599 matches
-
providențială prin legiunile dacice de eroi, de mărturisitori, de martiri și de sfinți, Surâsuri înflorite în Primăvara cerului Său. Apelul înlăcrimat, ruga fierbinte ca o implorare chiar, a Alexandrei Svetlana, impune o chemare excepțională, sfântă, curat românească, privind ieșirea din încremenire, din nepăsare, din ură, din defăimare, din vânzare, din lașitate, din trădare, din fariseism, din meschinărie, din înșelare, din înșelăciune, din cămătărie, prin renunțarea la somnolență, la minciună, la ipocrizie, la atotsuficiență, la cerșit, la indolență, la improvizări, la amăgiri
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2301 din 19 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Era loc pentru surâs, pentru dor, pentru fluturi și plonjări în mare, era loc pentru popas, pentru înfloriri, pentru sete, amintiri nepieritoare. Era loc de încremeniri, cuveltură peste abis, pentru salturi în timp. Mă mișcam în stânga și în dreapta, în față și în spate, făceam eforturi să mă strecor în spațiul intercostal al anilor, să șterg imaginile fardate de urme. Pluteam, îmi juleam visele de iluzii, deveneam
EVIDENȚĂ de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375327_a_376656]
-
alți trei cunoscuți caricaturiști - Jean Cabut (Cabu), Bernard Verlhac (Tignous) și Georges Wolinski (Wolinski). Charlie Hebdo este un ziar de satiră francez, care în 2012 a publicat caricaturi ironice ale liderilor religioși musulmani și ale Profetului Mahomed. Știrea a stârnit încremenirea întreagii omeniri, afară de cei care au pus la cale acest atentat, considerându-i eroi pe odioșii criminali. Spiritul de solidaritate i-a unit pe toți oamenii iubitori de pace și de bună înțelegere susținând dreptul la libertatea presei și condamnând
PUTEREA CREIONULUI MAI MARE DECÂT MITRALIERA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372819_a_374148]
-
său Zamolxeion, la care mă voi referi în continuare, citez : Cum și-a urzit lucrarea, lucrând-o în ursire, de vis, mirări s-ascundă -a visa Ascuns să mire, blamat, el strânge șoapte și’într’însele cu grijă topește isihia, încremenirii tijă....’’ Ne întrebăm: Ce-l caracterizează pe poet?... Aflăm răspunsul chiar de la autor, din partea a patra a poemului ,,Zamolxeion’’, intitulată ARHEION: ”Avida căutare-în deja găsire, sfântă silaba- OM durării, suprema-i pace -o cantă.’’ Și: ...,, Cât sinea, dăinuitul, irumpe să
POESIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348772_a_350101]
-
pare că am ajuns la final. E adevărat că poate nu sunt o ființă, e adevărat că sunt un biet jurnal ce-și recapitulează viața și nu am aripi să pot zbura, fiindcă sunt sortit, prin natura mea, într-o încremenire veșnică, supusă și mereu fidelă, deși astăzi mă simt uman, căci numai așa îmi pot răscoli amintirile ninse ale trecutului meu. aprilie 2012 Referință Bibliografică: Povestea unui jurnal. Mie însumi și nimănui altcuiva / Cristea Aurora : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
POVESTEA UNUI JURNAL. MIE ÎNSUMI ŞI NIMĂNUI ALTCUIVA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348318_a_349647]
-
de mustața haiducească, pereche a țăcăliei de linie pașoptistă, toate, dar toate făceau privitorul să nu-l amendeze pentru calviția disimulată sub tunsoarea cazonă și să-l admire cu simpatie, tocmai pentru stoica și inedita - pentru un om așa dinamic - încremenire de o fracțiune de secundă, cât durase impactul urmei lăsate de hulub taman în creștetul capului său. Miramoț, extrem de pe fază, iertat fie termenul de argou, îi făcu nepieritoare clipa și-l poză. -Slavă Domnului, am apucat să am și
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
fără seamăn, în interiorul pământului. Făcuseră parte dintr-o rasă de oameni diferiți de cei din ziua de azi și undeva, în una din peșterile neștiute, unde nu călca picior de om, există încă exemplare ale acelei rase, în stare de încremenire autoindusă, care ar putea să se reîntorcă la viață. Starea aceea de somn în care ei se găsesc de mii de ani, se numește ,,somati”. În peștera unde dorm, nu ar putea intra nici un uman, din cauza energiilor extrem de potente ale
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
periferii¬lor emană parcă o căldură omenească. Unele dintre ele au un aer mis¬terios, năpădite fiind pînă la acoperiș de iederă verde, cățărătoare. Umbrite de oțetari sau salcîmi bătrîni, cu trunchiuri groase, strîmbate de vreme și cu coroane stufoase, încremenire, străzile tăcute sunt adesea denivelate de rădăcinile vieții lor vegetale, înverșuna¬te, învîrtoșate, urmîndu-și cu încăpățînare calea spre pînzele de apă freatică. Peste tot, garduri de lemn pe care se întind invadatoare, frunzele zorelelor liliachii și florile albe, feciorelnice de
POPULAŢIA FLĂMÂNDĂ, ZIARISTUL ŞI ACTRIŢA de ION HOLBAN în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375147_a_376476]
-
Speriată de-avânt, dă înapoi. Pasărea deslușește imboldu-mi. Eu renasc în Marele Ocrotitor! Trimite spre mine glonțul încrederii. Profilul pescărușului mă incită. -Așteaptăăă! Viiin! Poftim, acum chiar pot înfăptui! Sunt doar himere?! Par aievea?! Câte înaripate n-am întors dinspre încremenire?! Succesiv, mi se perindă pe dinainte o diaporamă: intervențiile mele. -Sosesc! Nu muri! Te-ajut! Glasu-mi prevestește ajungerea. Mă simt impulsionat. Digul e pudrat cu nisip de-o vântoasă ce-mi acompaniază decizia. Biruiesc tumulul de piloni. Pe mineee! Pe
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
piloni. Digul e pudrat cu nisip de-o vântoasă ce-mi acompaniază decizia. Mă simt impulsionat. Glasu-mi prevestește ajungerea. -Sosesc! Nu muri! Te-ajut! Succesiv, mi se perindă pe dinainte o diaporamă: intervențiile mele. Câte înaripate n-am întors dinspre încremenire?! Par aievea?! Sunt doar himere?! Poftim, acum chiar pot înfăptui! -Așteaptăăă! Viiin! Profilul pescărușului mă incită. Trimite spre mine glonțul încrederii. Eu renasc în Marele Ocrotitor! Pasărea deslușește imboldu-mi. Speriată de-avânt, dă înapoi. Gata s-alunece, o prind. Cava
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
-mi să desfac din drumul meu orice barieră. Uneori, aud crevasele timpului înghițindu-mi amintirile Și spulberându-mi din trup toate trăirile, Transformându-mă-n statuie într-un templu pierdut Care nu va cunoaște nici un alt început. Și atunci, îmbrățisând încremenirea erodată, Îngădui universului să îmi deschidă o poartă, Să mă topească lacom în materia amorfă, Lasând în urma mea un epitaf, o strofă Ce povestește timpurilor viitoare Despre călătoria mea uluitoare. Referință Bibliografică: UNEORI / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
UNEORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379815_a_381144]
-
îi aduse o rază de speranță. Spera ca soția să obțină o, cât de neînsemnată confesiune, din partea fiicei. El cel puțin, asta dedusese din atitudinea ei ezitantă. Nu se înșela. Se întâmplase ceva care scosese mintea înghețată a Leei din încremenirea ei. Referință Bibliografică: Dileme ( fragment 24) / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2206, Anul VII, 14 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
pe pereți în penumbra încăperii, laolaltă cu limbile flăcărilor din sobă într-un balet livresc. Frigul care se încuibase încă de la sosirea iernii în tăcerile nostalgice ale zidurilor, se retrage în trombă din cameră, pe fereastra deschisă, odată cu aerul de încremenire, lăsând loc suflului proaspăt ozonat ce năvălește pe aceeași fereastră și aromelor de căldură și de rășină ce se revarsă din sobă. Spiritul casei infiltrat în inima lucrurilor dăruie încăperii o patină de ,,vino încoace” care mă cucerește imediat și
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
că această dorință de "eliberare", de smulgere din lumea fenomenică străbate toată lumea spirituală indiană, în decursul întregii sale evoluții istorice, unificînd epocile, care par a nu fi existat. De aici, pentru cercetătorul istoriei Indiei și culturii sale, acea impresie de încremenire cronologică, de staticism, de atemporalitate, care nu rar a fost pusă în contrast izbitor cu dinamismul și frămîntările ce caracterizează, pulverizînd, epocile Occidentului, cu tendința apuseană de a surprinde în concretul ei fiecare clipă, de a da, oarecum, pecete materială
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
încremenise. Parcă nici frunzele nu se mai clătinau pe crengi și nici o pasăre nu zbura în noapte. Mintea era ea însăși amuțită. D. Nazarie privea, fără gânduri, fără voință“. Se observă un schimb de planuri, acesta fiind intermediat de o încremenire; totul se afla sub puterea vrăjii, parcă, chiar natura se supune puterii Christinei, care vine dintro altă dimensiune, de acolo unde timpul nu are nicio valoare. Astfel, apariția ei va influența și lumea supusă legilor temporale. Birjarul este Caron, dricarul
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
noi, oamenii, atunci când spunem că trăim, că suntem vii... important e faptul că Timpul nostru, așa zis al Vieții, e un Timp al Morții. Asta nici un ceasornic din lume nu ne-o spune“. Opus ideii de trecere este cea de încremenire. Demult, Ștefan făcuse o călătorie pe munte, iar, îndată după căsătorie, el îi va arăta Ioanei acele locuri: „Parcă timpul n-ar fi trecut pe aici, îi spuse. Stâncile, brazii, iarba, cerul, au rămas pe loc“. Într-o discuție cu
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
gusturile mandarinii, galonați și negalonați, ai puterii și în care eclectismul conjunctural este la el acasă, dar obstinarea celei dintîi într-un proiect pe cît de restrictiv, pe atît de neproductiv în durată, nu poate aduce momentului revirimentul dorit. Nu încremenirile într-o estetică dirijată, fie ea și generos spirituală, și, evident, nici dezordinea profitabilă, întreținută de clienții regimului, vor resuscita potențele artei. Doar mișcarea benevolă și răbdătoare, propice novatorilor de vocație, are șanse. Viitorul imediat al artei românești se află
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vertij al gîndirii pentru lumea fizică și vertij al ființei întregi pentru lumea psihică. Vor-bind despre a treia fază a vieții omului, Jung scrie: "Pasaje de acest gen au în general un ca-racter numinos e vorba de convertiri, iluminări, zguduiri, încremeniri ale destinului, experiențe religioase, adică mistice sau analoage"18. Dacă terțul este inclus, e neapărat tainic inclus, în măsura în care apare la un nivel de realitate diferit de al nostru. Trecerea de la un nivel de realitate la un altul este extrem de dificilă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
rutina... aceleași frînghii... același capac bătut în cuie... aruncatul țărînii... începusem să nu mai am nici o emoție... nici un gînd mai nou... Octav: Plafonarea... Groparul: Da... La dezhumări e cu totul altceva... e mai multă seriozitate... fără lacrimi, fără disperări... doar încremenire... Octav: ...Destul de distractiv... Groparul: Domnule, cînd îl îngropi, "cumințelul" încă mai arată a om... pieptănat... cu cravată... și din cauza asta se mai speră... poate că... Domnule, numai speranța naște disperare... Asta e clar. Octav: ...Și cum nu se poate fără
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
se complică până la ermetism și manierism, tendință accentuată în volumele următoare. „Universul poetic”, „imaginea” sunt construite, livrești, circulare, închise. Ele comunică de fapt lipsa de comunicare, de fior liric, o absență. Țipătul „expresionist” este mai mult tăcere, ecoul unui sunet, încremenire. Natura se denaturalizează, peisajul se construiește din afară și rămâne exterior, legătura cu eul liric se estompează, sub presiunea unei imperioase nevoi de obiectivare, de distanțare - un „exod” al eului din propriul act al exprimării sale. Revelării „eului” i se
ARBORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
cum să adere complet la estetism. Nimic mai străin acestei firi ironice decât Înregimentarea În ceea ce s-a numit „estetismul de gheață” al școlii franceze. Wilde poate fi orice altceva, dar nu prizonierul formulei definitive, al normei necruțătoare - adică al Încremenirii. În fapt, evoluția sa dinspre clasicismul greco-latin spre romantismul târziu, resimțit atât de puternic În poezie, spre „parnasianismul” ironic din teatru, până la modernismul acut din confesiunile epistolare ce culminează cu De profundis descurajează, cu argumente solide, o astfel de ipoteză
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
un centru profan către o periferie sacră, care devine, dintr-odată și pentru puțin timp, centrală pentru individ, un axis mundi al credinței sale; mișcarea În sine, ca simbol al communitas, care se schimbă În timp, ca o antiteză a Încremenirii specifice structurii; individualitatea promovată Împotriva mediului instituționalizat etc. Dar, pentru că este voluntar, pentru că nu este un mecanism social obligatoriu care marchează tranziția unui individ sau grup de la un statut la altul, În sfera profană pelerinajul ar trebui conceput mai ales
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mișcare: postmodernismul”, „Național”, 2000, 8-9 aprilie; Viorel Sânpetrean, „Forme în mișcare: postmodernismul”, „Suplimentul literar-artistic «Azi»”, 2000, 4 mai; Daniel Cristea-Enache, O mănușă întoarsă pe dos: postmodernismul. Cercetări și detractori, ALA, 2000,16 mai; Cornel Radu Constantinescu, Forme culturale mișcătoare sub încremenirea lupei, ADV, 2000, 20 decembrie; Dan Grigorescu, Jocul cu oglinzile. Însemnări despre literatura și arta postmodernă, București, 2000, 359; Doru Tompea, Provocarea postmodernismului. Noi orientări în teoria socială, Iași, 2001, 91, 97; Andrei Grigor, Omul post-postmodern, CC, 2002, 3-4; Dan
CONSTANTINESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286373_a_287702]
-
acest tip de opoziție absolută și definitivă Între alb și negru. Se preferă griul, cu toată varietatea evolutivă a nuanțelor sale, la fel de bogată ca lenta mutație coloristică a frunzelor toamna. Japonezii se feresc de soluțiile exclusive, ce pretind oprirea și Încremenirea proceselor, preferând În schimb mișcarea și viața. Pentru a schimba lucrurile, este esențial să te deschizi și să accepți diversitatea celorlalte culturi; există aici o energie esențială și stimulatoare. Pentru ca memoria sa să se păstreze și să se transmită ca
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
un creator de simboluri, care odată tălmăcite, devin cunoscute și însușite de către marele public. Culoarea poate avea semnificații și în raport cu locul unde ea este așezată pe suprafața tabloului. De exemplu, o tușă cromatică pusă în mijlocul tabloului poate să semnifice imobilitate, încremenire. îndreptată cu ascuțitul în jos și așezată deasupra centrului tabloului sugerează contrariul: prăbușire, cădere. Orientată pe diagonală, spre colțul tabloului, semnifică o tulburare, nestabilitate. Aceste semnificații (nuanțe semantice) ale culorilor și nonculorilor se angajează mai dinamic sau mai lent într-
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]