667 matches
-
este un voiajor comercial. Iată de ce singurul lucru care-l supără în cursul ciudatei aventuri care face din el un gândac e faptul că patronul va fi nemulțumit de absența lui. Îi cresc labe și antene, șira spinării i se încovoaie, pe pântece îi apar puncte albe - nu voi spune că toate acestea nu-l uimesc, altminteri efectul ar fi ratat -, dar întâmplarea nu-i pricinuiește decât "o ușoară plictiseală". Întreaga artă a lui Kafka stă în această nuanță. În opera
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
onoarea de a fi purtătorii steagului național, reprezentat printr-un balaur zburător. Capul acestuia era de bronz sau de argint și figura pe acel al unui lup cu gura căscată, în care se vedeau dinții și limba. Corpul balaurului era încovoiată, luând aspectul unui șarpe în mișcare. Unii autori susțin că acest trup al balaurului era de stofă colorată, ce se umfla la suflarea vântului, dând din el un sunet șuierător, încât ar fi semănat cu semnul militar al Sciților, descris
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Și totul se petrece foarte jos - sub nivelul apei, în domeniul unei derive bazale cu referențiale vraiște. Insondabilă vâltoarea peste care se arcuiește, încrezător, un zâmbet. Arhitecții tocmai discutaseră între ei, pe drum, de muchiile vechilor acoperișuri chinezești, ce se încovoaie către cer aproape de streașină - spre a reconduce înapoi în tării excesul energiilor celeste, după explicația unuia. Alți doi se rânduiseră imediat de partea teoriilor mai utilitariste, susținând ca ar fi fost vorba de un dispozitiv simplu de extindere a umbrei
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
atât mai subversivă; frământul lucrurilor incerte erodează cel mai adânc tihna. Trecuți prin pușcării, câțiva dintre nomazi fuseseră învățați să "facă podul" la prima condamnare - un pod între două violuri simultane din partea altor doi deținuți, un arc trupesc al înfrângerii încovoiat sub greutatea unor lovituri ce-l emasculaseră temporar și-i inculcaseră docilitatea. Îl traversase spasmodic violența consensuală a socialului, ce-și celebrase astfel reîntâlnirea cu un sine ancestral: reîntregirea cetei ce vânează împreună, ieșită sieși în întâmpinare de dincolo de risipirea
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
smulge reacțiunea propulsoare și a se lansa cu frenezie dincolo de el. Pentru Rică, problema existenței umane nu se punea la nivelul conștiinței și formulărilor ei explicite, ci la acela al denivelărilor de pe fund, ce fac valurile să se înalțe și încovoaie în spume conceptuale; evident, nici problema lui Rică nu se limita la ceea ce el însuși cuprindea din ea. Cum să impui eficace distincția dintre un altar și o ușă? Cum să dai clar de înțeles că o lovitură primită nu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
frumusețe. Nu era o poruncă, ci doar o invitație. Dar când își îndreptă către meșter mâna-i goală cu palma deschisă-n sus, în gestul sacerdotal de consacrat ofrandele, Pasife străluci într-atât încât splendoarea ei făcu bărbatul să se încovoaie pe dinăuntru a supunere adâncă, precum un arc desăvârșit numai de încordare. Se vede treaba că, în fața majestății adevărate, două picioare nu sunt de-ajuns pentru sprijin... Emana din ea o feminitate căreia lucrul dorit i se oferea înainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
plămânii se simt confortabil de plini și atât abdomenul, cât și cutia toracică s-au dilatat, încetați inspirația. Nu încercați să suprasolicitați partea superioară a plămânilor luând încă o gură de aer, deoarece acest lucru vă va face să vă încovoiați umerii și să vă tensionați gâtul și, de asemenea, vă va determina diafragma să se ridice. O „gură bună de aer” în qi gong înseamnă că plămânii sunt plini în proporție de aproximativ două treimi, până la trei sferturi, majoritatea aerului
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
dar acest pas nu este esențial. Atunci când gâtul este închis și contractat, aplecați bărbia puțin spre piept și întindeți partea posterioară a gâtului, fără a apleca însă gâtul în față. Asigurați-vă că aveți umerii relaxați, astfel încât să nu se încovoaie și să producă tensiune la nivelul mușchilor gâtului și umerilor și să blocheze fluxul de energie dinspre coloana vertebrală spre cap. Când sunteți pregătit să expirați, pur și simplu ridicați-vă bărbia puțin, relaxați-vă gâtul și lăsați aerul să
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
nu trebuie să fie nici tensionat, nici împins în afară în timpul practicii qi gong. Dacă șira spinării este dreaptă și umerii sunt relaxați, pieptul va adopta poziția corectă în mod natural. Prin rotirea ușoară a umerilor în față (fără a încovoia partea superioară a coloanei vertebrale), întregul torace se va relaxa, facilitând, astfel, respirația abdominală profundă; coloana vertebrală trebuie ținută dreaptă pe toată perioada unei ședințe de practică qi gong. Imaginați-vă că o sfoară legată de creștetul capului trage întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
și elegia. Drumuri spre legendă (1947) pune un accent în plus pe rememorarea copilăriei dure, nu lipsită totuși de un farmec special, reînviat nostalgic: „Mă văd copil prin praful ce poleiește zarea/ Și lângă-mbrățișarea atâtor bolovani,/ Alăturea cu tata încovoind spinarea,/ Cum au făcut pe vremuri toți moșii mei țărani”. Cu trecerea timpului perspectiva evocatoare consolidează conștiința poetului ca exponent al unei lumi arhaice și nobile în austeritatea ei primitivă. Volumul selectiv Liniștea furtunii (1968) este ilustrativ pentru obsesiile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
așteptarea mea greoaie/sub ploaia de confetti, spirale multicolore și alămuri - /pachebot și arcă târâtă prin deșertul de aer/vâslind cu coastele printr-o Atlantidă erotică și bănuită// În cădere mi s-a năruit alcătuirea/și umbra mi s-a încovoiat și mi s-a umilit...” sau în Poemele siameze (1983), unde picturalul dublează tot mai intens și mai eficient declarativul (orașul este „adormit sub o batistă de eter”, „o blană de pisică electrizată de bastoanele de ebonită ale vardiștilor”, noaptea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
față de Întreaga lume și de forțele exterioare fiind una dintre caracteristicile lor comune. Aceasta rezultă din starea de spirit, din ADN-ul fondatorilor, care au vrut numaidecât să le confere o dimensiune internațională. În Japonia, se spune că bambușii se Încovoaie În vânt rămânând aceiași; la fel stau lucrurile cu influența ADN-ului creatorului companiei Sony, președintele Morita, care insuflă și inspiră misiunea și strategia grupului de-a lungul timpului. În acest spirit, la Sony, dacă Îți place ceva, faci, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
ne putem Îndepărta, de oamenii sau situațiile pe care nu le putem ierta și pe care le adunăm ca pe niște comori În inima noastră ? Dar ce fel de comori sunt? Pentru că seamănă mai mult cu niște pietre ce ne Încovoiază, ne limitează mișcarea, ne Împiedică să ajungem la destinație. Refuzând să iertăm persoanele din jurul nostru, cele care credem noi că ne-au greșit cu ceva , nu facem decât să ne Îngreunăm nouă călătoria și mai mult, În loc să Înaintăm vom constata
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
vin, licoare de viață lungă și de înțelepciune), pentru a exalta mai curând vigoarea de altădată a stirpei (Lovinescu sancționează polemic, ca și în opera de doctrină, influența slavă, orientală, asupra sufletului românesc, mutilat de "o umilință străveche ce ne încovoaie grumazul: în străini vedem încă stăpânul secular")179. "Mândru" și "falnic", adevărată "forță a naturii", bătrânul Colea și-a păstrat intactă tinerețea, pofta de viață, agresivitatea animalică (de "fiu al lupoaicei"), spre deosebire de "sfiosul" intelectual cu studii la Paris, pe umerii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
reflexiv este incompatibil cu poziția de regent. Ca determinant realizează un număr restrâns de funcții sintactice, unele numai în anumite condiții. Realizează totdeauna diferite funcții sintactice, pronumele reflexiv în cazul genitiv: • atribut, formele neaccentuate: „Nu spre-amor, spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie.” (M. Eminescu, I, p. 103), „Pe vatra corăbiei/inima mi-o îngrop subt spuză.” (L. Blaga, p. 98) • complement indirect și circumstanțial; formele accentuate, cerute de recțiunea prepozițiilor (locuțiunilor prepoziționale) care se construiesc cu genitivul: Nu mai văd nimic înaintea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nestemate,/nici nu mă cheamă-n urmă/furtuni și vrăji uitate.” (L. Blaga, p. 332), „Eu voi trece nepăsător prin această viață ca un exilat, numai nu ca ei.” (M. Eminescu, P.L., p. 87), „Nu spre-amor, spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie.” (M. Eminescu, I, p. 51) Modalizarea subiectivă a frazei se realizează prin adverbe interogative retorice sau dubitative, adverbe de infirmare și de confirmare, adverbe modalizante în interiorul raportului certitudine-probabilitate, posibilitate și adverbe de modalizare emfatică. Adverbele de modalizare subiectivă se situează
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
greu/sunt blestemat să n-o pot asculta în nopți de convulsii bântuite/în care port în ochi aprinse flăcări și-n gură spume otrăvite.../ o beznă uriașă, descinsă brusc din cosmosul haotic/himerică mă-nlănțuiește în negrele genuni, despotic/și-ncovoiat sub monstruoasa povară din neantul de nepătruns/eu sufăr fără noimă. O, doar o clipă de-aș dormi mi-ar fi de-ajuns702. Tot Hugo spunea că dacă visezi trebuie să fii mai puternic decât visul, ceea ce mi se pare pertinent
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
joc sublim între lumină și penumbră e surprins adeseori de inima creatorului de cuvânt, poetul care recunoaște că s-a născut pe pământ să-și poarte umbra. Te urmăresc prin veacuri, prin vârste și milenii,/ Încă de când spinarea ți-o-ncovoiai pe brânci,/ Când, speriat și singur, târâș printre vedenii,/ Umblai numai să cauți culcuș sau să mănânci.// Însoțitoare mută-n odihnă și mișcare/ Și copie leită, croită pe tipar,/ Ne-nghesuiam alături, ciuliți în ascultare,/ La pasu-n frunze-al fiarei
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
rotație și articulației palmei, mai ales la schimbările neauzite de arcuș, la talon. În acest caz, articulațiile degetului mic au de prestat o activitate importantă, ele permițând degetului mic să rămână cu vârful fix pe baghetă prin aceea că se încovoaie în cele trei articulații. Cântatul la vioară cere o colaborare intensă între ureche și mână și poate să comande micile modificări reflexe subit necesare în modul de apucare numai atunci când este posibil o cedare 38 imediată a degetelor prin degajarea
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
când deodată se auzi un tropot de copite. Zgomotul creștea atât de rapid că nu putea fi decât al unui cal în galop. Nikolai mișcă ușor hățul, se trase în spatele unui copac. Un călăreț se ivi pe drum. Un militar încovoiat peste coama calului, unit cu acesta într-o săgeată neagră, care brăzda în goană trunchiurile mestecenilor. Chipul îi era încremenit într-o grimasă ce-i dezvelea dinții. „Un nebun!“, își spuse Nikolai, dând din cap. Praful se învârtejea ușor deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fapt, proprietară dar bătrâna întreținea pensiunea. Apoi a venit Max Bănuș și m-au dus cu pătura până la o mașină, că nu mă puteam ridica. I-am rugat să nu mă ridice în picioare, ca nu cumva să mi se încovoaie coloana, și m-au luat în poziția culcat și m-au dus la o mașină. M-au dus la un spital la doctorul Iliescu, pe Arnoldstrasse 29, unde am fost culcat pe o masă de consultații pe partea dreaptă a
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
față unui val de intervenții critice. Biroul politic este atacat, așa cum nu fusese niciodată pînă atunci. Contestatarii cred în deschiderea în curînd a discuției. Dar ei au nevoie de timp pentru a încerca să instaureze unitatea între ei. Conducerea se încovoaie, dar nu se frînge. Formarea guvernului Fabius, pe 19 iulie 1984, permite comuniștilor părăsirea coaliției, sperînd astfel să înlăture multiplele contradicții în care se adînciseră. PCF iese deci slăbit din participarea sa guvernamentală. Totuși, după cum observă Stéphane Courtois, slăbirea este
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
urmă, integral locul clasicismului. Un ciclu din Lumini târzii (1984) reunește peste douăzeci de „poeme aforistice”, între care Legea fierului („Și fierului, de-i dai numai bătaie, / mânie-ți dă, surzenie și ură. De vrei pe plac să ți se încovoaie, / dă-i, înainte de orice, căldură”), și e urmat de aforisme propriu-zise. SCRIERI: Penumbre, București, 1929; Poezie, pref. Zoe Dumitrescu- Bușulenga, București, 1968; Moara albastră, București, 1978; Lumini târzii, București, 1984. Repere bibliografice: Al. Bilciurescu, „Penumbre”, UVR, 1929, 36; Perpessicius, Opere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
și plânsete de copii. Suspine și oftaturi scuturau mame. În mâini de tați, era frământată neputința. Frunțile bătrânilor erau brăzdate de riduri în care se ascundea deznădejdea. Sub greutatea tragediei pe care o purta, trenul se afunda în pământul mut. Încovoia calea ferată, iar șinele se înălțau spre cerul surd. Scrâșnetul roților acoperea strigătul disperat al nevinovaților. În fumul gros, locomotivele cu aburi înaintau gâfâind spre destinația finală. Gulagurile se căscau ca niște guri flămânde, înghițind trenurile suferinței. În lagăre, identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de stat, amintirile ne poartă, negreșit, către lista interminabilă de domnitori care, fără luptă, și-au închinat țara în condiții grele. Nimic nu avea să-l clintească pe vodă în a se supune față de Înalta Poartă... Nici măcar apăsarea haraciului care încovoia spinarea țării ori jalea părinților ai căror copii erau luați în robie. Dar astfel vodă, oricare ar fi fost numele lui, credea că reușise să-și ferească poporul de asprimea otomană îndurată de alte nații care au îndrăznit să se
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]