614 matches
-
poate de noroc. Îmi înfășor cojoaca grijuliu, Îndes căciula bine pe urechi, E iarnă aspră și-i tare târziu Și-n fond ne confruntăm cu lucruri vechi. Ci e atât de frig în omenire, Iar vântul suflă mai cu necruțare, Încrâncenări sălbatice-n neștire, Când dreptul este doar al celui tare. Nici o rostire de înțelepciune, Nici un cuvânt de caldă mângâiere Prin care lalolaltă să adune Speranțe alungate de durere. Voiam să car trei brațe de surcele Și am cărat trei brațe
TREI BRAŢE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355509_a_356838]
-
multe ori asumat conștient, alteori din naiva credință că pot servi temperanța, cumpătul tineretului școlar, de "participant activ"la un spectacol ce urma să-l poarte pe "înalte culmi"dar, de cele mai multe ori, din credința nestrămutată că pot arunca cu încrâncenare sămânța trezirii, dintr-o prea lungă noapte în care zorii întârziau să se-ntrevadă. Deci, o enumerare sintetică a acestui aberant itinerar programatic nu ni se pare de prisos: - aprilie 1968 - plenara C.C. al P.C.R. care a dezbătut "Legea învățământului
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356770_a_358099]
-
colier uitat la pieptul tău liniștea își scurge drumul în uimirea rădăcinilor ce nu au avut niciodată ochi să guste sângerarea colecționarul de inimi și-a expus la tarabă toate cele unsprezece găleți cu inimi de colecție și așteaptă cu încrâncenare să mai primească una ce încă mai aplaudă viața chiar din pieptul lui Referință Bibliografică: îngerești(sau nevoia de apartenență a unei aripi decăzute) / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 269, Anul I, 26 septembrie 2011. Drepturi de
ÎNGEREŞTI(SAU NEVOIA DE APARTENENŢĂ A UNEI ARIPI DECĂZUTE) de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356826_a_358155]
-
Rozariu. Fiecare vers, o fărâmă de cuminecătură, un strop din potirul cu vin de împărtășire la Cina cea Sfântă unde erau adunați ucenicii laolaltă. Fie ca aceste cuvinte să adune cât mai mulți aspiranți la marea Poezie a Lumii, fără încrâncenări de prisos, fără ierarhizări, fără limite de nici un fel. Un zbor spre înalt într-un Crug nesfârșit în azurul unde, doar păsările stâncilor se încumetă. Un galop al cailor liberi în nesfârșirea câmpiei. Un vis frumos din care, atunci când te
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356840_a_358169]
-
mă atinge"e o utopie suavă și, deopotrivă, plină de dramatism. În ea transpar, într-o formă ingenios alegorizantă, frământările și neliniștile prezentului nostru cel de toate zilele. Pretextul futurologic oferă autoarei un alibi consistent pentru a se detașa de încrâncenările doctrinare de care pătimesc de regulă judecătorii vremilor lor. Cartea e scrisă cu finețe și chiar virtuozitate stilistică, oferindu-i cititorului o lectură de desfătare." Cei 3 autori câștigători își vor vedea creațiile publicate în volum de către Editura Humanitas și
CARTEA CU PRIETENI XVI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356943_a_358272]
-
plângă. Doar a scâncit strângând din dinți. Știa că nu‑i de glumă cu taică‑său. Îl cunoștea destul de bine ca să fie convins că ar cere degeaba îndurare și iertare. Știa că adaugă loviturile promise cu mai mare tărie și încrâncenare. Nu suporta văicărelile și lacrimile celor vinovați de ceva. Iar băiatul era conștient de vinovăția sa. Bunicii tăceau neputincioși, cu ochii plecați spre podea, lăcrimând, iar Ioana, cu baticul la gură, se zguduia de plânsul ce o sufoca, neeliberat. Gabriel
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
ceea ce dorim să realizăm, fără reticențe și fără minciuni, fără a ne face din vis un astru și nici din speranță un țel, cu înțelepciune și cu iubire, întâmpinând și triumful și dezastrul cu seninul sufletului liber de ură și încrâncenare. Să conștientizăm că orice pierdere materială este un câștig al spiritului din noi, o încercare a tăriei în fața deznădejdii și un imbold spre accesarea maximei voințe pentru a ne ridica demni, de-acolo de unde am căzut, să avem curajul să
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... ( CAP. XXVI, PARTEA A II-A) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356628_a_357957]
-
-mi printre săruturi: - Robert ochii tăi căprui acum sub picuri de ploaie sunt verzi! Spera Clara în a pune stăpânire pe emoții, pasiuni, sentimente? așa îmi suna precizarea ei. De la o vreme, încercând să-mi domolesc avântul și ghicind că încrâncenarea mea o distrează, îi zâmbeam lăsând a se vedea toți dinții. Urmăream cu aviditate formele, singurele care-i trădau neliniștea, extazul, tulburarea ce în fond făceau parte din iubirea dăruită fără rezerve! O iubeam în acele momente mai mult ca
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
în ani grăbiți de viitor. A fost-odată-n satul dintre munți pe Valea Andreiașului, într-o casă răzlețită de tulbur o Mărie grea în a șaptea lună ce-și aștepta intrarea în ființă a celui de-al treilea copchil. Zvon de încrâncenare între lumi cheamă la oaste pe omul ei, pe Niță, care o îmbrățișează fără să-și vadă fiul ce-ntârzia câteva zile ... Armata musceleană trecuse prin Rucăr să ocupe poziții pe înalturi, invadatorii ocupaseră satul prin trădarea unui neamț, umplând
MĂRII DE POVESTE ÎN RUCĂRUL VECHI (I) DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355729_a_357058]
-
fel ca și comunicarea directă, verbală pentru că vorbirea este un al doilea sistem de semnalizare al omului. În acest sens, Steinhardt spune: „Vai celor ce nu pot dialoga și comunica: îi așteaptă însingurarea, inhibiția, bolile psihice (datorate refulării), plictiseala, neurastenia, încrâncenarea și până la urmă abrutizarea. Și mai e nevoie de nițel entuziasm, nițică viață, nițică tinerețe - și să se simtă că pentru tine, cel ce vorbești, actul vorbirii e o bucurie, nu o pedeapsă ori un consemn”. Despre valorile culturii și
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
răcoare, mai ucide-mi zăpezile din mine cu un foc de întreținere, discret ca al aborigenului de la Muzeul Antipa; sălbaticul din peșteră, cu care stăteam pe jos, la discuții, dupa ora închiderii, cînd devenea comunicativ. Sînt în stare să gust încrîncenarea ca pe suprema dovadă de forță, aici bărbăția mea lucreză la parametrii cei mai înalți. Grija solemnă de a-mi gospodări răbdarea naște, în cazul meu, monștri, înspăimîntători, dar reumatici, igrasioși, munciți de o blîndețe degenerată. Și dacă totul s-
VECHIUL DRUM AL MĂTĂSII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368840_a_370169]
-
să faci ce-ți spun eu, să faci! Tu nu ai drepturi! Erau atât de încordați în încleștarea lor, că nici nu cred că mă observaseră.Când biciul a coborât cu forță peste umerii Ilincăi, ea a ridicat mâna cu încrâncenare și a prins cureaua biciului în mână înfășurând-o și strângând-o până la sânge. A privit cu ochi pe care nu îi mai recunoșteam căci deveniseră două fulgere de ură, în ochii bestiei din fața sa, care din păcate îi era
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
nu fiu acuzată din nou de naționalism, „samuraiul” contemporan Ilie Șandru! De ce am scris titlul modestului meu exercițiu de admirație și solidaritate de breaslă ... „latinește”? În primul rând, fiindcă așa am simțit acele vremuri zbuciumate, din „cenușa Imperiului”, descrise fără încrâncenare, lucid, dar cu durerea din lacrima românească mereu amânată, de Ilie Șandru, într-o carte ce se cerea scrisă cu orice preț. Ca să nu se uite! Fiindcă Adevărul trebuie cunoscut! Mai totdeauna, istoria ne-a fost siluită cu pana muiată
HISTORIA HEMOGRAPHICA... de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370112_a_371441]
-
cu un final sincron, așa că am avertizat-o să nu fie același ca în seara petrecută la mine acasă. Încă nu era grabă, doream amândoi să prelungim cât mai mult această deosebită senzație de furie, de răscolire a simțurilor, de încrâncenare... Tresărea și tresălta în jocul său, fără reguli scrise, fără întrerupere, iar eu o acompaniam cu plăcere. Nu aveam timp să gândesc și singurele reacții erau conduse de simțurile trupului și de fluidul ce circula vijelios prin el. Strânsoarea picioarelor
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
s-au scuturat și ei S-au scuturat toți pomii de parfum Ce ne-amețea pe amândoi în drum Și-au dispărut și florile de tei Când eu plecam , te ghemuiai în tine Și m-aducea’napoi an după an Încrâncenarea ta de-a fi cu mine În ciuda anilor ce se “zbăteau” în ram ! Când plecai tu - așa, cantr-o clepsidră Se răsucea nisipul de sub mine Și teama că iubirea nu mai vine Și florile de tei nu vor să se deschidă
TOT MAI DEPARTE AZI DE FLORILE DE TEI … de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369587_a_370916]
-
stafia Trianonului), legile prost întocmite și aplicate - cauză a dezordinii generale, migrația, lipsa de demnitate (Salvarea vine de la grădinițele Occidentului) avatarurile călătoriei cu trenul CFR (Mai lung îmi pare drumul acum la-ntors acasă...prin C.F.R.) - toate fiind abordate nu cu încrâncenare, ci cu ironie și întotdeauna cu un luminiș de speranță, obligatoriu trecute prin grile culturale. Un text presărat cu umor și șfichiuiri ironice, dar cu măsura înțelepciunii este legat de un adevărat „fenomen” media ce a sufocat publicul român (Udrea
SCRISORILE UNUI JURNALIST – LUCIA OLARU NENATI de CATINCA AGACHE în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368170_a_369499]
-
fi intriga și conflictul romanului. După oarecare zbucium interior, în sufletul lui Maor Gruber se instalează din nou rațiunea, luciditatea, omenia, deși fusese tentat să se răzbune pe acel Philbert Schirach, lucru pe care-l visase toată viața, cu o încrâncenare care nu era deloc vrednică de un om, a cărui profesiune era tocmai salvarea vieților și nu suprimarea lor. Pe de altă parte, glasul sângelui, datoria față de ai săi, uciși de naziști, îi cerea răzbunare, conform Legii Talionului: „Ochi pentru
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ÎNCRÂNCENARE Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cuvintele acelea zgrumțuroase ieșite ca dintr-un nod încâlcit cu mai multe capete colcăiesc neoboste în sicriile astupate cu ceară ale morților unde miriapode cu
ÎNCRÂNCENARE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362766_a_364095]
-
a consoanelor urletul jalnic al lupului zgârâie oasele n-a-nceput încă dansul nupțial al scheletelor vorbitoare al poeților înjunghiați al femeilor frigide purgatoriul cuvintelor a devenit neâncăpător singurul grup de cuvinte admis ese îhî în toate sensurile... Referință Bibliografică: Încrâncenare / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2152, Anul VI, 21 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel Conțu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎNCRÂNCENARE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362766_a_364095]
-
parcă vrând să argumenteze cei doi din urmă că redescoperirea lui Coșbuc nu ține nici de vârstă și nici de calificarea profesională. E acesta un semn bun, e certitudinea că filonul de poezie coșbuciană se poate și este exploatat, dincolo de încrâncenări administrative sau lene a receptării, cu acuze de vetustețe. Ca în cazul marilor poeți, și opera lui George Coșbuc cu identitate stilistică vădită, are substanță și unitate. În rotundul ei de puțin peste trei decenii, opera lui Coșbuc are relief
„SUNT SUFLET ÎN SUFLETUL NEAMULUI MEU...” de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353456_a_354785]
-
dragoste, nuanțată, cu urcușuri și coborâșuri, noi motive de a crea, cu pricepere și iscusință scriitoricească, meandrele unui fluviu în serial, pe care cititorul să-l poată naviga cu o deosebită plăcere. O lectură spumoasă, plină de pasiune dar și încrâncenare, scenarii la dorințe tumultoase, intrigi și finaluri spectaculoase. Personaje inedite, de această dată tinere, în deplină sănătate fizică și, mai ales, emoțională, micile intrigi țesute în mod aristocratic, eposul inteligent derulat, fac din autorul mangalian VIRGIL STAN, un romancier capabil
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – SEPTEMBRIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352588_a_353917]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > AM ADUNAT Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului AM ADUNAT Am adunat doruri nebune, Culese din încrâncenări, Călăuzindu-mă prin lume, Din experiențe și încercări. Nu m-am plâns de a mea soartă, Care a încercat să mă înfrângă, Am căutat a vieții poartă, Nu mi-am lăsat inima să plângă. Referință Bibliografică: Am adunat / Mihai Leonte
AM ADUNAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352656_a_353985]
-
nu ai renunțat? De ce nu ai lăsat liber instinctelor? Ai uitat să fii femeie mulți ani. De ce? - Cum, de ce? Ai uitat și tu... Au fost atâția ani de studii, atâtea examene, atâtea trepte cu alte studii și alte examene..., atâta încrâncenare, atâta zbucium și atâtea emoții, că nu mai am puterea să le număr ori să le expun! - Păi, de! De ce ți-ai ales tocmai medicina? - Mda... Bună întrebare! Îmi amintesc de parcă ar fi azi o discuție cu mama, care a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353613_a_354942]
-
Ura ne-a învrăjbit pe toți. Oare este bine? Să admitem, prin absurd că guvernanții actuali vor accepta să demisioneze. Si ce am câștigat noi demonstranții care am rezistat pe baricade săptămâni de-a rândul? Cine seamănă ură va culege încrâncenare. Da! Adversarii, oricare ar fi, devin și mai haini la oponențe. Opoziția este bună în parlament, când stai umăr la umăr în bănci și te încrâncenezi la tribună. Apoi pleci cot la cot cu prietenul, fie el și adversar politic
URAAA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354152_a_355481]
-
de o mare forță dramatică, spiritualitatea românească răspândită în lume, adevărate "destine paralele" cu care viața lui s-a intersectat". În acest grup de prieteni, din care face parte și nea Mitică, nu și-au găsit locul resentimentele, nu întâlnim încrâncenarea încărcată de ură, de revoltă, de mânie, dorința de razbunare. Toți au luat viața pieptiș, luptând din răsputeri și supraveghind să nu scadă statutul demnității, purtând cu dragoste numele de român. Ca și în viată, Dumitru Sinu nu apare niciodatăsingur
ODISEEA EXILULUI ROMÂNESC ŞI ARGONAUŢII EI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357003_a_358332]