257 matches
-
17 nuanțe, parfumat, copertat, reliefat.) Femei parcă dintr-o altă dimensiune, imponderabile femei, comete rupte din coasta lui Jupiter, pe când Venus era doar o intenție în mintea bătrânului obsedat de singurătate! Femei parcă din altă civilizație, vase de lut netede, încrustate, împodobite, modelate de îngeri în oglindă după chipul și asemănarea luminii. Femei... Le cunoștea cu de-amănuntul. Cea roșcată avea 18 alunițe pe piept, pe umeri constelație de semne. Dumnezeu în prima zi a desenat o hartă, apoi a sfredelit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
va interpela, Tată, ce faci aici, nu cumperi nimic, iar el va răspunde, Mă duc la sectorul de vase să văd dacă mai au expusă vreo piesă de la olăria Algor, să întreb cât costă vasul decorat cu bucățele de marmură încrustate, să spun Da, domnule, nu mai sunt mulți meșterii în stare să execute un asemenea urcior, cu un finisaj atât de fin lucrat, poate că responsabilul de sector, stimulat de opinia priceputului specialist, va recomanda departamentului de achiziții să cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
întotdeauna prin cuvânt; am renăscut prin el și printr-o nouă experiență... Am râs, am plâns, am suferit în tăcere, am urlat ca un lup când mi s-a furat locul întâi, pe care l-am avut în inima ta, încrustat, ca o pecete, dar tu l-ai șters atât de ușor cu patimă și ură... Vor trece multe anotimpuri și mai ales ierni, peste trupul meu înghețat de neiubire; mă lepăd și de amintirile care ne-au legat, voi avea
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
în gura unui cap de leu pe auriu.Ecoul preia sunetul metalic.Poarta se deschise larg.Străbat curtea interioara printre fântâni arteziene.Urcă treptele de marmură și se opresc în fața unei uși de lemn masiv.Deasupra portalului este o inscriptie încrustata în piatră. „Du-te la prieteni mai curând când au nevoie de tine,nu când sunt fericiți”.(Chilion). Deschid cea de-a doua ușa.Un nou dicton. „Nu-ți bârfi vecinii,alfel vei auzi lucruri de care o să-ți pară
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
În cetate, În fața noastră, se Întindea o alee cu trandafiri de toate culorile, care te chemau să-i Îmbrățișezi cu privirea. De curând, citisem poeziile lui Pablo Neruda ( Ode). Printre ele se afla și “Odă trandafirului”, care mi-a rămas Încrustată În suflet. Odă trandafirului ( Pablo Neruda) “Adolescent, preferam spicele, rodiile, preferam asprele flori ale pustiului, crinii sălbatici - “ “ Trufia nepăsătoare a amurgului tău, când lași o petală să cadă și continui să arzi În toate celelalte, până ce toată comoara s-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
care s-o încînte. Mai degrabă i-aș oferi o cruciuliță de aur cu 22 de briliante ― câți ani împlinește ea. Am cutreierat câteva magazine de bijuterii până să găsesc ceva pe plac. După câteva ore, pietrele scumpe erau gata încrustate. Seara, încă nu știam nimic: vom invita pe cineva sau petrecem în doi undeva într-un restaurant? Rămânea ca Mihaela să ia o hotărâre în această privință. Când am ajuns acasă, ea nu se întorsese încă din oraș. ― A ieșit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
erau sculptați un sfinx și grifoni. Pe piept, un cap de Meduză. La picioare, se afla un berbec, la capătul lancei un șarpe, iar un basorelief descria, la baza statuii, nașterea Pandorei. Cu ochii săi de email, cu pupile negre, încrustată, cum era, cu pietre prețioase și supraîncărcată de ornamente, decorată din cap la picioare cu scene eroice și mitologice, Athena Parthenos reprezenta un fel de muzeu baroc pe care numai în glumă l-am putea pune sub semnul gustului clasic
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu obloane din scânduri putrede, buretoase. O singură aripă a oblonului se putea deschide ca să pătrunzi în interior. Jean a rămas pe pervaz, gata să se prăbușească la orice suflare de vânt, iar eu am sărit, prin rama gea mului încrustată cu bucăți tăioase de cioburi, în camera scufundată-n penumbră. Era un dormitor cu mobilă veche: un pat larg, o oglindă, un scaun, un gheridon. Deasupra patu lui, un raft cu cărți groase, delabrate. Singura ușă, pe peretele opus ferestrei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
module tulburătoare, unități ale unei noi monede a durerii și dorinței. Aceleași îmbinări, dar mult mai terifiante când păreau să evoce elementele latente ale caracterului, am văzut în fotografiile cu răni faciale. Acestea erau decorate ca manuscrisele medievale cu detaliile încrustate ale finisajelor aparatelor și ale butoanelor de claxon, ale oglinzilor retrovizoare și cadranelor de bord. Fața unui om al cărui nas fusese zdrobit figura alături de o emblemă cromată a anului de fabricație al mașinii. O femeie tânără de culoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Stăpânul poruncește să i-o aduc aici? Tefnaht își strânse buzele, mânios. - Nu. Am întrebat numai așa. Poți să te duci. Și Tefnaht învîrti stilul în mâna plină de inele, uitîndu-se cu plăcere la apele sau flăcările revărsate de oricalcul încrustat. Glasurile din țarc ajungeau până la el nelămurite. Nu mai privi într-acolo, știind că tot nu va putea desluși nici graiul necunoscut al sclavilor, nici fața fecioarei pe care soldații o aduceau acum iubitului ei. CAPITOLUL VII Sclavii erau aleși
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
marmurei de sus un belșug de vietăți, de nori și de arbori. Se uitau și la pereții ciudați și la pardoseala cu joc de alb și negru, la amestecul de piatră verde, neagră, albă, roșie, vânătă, la ochiurile de oricalc încrustat. Auta era foarte mirat că străinii, făptuitori ai atâtor minuni nemaipomenite, zăbovesc atâta privind acest palat. Parcă răspunzând gândului său, străinul cel vârstnic îl întrebă: - Cui folosesc aceste frumuseți dacă nu le privește nimeni? - Cum nimeni? se miră Auta. Le
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Îmbrățișarea fu lungă și tandră. Lungă și frumoasă. De vis. Îmi aduse nenumărate cadouri. Cutiuțe estetic împachetate cu bijuterii: un set inedit pentru seară, un șirag de perle lung ce mergea cu rochia mea albă de seară și un ceas încrustat ce tânjea să fie purtat la un cocktail de după masă, o eșarfă de mătase naturală și o vază mare și curbată plină de trandafiri artificiali. Angajații luară pachetele și le urcaseră în camera mea. Îmi povesti cu lux de detalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iar peste pietre încă un rând de pietre și tot așa până la cifra simbolică 13. Strălucirea era de nedescris, puțin ștearsă, mată. Strălucire mată. Numai când te apropiai de fiecare piatră te cufundai în sclipirile sale lucitoare. Camera sferică, astfel încrustată, te putea face să o iei razna. · Razna simțeam eu c-o iau. Iubitul meu m-a înșelat și nu l-am iertat niciodată. Vreau să spun: i-am zis: Te iert. Sincer, te iert pentru că te iubesc. Și vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dimineață cenușie de iarnă văd cum strălucesc În oglinda luminoasei mele camere de hotel aceeași, exact aceeași Încuietoare a valizei care are acum șaptezeci de ani, un nécessaire de voyage destul de elegantă și de grea, din piele de porc, având Încrustate literele „H.N.“ Împletite meticulos cu argint gros, sub o coroană nobilă similară, valiză cumpărată În 1897 pentru voiajul de nuntă al mamei la Florența. În 1917, În ea au fost transportate de la St. Petersburg În Crimeea și apoi la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Slavă și bravo nouă! De fiecare dată, străpungem șuvoiul și reieșim, victorioși, la suprafața bucuriilor. și, la fel, de fiecare dată, reprezentanți ai acestor eroici români, punctează, apa vieții, cu inegalabile flori de nufăr. Momente care, în curgerea timpului, rămân încrustate, pentru totdeauna și-n inima națiunii. Un asemenea moment a strălucit, ca un fulger, în luna lui Noiembrie 2011, mai către sfârșit. Intrase în tradiție organizarea, între tineretul lumii, a unor concursuri, între care, și cel de cânt. Concursul pornea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care la început fusese o verandă. Pe toată lungimea peretelui ferestrele răspîndeau lumina cu un soi de blîndețe. Aici stăpînul adunase toate lucrurile la care, în chip deosebit, părea să țină: icoane vechi de lemn, tocuri din coarne de cerb încrustate și vase ciudate ce încă mai păstrau o umbră roasă de culoare. Erau impregnate cu grăsimea pămîntului în care zăcuseră, grele de vreme. În cămăruța de doi pași această recompunere a timpului era de-a dreptul fascinantă. În treacăt, Goilav
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
O grindă groasă de aproape jumătate de metru se lăsa, ca o cutie, în marginea planșeului, pe linia peretelui oblic. Cu un fund dublu, cum se fac valizelor de contrabandă, căci bagheta de lemn roșcat delimita un ecran de sticlă încrustată, acoperind, în golul lăsat în beton, becurile unui luminator. Glasurile nu oboseau. Barbosa tenoriza conștiincios, neîngăduind intervale moarte, dezvăluindu-și ideile în fraze lungi, bine acordate, cedând rareori, doar pentru vocea plină a femeii venind de sub acoperișul verde al pălăriei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Cântecul legionar înseamnă tărâm însângerat, gemete răpuse, scrâșniri pe roată, fiori de grele lanțuri din adâncimi de temniți, răstigniri ascunse, suind spre Dumnezeu. Cântecul legionar, iezăr carpatin, aghiazmă cerească ce spală obrajii biciuiți de palma nărăviților și înseninează fruntea luptătorului încrustată de loviri infame. „...Probabil, nepornind pe drumul rațiunii, cu alcătuiri de programe, discuții contradictorii, argumentări filozofice, conferințe, singura posibiltate de manifestare a stării noastre lăuntrice era cântecul. Cântam acele cântece în care simțămintele noastre își găseau mulțumire.” „Pe stânca neagră
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
său ar fi Mihail (arhanghelul), care l-ar fi dăruit pe pământ unei domnițe (v. Graal, Lady of the Lake), care la rândul ei îl conferă unui erou strămoș al dinastiei Basarabilor; venerat timp de secole la Cozia, nedatat; mâner încrustat, lamă de oțel, teacă de argint, legătură de aur; dispărut în vremea supremației sovietice, domiciliul său actual nu e cunoscut, nu a mai fost expus public din 1939. Propunem achiziționarea artefactului contra unei sume discreționare precum și a suportului implicit acordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
iar mai jos: 1924 - 1941. MÎna de oameni care Însoțise sicriul Începu să părăsească locul Îngropării, iar eu mă atașai doamnei, care, acum la Întoarcere Îmi spuse că va comanda un mic monument de marmură, de formă dreptunghiulară, la mijloc Încrustată o cruce și numele celor trei În ordinea morții, cu datele lor. La poarta cimitirului ne despărțirăm explicînd insistențelor ei că nu pot veni la masa de pomenire, dar că voi mai trece pe la dînsa - se legase, totuși, Între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
în vestita cetate a Neamțului, lucrate de Torcălău, un prieten de copilărie al lui Creangă. Scaunele erau făcute dintr-un nuc dăruit de Rivalet, din grădina lui,... Două cofăiele au fost dăruite de Caragiani, aduse de el din Macedonia, având încrustate desene naționale, iar cercurile și coada cofăielului erau lucrate din lemn de trandafir. Stacanele, în număr de 12, după cei 12 apostoli, au fost aduse de Maiorescu din Italia, ca surpriză pentru banchetul Junimii”. Îl urmăresc pe ieșean, care vorbește
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ar fi fost petale pisate de flori de primăvară. Povestea începea cu propoziții lungi, leneșe, care, după două-trei pagini, începură să se legene. Literele se alungeau, începuturile încolțeau, crescând neînchipuit, ca niște tulpini firave, apoi cât niște trunchiuri, cu scoarța încrustată. Florile strivite erau ale unui cais ori ale unui migdal și chiar și paginile, întoarse cu limba, căpătau gust de sâmbure de caisă ori de migdală. Apoi povestea nu se mai citea, ci se povestea singură. Melania alerga în jurul lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
frumoasă casă aveți... — Intră, nu sta în ușă... Să mă descalț... — Nu te descălța, șterge-te bine și gata... Rada intră în sufragerie, își lăsă haina și geanta pe scaun și dădu perdelele la o parte. Lumina învioră mobilierul frumos încrustat, catifelele moi de pe scaunele cu speteze primitoare. Aruncă, din obișnuință, o privire în oglindă, dar nu-și netezi părul care cădea în neorânduială. Se uitase în vitrină și nu-i venise să creadă : buza de jos spartă, ochiul stâng pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tehnica imagistică a "Cântecului pentru nunțile necesare": "Beat, din zale/ siderale/ scoate/ telescoape scufundate". Se poate vorbi la Horia Zilieru de un univers floral, de motive de ceramică, de ie țărănească, de port național; poetul evocă casele și porțile lor încrustate: "Fetele noastre cu fotă și ie/ Se ofileau sus, în munți de ftizie". Portul țărănesc, așa cum îl evocă Zilieru, ne trimite la Gh. Tuleș sau la Gh. Talaz, din perioada interbelică. "Solfegii de culori pe albe ii/ Și brume moi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Zamolxe" și "Zamolxe ziua și noaptea" vorbesc de existența milenară a universului aflat sub semnul lui Zamolxe; mii de ani semințiile stau sub semnul divinității băștinașe așa cum ziua și noaptea se succed sub astrologia destinelor "în care sămânța neamului stă încrustată". Aluziile sunt la Traian și la dacii din care ne tragem. Poetul mânuiește abil cuvintele care poartă în ele esențe metafizice și sunt sensibile deschiderii interpretative: oglinzile nepipăite ale vântului, fecior de brumă, cuvântul altar de tăcere, blestem închis în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]