682 matches
-
în ger; Ce pustie-i galaxia și ce drame prevestesc Curcubeiele în doliu, cu lințoliul lor ceresc! Carele de foc aleargă, pârjolesc în cale-un vis (L-am ascuns sub poala lunii, chiar în clipa când l-am scris). Se-ncrețește astrul nopții, ca un rictus diavolesc Peste mine cad blesteme, buruieni, în mine, cresc. Din extazul dimineții m-ai împins în agonii Când vecernia coboară-n înserările târzii; Mâine, poate, astrul zilei va fi tot la locul lui Numai eu
VERS LA LUMINA LUMÂNĂRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375082_a_376411]
-
vezi cum zace, Iar, când îi simte pe stăpâni, Cel mai lingău dintre câini Se gudură, dă din coadă, Li se face-ndrum grămadă, Îi mângâie cu lăbuța, Își răsucește limbuța Și-i linge pe lângă bot, Spurcăciunea de netot!” Mai încreți din sprâncene Și-l sfredeli printre gene: Afurisitul de cățel! N-aș putea face la fel?” Săltând copita-i colțuroasă, Izbi pe nepusă masă, Pe Stăpân chiar sub bărbie ... Ba-i fredonă și-o melodie. Ce mai note iscusite! Parc-
MĂGARUL GELOS de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371839_a_373168]
-
Poeme > Meditatie > UNEORI MAI COPIL... ALTEORI MAI ADULT Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Când în noi odihnesc... liniștit, nepăsări... Vine-o vreme când tot se preschimbă-n nimic, Frunți tăcute-ncrețim, generând întrebări Spre nimicul din noi, ce din mic... e mai mic. Neputința a pus, peste noi, resemnări, Și plimbăm așteptări... răstignite de cer. Printre umbre de gând, rătăcim pe cărări, Șerpuind fără rost prin destine ce pier. Desnădejdi care
UNEORI MAI COPIL... ALTEORI MAI ADULT de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371064_a_372393]
-
pe mânecile cămășii, stanul din față și spate. Este vorba de un element decorativ de origine antropomorfă-mâna, rar întâlnit pe textile de port și puțin identificat pe artefactele din colecțiile muzeale. Cămașa fără poale, de la Broșteni denumită local - ciupag este încrețită în jurul gîtului, tipul carpatic, având mâneca cu decor tripartit 1 cu altiță separată, cu broschiță, la care surprindem o particularitate locală a zonei dunărene, după cu arată Elena Secosan, într-un amplu studiu consacrat costumului mehedințean-anume: amplasarea ornamentului altiței foarte
CIUPAGUL DE LA BROŞTENI (MEHEDINŢI)- UN ARTEFACT REPREZENTATIV PENTRU ILUSTRAREA VALORII ARTISTICE A COSTUMULUI POPULAR ROMÂNESC de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346002_a_347331]
-
salutat ca de obicei. Strigându-I din urmă: -Pensie îndelungată! “Cât de mult am așteptat această zi. O viață întreagă am visat la clipa pensionării. De ce oare nu mă bucur?!“ Se urcă în primul tramvai și zeci de gânduri îi încrețeau și mai mult fruntea. A privit geamantanul pus alături de banchetă și se gândea la Maria.” Eee ... dacă trăia, ar fi fost altfel.Plecam în concediu, ne reamenajam apartamentul. Dar acum ... Simțea că nu este el.Sau că se află pe
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063]
-
acum timpul va curge răstignit pe calea lactee și apele vor duce la vale amintirile noastre înecându-le în marea de amar a singurătății cad în mine aripi de vocale lungi care mă mângâie lasă muritorule zic chiar dacă timpul îți încrețește obrazul țărâna ta se va face rune și carnea ta începe să sune a piatră din care se vor construi marlile piramide ale unui nou egipt ce va străluci prin martie stau pe marginea lacrimei și privesc stelele cum curg
POEMUL TIMPULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346881_a_348210]
-
portului prin bogăția decorului cum este cazul unor ciupage cu decorul monocrom, ales în război. ( P223- Șișești, P224-Șișești, P2721-Căzănești, P2722-Căzănești, P1174-Crăguiești, P1209-Crăguiești). În afară de o singură piesă (P2472)care se încadrează la tipul poncio, toate ciupagele se încadrează la tipul carpatic încrețit în jurul gâtului, iar din punct de vedere al compoziției decorative predomina mânecă tripartită.7Câteva ciupage păstrează elemente de veche tradiție a croiului-altița separată( P1150, P1397, P2547, P1790)la altele se observă inovații recente remarcate și în alte subzone ale Mehedințiului
M[NEANU VARVARA MAGDALENA, COLECŢIA DE TEXTILE – PORT POPULAR A MUZEULUI REGIUNII PORŢILOR DE FIER. CATALOG III. de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346512_a_347841]
-
efecte n-ai pe cine trage la socoteală. Fapt curios e că ne avem încă destul de buni prieteni, el e convins că mi-a făcut un mare bine, iar eu l-am lăsat să creadă asta, înțelegi?” Hențea și-a încrețit în semn de nedumerire fruntea. „Doar el a venit la mine, Damian, s-a simțit Oargă dator să-i ofere amănunte, și mi-a spus, ca și cum și-ar fi despovărat după lungi ezitări sufletul: «Mă’, Mihai, știi tu că eu
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
din apa mării, unde o coborî dar nu-i dădu drumul din brațe. - Ce faci? Șopti nedumerită? N-avem voie... El îi acoperi gura cu un sărut pătimaș. Înlănțuiți într-o îmbrățișare tandră de îndrăgostiți, răcoriți de adierea vântului ce încrețea valurile mării, pășeau pe dig ca doi soldăței în timpul defilării. Având pașii mai mici, la un moment dat Dalia zgribulită de frig, îl călcă pe Ștefan pe picior. - Scuză-mă. Nu a fost cu intenție. Te-a durut? - Au, ce
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
Acasa > Stihuri > Semne > PE TRECUTUL PLIAT Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1332 din 24 august 2014 Toate Articolele Autorului foto: net Cu-o moarte însoțită de-un însetat destin O frunte încrețită cu ani ce pleacă, vin, De s-ar grăbi-n pas, iute, spre un final ”cu fin” Ar naște lumini multe icoane să mă-nchin. Se freamătă întinsul cerului senin... De-o cută pe trecutul pliat și-atât de plin
PE TRECUTUL PLIAT de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376413_a_377742]
-
ea de fiecare dată, cu mândrie. Singură își lucrase rochia, dintr-un material ieftin, dar de efect. Cu platcă și corsaj în joc de linii, la fel și partea de jos, amplă , în șase clini, cu mâneci peste cot și încrețite pe umăr, tinerească. În dungi bej - maron, culoarea ochilor. Și pantofii cei noi, aduși de la oraș de fratele mai mare, erau în ton cu rochia. Nu, gentuță încă nu avea, doar mergea acolo să danseze! „Dar să-i spui, tată
PRIMUL BAL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376788_a_378117]
-
a trecut decât o clipă s-a oprit ploaia “să facem o fotografie pe această stradă” ridic mâinile a rugăciune și sărbătoare ei da, aici va fi turnul nostru cineva înaltă privirea să-l privească de aproape se încrunta își încrețește buzele zâmbește pleacă mai departe lumea e mai mult decat știm noi strig a fericire în căușul palmei strâng o scoică micuța. acesta e locul nostru până când......până când uite așa se leaga toate visele noastre când adormim doi îngeri frumoși
STRADA... de ANGELA BACIU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372643_a_373972]
-
la București. Cunoști doar că fac parte dintre cei care tratează cu el!... Dar voi fi aici în 31, așa cum ți-am promis. Ce vrei să-ți aduc? Și cu împrejurimile cum rămâne? făcuse ea botișor. Păi, știu eu? își încrețise fruntea oncle Serge. Poate își găsește timp Alec, dacă îl vei ruga frumos!... Mâncarea îmi rămăsese în gât, auzind cuvintele lui. Bineînțeles! Bineînțeles! fusesem în stare să îngaim în cele din urmă. Ei, ce zici? îl întrebase apoi, cu puțin
TANTE AURORE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372782_a_374111]
-
singura fată de care flăcăul nostru prinsese drag. Nu că satul n-ar mai fi avut fete frumoase, harnice și cuminți, dar Măriuca avea o vorbă dulce și blândă care îi înmuia lui Ionică picioarele și un zâmbet care îi încrețea nasul plin de pistrui și îi aducea gropițe în obraji, făcându-l pe flăcău să nu mai poată scoate un cuvânt, ca și când n-ar fi învățat niciodată să vorbească. Pesemne că asta simțeau față de fata morarului și alți feciori dacă
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
își împodobi cu ea pălăria așa cum și-ar fi împodobit-o cu o pană, după care luă drumul morii. Măriuca tocmai pleca de acasă când se întâlni cu flăcăul nostru. Îi privi cu atenție pălăria și un zâmbet larg îi încreți nasul pistruiat, aducându-i și gropițele în obraji: - Dar ce podoabă ai la pălărie, Ionică! Feciorul nu răspunse, bag seama că iarăși frumusețea fetei îl amuțise cu totul. Își ridică mâna la pălărie, scoase floarea și o întinse fetei. Aceasta
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
de subțire ce era, se prelingea sub vergea, peste marginea unei mese rotunde, cu trei picioare. Pe jumătatea stângă a foii erau presărate brânza sau dovleacul (după caz), partea dreaptă a foii acoperea umplutura și cu mâinele ei dibace buna încrețea plăcintele si le punea în tăvile din aramă, unse cu untură. Rumenite în cuptor, împrăștiind arome și aburi fierbinți, plăcintele făceau deliciul serii. Acum, gândindu-mă cu drag la ei, constat că, în simplitatea lor, cu dotări rudimentare, erau atât
CULTURI MULTIPLE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369278_a_370607]
-
influențată de anotimpul ce guvernează starea de a fi a momentului. În funcție de ceea ce există dincolo de fereastră putem fi veseli, tăcuți, volubili, dornici de plimbări, de stat în casă, putem fi leneși, vivaci, dornici de ceva sau cineva, putem zâmbi sau încreți fruntea... Influență sau simbionare? Un lucru e cert: există o legătură cu ceea ce Dumnezeu a creat în jurul nostru sau altfel spus, nu suntem în nici un moment singuri! Când pleacă toamna, iarna sau primăvara nu simt regret, ci chiar bucurie pentru
TOAMNA CA UN OM MATUR de MIRON IOAN în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378673_a_380002]
-
oți putea, numai sa fiți bine și sanătoși. Nu e supărare dacă nu veniți, numai să mai fim noi pe aici... Noi vă îmbrățișăm , cu drag... Na,.. uite, că maic-ta a și pus niște lacrimi pe foaie de s-a încrețit pagina...! Fir-ar-să -fie! Ea zice că n-a vrut, a vrut doar să se mai uite o dată la scrisoare, că de citit nu știe nici o boabă.... O iertați și voi, că e femeie bătrînă și-îi tremură mâna... Ai voștri
FRUNZE DE NUC de MIRELA PENU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377736_a_379065]
-
1974), "în fundul labirintului este așezată deseori o oglindă", iar omul ajuns la sfârșitul călătoriei sale "descoperă că ultimul mister al căutării sale, "Deus absconditus" sau monstrul, este el însuși". Tulburătoare este imaginea acestei contemplări a regelui Tlà: "oglinda singură se-ncreți ca suprafața unui lac", "glasuri se certau în fundul ei cu sfada valurilor... chiot și plâns, țârâit, urlet" din care se ridică peste tot râsul necruțător, de care se vor teme călugării lui Umberto Eco: "Voi, o umbră ce mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și pentru perpetuarea lor, apare în micul nostru cerc un ipochimen standard al pesedismului în pierdere accelerată de viteză. (Nu trebuia să fii mare expert lombrozian ca să-ți dai seama, ab initio, de apartenența intrusului: de altfel, pe fruntea-i încrețită de griji scria clar p.s.d.) E jale, dom'le, ascultați-mă pe mine, e jale, ne întrerupse el prostesc grobian. Citindu-i sigla de pe frunte, i-am retezat-o scurt: E jale pentru dumneata, dom'le, nu și pentru mine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Domniei Noastre vremea, Pe-a bucuriei pasuri ne număram noi anii, De zece luni acuma, de când, cuprinși de-o vrajă, Noi numărăm cu spaimă ce-ncet a noastre zile Se strecur, de ne pare din ele-orcare-un an. Și gura-Ne-ncrețită uită demult ce-i râsul Și ochiul Nostru nu e în stare să plătească Priviri de mulțumire celor ce ne iubesc; În cap ei ne fugiră, uscîndu-se de vii, Necredincioși luminei, nopții necredincioși În loc de-a vedea ziua făpturile naturii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vremea, Pe-a bucuriei pasuri ne număram noi anii - Și azi, boieri, e-o lună de când, cuprinși de-o vrajă, Noi numărăm cu spaimă ce-ncet a noastre zile Se strecur, de ni pare din ele-oricare-un an. Și gura-ne-ncrețită de mult uită ce-i râsul Și ochiul nostru nu e în stare ca să nască Priviri de mulțumire celor ce ne iubesc, În cap ei ne fugiră, necredincioși luminei, Se simt doar pe ei înșii uscîndu-se de vii. Boieri, coroana
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Nimic din aste să nu le știe nime, Veghează zi și noapte - noapte și zi veghează, N-ai auzit nimica și n-ai văzut nimic! Vezi tu pecetea asta-n mânerul spadei mele? A ei încrețiture în cap ți se-ncrețească, Cu ea, cine va cere o trecere, să-i dai. De astăzi înainte tu nu mai ai stăpân Decât pe mine. MESTEACĂN Bine. SC[ENA] V - Bună vreme. - Vreme rea. Dar de unde ajung la cinstea să vorbești cu mine? - Cum
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
greu m-acoperi. De vânturi tainic șopot, Al arborilor cânt, Ca salutări de duhuri În munte tremur blând. Se leagăn-acum paseri Pe florile-n miros, Beau rouă și mă-ntreabă Dacă mai sunt voios. Eu râd cu vălurele Ce se-ncrețesc de vânt; Spuneți-ne-o poveste O paseri, mai curând. COR DE FLĂCĂI, PĂSTORI, FETE (departe, apoi din ce în ce mai aproape) Din al văii fund umbros Pîn-în naltul cer senin Prin al brazilor miros Trece-un cântec plin! IONEL Ai miei se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
frunze mișcă pasuri, Trec pe vârf de munți de-a lungul Ca de duhuri tainici glasuri. Iar paseri mici se leagăn Pe florile-n miros, Beau rouă și mă-ntreabă Dacă mai sunt voios. Eu râd cu vălurele Ce se-ncrețesc de vânt, O paseri, povestiți-mi Povestea-vă cîntînd! CORUL TUTUROR BURSCHEN-ILOR, FETELOR (departe ș-apoi mai aproape) Din adâncul fund de văi Trece-un cânt din gură-n gură, Până-n naltul cerului El pătrunde ceața sură. IONEL Îi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]