403 matches
-
paravan, dincolo de care se ascund o dramă neguroasă, o deznădejde încruntată. Prea puțin creștin, în fond, A. definește „păcatul” ca „împietrirea inimii” (Nemângâiat), adică un soi de reprimare a vieții. De aceea, eroina din Stana trăiește cu o furie neguroasă, încrâncenată, la limita patologicului. O nefericire a personajelor este singurătatea socială, îndeosebi destrămarea familiei, la care ele reacționează violent și neașteptat, dur și cu voluptatea suferinței (Fefeleaga). Personajele cele mai realizate sunt oameni care nu pot trăi în izolare, precum la
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
de favoruri și avantaje. Mișcă din mână discret, arătându-i ușa lui Parthenicus. Se întoarce apoi către Livia, care își mușcă buzele nehotărâtă, cu o expresie înciudată pe față. — Ce se întâmplă? o întreabă cu blândețe. De ce ești atât de încrâncenată? De câteva zile te văd copleșită de supărare, iar noaptea te aud cum te preumbli prin cameră, de parcă nu ți se mai lipește somnul de pleoape. O apucă ușor de cot silind-o să se așeze lângă el, pe marginea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lor socială. Pavel Coruț (3) scrie că toate femeile sunt „curve”. Ce înseamnă a fi „curvă”? Femeia este considerată „curvă” pentru că acceptă să facă sex cu un bărbat? Refuzul femeii de a face sex cu bărbatul, atrage ura cea mai încrâncenată, a bărbatului asupra femeii și chiar răzbunarea lui, chiar agresarea și uciderea femeii (au fost multe cazuri mediatizate). Un caz a fost dat publicității în anul 2012: un tânăr de 17 ani a omorât-o în bătaie pe o tânără
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
am Început să colecționez obiecte de artă. În acest fel, puteam să mă Înconjor cu ceea ce era de neexprimat, să exult În sufletele altora. Sunt datornica de-o viață Întreagă a artei! Cât despre Mama Scumpă, a rămas aceeași fire Încrâncenată și plângăreață. Când a murit tata, am adus-o Într-un apartament din clădirea mea și i-am angajat o menajeră care să-i țină casa curată și să-i gătească mâncăruri chinezești. Nu ridica un deget În rest, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de-abia acum. Nimeni, însă, nu alerga în ajutorul puținilor care se luptau cu disperare pentru salvarea cetății; pe de altă parte, aceștia nu aveau cum să trimită pe cineva să aducă ajutoare., căci erau acum angajați într-o luptă încrâncenată și disperată pentru a ajunge la poartă. Vitalius reuși să-l lovească pe unul dintre oamenii care, după ce fuseseră date la o parte ultimele întărituri, îndepărta acum bârna ce zăvora poarta, iar un altul căzu străpuns de săgeata lui Maliban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câini... Mama voastră de nenorociți! Nu degeaba v-au lăsat femeile și au plecat În lumea largă să-și găsească norocul! Că nu de prea mult bine s-au dus ele acolo unde s-au dus!“. Văzând-o atât de Încrâncenată, bărbații o lăsau În pace și, după ce se ușurau pe uluci, Își vedeau de drum, bodogănind: „Că pe tine de bună ce ai fost te-o fi lăsat bărbatu’... A plecat cu alta, numai ca să scape de gura ta“. Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
om să-i fie milă dacă mor...“ Cuvintele sunau straniu În gura ei rujată strident. Ghebul de cârpă pe care și-l agățase pe unul dintre omoplați aluneca pe burtă, conferindu-i un aer extrem de caraghios, astfel că trecerea de la Încrâncenatul Richard la jucăușul Puck se făcea cât ai fi bătut din palme: „Ai ghicit. Eu sunt un duh ce zboară o-ntreagă noapte prin văzduh. Pe Oberon Îl fac să râdă-ades, când ca o mânză tânără nechez, momind pe nărăvașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Doar se joacă. Imediat după plecarea tatălui său, își dădu seama că inima îi bătea cu putere. Nu putea să-și scoată din minte gândul acela oribil. Să-și părăsească el copacul? Niciodată, își zise, cu trupul tremurând de indignare. Încrâncenat, privi creanga din fața sa. El și tatăl său erau la fel de diferiți ca albul și negrul, găinile și cartofii, mazărea și gălețile. Ce-și închipuia el? Își închipuia că o să se dea jos și-o să revină la vechea lui viață, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
atacului. Muriseră, lângă el, toți Apărătorii care nu se aflau alături de Simion. Nu exista, printre ei, nici un rănit. Toți luptaseră până la ultima suflare, căzând sub un număr copleșitor de dușmani. Pietro aflase toate acestea cu carnea tremurând și cu sufletul Încrâncenat. Nu era doar un atac asupra lor, ci era o catastrofă. Două mii de războinici ai Imperiului otoman și ai Hanatului Crimeii ajunși poate cu mai multe zile Înainte pe malul moldovean al Dunării, străjile de hotar ucise, capcana pentru căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
răzbunare. Voia viața celor care Îi torturaseră pe căpitanul Oană. Voia Întoarcerea fratelui său. Voia ca luptele să se termine, iar arta să Înceapă. Ca o revărsare de bucurie, de ritm și de culoare, peste o lume searbădă, tristă și Încrâncenată. Strânse mânerul spadei. Era rece și greu, ca o lespede. - Angelo... ,spuse, n-ai pregătit lupta cu al treilea val. - Ai dreptate, spuse comandantul, urmărind coloanele de Apărători care dispăreau În păduri, ca să apară dincolo de crestele munților, ca niște Îngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
proba sacourile lui Shahid Khan. La început, este mai stângaci, dar curând află că felul în care arată și accentul, nu sunt de ajuns. Mai este și problema mirosului, de exemplu. Ca toată lumea, Bobby s-a mirat întotdeauna de războiul încrâncenat dus de englezi împotriva artei culinare tradiționale, preferința lor inexplicabilă pentru carnea fără gust, legumele fără mirodenii și amestecurile îndulcite de făină și grăsime. O discuție cu un ofițer de marină, i-a relevat efectele colaterale ale unei diete fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cărui om din lumea asta nu-i crește inima la micile necazuri ale altuia? Vorba despre repetenție a zburat repede prin tot satul, căci s-a grăbit s-o răspândească unul, Marin Foiște, profesor suplinitor de toate disciplinele, fost alcoolic Încrâncenat, poet ratat, leneș, impotent de tânăr, curios și vorbăreț ca o țață, intrigant și purtător de vorbe În doi peri. Pe el, care a terminat Literele În urmă cu o grămadă de ani, dar nu și-a dat niciodată licența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cartonul pereților era zgâriat de lame de bricege care Închipuiseră desene și cuvinte porcoase. În prima noapte petrecută În dormitoarele cu câte treizeci de paturi, elevii fuseseră obligați să doarmă câte doi. Cum nimeni nu voia așa ceva, iar În muțenia Încrâncenată se putea ghici Împotrivire și revoltă - paturile erau și așa foarte mici -, profesorul care Îi Însoțea hotărâse să se tragă la sorți. Făcuse biletele cu numere: „Unu doarme cu doi, trei cu patru, cinci cu șase și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cât și faptul că vă exprimați așa cum am mai spus, într-o prea frumoasă limbă românească. Dacă aș fi un for cu putere de decizie, v-aș acorda un premiu special. Am constatat că ați suferit mult în acei ani încrâncenați și că numai cine a suferit mult în viață e capabil să exprime sentimente de înaltă umanitate, de a iubi lumea adversă, de a înțelege suferințele celor aflați în dificultate. Mă bucur că am dat ascultare sugestiei Marianei de a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
aplicat principiul american al dublei lovituri, adică un glonț în piept și unul în cap. Și acum, numai când mă gândesc mi se întoarce stomacul pe dos, de la duhoarea acelei guvernări, de rahat maxim. Totuși se pare, că vestita obrăznicie încrâncenată semănată de Coposu, mai dă roade și în zilele noastre, fiindcă vedem cum fostul președinte vine la televizor, de fiecare dată cu o provizie proaspătă de pietroaie, (cărora el le zice roci), cu care trage în președintele Băsescu din toate
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
semne pline de pudoare, să-mi acopăr goliciunea cu mantia umilinței. O îndes pe umerii firavi. Mantia mă apasă. Pornesc pe cărarea de nicăieri, presărată cu pietre ascuțite. „Să fie Mecca prea departe?” Tălpile mi s-au tăbăcit în mersul încrâncenat. Genunchii se șubrezesc, așezânduse pe prundișul fierbinte. Am ajuns la răscruce. Doar vântul îmi poate hotărî cărarea... Sunt femeia cu lanțul gros împleticit pe mâna dreaptă. Mă dor toate anotimpurile. Femeia din oglindă îmi pregătește apa purificării sinelui, mă scaldă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nu manifesta prea mult respect sau simpatie pentru cel de al doilea soț al lui June. Dar era apropiat de mama lui, împreună cu care trăise pe picior de egalitate drama dispariției Aurorei, trecând prin aceleași suferințe și speranțe, aceleași nădejdi încrâncenate, aceleași neliniști fără sfârșit. Rory fusese una din cele mai drăgălașe și mai atrăgătoare fetițe pe care le văzusem vreodată: un vârtej de tupeu și bravură, un copil atoateștiutor, un motor inepuizabil de spontaneitate și năstrușnicie. Încă de când avea doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ce le trece prin cap. E singura perioadă sumbră din toată șederea la Chowder Inn, dar în dimineața asta nimic nu a mers cum ar fi trebuit și, dintr-odată, simt cum lumea mă apasă din toate părțile. Eschivele abile, încrâncenate ale lui Lucy; teama tot mai mare pentru maică-sa; atacul barbar împotriva mașinii; meditația nesfârșită asupra masacrelor din colțuri îndepărtate ale lumii - toate acestea îmi umplu capul, amintindu-mi că nu putem scăpa de răutatea care pândește pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îi iau paharul din mână și încep să‑i masez umerii. Haide, Luke. Chiar ai nevoie să‑ți iei liber în seara asta. Pun pariu că Michael ar fi de acord. Nu? — Mereu îmi spune să nu mai fiu așa încrâncenat, recunoaște Luke după o lungă pauză. — Păi atunci, nu mai fi! Hai, câteva ore de distracție n‑au făcut niciodată rău nimănui. Hai să ne îmbrăcăm frumos și să mergem într‑un loc drăguț, să dansăm și să bem cocktailuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Doar se joacă. Imediat după plecarea tatălui său, își dădu seama că inima îi bătea cu putere. Nu putea să-și scoată din minte gândul acela oribil. Să-și părăsească el copacul? Niciodată, își zise, cu trupul tremurând de indignare. Încrâncenat, privi creanga din fața sa. El și tatăl său erau la fel de diferiți ca albul și negrul, găinile și cartofii, mazărea și gălețile. Ce-și închipuia el? Își închipuia că o să se dea jos și-o să revină la vechea lui viață, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cocoș și drac împielițat, se umbrea de un surâs îngăduitor, ce părea să spună că știe el mai bine cât de liberă și de cine depinde... De o vreme, apărea tot mai rar, iar ea îl aștepta parcă tot mai încrâncenată. Ceasuri în șir nu s-ar mai fi dezlipit de la fereastră, uitându-se după mașina lui, și nu-i mai venea să iasă din casă fără el. Ce ușurare mare când apărea, în sfârșit, și avea pe cine să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Rafael se simte dator să-i mulțumească, taicule, foarte frumos din partea matale că vrei să ne ajuți... În momentul următor, își amintește că s-a cam văitat în seara aia în fața fratelui și a verilor. L-a luat valul văicărelilor încrâncenate, deh, cum e vorba aia că la baliga moale puțină apă-i trebuie, adică după ce că nesănătoși la cap, și stricați la mațe de foame, el, unul, s-ar mai fi și oblojit cu băutură pe socoteala lui Mărgărit sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu respirația tăiată, cufundându-mă în tristețea ei, din nou senzația aceea bine cunoscută a unei dureri străine prăvălindu-se peste umerii mei, saci întregi de insulte și disperare, tabloul se umple de culori și voci, pot să aud certurile încrâncenate, pot să văd nopțile pline de tensiune, cresc dinăuntrul meu asemenea unor amintiri, iar atunci, fără liniște, mă întreb, cum aș putea să o ajut, situația este într-adevăr foarte grea, oricum ai lua-o nu o simplifici defel, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nenorocită! Mâna-s-ar în soba dracilor! Băga-mi-aș în ea! Atâta să mai apuc io să trăiesc, ca s-o văd cum se paradește și se sparge-n paișpe, spurcăciunea spurcăciunilor! Hu-ooo! Frichi-frichi! M...ie! A-naf-te-maaa! clănțănește el, încrâncenat. Fleoșc, Mițo! pune Fratele latul. Zdronc! Sacrilegiu! Blasfemie! Tu te-auzi ce spui, băi, pupulitorule?! Ți-ai fracturat mintea? Ai picat cu liftu'? Rușinează-te, Romeo! Hai...! Șezi potolit! Dane, dă-mi trei cărți! Poftim! Eu sunt servit. Boss, primo
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
popor român, stăpînindu-și emoțiile, apoi Îi dă cuvîntul poetului Mircea Dinescu, pe care Îl numește erou național și despre care ne spune că lucrează la o proclamație către popor. Poetul Își ține cu greu cumpătul, e asudat, are o expresie Încrîncenată, face apel la popor să-și păstreze calmul, la armată să Înceteze lupta. Am Învins! strigă el În Încheiere, transpus, fluturîndu-și brațele. În același timp, pe postul de radio național, anunțul fugii dictatorului e urmat de apariția unor voci populare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]