2,712 matches
-
care prin puterea simțurilor extrasenzoriale prevestesc un timp bun pentru munca ogorului, o vară cu ploi atunci când trebuie să crească grâul și să lege porumbul, o toamnă bogată, sau intuiesc foarte precis, după cum suflă Austrul, că brazda de pământ va încremeni datorită unei secete cumplite, iar pomii nu vor avea rod și plantele se vor usca în câmp, la fel și eu, la întrebarea pe care mi-o adresezi, am în momentul de față o tresărire: „Doamne, chiar... ce făceam eu
2013) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_dialog_marin_voican_ghioroiu_1361266470.html [Corola-blog/BlogPost/352012_a_353341]
-
care oamenii erau atât de aproape de clipa morții, creștea între ei un sentiment de milă și solidaritate, încât toate chinurile au devenit o cauză unită a celor ce strigau după ajutor și a celor care îl dădeau! Răniți sau nu, încremeniți de groază, cu toții comunicau prin semnale, dar sunetul, nu o dată se propaga deviat afară, printr-o grindă, țeavă etc. și se săpa, din această cauză, prin planșee de beton, pe o direcție greșită cauzându-se uneori, chiar răniri involuntare tocmai
FILOFTEIA LĂCĂTUŞU. SUB MORMÂNTUL CONŞTIINŢEI NEAMULUI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1440157090.html [Corola-blog/BlogPost/378255_a_379584]
-
mi s-a părut puțin mai scundă. Habar n-aveam ce se petrece. Asistam la un spectacol care-mi ajuta zilele să se scurgă mai repede. Spre ce? Nu știam. Femeia s-a așezat pe niște pietre, lângă Tudor și încremeni ca o statuie. Mânat totuși de curiozitate, într-un târziu m-am apropiat de ea, atât cât să nu mă simtă. Am recunoscut-o pe Ilona, dar nu știam ce reprezintă acea femeie pentru mine. M-a cuprins un fel
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_xv_gina_zaharia_1371063984.html [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
înapoi.Să răscolesc ordinea lucrurilor.Umbrele vitraliilor accentuau înserarea din interior.Cupola înaltă,parcă,mă conducea spre adâncul de nepătruns al cerului. Deodată,din balconul din spatele meu,s-au auzit primele acorduri ale liedului ce doream să-l ascult.Am încremenit.Orga vibră dând viața sufletului.În vârful picioarelor,m-am urcat la balcon.. Acolo,am văzut pe tânărul de 17 ani,Schubert în persoana,scufundat în redarea vieții sufletului prin pulsiunile notelor musicale.Avea un păr creț,un nas prea
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 by http://confluente.ro/Povestiri_pentru_copii_al_florin_tene_1344922780.html [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
mai tarziu cum vine problemă cu “întoarcerea în timp”. După care,fără altă explicație,Schubert intra într-una dintre”furiile sale goethene”,cântând cu entuziasm Tânguirea păstorului și Scenă din Catedrală,din Faust.După care a tăcut.În biserică liniștea încremenise.Se întunecase de-a binelea.Sfinții începuseră,parcă,să prindă viață., După un timp,acordurile orgii s-au auzit din nou.Peste ele glasul compozitorului. -Pentru tine cânt Iubirea zbuciumata,pe versuri de Rastlose Liebe,scrise după Goethe. M-am
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 by http://confluente.ro/Povestiri_pentru_copii_al_florin_tene_1344922780.html [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > DEȘERTUL DE CATIFEA (7) Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 815 din 25 martie 2013 Toate Articolele Autorului 7.ȚEAPA LUI VODĂ Copiii încremeniseră cu ochii la turul pantalonilor personajului incognito: o morișcă de doi lei și douăzeci și cinci de bani ce-l trăgea hiperbolic dincolo de nori. Portret resentimentar? Mai bine iau radiera și șterg totul: inclusiv păcatul originar! Așa că e o vreme super! Aș
DEŞERTUL DE CATIFEA (7) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_7_costel_zagan_1364272986.html [Corola-blog/BlogPost/345394_a_346723]
-
ceruse polițistul. Abia acoperise o pagină și jumătate cu scrisul său neuniform și încâlcit, dar lizibil, când a simțit în ceafă o privire scormonitoare. A întors capul și nu mică i‑a fost mirarea să‑l vadă pe comisarul Olaru încremenit pe pragul ușii în costumul său gri, ce‑i scotea în evidență fața albă, proaspăt bărbierită, dar vizibil neodihnită. - Bună dimineața! - Să trăiți, domnule comisar! i‑a răspuns Gabriel ridicându‑se greoi de pe scaun. - Stai jos, te rog, nu trebuia
CHEMAREA DESTINULUI (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_17_.html [Corola-blog/BlogPost/356818_a_358147]
-
Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de doi metri înălțime. La un moment dat am văzut venind spre noi dinspre „Coloniști” o mogâldeață înotând prin zăpada afânată. Când l-am zărit în capătul străzii, am încremenit de uimire. Cine se aștepta să reușească un copil de șaptesprezece ani, îmbrăcat cu un paltonaș școlar de uniformă, mai mare ca el, să ajungă până acasă pe o asemenea vreme și la o așa distanță? Vremuri, vremuri, parcurse cu
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1417430211.html [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
un răsărit căprui ucigașul de îngeri are aripi albastre am renăscut la marginea peretului dintr-o mie de fluturi în pragul rotundului din pântecul în care a crescut iubirea liniștea picura din streașina cerului într-o dimineață timidă coastele vântului încremenesc într-o reminiscența solară dintr-un colț personal de cer unde ne-am ascuns zâmbetul fugăresc răsăritul sensurile timpului rătăcesc trăitul în jurnalul unui minut culoarea timpului picura stropi de viață într-o altă lacrima lumeasca îți este vina au
POEMUL VASTITĂŢII-I de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Poemul_vastitatii_i.html [Corola-blog/BlogPost/355667_a_356996]
-
toți oamenii în tragedia vieții mele și cred în mântuirea lumii, dar numai prin focul unor purificări sincere, libere și autentice. Scriu cu inima, cu viața, cu ființa mea... Cine este atât de nebun ca să dea crezare unui nebun?!... Stau încremenit în fața sufletului meu, cu degetele fără nerv pe stilou, cu tâmpla zvâcnind, cu respirația rară și aud cum bate inima-n piept în marginile infinite, răsfirate în nenumărate clipe, fiecare tot atât de nețărmurită. Clocotul din mine vrea să se reverse, dar
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1484592633.html [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
așa, vom ajunge să călătorim cu diligență” - își spuse Platon privind în jur. De pe un panou din apropiere, chipurile candidaților, fie își mijeau ochii și-și etalau toată dantura într-un surâs de încântare, fie aținteau hipnotic privitorul cu mâinile încremenite-n gesturi de prestidigitație. Din plasa unei bătrâne, un dovleac tăiat în jumătate, părea că râde spre cer cu gura sa știrbită de semințe. Alături, un copil se juca cu o mască hidoasă, vopsită în alb și negru. „ Peste două
CEAȚA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1471579881.html [Corola-blog/BlogPost/342751_a_344080]
-
și în ziua în care aceasta-i „ultima lui lacrimă“, „se regăsește“ «într-o realitate deplină și concretă, unde totul pare că are un ritm previzibil pentru cei ce îndrăznesc să creadă că poate mâine va fi altfel», are «ochii încremeniți în infinitatea plăcerii», „se pierde“ «în strânsoarea sânilor» Ei, „se fericesc“ (El - Ea) «adăpostiți sub tavanul înstelat, înveliți în cuvinte aurite», uneori, expresionist, are „poftă sporită de a se scălda“ «în oceanul de senzații necunoscute», cu singura îngrijorare de a
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” by http://revistaderecenzii.ro/ion-pachia-tatomirescu-emisferele-androginului-bisturiul-zeus-chirurgului-si-cantarea-cantarilor/ [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
legat de-o amintire, Și să-l cobor ușor pe-o undă de iubire. Din lumea mea ce-acuma ma-nconjoara, Și din a mele gânduri să ies acum aș vrea, S-alerg din nou prin timp ce mai odinioară, Încremenea în loc aflând iubirea mea Referință Bibliografica: Voi veni / Remus Strugar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1922, Anul VI, 05 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Remus Strugar : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
VOI VENI de REMUS STRUGAR în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 by http://confluente.ro/remus_strugar_1459834972.html [Corola-blog/BlogPost/342691_a_344020]
-
fachir! delir de primăvară - în sânge clocotești! ...Hristoase-frate - apasă-mi pe-umeri cruce să nu uit că-n cer - doar dorul ei mă duce! *** LINIȘTEA LUMII am scoborât printre-astre mișunânde oprii bătaia ceasului din Munte: noaptea - cu ziua-n gât - încremeni - și blânde jivinele uitării să mă-nfrunte au prins...Chiar Dumnezeu - cu barba-n palme privește dincolo de orizontul mării... toți suntem triști în univers - dar calme ning din zenit zeițele chemării nici inimii nu-i-i lipsă jumătatea lumina nu
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 by http://confluente.ro/Rost_ascuns.html [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
Satul dintre lacrimi... Scriu despre Sat cu o durere atroce, Sufletul meu nici nu mai are voce Și aerul Doamne, e atât de mut! În veșnicia lui aș vrea să mă mut... Setea mă mistuie și arderea doare, Fântânile au încremenit la hotare, Cumpenele stau răzimate de cer, Vai, satele noastre, Doamne, cum pier! Hristoși părăsiți, răstigniți la răscruci, Nici nu mai știi spre unde s-apuci, Clopote ruginite, amuțite în rugă, Mă simt parcă mai umil ca o slugă... Scriu
SATUL DINTRE AMINTIRI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1475172147.html [Corola-blog/BlogPost/365323_a_366652]
-
Sfera în corpul conturat de amintiri , Si ca o pată pe întinderea clipei Își caută poziția de echilibru . Asculta încă odată zgomotul din mine Și strange-mi între gândurile tale sfera Ca să nu se dizolve când fixez timpul În zborul încremenit de pasăre . E zborul înfrânt cu un vârf de lance , Răsturnat într-o iluzie cu rotații complete, În sfera ascunsă cu semnificație finală Miscata-n cadența unei respirații prelungite . Sunt sfera nemișcata de sub bolta amintirii noastre, Între strigătele tăcerii încadrată
SUNT SFERA DE SUB BOLTA AMINTIRII NOASTRE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_rusu_1483861771.html [Corola-blog/BlogPost/375578_a_376907]
-
rîul Strivit de-un pod imens de gheață Abia o umbră se strecoară Prin catifeaua grea a nopții E luna care mai suspina Topindu-se în pragul porții... PRIMĂVARĂ Se zbat secundele în ceasuri O licărire se strecoară Prin crengile încremenite Un susur candid de vioară Si-ncet zăpadă se topește Cad țurțurii strălucitori Burlanele încep să cînte Și iese soarele din nori E primavara-ncep să cînte Graurii gureși în livadă Un ghiocel duios se-arata De stă și soarele
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Poeme_0_1_2_3_4_5.html [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
și mi-a așezat capul pe umărul ei , mângâindu-mă ușor, ușor... așa cum legeni un copilaș gata să adoarmă. Brusc, sună telefonul! Ecoul sunetului părea atât de ireal în tăcerea de gheață care se lăsase... Ai fi spus că toată lumea încremenise. Nimeni nu respira, nimeni nu mișca... La un moment dat, tata, care se afla aproape de telefon, a ridicat receptorul. - Alo! Da... Cine sunteți? Cum!? Poate este o greșeală... S-a confirmat?! Nu l-am scăpat pe tata din ochi nicio
“ZI FATIDICĂ... MADRID, 11 MARTIE 2004” (FRAGMENT DIN ROMANUL “VIAŢĂ FURATĂ”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/_zi_fatidica_madrid_11_martie_20_valentina_becart_1331549152.html [Corola-blog/BlogPost/354525_a_355854]
-
teleportată parcă din poeziile eminesciene, taie răsuflarea auditorilor, răsunând cu claritate cristalină în cupola grotei imense. Arhipelagul Canarelor nu se lasă mai prejos, excelând în cu totul alte extreme. În calitate de insule vulcanice, Canarele punctează cu masa lor terestră brută, lavă încremenită în forme și poziții aparent imposibile, care nu țin seama de legitățile fizicii. Compact plămădite din glie chinuită, zugrăvită în culori puternice, cu luciu periculos, peșterile insulei Lanzarote sunt de fapt tuneluri subterane cu lungimi de mulți kilometri, care traversează
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/spania-subterana/ [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
Acasa > Poezie > Cantec > DE IARNĂ... (RONDEL) Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului DE IARNĂ... (Rondel) Era tăcere și pustiu Iar timpul parcă-ncremenise, Pe buze, întrebări nezise, Și-n ochi, nimic din ce e viu. Când te-am pierdut, nici nu mai știu, Au înghețat, la nașteri, vise, Era tăcere și pustiu, Iar timpul parcă-ncremenise. Și prin decorul argintiu Mai zac poemele
DE IARNĂ... (RONDEL) de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_risnoveanu_1485641931.html [Corola-blog/BlogPost/376138_a_377467]
-
Era tăcere și pustiu Iar timpul parcă-ncremenise, Pe buze, întrebări nezise, Și-n ochi, nimic din ce e viu. Când te-am pierdut, nici nu mai știu, Au înghețat, la nașteri, vise, Era tăcere și pustiu, Iar timpul parcă-ncremenise. Și prin decorul argintiu Mai zac poemele nescrise, Prin viscolul ce se stârnise Ai dispărut... La ceas târziu Era tăcere și pustiu. Referință Bibliografică: DE IARNĂ... (Rondel) / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2221, Anul VII, 29 ianuarie
DE IARNĂ... (RONDEL) de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_risnoveanu_1485641931.html [Corola-blog/BlogPost/376138_a_377467]
-
împrăștia să-i atace. Noi copii ne jucam prin nămeți ne ținând cont de viscolul de afară. Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de doi metri înălțime. Când l-am văzut în capătul străzii am încremenit de uimire. Cine se aștepta să reușească un copil de șaptesprezece ani, îmbrăcat cu un paltonaș școlar de uniformă mai mare ca el, să ajungă pe o asemenea vreme și așa distanță până acasă? Vremuri, vremuri, parcurse cu clipa, cu
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401615086.html [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
ca un pelerin risipitor cu toată istoria pe umeri, dă semne de înțelept în genunchi căzând la fiecare biruință ce-și face loc în suflet. În zilele setoase semințe de rod seamănă prin cuvânt ruga botezând-o cu apă sfințită. Încremenind în inima pietrei putere dăruindu-i de scăpărare, iubește fulgerul focului ca și pe cel al apei. Punând în fața celui care vede nevăzutul rotund, împlinit a rămas și pe întuneric în timp ce lumina veghează arborele vieții înflorind. Citește mai mult Venind
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU by http://confluente.ro/articole/llelu_nicolae_v%C4%83l%C4%83reanu/canal [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
lumina veghează arborele vieții înflorind. Citește mai mult Venind ca un pelerin risipitorcu toată istoria pe umeri,dă semne de înțeleptîn genunchi căzândla fiecare biruințăce-și face loc în suflet.În zilele setoasesemințe de rod seamănă prin cuvântrugabotezând-o cu apă sfințită.Încremenind în inima pietreiputere dăruindu-i de scăpărare,iubește fulgerul foculuica și pe cel al apei.Punând în fața celui care vedenevăzutul rotund,împlinit a rămas și pe întunericîn timp ce lumina veghează arborele vieții înflorind.... XX. TREPTAT, de Llelu Nicolae Vălăreanu
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU by http://confluente.ro/articole/llelu_nicolae_v%C4%83l%C4%83reanu/canal [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
de făcături nu au valoare, cu toată strălucirea de tinichea a metaforelor. Mă declar încântat de restul poeziilor, în care sunt zugrăvite atâtea fațete ale Iubirii, în special acele fermecate jocuri ale sale, cu gingașe alintări. Foșnetele serii,/ peste vârfurile/ încremenite în visare" (Ploaie caldă). În poezia Zbor, inefabilul plutește spre infinitul Iubirii. În poezia Somn curg alinturile, ca florile de salcâm pierdute-n visare. La fel și poeziile Răsărit și Rai se dovedesc a fi adevărate bijuterii diafane de lumină
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1493281177.html [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]