664 matches
-
ochiului. Dinți mărunți, sub formă de perie, dispuși pe mai multe rânduri pe premaxilar, prevomer și dentar. Dinți mărunți și pe arcurile branhiale (afară de primul) și pe oasele faringiene. Preopercularul cu un țep puternic, îndreptat în sus și ușor încovoiat; celelalte piese ale aparatului opercular și ale capului netede. Deschiderile branhiale largi, membrana branhială se atașează de istm. Obișnuit 80 - 100, rar 120 - 130 mm lungime totală (Bănărescu 1964). Colorit: Partea dorsală a corpului este brună-cafenie, cu pete marmorate, bătând
PLAN din 25 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289109]
-
încă o dată” (14), „lumină” (14), „rătăcire”, „a rătăci” (14), „aripi” (12), „întuneric”, „a întuneca”, „întunecare” (12) „răstignit”, „răstignire”, „a răstigni” (11), „fluture” (12), „trist”, „tristețe” (10), „zbor”, „a zbura” (9), „strivit”, „strivire”, „a strivi” (9), „păreri de rău” (9), „a încovoia”, „încovoiat” (8), „patimi” (8), „moarte”, „a muri”, „morminte” (8), , „frunză” (7), „deșert”, „deșarte”, (7), „a apăsa”, „apăsare” (6) etc. Având subtile afinități cu poeți precum George Bacovia, Tudor Arghezi și Nichita Stănescu, poetul Eugen Dulbaba rămâne o voce distinctă în
EUGEN DULBABA – PIRUETE ÎN LABIRINT de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343484_a_344813]
-
departe de foarte târziu sau din scurt luat totul prezentul nu-mi mai este prezent ci un trecut nepronunțat la masa judecății propriei ființe către sine este aproape imatur și doare lovitura ustensilelor telurice ca un T ridicat deasupra capului încovoiat în vremuri aspre până la sabie se adună ziua cu noaptea într-un Te-U teluric forțează toate porțile vieții cu un pumn de semințe răscolite de vânt în sacul trăirilor neștiute nedefinite reanimate într-un infinit finit de minte Anne
ÎNTR-UN TE-U TELURIC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344053_a_345382]
-
Învelită cu lumina din care sufletul poetei este zămislit, Carmen se lasă greu de pătrunsă de parcă am dori să desenăm după natură petele din soare. Poemele doamnei Popescu, sfârșite în semne de întrebare, se aliniază ca un șir de plopi încovoiați de vânt, și ne cheamă să ne întrebăm despre noi și despre sufletele noastre, cu o tandrețe sfâșietoare, gravă. Citind poemele pe cursul lor, uneori noaptea târziu, mă rup cu greu din lectură dar somnul așteptat nu-și găsește spațiul
ÎNTRE TINE ŞI MINE, EL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344055_a_345384]
-
slab, predomina argila roșie fiind zonă pietroasă, din această cauză nu se putea cosi cu secerătoarea mecanică, ci doar la coasă sau la seceră. În sfârșit, a terminat de legat tot lotul, ce l-a pus la pământ cu trudă, încovoiat asupra secerii, cu o zi în urmă. După ce va încerca să îmbuce câțiva dumicați, se va apuca de secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017 Toate Articolele Autorului „Uneori mi se pare că nu ești femeie, ci lumina care cade pe flori.” Virginia Woolf Noaptea trecută am adormit târziu. De cu seară vântul bătea cu putere, copacii se încovoiau spre pământ, norii alergau luând forme fantastice și întunecau totul din jur. Cerul era străbătut de zig-zagul fulgerelor, după care s-a dezlănțuit o ploaie torențială. În zgomotul continuu al ploii, am adormit. Dimineața, de cum m-am trezit, m-am
FEMEILE ȘI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377598_a_378927]
-
capul de zimbru, dar în stema mușatinilor, de la Roman I, fratele lui Petru I, fiul Mușatei și după cum ai spus, ziditorul Cetății Neamț, apare capul de bour, iar de la Alexandru cel Bun, monedele au cap de bour, coarnele înalte, netede,încovoiate spre înăuntru. - Interesant, iată lucruri pe care nu le-am știut. - A trebuit să vin eu la Târgu Neamț, ca să ți le spun: „draga de ea” și Soare o sărută pe creștet, cum stătea cu capul răzimat de umărul lui
80 ! LA MULŢI ANI DOAMNĂ TERESIA BOLCHIŞ TĂTARU ! de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379106_a_380435]
-
cruci de grea tortură A înviat de fiecare dată A treia zi ca Domnul în Scriptură. Și-a mai găsit în duhul său putere Ca Golgota durerilor s-o urce Și este semn ca marea Înviere Nu-l va găsi încovoiat sub cruce. Că sub povara vremilor opacă Se rezvrătește-un vis nestins cu anii Și sângele nu poate să mai tacă Vândut din nou în codrii Gesetmani. Că va renaște neamul ca un soare Sub boltă, ca la început de leat
IMNUL ÎNVIERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380343_a_381672]
-
după ce vei afla, vei înceta să suferi. Poate, îți spui, ai făcut vreo greșeală care se poate repara. Poate la mijloc e o neînțelegere. Poate că iubește pe altcineva. Ei da, e un pahar care trebuie băut, îl bei, te încovoi de durere, pe urmă te redresezi. Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Mă întrebam ce e mai rău: înstrăinarea sau apropierea aceasta sufocantă? Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Nu e adevărat, la treizeci și cinci
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
după ce vei afla, vei înceta să suferi. Poate, îiți spui, ai făcut vreo greșeală care se poate repara. Poate la mijloc e o neînțelegere. Poate că iubește pe altcineva. Ei da, e un pâar care trebuie băut, îl bei, te încovoi de durere, pe urmă te redresezi.” 3. „A ști să râzi în clipe tragice înseamnă a stăpânii tragicul.” 4. „Când iubești, iubirea trebuie împlinită, orice-ar fi, fiindcă nu se știe dacă te vei mai întâlni vreodată cu clipele acelea
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
câteva dungi. Sidefie ca o perlă, Grațioasă ca zefirul, Catifelată, ispitoare, Buzele, ca trandafirul. Mireasa Soarelui în flăcări, Îl așteaptă să coboare, Și-și petrece noaptea nunții, Sub salcia plângătoare, Lacrima de fericire, O ascunde între pene, Gâtul fin se încovoaie, Visul pătrunde pe sub gene, O pasăre cântă romanța, Undeva, într-un copac, Ea se unduie, împlinită, Baiadera de pe lac! DESPĂRȚIRE O-mbrățișare dată-n fugă, Un sărut și o privire. Și te-a luat de lângă mine, Nemiloasă despărțire. Lacrimile-ncătușate Sub
NATURĂ ŞI IUBIRE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379514_a_380843]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > RUGINIUL TOAMNEI Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Când crengile durerii se destramă, Încovoiate-n toamna aurie, Copacii goi sunt răstigniți în ramă De-o pană iscusită, plumburie. Pădurea-și plânge frunzele căzute, Pictate cu aramă și cu aur, Când sufletul umil, pe nevăzute, Ar vrea să se înalțe-n glas de graur. Misterioasă
RUGINIUL TOAMNEI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379604_a_380933]
-
XI. M-AI TRIMIS SĂ ÎNVĂȚ CARTE..., de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016. M-ai trimis să învăț carte, nu știu țese la război, de tine nu mai am parte și de dor mă încovoi. M-ai trimis carte să-nvăț, la război doar m-am jucat, dorul urlă în juvăț, războiul l-am aruncat. Carte să-nvăț m-ai trimis, n-ai vrut la război să țes, doru-n mine e-un abis, nu din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
te mândreai și tu cu ele: uitați fata mea cum țese nu-i așa că nu sunt rele? Citește mai mult M-ai trimis să învăț carte,nu știu țese la război,de tine nu mai am parteși de dor mă încovoi.M-ai trimis carte să-nvăț,la război doar m-am jucat,dorul urlă în juvăț,războiul l-am aruncat.Carte să-nvăț m-ai trimis,n-ai vrut la război să țes,doru-n mine e-un abis,nu din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
pământului. Străbunii, nu pot interveni decât dacă neamul și tărâmul sfânt sunt în pericol. De aceea au trimis solii, ca să-i trezească pe Cei din Vale. Se pare că nu a sosit timpul, se pare că Cei din Vale, deși încovoiați de povara cumplită și apăsătoare a colonilor și veneticilor, au uitat de Străbuni, au uitat că ei sunt urmașii civilizatorilor Eurasiei și până în centrul Africii. Cei din Vale, ar putea să se trezească din această letargie a morții, dând ascultare
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
în care se zbat acei oameni; urmașii poporului sfânt al Străbunilor. Solii au hotărât însă, să se întoarcă în Muntele Sfânt Koga-Ion, acolo unde îi așteptau Străbunii, împreună cu Zamolxe, eroul zeificat al geto-dacilor. Au plecat așadar cu toții, înapoi la Zamolxe, încovoiați de răspunsul Celor din Vale, răspuns dat de indiferența sau neputința acelora, iar focurile pe dealuri aproape că s-au stins, au rămas doar câțiva tăciuni...câțiva care mai fumegă, iar buciumurile aproape că s-au tocit, de atâta hăulit
LEGENDA CELOR DIN VALE de ARON SANDRU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381334_a_382663]
-
pentru mezina împăratului Mustață-Sură începu o viață chinuitoare în slujba Vrăjitorului Întunericului. În câteva zile, pielea îi era arsă de cărbunii încinși pe care îi mâncau balaurii, unghiile îi erau rupte de frecatul oalelor de fier și spatele i se încovoiase de căratul sticlelor cu licori pe care le prepara stăpânul său. În acest timp, în palatul lui Mustață-Sură, prințesa cea mare aștepta vești de la sora ei. Cu fiecare zi care trecea, fata devenea tot mai neliniștită. Într-o zi, pe când
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
sufletul ce plânge iarba, unde soarele deasupra este roșu ca și umbra sau un rege în regat, regal bocet, suflet spart. Și am rămas în dezlegare departe de carul mare, eu cal rostogolit pe clipă tu ispită și iubită, eu încovoiat fără potcoave tu cu gândul tău departe. Referință Bibliografică: Un gând / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2159, Anul VI, 28 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
UN GÂND de PETRU JIPA în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381572_a_382901]
-
care nu realiză însă capcana. Sabia ,,Sica” trecu de marginea scutului iar partea încovoiată îl lovi pe ,,Samnit” în partea de sus a brațului lama trecând prin zalele de umăr. ,,Samnitul” strigă și apoi se prăbuși pe genunchi, de durere încovoindu-se -Credeam că se mimează lupta! spuse Hasim arătând spre arenă. -Până la un punct da. Lucrurile scapă însă uneori de sub control. Ai câștigat prietene! spuse Ponțiu Pilat. Și chiar mă întreb, poți pierde oare? Hasim nu spuse nimic, doar
FRAGMENTUL NR ZECE PENULTIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380851_a_382180]
-
Acasă > Poezie > Amprente > CAR PĂMÂNT Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Car pământ cu roaba condamnării într-o lume devalorizata mi s-a-ncovoiat șira spinării și sudoare-mi curge pe lopată car pământ prin gropile uitate undeva mă-nțeapă o-ntrebare poate le voi umple azi pe toate și-o să-mi fac deasupra o cărare ca să-mi trec senilele prin ele pun deoparte
CAR PĂMÂNT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373472_a_374801]
-
trece-n goană printr-un vis, Între a ucide sau între- a te lăsa ucis Că doar fragilă e ideea că am exista, Îti sunt de-a lungul vieții copil și mama ta, Ne-ntoarcem, ne plecăm, mințim, furăm, ne-ncovoiem Și doar atât de rar, atât de rar mai ezităm. Silvana Andrada Tcacenco 17.07.2016 Referință Bibliografică: EZITARE / Silvana Andrada : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2026, Anul VI, 18 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvana Andrada
EZITARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373627_a_374956]
-
un fel de lider al grupului . De la ea porneau majoritatea inițiativelor extravaganțe. Să nu rămână cumva mai prejos decât suratele ei, a început imediat să simuleze un atac sexualo- limbistic asupra colegei sale de aventuri Tanya. Mai zăpăcita, aceasta se încovoia în spasmele unor gemete ce imitau plăcerea sexuali sublima , miorlâia că o pisicuța în călduri sufocante, se prăbușea pe nisip ca si cand și-ar fi dat ultima suflare, ca în final să se opintească brusc printr-o expresie de genul: - Stai
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
Tot satul s-a împodobit, Și râd ferestrele în soare, În dangăt clopot s-a pornit, Chemând creștini la sărbătoare. Pe porți ies tineri și copii, Ducând verzi ramuri pe-a lor brață, În urma lor îi vezi trecând, Pe bunii-ncovoiați de viață. Cu toții, tineri și bătrâni, Pășesc cântând cu fericire, Ei poartă salcie în mâini, Cântând lui Dumnezeu „ Mărire”... Azi sunt Floriile și-n sat, E-așa o mare bucurie Căci pe-un asin azi a intrat Iisus, în mare
DE FLORII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374015_a_375344]
-
pe crestele munților,/ În mângâierea zorilor,/ În atingerea norilor,/ Ieși dinaintea Domnului Dumnezeului tău,/ Stăruie cu iubire/ Și cu multă dorire,/ Stăruie spre răsăritul cel de sus,/ Și un vânt puternic s-a lăsat, Despicând munții și sfărâmând stâncile,/ Și încovoind pădurile,/ Ori spulberând arăturile” (Imn). Ion Brad (România, poet, prozator, editor, ambasador cultural al națiunii române) este un mare uibitor de țară și neam, este omul care păstrează cu sfințenie amintirile despre meleagurile natale. Astfel, Domnia Sa ne destăinuie: „ Aici, unde
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
divine spre un mal de iubire acolo unde îi așteptăm noi să le dăm inima să se apuce de artere, cu aripi de viață. Poate așa vom învăța Zborul. Amurgul e o rugăciune îmbibată în lacrimi, ne poartă spre zări încovoiate de tornade... Cu pași obosiți de tăcere călcăm peste stele, cutremurând universul. Pe tălpi ne rămâne un fulg - poem de înger. Referință Bibliografică: Poem de înger / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2041, Anul VI, 02 august
POEM DE ÎNGER de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374067_a_375396]