1,250 matches
-
abținea să vorbească despre asta. Poți să știi care te toarnă când ți-e lumea mai dragă? Că e plin pământul de lipitori comuniste, f...e mama lor de jigodii împuțite! Cozi de topor, asta sunt, sărăntocii dracului", medita el încruntat și trântea paharul de masă. Și acum avem de toate, ce nu se vede? Băi, Chirilă, ia mai adu un rând la masa asta cinstită, băi! striga el la cârciumar ca să-și ascundă supărarea și să braveze în fața însoțitorilor ce
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
la serviciu. Nici nu știa cum a ajuns, când a parcat, când a plecat spre cabinetul oftalmologic. Stătea în sala de așteptare a policlinicii de circa 40 de minute, când apăru și Florin cu Mona. Nerăbdarea lui o obosea. Privirile încruntate ale celor doi o dureau. Dădu buzna în cabinetul medicului la care ea avea programare, vociferând că nu se respecta ora și că e lipsă de considerație la adresa pacienților. Medicul își ceru scuze și, imediat luă măsuri pentru a o
SFÂRȘIT DE AUGUST de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382343_a_383672]
-
nu-și stăpâniră emoțiile și lacrimile de bucurie. Se îmbrățișară și se sărutară, chiuind de bucurie. În sfârșit, izbândise! Totuși, limbile de foc săgetau tot mai des, norișorii vineți-sângerii, semn că mânia și disperarea împăratului erau foarte mari. Cu privirea încruntată, îl fixă pe căpitanul Zefir, nădăjduind că va găsi el o cale să scape de acești spioni și să-i salveze fata, vindecând-o de această iubire nefastă. - Dacă sunteți grăbiți, tună iar împăratul, de ce nu mai plecați? Hai, căpitane
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
respir ! - Pe naiba ,nu poți să respiri ! Păi dacă nu mai respirai ,erai de mult pe altă lume. Ia,să tăceți din gură,că trebuie s-o ascult ! De fapt ,noi nu spusesem absolut nimic,situația în sine și privirea încruntată a doctoriței ne înghețau cuvintele în gât. Și după un minut ,îi pune eticheta. - Dumneata te sperii ușor de fel ? - Da ,sunt de felul meu cam panicoasă ! - Păi vezi că te-am ghicit ? N-are domnule nimic grav ,suferă doar
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382444_a_383773]
-
parchează mașina făcând mai multe manevre,coboară amândoi și intră în scara blocului. “Este evident,sunt iubiți....ce dracu mă bag eu?...chiar nu mă înțeleg....și de ce mă rog nu mă înteleg?.... fiindcă sunt tâmpit, irecuperabil!!!“ mormăie Ștefan și încruntat și fără chef revine acasă. În zilele următoare caută cu disperare liniștea în muncă, dar din păcate pentru el...nu o găsește și ceva îl scormone,așa cum cariile rod lemnul încet,încet dar sigur. Nu poate transcede peste imaginea ei
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
Zâmbitoare ca o floare, o splendoare, Mireasa cotropitoare în splendoare..! De-ți mai ajung pe-al cutei negre gânduri, Tu dintr-o piruetă voalată le și scuturi, Precum crengile se curăță de frunze uscate, Prin curaj și iubire inunzi fețe încruntate..! Cum ți-e trona imaculată și strălucitoare, Cu mina necalculată te bucuri ca un soare, Să-ți zboare necazuri că te-ai luat de-un dor, Prin care ai voință, fără de care - alții mor.. Referință Bibliografică: mina necalculată .. / Valerian Mihoc
MINA NECALCULATĂ .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383367_a_384696]
-
apoi în poieniță, la răcoare. Apoi și un bondar l-a sfătuit, Când în trifoi se ciubărea la asfințit: ,,Adună-ți și tu câteva merinde, Că-n iarnă, nimeni nu le vinde!” Pe-o crizantemă timid s-a așezat, Dar încruntată ea l-a alungat: ,, Nu-mi murdări rochița greierașule, Mergi de mai cântă iar conașule!” Dar cine oare adăpost i-ar da Și l-ar lua pe greieraș în grija sa? ,,Ce spui? Ai vrea să te-nvoiești, Pe greieraș
GREIERAȘUL de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382886_a_384215]
-
până prin august...Aveam și o căpriță, care ne dădea în fiecare an câte doi iezi. Mama n-avea serviciu. Îngrijea grădina și vindea celor de la bloc roșii, garoafe și lapte de capră. Într-o seară, tata a venit de la Combinat încruntat, cu o față de catran. - Șeful mi-a spus că mă dă afară. „Ăștia” pot să mă bage chiar la pușcărie dacă nu cedez. Vor să facă blocuri și în curtea noastră. Zic că m-au lăsat destul. A plâns mama
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
măștii de aramă. Apoi, Încetul cu Încetul, Își reveni. Îndepărtă trupul acela, a cărui greutate devenise apăsătoare. I se părea că se sufocă, ca și când Întreaga clădire ardea, iar flăcările pătrunseseră În odăiță. În timp ce Încerca să Își potrivească haina, mut și Încruntat, simțea asupra lui ochii dansatoarei, Înconjurați de umbre. Se Întoarse cu fața la perete, pentru a șterge privirea aceea care Îl sfredelea, iar apoi se Întoarse la loc, Învins. Antilia Îl fixa În tăcere. Se ridicase de pe pat și stătea nemișcată În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ipoteza că ar fi folosit asasinarea doctorului Wagner ca pretext pentru a mă incrimina s-a eliminat de la sine: dacă voiau să mă lichideze, n-aveau nevoie de pretexte, eram la mâna lor. În orele ce au urmat Întrevederii cu Încruntații din sala Consiliului, am plusat fără jenă, animat de Îndrăzneala nepăsătoare a celui care nu are de pierdut decât lanțurile și robia, vorba tovarășului Marx: m-am trambalat pe coridoarele Centrului, am intrat chiar În câteva camere, simulând neglijent că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
le - zise el uimit către Barzovie - chiar te-am mazilit! Măi să fie! Dar ce-am avut cu dumneata? Nu știu, luminăția-ta - spuse timid Barzovie-Vodă. — Trebuie c-ai făcut dumneata ceva, că doar nu te-am mazilit degeaba - zise încruntat viziriul. Hai, spune repejor tot ce-ai făcut. Episodul 34 VIZIRIUL SE MĂRTURISEȘTE — N-am făcut nimica, păcatele mele! - începu să se tânguie Barzovie-Vodă. Să-mi saie ochii din cap, cum vă văz și cum mă mai vedeți, de-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce-mi trebuia! Cine-a fost cu ideea? — Eu! - răspunse spătarul Vulture într-o turcă perfectă. — Cum te cheamă? — Vulture, luminăția-ta - răspunse spătarul. — Și ce rang ai, voinice? — Nu mai am nici un rang. — L-am mazilit, luminăția-ta - tuși încruntat viziriul. — Mazilit! - făcu sultanul pleznindu-și palmele a mirare. Imediat apăru o cadână dumnezeiască. — Ce e, dragă? - întrebă sultanul privind-o chiorâș. — Ați pleznit din palme și-am venit - ciripi cadâna. — Am pleznit a mirare - o lămuri sultanul. întinde-o. Cadâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
înghită orice. Și nu numai bizantinul, dar și ceilalți: e o adevărată plăcere și un motiv de mândrie ca după numai două veacuri de stăpânire să vezi uitându-te în jur bulgari spătoși, valahi falnici, croați îndesați, ruși voinici, ucrainieni încruntați, polaci curajoși. Și toate astea din cauza noastră. însă vedeți, la asta nu se gândește nimeni. Toți se tem pentru niște amărâte de pungi sau diamanticale, de parcă aurul le-ar da sănătate și nu necazuri. Păi ce, dacă de-o pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
voce masculină a anunțat că subiectul din seara aia urma să fie dacă vârsta la care te poți declara homosexual poate fi sub cea de șaisprezece ani. Cu viteza luminii a sărit instantaneu și a apăsat butonul off, cu privirea încruntată. —Mă interesa, am protestat. —Ei bine, pe mine nu. —Ai avut o zi proastă la birou? Când l-am întrebat cu ce se ocupă, Nat mi-a dat de înțeles ca data viitoare să nu-l mai întreb. Am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-și chipul rușinat: le strâng de mult timp, se spune că aduc fericire. - Dar, micuțo, replicai eu cu o nobilă indignare, - atunci chiar e păcat să mi le dai. Ia-le înapoi, ne descurcăm noi. Dar Zinocika se supără și, încruntată, îmi închise palma cu monedele. Trebuie să-i luați, îmi spuse ea. Trebuie, altfel să știți că mă jigniți. „Oare merge sau nu merge, mă refuză sau acceptă?“ Acesta era singurul lucru care-mi tulbura gândurile, simțirea, ființa întreagă, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fericirea mea ar fi fost un costum nou, care-și pierde din frumusețea lui dacă nu este admirat și de alții. Sonia se ridică, străbătu balconul și se așeză alături de mine. - U-u-h, ce urâcios! spuse ea cu o expresie glumeț încruntată. Încruntarea mă reprezenta pe mine, iar expresia glumeață era atitudinea ei față de mohoreala mea. Și, cu teamă, de parcă ar fi fost un copil care asmute un câine, întinse degetul arătător și începu să-l poarte de sus în jos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu gura până la urechi în întâmpinare. Poftiți, bine ați venit, domnule ofițer! Luați loc la noi! se aplecă servil acesta, de ziceai că se rupe de spate. Unde vă place, așezați-vă unde vă vine mai bine! Cristi îl privi încruntat, mirându-se că omulețul îl cunoștea, dar se așeză fără să scoată nici un cuvânt la o masă mai retrasă. O bere rece! spuse el după ce se prăbușise pe scaun. Aveți vreo preferință? îl întrebă chelnerul care deja își scosese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o mai simțea. Plecăm! spuse el după o vreme. Întoarce și dă-i drumul la vale! Mergem direct la birouri. Șoferul ar mai fi vrut să întrebe ceva, poate unde sunt oamenii care lucraseră în schimbul de noapte, însă văzând privirea încruntată a șefului își înghiți cuvintele. Se grăbea să ajungă imediat la Vlad ca să-l informeze despre cele petrecute acolo. Șeful trebuia neapărat să știe cum stăteau lucrurile. Pe măsură ce se îndepărta de vârf, încerca să-și pună ordine în gânduri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ieșire, în speranța că, luând-o prin surprindere, ar fi putut trece prin ghemul de ceață. Figura lui Calistrat îi apăru în gând. Îmbrăcat în hainele lui deschise la culoare și cu părul zburlit, bătrânul nu spunea nimic. Îl privea încruntat, întinzându-i toiagul de care n-ar fi trebuit să se despartă niciodată. Știa că nu-i decât o nălucire, moșul era mort și îngropat de mai bine de o săptămână. Chiar el îi răscolise mormântul cu trei zile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pianul, aveți grijă cu serviciul de ceai, aveți grijă cu tava de argint, aveți grijă cu tabloul, aveți grijă cu bunicul. Este de înțeles, prin urmare, faptul că se văd atâtea figuri posomorâte în jurul mesei mari a consiliului, atâtea sprâncene încruntate, atâtea priviri congestionate de iritare și de lipsa de somn, probabil aproape toți acei oameni ar fi preferat să curgă ceva sânge, nu chiar până la nivelul masacrului anunțat de reporterul televiziunii, dar ceva care să fi șocat sensibilitatea populației din afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vopsea carena ruginită. Era o situație care cu siguranță stârnise umorul sardonic al lui Strickland. L-am întrebat pe căpitanul Nichols cum a înfruntat Strickland toate aceste greutăți. Nu l-am auzit niciodată spunând vreo vorbă rea. Mai era el încruntat și bosumflat uneori, dar când nu găseam nimic de mâncare de dimineață și nu aveam nici măcar bănuțul cu care să ne primească Chinezul să dormim la el, era vioi ca un greieraș. Nu mă surprindea deloc. Strickland era exact omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-i rămășițele. Celălalt ridică din umeri cu o expresie de Îndoială. Își aținti din nou privirea asupra fragmentelor, schimbându-le ordinea În mai multe rânduri și Încercând să le pună În legătură În fel și chip. Buzele Încleștate și fruntea Încruntată Îi dezvăluiau nemulțumirea tot mai mare. În cele din urmă, se opri, după o ultimă tentativă. - Poate. Dar numai În parte. Lipsesc câteva părți esențiale. Cu siguranță e asemănătoare cu un mare orologiu, În unele privințe. Vezi tija asta dințată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
am destule de cap, mai și râzi de mine! Atunci Amory a gafat din nou: — Păi, situația este comică, Isabelle, și deunăzi vorbeam despre importanța simțului umorului... Ea Îl privea cu ceva ce nu era zâmbet, ci un ecou palid, Încruntat, al unui surâs, În colțul gurii. — O, taci odată! a strigat brusc și a luat-o la fugă spre camera ei, pe coridor. Amory a rămas pironit locului, pradă unei remușcări confuze. — La naiba! Când a reapărut, Isabelle purta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
apără? s-a aprins ea. Biserica Catolică sau maximele lui Confucius? Amory a ridicat privirea, destul de surprins. - Ăsta-i panaceul tău, nu? a strigat ea. O, nici tu nu ești decât un ipocrit, ca și cei bătrâni! Mii de preoți Încruntați care-i țin În pocăință pe italienii degenerați și pe irlandezii analfabeți, cu tranca-fleanca despre poruncile a șasea și a noua. Totul nu-i decât mantii, sentimentalism, ruj spiritual și leacuri universale. Să-ți spun eu: nu există Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Amory cam nerăbdător, și ce vreți să facem acum? - Să te Îmbraci iute și să-i spui amicei dumitale să nu mai facă atâta tărăboi. Jill suspina zgomotos pe pat, dar, auzind cele spuse, s-a potolit și, luându-și Încruntată hainele, a dispărut În baie. Strecurându-și trupul În B.V.D.-urile lui Alec, Amory și-a spus că situația În care se afla era comică la modul agreabil. Simțul moral rănit al insului solid Îl Îndemna să râdă. - Mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]