu mai fac, Sandu Și cu Gicu sunt vinovați, dai vina pe noi, că nu ne supărăm, dar nu ne Încondeia prea tare, totuși, o iei Și tu mai ușurel vreo două-trei zile Și gata. Sandu Îi umple lui Gore paharul Și i-l duce la gură. Ia de bea, da` să nu plângi din amor că te bat. Eu cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ș-arată Trupul alb în goliciunea-i, curăția ei de fată. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie, Tâmpla bate liniștită ca o umbră viorie, Și sprâncenele arcate fruntea albă i-o încheie, Ce o singură trăsură măiestrit le încondeie; Sub pleoapele închise globii ochilor se bat, Brațul ei atârnă leneș peste marginea de pat; De a vîrstii ei căldură fragii sânului se coc, A ei gură-i descleștată de-a suflării sale foc, Ea zâmbind își mișcă dulce a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
când era încă domnișoară; aici admiră bibelouri și goblenuri în timp ce se pregătește să atace, laolaltă cu pisica gazdei, o brânzoaică. Apoi trece, tot de mână cu mama, pragul unui magazin de confecții unde femeile-manechin, albe, perfide și perverse, cum le încondeiază prozatorul, vor nici mai mult, nici mai puțin decât să-i ia viața bietului Nestor. Senzația de stranie teamă, amestecată cu neobișnuita seducție pe care el o resimte din plin atunci când palma i se plimbă neîngrădită spre partea interioară a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
numai consoane. Te poți asfixia. Ca să pară și mai interesant, ține un jurnal secret. Stă cu cheile la brâu. Și Mijlociul ține unul. Un sistem sigur pentru a-i teroriza pe cei din preajmă. Nimeni nu știe cum va fi încondeiat acolo. La rândul meu, dactilografiez în Braille pagini care nu vor fi incluse în memorii. Vom păstra marile murdării în familie. Nu pentru că am ține la blazon, l-am terfelit destul. Pentru credibilitate, fiindcă lumea ar lua capitole întregi drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ceilalți colegi însă această materie i-a scos peri albi și abia în ultimul an a simțit o oarecare destindere din partea profesorului care nu le-a mai dat să copieze lecțiile. Era simpatic, glumeț dar abia aștepta să- i încondeieze. La franceză, în schimb, domnul Mugioiu nu avea treabă cu el ci cu Magi; vorbeau împreună ,,lingurision, furculision, cutision,, și nu simțea când ora a trecut! La Limba și literatura română rămânea uimit de cum poate să răspundă colegul lui atât
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
negru, comoara și otrava pe care o așteptam salivând. Observam, din când în când, faptul că pașii mă purtau într-un ritm curios de lent, printre galbene fâșii de trandafiri, printre palide ramuri de mesteacăn, printre moi și zemoase cale, încondeiate în fir de brumă și zefir, printre aurii basme cu Ilene Cosânzene, și printre noi - frumoși copii cu suflet de bătrâni... Cu cât mă apropiam, respirația-mi căpăta tente stranii, culori de un albastru roial începeau să îmi ademenească privirile
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bucurie să le coc? Să-i pîresc cumva la Omoroaică? De să le ferfenițească vezicile, să le răsucească mădularele și să le toarne viermele dracului peste ei? - De dezhotărît, nu vă pot dezhotărî. Pîrîți-o... - Ori, poate, mai bine să-i încondeiez la Fermecătoare?!... Că Fermecătoarea noastră e o cucoană prea citită, ce pricepe că, până nu-și saltă cățelele coada, nu se ridică nici prăpăditul de dulău pe lăboanțele dinapoi!... Domnu Bleju nu e ușă de biserică, dar, de obicei, e
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
noastre Guinness Book. Începem, așa cum se cuvine, cu cele sfinte : Cel mai mare ou tradițional din lume, realizat din fibră de sticlă, înalt de 7,25 m, cu diametrul de 4,6 m și o greutate de 1,8 t, încondeiat cu motive tradiționale și instalat în centrul Sucevei cu binecuvîntarea unui sobor de preoți, în frunte cu arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, IPS Pimen Suceveanul. Pentru prieteni, acesta a rămas însă oul lui Flutur... * Tot în zonă, rădăuțenii au realizat cea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
tradițiile. Aceasta este localitatea care a urcat incontestabil pe primul loc în țop ten, topul meu personal de kitsch autohton. Dar să ne întoarcem la oul lui Flutur și hermeneutica acestuia. Inspirația a venit, probabil, de la tradiționalele ouă de struț, încondeiate cu sîrg de bucovinence recente și achiziționate cu pioșenie de funcționarii Ministerului Afacerilor Externe pentru pachetele lor de protocol. Primul pas, de la găină la struț, fusese deci deja făcut. Și cum e moda recordurilor Guinness (cel mai mare cîrnat din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fi desființat-o și ca sau cum era sigur că nu mai era nimic de făcut, i se adresă pe un ton foarte jos, aproape cavernos: Ne vedem acasă, iubi. Iozefina care tocmai răsturnă încă un păhărel pe gât, îl încondeie din nou cu privirile mult mai decât lipicioase, arătându-i desuurile frumos împachetate pe căpătâiul de lângă perete al dormezei: Cum o să plec așa, goală pe dedesubt, acasă, scumpul meu soț? Nu te gândești că pot răci? Prefăcându-se că nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
24 din 24 de ore, ca soția lui să nu ducă lipsă de nimica. Zâmbetul lui, cu toată fața, de bonom, parcă-l învia din morți. Gerard nu se grăbea. De data aceasta nu se grăbea. Era în stare să încondeieze cu privirile toate obiectele din cunoscutul apartament, mai ales mobila stil, vechiul radio, fotografiile de familie prinse elegant în albume valoroase, obiectele de preț care mai rămăseseră, grație faptului că, pe parcursul anilor când familia generalului fusese deportată, ai lui, făcând
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Dor îngenunchiat Elena Marin Alexe Iubirea mea, ce dor îmi e de tine. Mă culc și-adorm în lacrima din mine, Căci între noi zâmbește depărtarea, Iar pe la uși, azi bocăne uitarea. Și în străfundul inimii, tristețea Încondeiază-n taină bătrânețea, Când clipele se țes pe nevăzute, Din zile, nopți, ce-s în genunchi căzute. Ascult în noapte, inima cum bate Și mă scufund în amintiri ciudate, Ce vor tributul astăzi să mi-l ceară, Din zori de
Dor ?ngenunchiat by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83249_a_84574]
-
când le-am cerut Puterea vârstei - un jurnal al Simonei de Beauvoir în care-și povestea hălăduielile ei premarxiste cu Sartre. În sala de lectură intră o tipă creață, vopsită negru, haine negre, lălâi, pantofi cu talpa cât cărămida, ochii încondeiați cu negru și plină de coșuri. Ducea un braț de cărți, așa că ușa se trânti în urma ei, iar ea, șocată, scăpă toată bibliografia pe jos. Am sărit să o ajut și mi-am dat seama că, deși ochii imenși, albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
simțeau ceilalți colegi însă această materie i-a scos peri albi și abia în ultimul an a simțit o oarecare destindere din partea profesorului care nu le-a mai dat să copieze lecțiile... era simpatic, glumeț dar abia aștepta să îi încondeieze. La franceză în schimb domnul Mugioiu nu avea treabă cu el ci cu Magi; vorbeau împreuna... ,,lingurision, furculision, cutision,, și nu simțea când ora a trecut! La Limba și literatura română rămânea uimit cum poate să răspundă colegul lui atât
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
tăti-cele> și <îracan di mini>; mergând tare domol (că doar nu dau turcii);... și cu vorba plină de ifos și de rouă: Noi iștia di la Ieși!” Tare mă tem, vere, că avea dreptate meșterul portretist în vorbe. Dacă te încondeia el, apoi din două-trei fraze te vedeai în carne și oase... Nu-ți lipseau nici chiar gândurile... Ascultă numai cum îl zugrăvește pe un „Viețist”: „Octav Botez, cu înfățișare de mușchetar burghezit după douăzeci de ani (dulci), cu lavalieră moale
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
făcea treaba. Precum amforele vechilor greci, Marchiza era făcută numai din forme care te îmbiau să torni înăuntru. Contururile ei erau lipsite de echivoc, întruchipau cea mai izbutită dintre lumile posibile, în care aparențele și esențele sunt una. Ochii se încondeiau cu linii groase, alungite spre tâmple. Locul sprâncenelor rase îl luaseră două linii curbate, ca niște arcuri de elipsă. Pe obraji elipsele erau întregi, sub forma unor pomezi roșietice, care spre buze se făceau roșii de-a binelea. De ce pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
anume grandoare și solemnitate, la ceilalți apar ca ridicole, antipatice, penibile. „Fetele bătrîne (fecioarele întîrziate) care n-au avut contact cu bărbații, din cauza abstinenței impuse, fie de prejudițiile sociale, fie din cauza vreunui defect organic, devin isterice, invidioase, intrigante, cîrtitoare”, le încondeiază, „științificește”, un naturalist ieșean, prof. dr. Nicolae Leon, pornind de la cîteva cazuri de „anonimografe”. Concluziile sale despre ele par, pur și simplu, ale unui om aproape speriat și ostil: „Femeile isterice și fetele bătrîne cu cît sînt mai urîte și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de rapănul revelațiilor și damblaua vedeniilor, aveau cam aceleași comportamente sociale ca ceilalți oameni din jurul lor. Iar pentru oful de la lingurea se lecuiau cu o împărăteasă a cerului, adică divinitatea Iaho din reli- gia egiptenilor, pe care grecii faraoni au încondeiat-o Isis, după năravul lor de a greciza tot ce ieșea de sub penișoara sau pana dracului! Deși erau un grup etnic foarte mic - cam 20000 de suflete - practicau mai multe culte luate de la filisteni, egipteni, asirieni sau vecinii lor semiți
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ocultată a lui Ili mai adaug faptul că în anul 525 Papa Ioan l i-a cerut călugărului scit, adică născut în Dobrogea sau nordul Dunării, pe nume Dionise Exigus să stabilească data exactă a nașterii lui Iisus. Acesta a încondeiat-o la anul 754 după calendarul roman adică anul l era noastră. Evangheliștii Matei și Luca spun că Iisus s-a născut în timpul domniei lui Irod și de aici povestea uciderii pruncilor, dar după cum a stabilit călugărul scit/get, Mîntuitorul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
mozaism, sminteală cu care au început să colinde lumea de nebuni, fiind adesea potoliți cu pietre sau sabie. Legenda ne arată că românii își cunoșteau adevăratele rădăcini ale religiei strămoșești, fiind creștinați de Fiul Oii sau Mielul, cum l-au încondeiat furii în plăsmuirile lor, practicînd acest cult din totdeauna, dar au fost obligați de răutățile liftelor să mai cînte și altceva decît ce i-a învățat Eno. Oaia în mitologia geților, era consi- derata un animal sfînt și binecuvîntat de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
mai cuprinzător portret ficțional al lui Allan Bloom de până acum: „Abe Ravelstein”, o fictivizare foarte discutabilă a profesorului datorată prietenului său Saul Bellow 5. Bellow, apropiat sufletește și afin cultural-ideologic cu Bloom aproape toată viața, a ales să-l încondeieze, mai curând decât să-l zugrăvească, într-un ultim roman scris la senectute, din care nu lipsesc accentele unei răutăți senile fără mari valențe estetice. Am descoperit între timp și un portret ficțional „la puterea a doua” al lui Bloom
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de Barbu Știrbei. Scriitori de prestigiu sunt demitizați. Memorialistul citează afirmația unui jurnalist moscovit, potrivit căreia romanul Pe Donul liniștit nu ar fi fost scris de Mihail Șolohov, ci de un ofițer alb, Kriucikov, amant al mamei sale. Mușcător sunt încondeiate și alte personalități, în special Mihai Beniuc. În schimb, un comunist luptător în Spania, Valter Roman, e portretizat admirativ. În totalitate, scrierea exprimă o abjurare categorică, în termeni duri, a crezului politic nutrit de autor în tinerețe. Adoratul, altădată, comunism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
dar și copist la Teatrul Național din București. Va evoca, plin de umor, această perioadă în însemnările intitulate Din carnetul unui vechi sufleor. În timpul Războiului de Independență a servit, fără nici un chef, în garda civică, pe care avea să o încondeieze mai târziu. Din 1878, îndemnat de Mihai Eminescu - pe care îl cunoscuse la Giurgiu -, C., devenit, din februarie, redactor la „Timpul”, participă la întrunirile societății Junimea, în casa lui T. Maiorescu. Strălucitor de vervă și de spirit, scânteietor în replici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]