888 matches
-
valma, tu și eu.Vine iară bezna, cu ghearele-negrite,Pe ziduri vechi horesc informele năluci.Trag Ursa Mare cai, cu focul în copite,Și pulbere de stele se înalță vălătuci,Tu te vei ascunde în mica poeziePe care ți-am încrustat-o într-o seară.Pe un pătrar de lună albastră-argintie,Iar tu te-ndepartai cu tot, cu peron si gară.Sunt emisfere înzăpezite între noi,Arțarii pe alei dospesc în ramuri pace;E-un strop de ani, în plus, pe
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
muzică pe care doar EL O poate susține și interpreta Generează unde ,energii în materie La nivel subatomic și subtemporal Sau simțăminte și percepții Cuante fine de Divinitate Risipite peste tot în marea LUI dărnicie Sâmburi luminoși în trei ipostasuri Încrustați in căramizile cărnii Răsuciți pe fluidul vieții. Referință Bibliografică: INSTABILITATEA PREZENTULUI (2) / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
INSTABILITATEA PREZENTULUI (2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364611_a_365940]
-
temelie a trupului. Brâul moților își avea ornamentul propriu. Dacă era țesut din lână, la război, femeia îi purta iubirea și neuitarea de casă, de familie. Când era lucrat din piele, brâul își purta amprenta libertății cavalerului plaiurilor. Mâna voinicului încrusta și încrustează și astăzi cu migală, în cingătoarea trupului, stelele universului, dar și linii șerpuinde, imaginând în taină văile udate de apele izvorâte din muntele frate, locul mitic al inițierii fiindului lui teluric, ca viteaz și nemuritor, ca bărbat și
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
trupului. Brâul moților își avea ornamentul propriu. Dacă era țesut din lână, la război, femeia îi purta iubirea și neuitarea de casă, de familie. Când era lucrat din piele, brâul își purta amprenta libertății cavalerului plaiurilor. Mâna voinicului încrusta și încrustează și astăzi cu migală, în cingătoarea trupului, stelele universului, dar și linii șerpuinde, imaginând în taină văile udate de apele izvorâte din muntele frate, locul mitic al inițierii fiindului lui teluric, ca viteaz și nemuritor, ca bărbat și apărător de
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
orice împrejurare, care nu a plecat capul sub năvălitori. Prin versurile sale, Mircea Dorin Istrate se dorește acea „Urmă” vie, de neșters, care nu stă în spatele drumeagului ci, iese în calea pelerinului și-i arată drumul drept spre Lumină. Urmă încrustată în granitul ființei. În numele fiecăruia. În inimă. În plămada de suflet. Urmă de neșters pentru că nu e înscrisă în slovă, ci încrustată cu lacrimi și sânge, în cartea fiecăruia. Ardeleanul știe că va da seamă pentru orice cuvânt risipit, pentru
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
care nu stă în spatele drumeagului ci, iese în calea pelerinului și-i arată drumul drept spre Lumină. Urmă încrustată în granitul ființei. În numele fiecăruia. În inimă. În plămada de suflet. Urmă de neșters pentru că nu e înscrisă în slovă, ci încrustată cu lacrimi și sânge, în cartea fiecăruia. Ardeleanul știe că va da seamă pentru orice cuvânt risipit, pentru orice pumn de țărână lăsată în voia sorții. El se consideră responsabil pentru această părticică de țară mirifică în care a văzut
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
este seva mesteacănului care-l face vânjos și-i dă puteri aproape supranaturale, să muncească și să lupte, este un motiv care se regăsește în aproape toate poemele cărții de față. O poezie a duratei, cu un mesaj care rămâne încrustat în fibrele inimii, e un adevărat temei de rămânere. Tradiția ardelenească e vie și-ți respiră prin pori. Mireasma ei este neasemuită. Mircea Dorin Istrate a mutat prin versurile sale, cosmosul în Ardeal. Aici e pentru toți, ombilicul pământului, de
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
care nu se circula decât cu piciorul. Cât priveai cu ochii, se putea vedea o mare agitație de oameni, majoritatea îmbrăcați în straie țărănești.Undeva, în dreapta, era o cruce de piatră cam de 1,5 m înălțime, pe care erau încrustate cuvinte ce se puteau distinge cu greutate, deoarece, probabil datorită timpului ce trecuse peste ea, erau greu lizibile.Vasile privi nedumerit la agitația din acest loc și întrebă un țăran care tocmai pusese un sac în car: - Bade, ce se
MOȘ MACHE..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348572_a_349901]
-
aprilie 2015 Toate Articolele Autorului mă-ntrepătrund cu cerul căutând răspunsul care va lămuri misterul ascuns în fiecare în cosmicele ritmuri găsi-voi bucuria pierdută-n infinituri și-n ele armonia din licăriri de stele desprinde-voi istorii ce-s încrustate-n ele să le preschimb în glorii ca să-nțeleg creația și nașterea, schimbarea, desigur divinația-mi va ușura căutarea și-am să-nțeleg lumina ascunsă-n curcubeu uitând de nehodina netrebnicului eu *** Ciclul "Îndură-te Doamne" Volumul "100 de gânduri
MĂ-NTREPĂTRUND CU CERUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348679_a_350008]
-
inima sa după „ieșirea din lume” de care a pomenit în prima parte. Aici, poezia lui Constantin Oancă s-a eliberat de cătușele lumii pământești și a îmbrăcat hainele moi de mătase cerească, brodate cu metafore sclipitoare, în care sunt încrustate nestematele înțelegerii adevărate, ale vieții de lângă Dumnezeu. Poemele sunt limpezi și simple în claritatea lor, scrise pe-nțelesul tuturor, dar în adâncul limpezimilor, înțelesurile sunt prea multe și de neînțeles pentru cei care nu s-au străduit să iasă din
DINCOLO DE POEZIE (NOTE DE CITITOR) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349378_a_350707]
-
sunt prea multe și de neînțeles pentru cei care nu s-au străduit să iasă din întunericul acestei lumi. Aceștia nu le vor vedea, vor fi contrariați și chiar stupefiați de versurile poetului. Întrebările și mirările poetului din poeme sunt încrustate în lacrimi de chihlimbar care „își caută ochii de plâns”, așa cum exclamă în poezia cu acest titlu: „unde ești aproapele meu?/vino să mă vezi cât de mult te caut/și ce sunt eu fără tine”. De fapt, chiar în
DINCOLO DE POEZIE (NOTE DE CITITOR) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349378_a_350707]
-
de creanga cea mai de sus a timpului și mai răsuflu o vreme. Tu privești meșteșugul și arzi ca o flacără la poalele muntelui de gheață prin care vom trece amândoi dincolo în paradisul alb de lumină. Aici ne vom încrusta anii pe o tăbliță de jad pănă la apusul în stea unde o cruce de sticlă ne va veghea trecutul. Referință Bibliografică: Ziua când lumina se va desăvârși / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1279, Anul IV
ZIUA CÂND LUMINA SE VA DESĂVÂRŞI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349781_a_351110]
-
majoritatea posturilor naționale, iar în străinătate a cântat în Olanda (Winterswijk), 2007), Cehia (Praga, 2007), Luxemburg (reprezentant al Patriarhiei Române, 2007), Franța (Nantes, 2013). Avem de a face, în ce o privește pe artista Elena-Daniela Cuculici cu o vastă și încrustată cu date de prestigiu, biografie. Pe cât e de grațioasă „Frumoasa Oltului”, pe atât povestea sa pare un vestigiu stâncos, de venerabil în cursă și în luptă cu sine, cu limitele umane, la toate treptele de vârstă. Dar Elena-Daniela Cuculici are
ELENA-DANIELA CUCULICI. MAIESTATEA SPIRITULUI NOBIL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349795_a_351124]
-
elanul creator găsind mijlocul de a depăși anumite tipare. Imaginarul poetei Maria Ileana Belean se caracterizează printr-o adevărată fascinație a ancestralului, prin năzuința și speranța de a regăsi “oazele” originale ale vieții spirituale. Reîntoarcerea spre sursele originale este adânc încrustată în fiecare gând: „m-aștepți răbdător/ cu tava plină/ mănânc pe săturate/ din margine de cer/ umbra unui înger/ sprijină ochii obosiți/...” (Și seara are haină) Absorbită de mirajul după „paradisul pierdut”, așterne pe hârtie cuvinte cu valențe de o
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
te fac să tresalți. Că atât de pură-i sfânt-acea minune Veșnic necuprinsă de gânduri păgâne. Frunțile-și ridică spre soare-răsare Ridicând în slavă nesfarșita zare. Al astrului zâmbet fulger e-ncremenit, Nadir și zenit pe veci le-a contopit Încrustând eterna clipei feerie Cufundată-n raza plină,sângerie. Euros ia ființă-n altă depărtare Aducând prea blânde valuri de răcoare Printre trunchii ce ramurile-și pleacă Înspre unduinda oglindă de apă. Ulmii,chiparoșii,stejarii,salcâmii, Plini de-nțelepciune,istoria lumii
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
Mosche/ Prin Foc,/ Acolo unde nu va crește/ Nimic pentru om/ Niciodată,/ Acolo unde El/ Cel care a scris în piatră/ Legile Sale,/ Își va relua sufletul/ Imprumutat mie,/ Ca să-l dea altuia/ Pentru o altă vreme./ Pe gigantul acela/ Încrustat de flacără/ Pe vecie divină,/ Intinde-mă (...) Acolo/ Când va muri trupul/ Se vor strânge și vulturii”... Rețin, doar pentru mine, că-și vrea sfârșitul pe locul divin, pe înaltul de munte, pe granitul încrustat de flacăra Celui de Sus
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
altă vreme./ Pe gigantul acela/ Încrustat de flacără/ Pe vecie divină,/ Intinde-mă (...) Acolo/ Când va muri trupul/ Se vor strânge și vulturii”... Rețin, doar pentru mine, că-și vrea sfârșitul pe locul divin, pe înaltul de munte, pe granitul încrustat de flacăra Celui de Sus. Și că în jurul său se vor aduna nu toate lighioanele, ci vulturii! O ultimă zvâcnire orgolioasă, căci chiar dacă pieri fizic, nu o faci ori cum. Iubita are misiuni transmise cu recunoștință și dragoste de poet
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
ridică de pe jilțul Său. Își îndreptă pașii pe un hol lung, luminat de niște policandre de diamant, împodobite cu lumânări aurite și trecu pe lângă multe camere sfinte. Pe ușile camerelor era semnul unei cruci de aur și sub ea erau încrustate semne diferite, pe care numai Dumnezeu le cunoștea. În partea dreaptă se aflau planurile Creației Divine, istoria și viitorul Pământului și al Cosmosului, iar în partea stângă erau camerele sfinților și a îngerilor. Sprijinindu-se de sceptru, se uită spre
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
Shakespeare, Bucură-te, A fi deasupra strâmtului vârtej lumesc Bucură-te, A fi scânteie din slăvitul foc ceresc. Bucură-te, A fi comoara regăsită și pierdută, Bucură-te, Zestre multă ce nu poate fi vândută, Bucură-te, Psalm de taină încrustat în rugăciune, Bucură-te, Gând cucernic, a lui Dumnezeu minune, Bucură-te, Luptă mare cu stihiile-nvrăjbite, Bucură-te, Rugăciunea inimii neprihănite. VII Pe porțile-nchisorii intrai la senectute Făcându-ți semnul crucii spre zidurile crunte Și te-ai retras antimic
ACATIST DE DRAGOSTE ETERNA de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361991_a_363320]
-
sau tot ce este înlăuntrul minții mele, că poate uneori am rătăcit prin fantasme sau patimile răutății. ,, Un alt crâmpei din viața artistei se referă ca celelalte multe, prin participarea sa la hramul Mănăstirii Sfânta Treime de la Buciumeni - eveniment rămas încrustat cu lumină în azurul sufletesc începând cu anul 2001. ,, Cu greu îmi puteam imagina febra dulce a hramului. Știam că Liturghia Sfintelor slujbe ale Sfintei Treimi, se țin în mijlocul codrului, așa cum îi place lui Dumnezeu verdeața, florile și tot cântecul
NATURĂ MOARTĂ CU ECOURI DE LINIŞTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365863_a_367192]
-
chiar și gustul peștelui crud, pe care în alte condiții nu aș fi avut curajul să-l testez. Dar astea fac parte din inevitabilul fiecărei călătorii, sarea și piperul fără de care amintirea locului și a omului întâlnit nu s-ar încrusta în memorie și nu ar deveni de neșters. Jurnalul de călătorie al Milenei Munteanu este structurat în 42 de capitole, fiecare dintre ele începând cu un proverb japonez, meșteșugit ales, cu care autoarea ne atrage în povestea ce urmează sau
DIN ȚARA SOARELUI RĂSARE, AUTOR MILENA MUNTEANU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365929_a_367258]
-
acea vârstă de cinci-șase ani? M-a impresionat apa care curgea pe șteampuri, zgomotul ei și formele pietrelor care purtau cu ele aurul strălucitor, bogăția țării. În urma vizitei, ștemparii făcuseră o machetă pentru copila șefului, cu șteampuri, apă și pietre încrustate cu aur. Macheta a stat în casa noastră mulți ani de zile, până când părinții au trebuit să restrângă spațiul de locuit și pe atunci ... a dispărut. Îmi povestea, mai târziu, cum în timpul Primului Război Mondial multe mine s-au închis, minerii au
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
Isus a existat, deci există!... * Ar fi vrut să trăiască pe vremea lui Iorga, a lui Titulescu și a altor români de marcă, pe vremea titanilor. Se simțea nedreptățit că trăia în alte vremuri, vremea lingăilor. În minte i se încrustaseră câteva rânduri referitoare la anonimatul existent: “trecătorule, oricare.../ce-ai pornit-o la plimbare/ sau mai bine ți-ai ales/ ca acum în ceas de seară/ să-ți rezolvi vreun interes/ mergi cu pasul șovăielnic/ ori grăbit sau apăsat/ în
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
Iar nopțile tăcute și flămânde Din carnea de cuvânt au tot mușcat Lumina mi s-a micșorat în toate Iar în priviri tristețea s-a mutat. Mi-am amăgit cuprinsul cu-acel poate Dar mi-e târziu și-am trupul încrustat De cicatrice fără vindecare... Tu ești de vină de-am să mor de dor! Muguri de aripi noi fără de soare Se-atrofiază-n gând... și uit să zbor... Referință Bibliografică: Știi? / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1248, Anul IV
ŞTII? de AURA POPA în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365271_a_366600]
-
de luceferii inimii și te țineam de mână ca să simți îmbrățișarea cuvintelor. Mâinile mele conturau diafanele forme ale trupului tău și te nășteam din spuma cuvintelor. săpate în cântecul din inima mea. Acolo, cu dalta dorului defineam rotundurile tale și încrustam giuvaerele cu sclipiri de rouă iar tu-mi spuneai că sunt bolta sufletului tău. Dar într-o zi te-ai prefăcut iarăși în piatră amorfă și-am devenit un departe, prea departe de tine. Cuvintele mele nu mai ajung, lumea
A FOST de LEONID IACOB în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/366502_a_367831]