916 matches
-
o lățime de un metru - întruchipează tocul ușii sacristiei și datează din anul 1528. Acesta a fost realizată la Viena, la cererea învățatului sas Johannes Clyn (Klein), parohului bisericii din acea vreme. Pe cele două bazele ale tocului ușii sunt încrustate stema Clujului și simbolul bisericii universale reprezentând un pelican care își hrănește puii cu propriul sânge. Ascuns sub un înveliș de lemn, se află data realizării, care specifică anul 1528. Timpanul precum și cele două coloanele ale tocului sunt decorate cu
PIAŢA UNIRII, BISERICA ROMANO-CATOLICĂ „SFÂNTUL MIHAIL” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1434458605.html [Corola-blog/BlogPost/374811_a_376140]
-
temelie a trupului. Brâul moților își avea ornamentul propriu. Dacă era țesut din lână, la război, femeia îi purta iubirea și neuitarea de casă, de familie. Când era lucrat din piele, brâul își purta amprenta libertății cavalerului plaiurilor. Mâna voinicului încrusta și încrustează și astăzi cu migală, în cingătoarea trupului, stelele universului, dar și linii șerpuinde, imaginând în taină văile udate de apele izvorâte din muntele frate, locul mitic al inițierii fiindului lui teluric, ca viteaz și nemuritor, ca bărbat și
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1434139569.html [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
trupului. Brâul moților își avea ornamentul propriu. Dacă era țesut din lână, la război, femeia îi purta iubirea și neuitarea de casă, de familie. Când era lucrat din piele, brâul își purta amprenta libertății cavalerului plaiurilor. Mâna voinicului încrusta și încrustează și astăzi cu migală, în cingătoarea trupului, stelele universului, dar și linii șerpuinde, imaginând în taină văile udate de apele izvorâte din muntele frate, locul mitic al inițierii fiindului lui teluric, ca viteaz și nemuritor, ca bărbat și apărător de
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1434139569.html [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
Canada Între scările pe care le coboram încurcat și indescifrabil, mă uimea grosimea lor variabilă, nu reușeam să găsesc corespondența cu ritmul picăturilor superioare, mă stânjenea diferența de constantă fizică, in plus sau minus, fiecare treaptă fiind dispusă manual și încrustată cu mare diplomație arhitectonica. O adevărată capodoperă a meșterilor vechi, nebănuită în contemporaneitatea rutinei din aceasta dimineață, ca început sau repetare minimală a unui concept-esență. Înaintam arhetipal spre piața umedă și chinuită, căutând drumul printre genele gravitațional legate de obraji
EL ALUMNO de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/El_alumno.html [Corola-blog/BlogPost/341763_a_343092]
-
de-a intra povara să-și treacă. Stelele stăteau agățate frunze-n copaci, Întinși în iarbă, căutam în ochi licurici, Sub poalele nopții ascundeam roșeața Primelor întâlniri ce ne bujorau față. Al vieții trubadur a adormit în pietre, Cu visul încrustat pe strunele albastre, își șuiera vântul cuvântul în viers de dor, ... Citește mai mult Ai amurgit de mult bătrâne sat în doruri,Sub giulgiu vinețiu ascunzi uitate poduri.Eu am rămas acolo, eu am rămas aici...Să port povara grea
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/agafia_dr%C4%83gan/canal [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
modru de-a intra povara să-și treacă.Stelele stăteau agățate frunze-n copaci,Întinși în iarbă, căutam în ochi licurici,Sub poalele nopții ascundeam roșeațaPrimelor întâlniri ce ne bujorau față.Al vieții trubadur a adormit în pietre,Cu visul încrustat pe strunele albastre,își șuiera vântul cuvântul în viers de dor,... XVII. NELINIȘTEA ESTE ÎN INIMA MEA, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017. Urc să ajung la Tine coborând spirala întunecată spre acel punct
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/agafia_dr%C4%83gan/canal [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
tăcere, vântul, A'ncătușat-o'n pori să îmi inspire Arzânde patimi, flagelând cuvântul Cu voluptuasa, liniei, unduire. Pe coapsa ta înșiră, ploaia, purul Mir venusian pentru hulpavă vrere, Diamantine voaluri pe conturul Nesațului stârnit de mângâiere. Pe coapsa ta, lumina încrustează Poieni pentru pornirea mea păgână, Stârnită'n crucea nopții, ori amiază Și'n vremea când crepusculul o'ngână. Alint, ori zbor de fluturi, poate frunză, Sărut, privire lacomă, ori ba, Nu le goni, ori face să se'ascunză, Primește-le
PE COAPSA TA ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1443938871.html [Corola-blog/BlogPost/381817_a_383146]
-
Isus a existat, deci există!... * Ar fi vrut să trăiască pe vremea lui Iorga, a lui Titulescu și a altor români de marcă, pe vremea titanilor. Se simțea nedreptățit că trăia în alte vremuri, vremea lingăilor. În minte i se încrustaseră câteva rânduri referitoare la anonimatul existent: “trecătorule, oricare.../ce-ai pornit-o la plimbare/ sau mai bine ți-ai ales/ ca acum în ceas de seară/ să-ți rezolvi vreun interes/ mergi cu pasul șovăielnic/ ori grăbit sau apăsat/ în
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1471372600.html [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
Limba română Dulcea mea limbă română, Încrustată de străbuni în sufletul meu, În slova ta , toate se-ncunună, Ancestrala chemare ne adună mereu. În tine susură izvoare, Munții falnici îi zărești, Foșnetul pădurii în șoapte, Spice de grâu unduiești. Ești primul cuvânt de pe lume Și ultimul de pe
LIMBA ROMÂNĂ de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 by http://confluente.ro/adriana_tomoni_1408981597.html [Corola-blog/BlogPost/368263_a_369592]
-
Autorului Ca o căprioară fugară, sălbatecă Alergai în primăvara trecătoare-a vieții, Frumoșii ochi ți-i ascundeai, Și buza-ți răsfrângeai A alintare... Mi-a fost greu să te prind, Să te conving... Azi, Deși timpul, Semnele trecerii și-a încrustat, Ești încă tânără și proaspătă, Ești visătoare și frumoasă, Ești căprioara îmblânzită, Sau nimfă ești, a cărei cântare, Înfioară pădurea și macii, Încărunțiții brazi îi înfioară. Pașii tăi mlădioși Sufletul amorțit mi-l răscolesc. Când noaptea o să coboare, Voi lăsa
CĂPRIOARA FUGARĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 841 din 20 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Caprioara_fugara_floarea_carbune_1366481081.html [Corola-blog/BlogPost/345670_a_346999]
-
au mângâiat, au alinat dureri, și au crescut vlăstare-copii. Cu drag au muncit mâinile mele. Privesc palma stângă, cu atenție o privesc, de emisfera dreaptă este legată și seamănă cu frunza de viță-de-vie. Ca pe o hartă, în palmă, sunt încrustate linii și munți: linia vieții, a inimii, a capului și a norocului; munții lui Jupiter, Saturn, Marte, apoi muntele lui Apollo, Mercur și al Lunii... Brațul meu cu palma-frunză prins de-un arbore crește- arborele neamului, iar dincolo de arbore cresc
MÂINILE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/Mainile_floarea_carbune_1377852970.html [Corola-blog/BlogPost/359995_a_361324]
-
Acasa > Poezie > Familie > PĂRINȚILOR S-ADUCEM MULȚUMIRE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 520 din 03 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Sunt porțile deschise spre lumină Și-i încrustat pe stâlpi câte un sărut, Să înflorească-n timp și să revină Tot ce a fost frumos și a dispărut. Râdă soarele în frunze la arțari Pe ulița dorului de pe-acasă, O să se întoarca fiii, acum mari, La casa
PĂRINŢILOR S-ADUCEM MULŢUMIRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parintilor_s_aducem_multumire_llelu_nicolae_valareanu_1338727392.html [Corola-blog/BlogPost/358268_a_359597]
-
Ediția nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Capitolul VII Mărțișor la Moș Vreme Cum intrară în chilie, văzură un bătrân îmbrăcat cu o mantie albă, cu părul și barba albe colilii, șezând într-un jilț de aur încrustat cu pietre scumpe. Moșneagul citea o carte, iar vârtelnița de argint era învârtită de o fată frumoasă, îmbrăcată într-o rochie lungă, albă. Alături de ea o altă fată, în rochie lungă, neagră, dormea obosită. Pasă-mi-te fetele erau surori
MĂRŢIŞOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1421703761.html [Corola-blog/BlogPost/376889_a_378218]
-
încinși. Străinul o făcea să se simtă, cuprinsă de un sentiment ciudat, neîncercat încă până atunci. Și-a acoperit gura minunată cu buze senzuale de culoarea rodiilor, ce lăsau să se vadă când zâmbea dinții albi, asemeni mărgăritarelor ce străluceau încrustate în prețioasa-i diademă, cu un colț al șalului verde din cașmir fin țesut cu mătase. Era o tentativă spontană, de a-și ascunde propria tulburare de acele priviri îndrăznețe. Îi răspunde cu o voce mângâioasă și cu multă dulceață
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1480199514.html [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
spre Budapesta și Viena. În luna septembrie a anului 1832 arheologul J. Ackner a descoperit la Sarmisegetusa o foarte frumoasă, interesantă, dar și extrem de reprezentativă piesă arheologică: «Victoria dacică» înconjurată de genii, un mozaic care, printre altele, avea ornamente vegetale încrustate cu misterioase simboluri, care înconjurau un înscris tainic, rămas nedescifrat. Această relicvă, atât de prețioasă pentru neamul nostru, a dispărut fără urmă. Întrebat în epocă, arheologul maghiar E. Ballum a declarat că știe unde se află acest mozaic, dar „nu
NE ESTE FURATĂ ISTORIA de TEODOR FILIP în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 by http://confluente.ro/Ne_este_furata_istoria.html [Corola-blog/BlogPost/349652_a_350981]
-
spre Budapesta și Viena. În luna septembrie a anului 1832 arheologul J. Ackner a descoperit la Sarmisegetusa o foarte frumoasă, interesantă, dar și extrem de reprezentativă piesă arheologică: «Victoria dacică» înconjurată de genii, un mozaic care, printre altele, avea ornamente vegetale încrustate cu misterioase simboluri, care înconjurau un înscris tainic, rămas nedescifrat. Această relicvă, atât de prețioasă pentru neamul nostru, a dispărut fără urmă. Întrebat în epocă, arheologul maghiar E. Ballum a declarat că știe unde se află acest mozaic, dar „nu
NE ESTE FURATĂ ISTORIA de TEODOR FILIP în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 by http://confluente.ro/Ne_este_furata_istoria.html [Corola-blog/BlogPost/349652_a_350981]
-
de vară - se pare că nu l-a deranjat niciodată căldura din Arizona. Când intri în casă, living room-ul te întâmpină cu o atmosferă caldă, familiară, mobilat simplu și cu bun gust. Pe unul dintre pereți, încadrată de două săbii încrustate cu însemne pe care nu le poți desluși la prima vedere, stă frumos aranjată uniforma militară a lui Nicolae, băiatul lui nea Mitică. El a fost înrolat în armata americană și a avut merite deosebite. Peretele este împodobit cu diplomele
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Dumitru_sinu_franturi_de_viata_opinii_amintiri.html [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
lumea mea este mai tristă cu o iubire mai pierdută cu o amintire despre tine sunt pustie, dragostea mea ții în brațe o femeie înnebunită de durere dacă aș fi știut că nu-mi voi mai aminti te-aș fi încrustat în carnea mea până la durere ți-aș fi scris numele pe toți pereții sufletului meu și m-aș fi rugat pentru întâia oară să-mi întârzie toamna Referință Bibliografică: pustiu / Nuța Istrate Gangan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 751
PUSTIU de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Pustiu_nuta_istrate_gangan_1358734081.html [Corola-blog/BlogPost/359245_a_360574]
-
darul superb pe care moartea îl anulează. Constantin Popa are sentimentul tragicului, în orice armonie găsești urmele tragice ale unei logici neglijent instaurate. Cum altfel ar fi fost desenul acestor scene tragice decât de o vitalitate sfâșietoare, epuizantă. Linia se încrustează în pânză, pătrunde în substanța ei amorfă înzestrând-o cu duhul vieții. Culorile sobre, în tonalități închise, grave, apăsătoare presează linia desenului aproape strivind-o. Ca în ultima secundă a timpului dat să-i împrumute dimensiunile culorii convulsive. Constantin Popa
CHIPUL IDEII de LIVIU COMŞIA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Liviu_comsia_chipul_ideii_liviu_comsia_1351768870.html [Corola-blog/BlogPost/369934_a_371263]
-
inima sa după „ieșirea din lume” de care a pomenit în prima parte. Aici, poezia lui Constantin Oancă s-a eliberat de cătușele lumii pământești și a îmbrăcat hainele moi de mătase cerească, brodate cu metafore sclipitoare, în care sunt încrustate nestematele înțelegerii adevărate, ale vieții de lângă Dumnezeu. Poemele sunt limpezi și simple în claritatea lor, scrise pe-nțelesul tuturor, dar în adâncul limpezimilor, înțelesurile sunt prea multe și de neînțeles pentru cei care nu s-au străduit să iasă din
DINCOLO DE POEZIE (NOTE DE CITITOR) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1407789720.html [Corola-blog/BlogPost/349378_a_350707]
-
sunt prea multe și de neînțeles pentru cei care nu s-au străduit să iasă din întunericul acestei lumi. Aceștia nu le vor vedea, vor fi contrariați și chiar stupefiați de versurile poetului. Întrebările și mirările poetului din poeme sunt încrustate în lacrimi de chihlimbar care „își caută ochii de plâns”, așa cum exclamă în poezia cu acest titlu: „unde ești aproapele meu?/vino să mă vezi cât de mult te caut/și ce sunt eu fără tine”. De fapt, chiar în
DINCOLO DE POEZIE (NOTE DE CITITOR) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1407789720.html [Corola-blog/BlogPost/349378_a_350707]
-
fugară, sălbatică Alergai în primăvara trecătoare-a vieții, Frumoșii ochi ți-i ascundeai, Și buza-ți răsfrângeai A alintare. Mi-a fost greu să te prind, Să te conving ca să rămâi cu mine. Azi, Deși timpul, Semnele trecerii și-a încrustat, Ești încă tânără și proaspătă, Ești visătoare și frumoasă, Ești căprioara îmblânzită, Sau nimfă ești, a cărei cântare, Înfioară pădurea și macii, Încărunțiții brazi îi înfioară. Pașii tăi mlădioși Sufletul amorțit mi-l răscolesc... Când noaptea o să coboare, Voi lăsa
FEMEIE-CĂPRIOARĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/aeyyfrpekp_1412347165.html [Corola-blog/BlogPost/341152_a_342481]
-
trimis albinele sau gâzele care au migălit pe pânză acele flori, dându-le nectar la schimb. Iar salba!.. Superba salbă cu galbeni de la gât era alcătuită din mai multe monede turcești de aur, de mărimi diferite, numite MAHMUDELE, după efigia încrustată pe ele, a sultanului Mahmud al II-lea, întemeietorul imperiului turc. Erau în salbă și unele monede mai mici, numite „napoleoni”, după efigia împăratului Napoleon al III-lea, sau „cocoșei”, de la cocoșul galic de pe revers. După numărul mahmudelelor din salbă
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1430581640.html [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
coșmarul cu frunzele galbene ca mahmudelele! Mai bine păstrez în memorie imaginea legendarei hore din ziua de Înălțare. Ce horă sclipitoare!.. (din volumul „FERMECATE OBICEIURI”, ed. Școala Gălățeană, 2005) Post-scriptum: Intrat în vârtejul vieții, uitasem numele autorului acelor frumoase versuri încrustate în sufletul meu. Și când am scris această povestire (oct. 2004), din dorința citării acelui poet, am căutat în dicționarele literare numele său. Crezând că-l cheamă tot ca pe vărul său din comuna mea, am dat peste Petre Stoica
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1430581640.html [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
viața, răcoarea stelelor târzii lângă altă dragoste lioară, amfora mea virgină pe care-am sculptat-o în suflet ca s-o iau cu mine când am să plec, tata păzind visele mamei, apoi moartea lor, bucium de durere care a încrustat în el toate dorurile mele... valuri care vin, valuri care se sparg de zidurile timpului, valuri mari care vin cu uragane, valuri mici solare în care se răspândește argintul vieții și fericirea se plimbă pe plajele însorite ale verii, îmi
TURMA ORELOR ALBASTRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Turma_orelor_albastre_ion_ionescu_bucovu_1385811411.html [Corola-blog/BlogPost/344621_a_345950]